SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.
Materie : RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTII. OPOZIŢIE FORMULATĂ DE CREDITOR CU PRIVIRE LA STAREA DE INSOLVABILITATE A DEBITORULUI.
-art.202 al.23 din Legea nr.31/1990 introdus de pct.2 al art.XIII din OUG nr.54/23.06.2010.
Decizia nr.318/C/17.05.2012 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II –a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Conform prev.art.202 al.23 din Legea nr. 31/1990, creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaţilor privitoare la transmiterea părţilor sociale pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat, precum şi dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenţionează să îşi cedeze părţile sociale.
Conform prev.art.202 al.23 din Legea nr. 31/1990, creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaţilor privitoare la transmiterea părţilor sociale pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat, precum şi dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenţionează să îşi cedeze părţile sociale.
Potrivit acestor prevederi, creditorii sau persoanele prejudiciate au posibilitatea de a obţine repararea prejudiciului ce li se creează ca urmare a cesionării părţilor sociale, prejudiciu ce decurge din operaţiunea respectivă şi care trebuie dovedit în faţa instanţei de judecată investită cu opoziţia formulată.
Potrivit acestor prevederi, creditorii sau persoanele prejudiciate au posibilitatea de a obţine repararea prejudiciului ce li se creează ca urmare a cesionării părţilor sociale, prejudiciu ce decurge din operaţiunea respectivă şi care trebuie dovedit în faţa instanţei de judecată investită cu opoziţia formulată.
În speţă, opoziţia a fost formulată de recurenta creditoare a societăţii intimate invocând existenţa unei creanţe în cuantum de 25.512 lei împotriva societăţii. Recurenta creditoare nu a precizat nici în faţa primei instanţe şi nici în faţa instanţei de recurs în ce constă prejudiciul ce i s-ar produce prin actul adiţional din data de 8.10.2010 prin care asociata S. I. E. şi-a cesionat 2 părţi sociale în favoarea numitului T. A. care a dobândit un număr de 2 părţi sociale reprezentând 10 % din capitalul social al SC K. M. G. SRL.
În speţă, opoziţia a fost formulată de recurenta creditoare a societăţii intimate invocând existenţa unei creanţe în cuantum de 25.512 lei împotriva societăţii. Recurenta creditoare nu a precizat nici în faţa primei instanţe şi nici în faţa instanţei de recurs în ce constă prejudiciul ce i s-ar produce prin actul adiţional din data de 8.10.2010 prin care asociata S. I. E. şi-a cesionat 2 părţi sociale în favoarea numitului T. A. care a dobândit un număr de 2 părţi sociale reprezentând 10 % din capitalul social al SC K. M. G. SRL.
Simpla existenţă a unei creanţe împotriva societăţii intimate la care a avut loc cesiunea părţilor sociale, indiferent de caracterul ei, nu reprezintă un „prejudiciu” produs ca urmare a cesiunii părţilor sociale pentru a se putea invoca incidenţa prevederilor legale mai sus arătate.
Simpla existenţă a unei creanţe împotriva societăţii intimate la care a avut loc cesiunea părţilor sociale, indiferent de caracterul ei, nu reprezintă un „prejudiciu” produs ca urmare a cesiunii părţilor sociale pentru a se putea invoca incidenţa prevederilor legale mai sus arătate.
Creditorii societăţii ori alte persoane prejudiciate trebuie să facă dovada în mod concret şi direct că drept urmare a cesiunii respective suferă un prejudiciu ce se impune a fi reparat, arătându-se în concret din ce se compune acesta şi cum anume se produce ca urmare a modificării titularilor părţilor sociale, ceea ce nu se poate reţine în speţă.
Creditorii societăţii ori alte persoane prejudiciate trebuie să facă dovada în mod concret şi direct că drept urmare a cesiunii respective suferă un prejudiciu ce se impune a fi reparat, arătându-se în concret din ce se compune acesta şi cum anume se produce ca urmare a modificării titularilor părţilor sociale, ceea ce nu se poate reţine în speţă.
Prin sentinţa nr.857/LC Tribunalul B. a respins ca nefondată cererea de opoziţie formulată de creditoarea D. G. F. P. S. M. în contradictoriu cu SC K. M. G. SRL şi S. I. E.
Pentru a hotărî astfel, a constatat că cererea de opoziţie este nefondată având în vedere următoarele considerente:
Prin actul adiţional din 08.10.20101 s-a convenit între asociata S. I. E. şi T. A. cesionarea părţilor sociale pe care le deţinea la SC K. M. G. SRL.
Potrivit evidenţelor deţinute de creditoarea opozantă, SC K. M. G. SRL are datorii scadente către bugetul de stat însumând 25.512 lei.
Potrivit art. 202 alin. 2 indice 3 din Legea nr. 31/1990 astfel cum a fost introdus prin OUG nr. 54/2010 , „Creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaţilor privitoare la transmiterea părţilor sociale pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat, precum şi, dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenţionează să îşi cedeze părţile sociale. Dispoziţiile art. 62 se aplică în mod corespunzător”.
În conformitate cu acest text legal este necesar să se reţină pentru repararea prejudiciului culpa societăţii sau asociaţilor, respectiv întrunirea condiţiilor pentru stabilirea răspunderii civile a asociatului care intenţionează să îşi cedeze părţile sociale.
Din dovezile cauzei prezentate de creditoarea opozantă nu a rezultat în ce anume constă culpa societăţii ori a asociaţilor în legătură cu datoria către bugetul de stat. Instanţa a constatat că înregistrarea unei întârzieri la plata impozitelor şi taxelor nu poate fi echivalat cu un prejudiciu în sumă egală cu impozitul datorat. În acest context, instanţa a stabilit că nu există raţiune pentru a obliga societatea comercială să plătească o sumă de 25.512 lei cu titlu de prejudiciu alături de impozitele deja datorate în cuantum identic.
Creditoarea opozantă în baza evidenţelor pe care le deţine poate proceda la urmărirea în condiţiile legii a societăţii comerciale debitoare prin emiterea şi punerea în executare a titlurilor de creanţă.
În ceea ce o priveşte pe asociata S. I. E. , creditoarea opozantă a presupus că aceasta vrea să se sustragă de la răspundere pentru un pretins mod defectuos de conducere a societăţii; din probele administrate nu a rezultat existenţa unui astfel de act de administrare şi cu atât mai puţin a unei legături de cauzalitate între conduita intimatei S. I. E. şi înregistrarea debitelor către bugetul de stat.
Simpla presupunere a creditoarei opozante că prin transmiterea părţilor sociale s-ar putea îngreuna sau zădărnici acţiunile organelor fiscale pentru realizarea creanţelor, nu oferă suport factual sau legal pentru admiterea opoziţiei.
Având în vedere considerentele expuse, instanţa în temeiul art. 62 şi urm. din Legea nr. 31/1990 a respins cererea conform dispozitivului prezentei hotărâri.
Împotriva acestei sentinţe în termen, scutit de plata taxei de timbru a declarat recurs D. G. F. P. S. M. solicitând: admiterea acestei căi de atac, casarea hotărârii în sensul admiterii opoziţiei la cesiunea de părţi sociale prin obligarea asociatei unice S. I. E. la plata pasivului societăţii în cuantum total de 25.512 lei.
În motivarea recursului său întemeiat pe prevederile articolului 304 alineat 9 coroborat cu articolul 304 ind.1 cod procedură civilă, a arătat că instanţa de fond în mod neîntemeiat a dispus respingerea opoziţiei formulate la starea de insolvabilitatea a SC K. M. G. SRL, deoarece la data încheierii actului adiţional, această societate acumula un debit restant de 25.512 RON.
Faţă de faptul că asociatul şi-a înstrăinat părţile sociale retrăgându-se din firmă, apreciază că acesta intenţionează să se sustragă de la răspunderea sa pentru modul defectuos de administrare a societăţii, zădărnicind şi îngreunând orice acţiuni prezente sau viitoare, întreprinse de organele fiscale competente în vederea realizării creanţelor deţinute faţă de societate, inclusiv asupra patrimoniului personal, în eventualitatea unei angajări a răspunderii solidare.
Intimaţii pârâţi deşi legal citaţi nu şi-au exprimat punctul de vedere asupra prezentului recurs.
Instanţa de recurs analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu, a reţinut că este nefundat, astfel că în baza prevederilor art.312 Cod procedură civilă a dispus respingerea lui ca atare şi menţinerea în tot a sentinţei atacate, pentru următoarele considerente :
În consecinţă s-a reţinut că motivele de recurs invocate sunt nefondate, urmând să se dispună respingerea ca nefondat a recursului şi menţinerea în tot a sentinţei atacate.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
