SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
Materie : RECURS COMERCIAL. ÎNCHIDEREA PROCEDURII PREV.DE LEGEA 85/2006.
– art.138, 141, 142 din Legea 85/2006;
– art.306, 312, 316 Cod procedura civila.
Existenta unei hotarâri irevocabile de antrenare a raspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere a falitei nu împiedica închiderea procedurii falimentului atâta vreme cât în cadrul procedurii s-au parcurs toate etapele prevazute de lege, iar executarea silita a persoanelor prev. de art.138 din Legea 85/2006 urmeaza a fi efectuata de executorul judecatoresc conform dispozitiilor expres prevazute în legea speciala.
Prin sentinta nr.985/F din 7.06.2007, Tribunalul Satu Mare a respins obiectiunile formulate de creditorul AVAS, la cererea de închidere a procedurii formulata de lichidatorul judiciar C.LJ 2000 SPRL, a dispus închiderea procedurii insolventei debitorului SC L.C D SRL, radierea debitorului din Registrul comertului.
A descarcat pe administratorul judiciar de orice îndatoriri si responsabilitati.
A dispus notificarea prezentei sentinte debitorului, creditorilor, Oficiului Registrului Comertului pentru efectuarea mentiunii de radiere, precum si publicarea în Buletinul procedurilor de insolventa.
Pentru a hotarî astfel instanta de fond a retinut ca prin raportul final referitor la debitoarea SC L.CD SRL, lichidatorul acesteia a solicitat instantei sa dispuna închiderea procedurii, ca urmare a insuficientei bunurilor în averea debitorului si neavansarii de catre creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare;
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a formulat obiectiuni la acest raport final, obiectiuni care au fost apreciate de instanta ca nefondate.
Prin sentinta nr.2479/24.03.2007 pronuntata în dosarul nr. 2751/2003 a fost admisa cererea creditoarei C.A.S. preluata de creditoarea A.V.A.S Bucuresti si s-a dispus angajarea raspunderii administratorului statutar pentru creanta cesteia de 4.311.997 lei, de asemenea prin sentinta nr.2371/26.10.2006 a fost angajata raspunderea administratorului statutar pentru creanta creditoarelor AJOFM si DGFP în suma totala de 694.927.258 lei.
Astfel, chiar daca în cauza a fost depus raportul final si supus aprobarii creditorilor, în lipsa oricaror bunuri în averea debitoarei si în conditiile în care nici un creditor nu se obliga sa avanseze sumele necesare continuarii procedurii, judecatorul sindic va da o sentinta de închidere a procedurii si radierea debitoarei din registrul în care este înmatriculat.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând admiterea recursului, casarea sentintei, continuarea procedurii falimentului si declansarea în cadrul procedurii a executarii silite ( în baza sentintei civile nr.2479/2007) a patrimoniului administratorului debitoarei SC “L.CD” SRL .
De asemenea în temeiul dispozitiilor articolului 141 din Legea 85/2006 a solicitat a se dispune masuri asiguratorii asupra bunurilor administratorului societatii debitoare.
A considerat prematur emisa, contrar spiritului Legii 85/2006 si a criticat sentinta recurata sub aspectul neacordarii dispozitivului hotarârii cu prevederile articolul142 aliniat2 din Legea 85/2006 care devin inaplicabile în conditiile” descarcarii lichidatorului judiciar de orice îndatoriri si responsabilitati.”
De asemenea a considerat ca prin închiderea procedurii anterior desemnarii unui executor judecatoresc care sa execute silit patrimoniul persoanelor culpabile de insolventa societatii, creditorii sunt pusi în imposibilitate de a-si valorifica drepturile obtinute prin sentinte judecatoresti irevocabile împotriva acestor persoane, ei (cu precadere cei bugetari ) neavând posibilitatea legala sa execute silit individual bunurile acelor persoane.
Analiza propunerii lichidatorului privind închiderea procedurii trebuia sa porneasca de la interpretarea sistematica a textelor de lege care se aplica spetei si anume articolul 2, articolul 5 aliniat 1, articolul 138 aliniat 1, articolul 140, articolul 136, articolul 142 aliniat 1 din Legea 85/2006.
Din analiza acestor texte de lege rezulta urmatoarele:
– Procedura de instituire a raspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale falitelor este parte componenta a procedurii prevazuta de Legea 85/2006 si poate fi aplicata atât în cadrul fazei de reorganizare judiciara cât si în cadrul fazei de faliment.
– Hotarârea prin care se instituie raspunderea patrimoniala a membrilor organelor de conducere ale falitului , se pronunta în raport cu debitorul , creând astfel un drept de creanta al acestuia fata de membrii organelor sale de conducere pentru sumele cu care instanta i-a obligat si nu da nastere unui drept de creanta al creditorilor fata de persoanele sus – mentionate.
– Sumele recuperate în urma punerii în executare a hotarârilor pronuntate de judecatorul sindic prin care s-a instituit raspunderea membrilor organelor de conducere ale falitului sunt destinate , în caz de faliment , pentru acoperirea pasivului, fiind distribuite de lichidatorul judiciar, conform articolului 123 din Legea 85/2006.
– Întreaga procedura de valorificare a bunurilor debitorului, de recuperare a creantelor falitului si de distribuire a sumelor obtinute în cadrul acestei lichidari, este în sarcina lichidatorului judiciar.
– În acest context legislativ, nu subzista nici un motiv legal de a se da curs propunerii lichidatorului de închidere a procedurii, întrucât din analiza textelor de lege sus – mentionate, rezulta ca executarea silita a membrilor organelor de conducere ale debitorilor aflati sub incidenta Legii 85/2006 pentru care s-a instituit raspunderea patrimoniala, conform dispozitiilor articolului 138, se efectueaza de catre lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de lichidare judiciara prin intermediul executorului judecatoresc.
Astfel, sentinta recurata nu precizeaza cum va fi pusa în executare sentinta de atragere a raspunderii, stabilind de asemenea si procedura exacta de executare a acesteia si nu precizeaza destinatia sumelor recuperate, de care Legea 85/2006 dispune potrivit articolului 140 ca ” vor intra în averea debitorului si vor fi destinate …. În caz de faliment, acoperirii pasivului.”
Prin modificarea articolului 142 aliniat 1 în care se dispune ca ” Executarea silita împotriva persoanelor prevazute la articolul 138 aliniat 1 se efectueaza de catre executorul judecatoresc, conform Codului de procedura civila .” legiuitorul nu a facut decât sa precizeze limitarea de competenta pe care lichidatorul judiciar o are în valorificarea si recuperarea creantelor (indiferent de titlul din care rezulta si de natura obligatiei , inclusiv al creantelor rezultate din hotarârile pronuntate de judecatorul sindic prin care se instituie raspunderea patrimoniala a membrilor organelor de conducere ale falitului ) de la debitorii falitului si anume faptul ca executarea silita a acestor creante nu se face de catre lichidatorul judiciar ci de catre executorul judecatoresc, singurul îndrituit de lege sa faca i astfel de procedura.
Aceasta nu înseamna ca, judecatorul sindic nu obligatia de a pune în vedere lichidatorului judiciar sa execute titlurile de creanta si nu înseamna ca lichidatorul judiciar nu are obligatia si dreptul procesual sa puna în executare silita titlurile de creanta pe care debitorul le are fata de creditorii sai.
Dispozitiile articolul 142 aliniat 2 din Legea 85/2006 pot fi interpretate în sensul ca executarea silita trebuie începuta de catre lichidatorul judiciar în cadrul procedurii prevazuta de Legea 85/2006 si ca ar putea fi continuata dupa închiderea procedurii de faliment de creditori în cadrul procedurii de executare silita instrumentata de executorul judecatoresc.
În fapt, a considerat ca interpretarea corecta a acestui text de lege trebuie facuta în sensul ca executarea silita a persoanelor prevazute de articolul 138 aliniat 1 pentru care s-a instituit raspunderea patrimoniala, trebuie efectuata de lichidatorul judiciar prin intermediul executorului judecatoresc, numai în cadrul procedurii de faliment deoarece articolul 142 aliniat 2 cuprinde dispozitii care nu pot fi puse în aplicare dupa închiderea procedurii de faliment.
Astfel, potrivit articolului 142 aliniat2 “dupa închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silita vor fi repartizate de executorul judecatoresc, în conformitate cu prevederile acestei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat, pus la dispozitia sa de catre lichidator”, cerinta legala a carei îndeplinire este imposibila dupa închiderea procedurii de faliment, întrucât potrivit dispozitiilor articolului 136 din Legea 85/2007 “prin închiderea procedurii judecatorul sindic , administratorul/lichidatorul si toate persoanele care i-au asistat, sunt descarcati de orice îndatoriri sau responsabilitati cu privire la procedura, debitor si averea lui, creditori, titulari de garantii, actionari sau asociati.”
Este evident faptul ca, daca tabelul definitiv consolidat nu a fost pus la dispozitia executorului judecatoresc în timpul procedurii, odata cu începerea executarii silite de catre lichidator, dupa închiderea procedurii de faliment acest fapt nu este posibil (deoarece nu se cunoaste la ce executor judecatoresc se va executa hotarârea, data la care se executa – putând fi executata în termenul de prescriptie si de catre cine. )
Prin interpretarea articolului 142 aliniat2 din Legea 85/2006 în sensul ca executarea silita trebuie efectuata de creditori dupa închiderea procedurii, prin intermediul executorului judecatoresc si prin distribuirea sumelor obtinute conform tabelului definitiv consolidat si dispozitiilor Legii 85/2006 s-ar ajunge la situatia de a se transforma executorul judecatoresc în lichidator judiciar, competenta pe care nu o poate avea.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate cât si din oficiu în temeiul articolului 304 ind. 1 si articolului 306 cod procedura civila Curtea de apel a constatat ca este nefondat.
Astfel, criticile recurentei nu puteau fi primite si nu puteau duce la modificarea hotarârii atacate în sensul celor solicitate de creditoare câta vreme Judecatorul sindic a stabilit în mod corect starea de fapt dedusa judecatii si a aplicat în acelasi fel dispozitiile Legea 8572006 privind procedura insolventei.
Potrivit articolului 316 raportat la articolul 294 aliniat 1 cod procedura civila în recurs nu se poate schimba calitatea partilor, cauza si obiectul cererii de chemare în judecata si nici nu se pot face alte cereri noi .
Prin obiectivele formulate la Raportul final recurenta creditoare a solicitat obligarea lichidatorului judiciar sa refaca raportul întrucât în opinia sa acest raport nu respecta conditiile impuse de bunele practici în materie, nu cuprinde o prezentare succinta a activitatii de lichidare si nici nu a clarificat suficient situatia actiunilor în constatarea nulitatii absolute a mai multor transferuri patrimoniale.
Analizând aceste obiectiuni în mod corect a retinut judecatorul sindic ca sunt neîntemeiate, ele vizând aspecte formale nerelevante câta vreme în cursul procedurii nu au fost valorificate bunuri, nu s-au identificat actele contabile ale debitoarei si nu a fost angajata raspunderea administratorului prin hotarâri irevocabile ce urmeaza a fi puse în executare potrivit dispozitiilor articolului 142 din Legea 85/2006.
În cazul incidentei articolului 138, fiind vorba despre executarea silita asupra unui necomerciant, articolul 142 prevede ca executarea silita va fi efectuata de catre executorul judecatoresc, conform codului de procedura civila .
Recurenta a interpretat eronat prevederile articolului 141 aliniat1 si 2 din Legea 85/2006 sustinând ca executarea silita trebuie efectuata de lichidatorul judiciar prin intermediul executorului judecatoresc în cadrul procedurii de faliment deoarece articolul 141 aliniat 2 cuprinde dispozitii care nu pot fi puse în aplicare dupa închiderea procedurii de faliment.
Legiuitorul a stabilit în mod expres în competenta executorului judecatoresc executarea silita împotriva persoanelor prevazute de articolul 138 , cererea privind executarea silita putând fi formulata de catre creditorii interesati, iar dupa închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silita vor fi distribuite tot de catre executorul judecatoresc în temeiul tabelului definitiv consolidat de creante pus la dispozitia sa de catre lichidator.
Aceasta nu înseamna ca prin urmarea procedurii prevazuta de articolul 141 aliniat 1 si 2 din Legea 85/2006 s-ar ajunge la situatia de a se transforma executorul judecatoresc în lichidator judiciar cum sustine recurenta, executorul urmând a executa hotarârea potrivit competentelor sale si prevederilor codului de procedura civila.
Cererea recurentei privind dispunerea masurilor asiguratorii asupra bunurilor administratorului societatii debitoare în temeiul articolului 141 din Legea 85/2006 este o cerere noua formulata în recurs astfel ca, fata de dispozitiile articolului 316 raportat la articolul 294 aliniat1 cod procedura civila nu va fi primita.
Cum din oficiu în conformitate cu dispozitiile articolului 306 aliniat2 cod procedura civila motive de ordine publica nu au fost identificate, iar motivele de recurs invocate de recurenta sunt nefondate, în temeiul articolelor 312 , 316 cod procedura civila, recursul va fi respins ca atare.
(Decizia nr.484 din 13.12.2007 a Curtii de Apel Oradea – Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal).
