Radiere societate comercială. Consecinte sub aspectul calităţii societăţii de subiect al procedurii insolvenţei.
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
Încheierea irevocabilă privind radierea unei societăţi comerciale în condiţiile reglementate prin art. 31 alin.5 din Legea nr. 359/2004, are drept consecinţe încetarea societăţii ca persoană juridică, încetând astfel şi capacitatea sa procesuală de folosinţă, în sensul că societatea respectivă nu mai poate avea drepturi şi obligaţii juridice, nu mai deţine organe de conducere, astfel încât nu poate avea calitatea de subiect al procedurii de lichidare judiciară întemeiată pe dispoziţiile Legea nr. 85/2006.
Analiza existenţei capacităţii procesuale de folosinţă, constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual, reprezintă o condiţie obligatorie pe care instanţa trebuie a o analiza la data soluţionării cererii formulată în temeiul Legii insolvenţei nr. 85/2006.
( Decizia comercială nr. 381 R/13.03.2007 – Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială pronunţată în dosarul nr. 23422/3/2006)
Prin sentinţa comercială nr.2857/06.11.2006, pronunţată în dosarul nr. 23422/3/2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Comercială, a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a debitoarei SC L&B T.C. SRL invocată din oficiu şi a respins cererea promovată de creditoarea A. F. P.Sector 4 prin care s-a solicitat deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului societăţii pârâte ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală.
Pentru a pronunţa această hotărâre, în esenţă, judecătorul sindic a reţinut conform relaţiilor emise de 0ficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti că, prin încheierea judecătorului delegat s-a constatat dizolvarea de drept a societăţii debitoare în conformitate cu dispoziţiile art.31 alin.1 din Legea nr.359/2004, iar la data de 25.10.2006 s-a procedat la radierea din oficiu a acesteia, situaţie în raport de care societatea pârâtă nu mai există din punct de vedere juridic, nu mai are nici personalitate juridică şi nici patrimoniu şi deci nu poate fi subiect al procedurii insolvenţei, fiind evocate în acest sens şi prevederile art.41 C.pr.civ., potrivit cărora numai persoanele care au folosinţa drepturilor lor pot sta în judecată, capacitatea de folosinţă a societăţii comerciale subzistând atât timp cât exista personalitatea sa juridică, din momentul înregistrării în registrul comerţului şi până la radiere.
Împotriva sentinţei în termen legal a declarat recurs reclamanta A. F. P. Sector 4, criticile formulate vizând netemeinicia şi nelegalitatea acesteia, fiind întemeiate pe dispoziţiile art.299 Cod pr.civ. şi ale Legii nr.359/2004.
Recurenta a solicitat urmare admiterii căii de atac, casarea sentinţei Tribunalului Bucureşti şi trimiterea cauzei spre rejudecare în fond, invederând în esenţă că în mod greşit prima instanţă nu a ţinut cont că acţiunea sa a fost depusă înaintea împlinirii termenului de 6 luni de la data pronunţării încheierii de dizolvare, prevăzută de art.30 alin.2 din Legea nr.359/2004 sau după caz, de la data respingerii recursului formulat împotriva acesteia, în cadrul căruia reprezentantul legal al persoanei juridice sau oricare persoană interesată are obligaţia, conform art.31 din aceeaşi lege, numirii şi înregistrării în registrul comerţului a lichidatorului, termenul de 6 luni fiind suspendat.
În acest sens recurenta a arătat că recursul pe care l-a formulat împotriva încheierii de dizolvare a fost soluţionat la data de 20.01.2006, iar cererea de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului a fost înregistrată la data de 22.06.2006, termenul de 6 luni nefiind depăşit.
A mai susţinut recurenta că cererea de deschidere a procedurii a fost depusă la grefa instanţei fondului în 3 exemplare, unul pentru a fi comunicat Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi că finalitatea acţiunii sale constă în numirea unui lichidator şi valorificarea activelor aflate în patrimoniu şi eventuala atragere a răspunderii personale a organelor de conducere.
În final, recurenta a precizat că a declarat recurs şi împotriva încheierii nr.58259/25.10.2006 pronunţată de judecătorul delegat prin care s-a dispus radierea societăţii debitoare.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la data de 12.02.2007, intimata SC L&B T.C. SRL, prin fostul administrator, a solicitat respingerea recursului, arătând în esenţă că recurenta-creditoare nu a înţeles să solicite numirea unui lichidator în termenul de 6 luni reglementat prin art.31 din Legea nr.359/2004, ceea ce a condus la radierea din oficiu a societăţii şi că recursul declarat împotriva încheierii de radiere, care a format obiectul dosarului Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială nr.10047/2/2006, a fost respins la termenul de judecată din 12.12.2006.
În dovedirea susţinerilor evocate prin întâmpinare, intimata a depus în copie decizia comercială nr.222/20.01.2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a V-a Comercială în dosarul nr.15280/2/2005 prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de A. F.P.Sector 4 împotriva încheierii de dizolvare a societăţii pârâte, încheierea de îndreptare eroare materială pronunţată la 3.03.2006 a deciziei comerciale nr.222/2006, precum şi încheierile pronunţate de judecătorul delegat la 0ficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti privind dizolvarea şi respectiv radierea intimatei purtând numerele 18798/19.04.2005 şi 58259/25.10.2006, împreună cu anexele la aceste încheieri.
Examinând sentinţa comercială atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea urmează a respinge recursul pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Actele şi lucrările dosarului relevă că la data pronunţării sentinţei recurate, societatea debitoare fusese radiată din evidenţa registrului comerţului în condiţiile reglementate prin dispoziţiile art.31 alin.5 din Legea nr.359/2004, prin încheierea pronunţată de Judecătorul delegat la 0ficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr.58259/25.10.2006, recurenta nedovedind admiterea căii de atac promovată împotriva acestei încheieri, care a devenit astfel irevocabilă.
Curtea reţine că prin radierea societăţii debitoare, efectuată înaintea pronunţării sentinţei comerciale recurată, intimata-pârâtă a încetat ca persoană juridică, încetând astfel şi capacitatea sa procesuală de folosinţă, în sensul că respectiva societate nu mai poate avea drepturi şi obligaţii juridice, nu mai deţine organe de conducere, astfel încât nu poate avea calitatea de subiect al unei proceduri de lichidare judiciară întemeiată pe dispoziţiile Legii nr.85/2006.
Analiza existenţei capacităţii procesuale de folosinţă, constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual, reprezintă o condiţie obligatorie pe care instanţa trebuia a o analiza la data soluţionării cererii introductive formulată de recurenta-creditoare.
Sub acelaşi aspect nu prezintă relevanţă juridică faptul că recurenta a investit instanţa de judecată cu acţiunea având ca obiect deschiderea procedurii reglementată prin Legea nr.85/2006, înaintea împlinirii termenului reglementat prin dispoziţiile art.31 alin.3 din Legea nr.359/2004, atât timp cât aceasta, potrivit principiului disponibilităţii specific procesului civil, a înţeles să formuleze prezenta cerere de chemare în judecată, iar nu să uzeze de posibilitatea solicitării numirii unui lichidator pentru societatea debitoare dizolvată, cu respectarea condiţiilor şi a termenului, avute la dispoziţie, conform reglementării instituită prin art.31 alin.4 din Legea nr.359/2004 modificată şi completată.
Prin acest act normativ – Legea nr.359/2004, legiuitorul nu a înţeles să reglementeze expres o cauză de suspendare a termenului de 6 luni prevăzut prin art.31 alin.3, apărând deci neîntemeiată susţinerea recurentei invocată în acest sens, o asemenea suspendare neconstituind un atribut al voinţei părţilor interesate având calitatea de creditori ai societăţii dizolvată.
În considerarea celor arătate, în temeiul prevederilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.
