faliment
Sentinţă
Răspunderea administratorului pentru datoriile societăţii.
Lichidatorul judiciar nu a reuşit să identifice în fapt bunurile proprietatea debitoarei pe care să le preia în vederea valorificării pentru achitarea datoriilor acesteia, deşi aceste bunuri sunt menţionate în evidenţa contabilă a societăţii şi l-a notificat în mai multe rânduri pe pârât în acest scop.
Trib. Bistriţa-Năsăud, s. a II-a civ., de cont. adm. şi fisc., sent. nr. 1353/11 octombrie 2011
Prin cererea înregistrată lichidatorul judiciar în contradictoriu cu pârâtul MID – administratorul statutar al debitoarei SC IT SRL a solicitat obligarea pârâtului să suporte din averea proprie o parte din pasivul debitoarei, în cuantum de 101083,14 lei.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut că prin sentinţa comercială nr. 149/2009 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei, iar prin sentinţa comercială nr. 253/2010 s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei SC IT SRL, ambele sentinţe devenite irevocabile.
Potrivit tabelului definitiv consolidat al creanţelor declarate împotriva debitoarei întocmit de lichidatorul judiciar societatea datorează creditoarei suma totală de 120.960,14 lei.
Pârâtul administratorul statutar al debitoarei nu a contestat declaraţiile de creanţă înscrise în tabel.
Din evidenţele contabile predate lichidatorul judiciar aferente anilor 2005, 2006, 2007, evidenţa contabilă primară până în luna iunie 2008 şi bilanţul contabil la 31 decembrie 2008 rezultă că debitoarea deţinea la sfârşitul anului 2008 active în cuantum de 101.368 lei din care active imobilizate în sumă de 5818 lei şi active circulante în sumă de 95550 lei din care lichidităţi în casierie şi în conturi de 26346 lei şi creanţe de încasat în valoare de 69204 lei.
În patrimoniul său debitoarea figurează cu un autotractor, un camion o semiremorcă, două remorci şi un ferăstrău mecanic.
Cu toate acestea lichidatorul judiciar nu a reuşit să identifice în fapt bunurile proprietatea debitoarei pe care să le preia în vederea valorificării pentru achitarea datoriilor acesteia, deşi aceste bunuri sunt menţionate în evidenţa contabilă a societăţii şi l-a notificat în mai multe rânduri pe pârât în acest scop.
În baza prevederilor art. 218 Cod procedură civilă, lichidatorul judiciar a solicitat interogatoriul pârâtului iar instanţa l-a citat cu această menţiune. Deoarece pârâtul nu s-a prezentat la interogatoriu, instanţa în baza prev. art. 225 Cod procedură civilă a apreciat această împrejurarea ca o mărturisire deplină.
Din starea de fapt expusă instanţa concluzionează că pârâtul se face vinovat de săvârşirea faptei prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. a din legea nr. 85/2006, deoarece nu a făcut demersuri pentru încasarea creanţelor în sumă de 69204 lei, de săvârşirea faptei prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. d, deoarece nu a predat actele contabile pentru perioada iunie-decembrie 2008 deşi a depus bilanţul la 31 decembrie 2008, iar de la sfârşitul anului 2008 nu a mai condus nici o evidenţă contabilă şi de săvârşirea faptei prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. e deoarece nu a predat un ferăstrău, 5 mijloace de transport şi suma de 26346 lei reprezentând lichidităţi deţinute în casierie şi în conturi la data de 31 decembrie 2008.
