Solicitarea administratorului judiciar , în cadrul procedurii insolvenţei , ca judecătorul sindic să pună în vedere organelor de cercetare penală , ridicarea sechestrului aplicat asupra soldului conturilor deţinute de către debitor, în temeiul art. 4 alin. 10 din Legea insolvenţei . Admisibilitate.
În stabilirea competenţei speciale din art. 11 din Legea insolvenţei, legiuitorul nu a avut în vedere cereri, ori acţiuni ce transced procedurii insolvenţei ( precum ridicarea unei măsuri asigurătorii dispusă într-o cauză penală, cum este cazul în speţă), care nu sunt prevăzute în Legea nr. 85/2006, şi care aparţin în competenţă exclusivă, instanţei penale, sesizată în condiţiile Codului de procedură penală cu soluţionarea căii de atac împotriva măsurii adoptată de procuror.
Pe de altă parte , judecătorul sindic reţine că legea insolvenţei a fost modificată , ca urmare a intrării în vigoare a Codului Penal şi a Codului de Procedură Penală.
Pe de altă parte , judecătorul sindic reţine că legea insolvenţei a fost modificată , ca urmare a intrării în vigoare a Codului Penal şi a Codului de Procedură Penală.
Au fost amendate câteva dintre articolele Legii nr. 85/2006 prin aceste noi coduri – în special art. 36 şi art. 53, după cum urmează:
Au fost amendate câteva dintre articolele Legii nr. 85/2006 prin aceste noi coduri – în special art. 36 şi art. 53, după cum urmează:
Art. 36 din Legea nr. 85/2006 prevedea că, în momentul deschiderii procedurii de insolvență, vor fi suspendate „toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită” formulate împotriva societăţii debitoare. Prin modificările aduse de cele două noi coduri, au fost exceptate de la această suspendare cazurile de judecare a acţiunilor civile în cadrul proceselor penale.
Art. 36 din Legea nr. 85/2006 prevedea că, în momentul deschiderii procedurii de insolvență, vor fi suspendate „toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită” formulate împotriva societăţii debitoare. Prin modificările aduse de cele două noi coduri, au fost exceptate de la această suspendare cazurile de judecare a acţiunilor civile în cadrul proceselor penale.
Art. 53 din Legea nr. 85/2006, în forma anterioară modificării, prevedea că toate bunurile înstrăinate de către administratorul judiciar/lichidator în cadrul procedurii insolvenței sunt dobândite libere de sarcini de orice fel, cum ar fi ipoteci, garanţii mobiliare de orice fel, inclusiv de măsurile asiguratorii instituite în cursul procesului penal. Modificarea vizează parţial textul, arătând că bunurile se dobândesc libere de sarcini, însă se exceptează măsurile asiguratorii sau cele preventive luate în cursul procesului penal. Asta înseamnă că cel care cumpără un bun pe care este pus un sechestru penal ar trebui să preia bunul cu acel sechestru, sau ca administratorul judiciar să obțină ridicarea lui de către organele penale.
Art. 53 din Legea nr. 85/2006, în forma anterioară modificării, prevedea că toate bunurile înstrăinate de către administratorul judiciar/lichidator în cadrul procedurii insolvenței sunt dobândite libere de sarcini de orice fel, cum ar fi ipoteci, garanţii mobiliare de orice fel, inclusiv de măsurile asiguratorii instituite în cursul procesului penal. Modificarea vizează parţial textul, arătând că bunurile se dobândesc libere de sarcini, însă se exceptează măsurile asiguratorii sau cele preventive luate în cursul procesului penal. Asta înseamnă că cel care cumpără un bun pe care este pus un sechestru penal ar trebui să preia bunul cu acel sechestru, sau ca administratorul judiciar să obțină ridicarea lui de către organele penale.
Sentinţa nr. 115/F/26.02.2015 pronunţată în dosarul nr. 389/1259/2014
Prin raportul de activitate administratorul judiciar al debitorului în insolvenţă, SC I, a solicitat instanţei să pună în vedere Parchetului de pe lângă ÎCCJ, să dispună ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului, aplicat asupra soldului conturilor deţinute de către debitorul SC I, la Banca X , făcând trimitere la prevederile art. 4 alin. 10 din Legea insolvenţei, potrivit cărora „ sumele din fondul de lichidare nu pot face obiectul măsurilor asigurătorii sau al executării silite„
Au fost depuse la dosar înscrisuri.
Judecătorul sindic a pus în discuţie modalitatea de investire a instanţei iar practicianul în insolvenţă a precizat că este o acţiune , în sensul ca instanţa să pună în vedere Parchetului de pe lângă ÎCCJ, să dispună ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului, iar nu o cerere de emitere a „adresei” către Parchetul de pe lângă ÎCCJ.
Administratorul judiciar şi-a menţinut modalitatea de sesizare a judecătorului sindic, în cadrul raportului de activitate, supus aprobării judecătorului sindic.
Judecătorul sindic, luînd act de precizările făcute de administratorul judicar , în acord cu dispoziţiile art. 22 alin.4-6 NCPC, reţine următoarele:
Prin Ordonanţa din data de …a Parchetului de pe lângă ÎCCJ pronunţată în dosarul nr…., s-a dispus instituirea măsurii asigurătorie a sechestrului, asupra conturilor deţinute de debitorul în insolvenţă, SC I la X , până la concurenţa sumei de … lei.
Sub aspectul admisibilităţii cererii formulate de administratorul judiciar, raportat la competenţa judecătorului sindic în cadrul procedurii speciale, se reţin următoarele:
Conform art. 11 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei.
Textul face o trimitere neechivocă la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului judiciar, precum şi la procesele şi cererile de natură judiciară, aferente procedurii insolvenţei.
Soluţia legislativă vizează deci doar acele procese şi cereri care decurg din măsurile dispuse în cursul procedurii insolvenţei, respectiv operaţiuni şi acte săvârşite de către administratorul judiciar, lichidator, debitori şi alţi participanţi la desfăşurarea acestei proceduri, precum şi litigiile ce au legătură directă cu insolvenţa.
În stabilirea acestei competenţe speciale, legiuitorul nu a avut în vedere cereri, ori acţiuni ce transced procedurii insolvenţei ( precum ridicarea unei măsuri asigurătorii dispusă într-o cauză penală, cum este cazul în speţă), care nu sunt prevăzute în Legea nr. 85/2006, şi care aparţin în competenţă exclusivă, instanţei penale, sesizată în condiţiile Codului de procedură penală cu soluţionarea căii de atac împotriva măsurii adoptată de procuror.
S-a respins ca inadmisibilă cererea ; s-a apreciat că cererea nu este una aferentă procedurii insolvenţei, iar faptul că se invocă anumite prevederi din legea insolvenţei , ori că debitorul ale cărui conturi au fost indisponibilizate, se află în procedură, nu sunt argumente suficiente pentru a conferi cererii acest caracter.
