SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.
Materie: RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTII. CONTESTAŢIE LA TABELUL DEFINITIV. TARDIVITATE. NEINCIDENŢA PREVEDERILOR ART.72 ŞI 73 DIN LEGEA NR.85/2006.
-art.72, 73, 75 din Legea nr.85/2006.
Decizia nr.390/C/11.06.2012 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II – a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa nr.1963/F/2011, pronunţată de Tribunalul S. M. a fost admisă excepţia tardivităţii contestaţiei formulată de SC V. SRL şi în consecinţă s-a respins contestaţia formulată de creditoarea SC V. SRL, S. M. împotriva tabelului definitiv al creanţelor, pentru înscrierea la masa credală cu suma de 535.000 lei, în contradictoriu cu lichidatorul judiciar E. I. SPRL S. M., fără cheltuieli de judecată.
Faţă de probele de la dosar, instanţa a apreciat că contestaţia formulată de contestatoarea SC V. SRL S. M. nu este întemeiată.
Contestatoarea a solicitat modificarea tabelului definitiv al creanţelor, în sensul ca şi ea să fie înscrisă în tabelul definitiv al creanţelor cu suma de 535.000 lei, întrucât ar fi evaluat bunurile extrajudiciare în anul 2008, respectiv imobilele pierdute într-un litigiu cu terţ iar în prezent aceste imobile sunt evaluate în alt mod şi s-ar impune o expertiză contabilă. Consideră că suma cu care este înscrisă în tabelul creanţelor ar fi ireală, deşi are o pondere importantă în tabelul creanţelor.
De asemenea contestatoarea a depus şi o expertiză tehnică extrajudiciară care apreciază că valoarea de piaţă a clădirii (clădirilor) tip S+P+1+ dependinţe din S. M., B-dul V. L. nr.16, este de 706.865 lei.
Faţă de excepţiile ridicate de către reprezentantul lichidatorului judiciar şi anume excepţia tardivităţii şi a lipsei de interes, instanţa s-a pronunţat cu precădere asupra acestora.
Instanţa a apreciat că excepţia tardivităţii este întemeiată. Chiar dacă creanţa iniţială a fost admisă provizoriu – la rangul de preferinţă indicat de creditoare chirografară, în baza art.123 pct.8 din Legea 85/2006, totuşi contestatoarea nu a contestat măsura în termenul prevăzut de art.72 din Legea nr.85/2006.
În consecinţă instanţa a apreciat că cererea, respectiv contestaţia este tardiv formulată pentru tabelul definitiv al creanţelor, fiind prevăzute condiţii care nu se regăsesc la acest contestator.
În privinţa excepţiei inadmisibilităţii şi a lipsei de interes, aceste excepţii privesc însăţi fondul cauzei însă nu s-au analizat având prioritate excepţia tardivităţii, care a fost admisă de instanţă.
Faţă de cele de mai sus, instanţa a admis excepţia tardivităţii cererii formulate de contestatoarea SC V. SRL şi a respins cererea formulată.
Fără cheltuieli de judecată nefiind solicitate.
Împotriva acestei sentinţe, în termen şi legal timbrat, a declarat recurs crditoarea SC V. SRL S. M., solicitând în principal a se dispune modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii excepţiilor invocate de administratorul judiciar ca neîntemeiate, cu consecinţa admiterii contestaţiei la tabelul definitiv al creanţelor şi înscrierea recurentei în tabel cu o creanţă chirografară în sumă de 535.000 lei, iar în subsidiar admiterea recursului, casarea cu trimitere a sentinţei pentru o nouă judecare la instanţa de fond,
Apreciază că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, ea fiind rezultatul interpretării eronate a cererii recurentei cât şi a dispoziţiilor legale incidente în speţă, astfel, creanţa sa a fost înscrisă în mod provizoriu în tabel, până la efectuarea unei expertize care să stabilească contravaloarea imobilului la data la care cumpărătorul a fost evins, apreciindu-se unilateral de către administratorul judiciar de la acel moment că suma ce trebuie înscrisă la masa credală urmează a fi stabilită ţinând seama de valoarea imobilelor la data de 27.10.2008.
Nu s-a contestat o astfel de menţiune deoarece o astfel de expertiză de evaluare nu putea decât să o avantajeze pe recurentă, valorile imobiliare din anul 2008 fiind mult mai mari decât cele din 2010 data la care a evaluat extrajudiciar – printr-un evaluator înscris pe listele Biroului local de expertize de la Tribunalul Satu Mare, administratorul judiciar din acea vreme considerând necesară efectuarea unei astfel de expertize.
Mai arată că, pe tot parcursul procesului, o astfel de expertiză nu a fost solicitată şi nici administrată.
Arată că, nu a evaluat extrajudiciar bunurile în anul 2008 ci în 2010, nu a solicitat efectuarea unei expertize contabile şi nu a arătat că imobilele în litigiu sunt în prezent evaluate altfel.
Expertiza depusă la dosar este aceeaşi cu cea depusă la momentul formulării cererii de admitere a creanţei şi care a stat la baza înscrierii recurentei în tabelul preliminar de creanţe, în completare depunând doar înscrisuri din care rezultă că un expert judiciar a întocmit acea evaluare imobiliară.
Mai învederează instanţei că, excepţia tardivităţii este neîntemeiată şi se impunea a fi respinsă de către judecătorul sindic.
Astfel, arată că, nu a contestat suma cu care a fost înscrisă în tabelul definitiv ci doar menţiunea admisă provizoriu, în cauză declaraţia de creanţă a recurentei apreciindu-se că este sub condiţie, în prezent fiind înscrisă în tabelul definitiv al creanţelor cu aceeaşi menţiune, în mod nejustificat şi fără nici o culpă, fiind nefiresc ca interesele sale să fie prejudiciate în contextul în care creanţa sa este semnificativă – 17,77% din totalul creanţelor, cu atât mai mult cu cât nu a solicitat efectuarea unei alte evaluări, acest demers aparţinându-i administratorului judiciar.
În privinţa excepţiilor invocate, arată că, recurenta a formulat şi depus prezenta contestaţie la 11.05.2011 deci înainte de a fi formulată propunerea de reorganizare şi cu mult înainte de data la care planul de reorganizare a fost votat, în concluzie solicitând respingerea excepţiilor ca neîntemeiate.
În drept sunt invocate dispoziţiile art. 304 pct.8 şi 9 Cod Procedură Civilă.
Intimatul lichidator judiciar, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs, cât şi din oficiu, conform art. 304 ind. 1 Cod Procedură Civilă, CURTEA DE APEL O. a reţinut următoarele :
Recurenta creditoare a formulat contestaţie la tabelul definitiv, situaţie în care temeiul de drept al soluţionării contestaţiei îl constituie art.75 din Legea nr. 85/2006.
Prin urmare dispoziţiile art.72 şi 73 din Legea nr. 85/2006 nu sunt aplicabile în speţă, acestea reglementând doar faza întocmirii şi contestării tabelului preliminar.
În ceea ce priveşte termenul de formulare a contestaţiei la tabelul definitiv prevederile art.75 arată că aceste contestaţii pot fi formulate după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor prevăzute de art.73 alin.2 şi până la închiderea procedurii ceea ce înseamnă că în speţă excepţia tardivităţii era neîntemeiată şi trebuia respinsă de judecătorul sindic.
Întrucât în mod neîntemeiat a fost admisă această excepţie şi cauza soluţionată doar pe excepţie fără a fi analizat fondul cauzei, instanţa în baza art.312 alin.6 Cod procedură civilă a admis recursul, a casat sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare, faţă de prevederile art.75 din Legea nr. 85/2006 care dau posibilitatea creditorilor de a face contestaţie la tabelul definitiv în condiţiile expres prevăzute de acest text legal, urmând a fi analizată pe fond contestaţia formulată de creditoarea SC V. SRL prin prisma acestor prevederi legale.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
