Suportare pasiv în baza art.138 alin.1 lit. a şi e din Legea nr.85/2006.
Nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile întemeiate pe art.138 din Legea nr.85/2006 în condiţiile în care faptele imputate nu au condus la ajungerea societăţii în încetare de plăţi.
Existenţa în evidenţele contabile a unor active sau sume la un moment dat nu justifică atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere dacă nu s-a probat însuşirea lor efectivă.
Secţia a II-a civilă – Decizia nr. 855/ 21 septembrie 2012
Constată că prin Sentinţa nr. 225/F/2012 pronunţată de judecătorul sindic în dosar nr. 3768/107/2009/a2 a Tribunalului Alba s-a admis cererea lichidatorului judiciar L.I. IPURL şi s-a dispus ca pârâta R.M. să suporte pasivul societăţii debitoare SC R.P. SRL în sumă de 239.256,21 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie judecătorul sindic a reţinut că, din evidenţele scriptice contabile ale debitoarei rezultă că aceasta avea disponibil în casierie suma de 10.076,49 lei şi 4.179,49 lei în valută, pe care nu le-a predat lichidatorului judiciar.
Cât priveşte suma de 225.000 lei aferentă antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1530/20.10.2008, s-a reţinut că această sumă a ieşit din patrimoniul debitoarei fără a fi predată promitentului vânzător C.P.N.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta R.M., solicitând modificarea sentinţei în sensul respingerii cererii lichidatorului judiciar de obligare a sa la plata pasivului debitoarei.
În motivarea recursului arată că, pe de o parte, în legătură cu sumele de bani înregistrate ca fiind în casierie potrivit balanţei din 30.06.2010, nu s-a solicitat de către lichidatorul judiciar predarea acestora, apărare pe care a formulat-o şi în faţa primei instanţe, iar în legătură cu suma de 225.000 lei aferentă antecontractului nr. 1530/20.10.2008 se susţine că, prin Sentinţa comercială nr. 435/F/2011 s-a respins acţiunea în anulare a acestui antecontract formulată de lichidatorul judiciar, fără a se reţine că ar fi fraudat în vreun fel interesul creditorilor prin încheierea acestui act, intenţia sa fiind aceea de înlocuire a sumelor de bani cu bunul ce urma a fi achiziţionat, fără a diminua în vreun fel gajul general al creditorilor.
Tot astfel, în legătură cu înstrăinarea unor bunuri către SC R.P.P. SRL, potrivit facturilor nr. 479/31.09.2009, 480 şi 481/01.10.2009 ori potrivit antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1684/18.11.2008, în legătură cu care prin aceeaşi sentinţă s-a dispus restituirea sumelor ce au făcut obiectul acestora, urmare a anulării acestor tranzacţii, se susţine că nu sunt îndeplinite condiţiile anulării acestor acte.
Prin întâmpinare, lichidatorul judiciar L.I. IPURL solicită respingerea recursului ca nefondat , apreciind că în cauză sunt îndeplinite cerinţele art. 148 alin. 1 lit. a şi e din Legea nr. 85/2006 privind atragerea răspunderii sale pentru plata pasivului.
Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate se constată următoarele:În primul rând, cu privire la sumele de 10.076,49 lei şi respectiv 4.179,49 lei rezultate din evidenţele contabile ale debitoarei şi care, se susţine, nu au fost predate lichidatorului judiciar, se constată că atât în faţa primei instanţe, cât şi în recurs, pârâta recurentă susţine că nu i-a fost solicitată predarea lor, apărare respinsă de către prima instanţă cu motivarea că aceasta era obligată să le predea potrivit legii.
În aceste condiţii, în care deşi este adevărat că debitoarei îi revenea, potrivit legii, obligaţia predării acestor sume de bani lichidatorului judiciar, dimpreună cu documentele justificative, nu mai puţin adevărat este că, de vreme ce posibilitatea predării acestora s-a conturat în faţa judecătorului sindic printr-o simplă cerere din partea lichidatorului judiciar, această oportunitate trebuia valorificată de către judecătorul sindic în temeiul art. 129 C.pr.civ. privind rolul său activ în aflarea adevărului şi soluţionarea cu celeritate a procedurilor insolvenţei. Apare ca fiind în mod evident în interesul procedurii obţinerea acestor sume prin predarea lor de către pârâtă la acest moment, chiar faţă de unele imputaţii ce s-ar putea face debitoarei în legătură cu lipsa iniţiativei în predarea lor. Apare ca fiind mai avantajoasă această soluţie decât aceea a obţinerii acestor sume ulterior, pe calea unei executări silite a hotărârii în răspundere.
Pe de altă parte, nu trebuie omis nici faptul că administratorului/lichidatorului judiciar îi revine în temeiul art. 20 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006 obligaţia întocmirii actelor pe care debitorul nu le-a întocmit şi pus la dispoziţie potrivit obligaţiilor sale ori de verificare, corectare şi completare, după caz, a acestora ceea ce presupune, cu o minimă diligenţă, a fi solicitate debitoarei, indiferent de atitudinea acesteia, lucru care nu s-a dovedit în cauză.
În al doilea rând, raportat la restul sumei pentru care s-a dispus atragerea răspunderii pârâtei recurente, respectiv cu privire la suma de 225.000 lei aferentă antecontractului nr. 1530/20.10.2008, despre care s-a reţinut în Sentinţa nr. 435/F/2011 a judecătorului sindic că, potrivit evidenţelor contabile ale debitoarei ar fi ieşit din patrimoniul societăţii, însă nu s-a făcut dovada că ar fi fost predată promitentului vânzător C.P.N., se va observa că acesta din urmă a formulat în acelaşi dosar o cerere reconvenţională doar pentru diferenţa de sumă la care părţile s-au înţeles, respectiv pentru 35.000 lei din totalul de 260.000 lei, lucru ce confirmă cu certitudine primirea diferenţei, în caz contrar, logic ar fi fost ca promitentul vânzător să solicite înscrierea în tabel cu întreaga sumă. Neprocedând astfel, rezultă cu evidenţă că acesta a primit suma de 225.000 lei, aşa încât ea nu va putea fi imputată pârâtei recurente.
În al treilea rând, răspunderea instituită de textul art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere subsidiară, ce intervine doar în situaţia în care sumele datorate creditorilor nu au fost recuperate din sumele de bani disponibile ale debitorului ori din vânzarea bunurilor acestuia, răspunderea membrilor organului de conducere fiind în această situaţie totală ori parţială, după caz.
Nu s-a depus la dosar şi judecătorul sindic nu a avut în vedere situaţia activelor valorificabile ale debitoarei ori sumele de bani ce ar putea întregi patrimoniul acesteia şi care să fi constituit nivelul de referinţă pentru a se calcula posibila antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtei recurente.
Se va observa, în acest sens, că prin Sentinţa nr. 435/F/2011 a judecătorului sindic s-a dispus anularea unor transferuri patrimoniale ale societăţii debitoare şi restituirea bunurilor transferate ori contravaloarea acestora în valoare de 254.920,61 lei şi respectiv 100.000 lei, bunuri ori valori care s-ar fi impus a fi recuperate de către lichidatorul judiciar, o eventuală antrenare a răspunderii membrilor organului de conducere urmând a fi considerată prin raportare la recuperarea acestor sume.
Tot astfel, rezultă din dispoziţiile aceleiaşi Sentinţe nr. 435/F/2011 că nu a fost anulat antecontractul nr. 1530/20.10.2008 prin care debitoarea a urmărit achiziţionarea terenurilor care au făcut obiectul acestui contract şi în legătură cu care a plătit suma de 225.000 lei, potrivit celor mai sus menţionate.
În aceste condiţii, s-ar fi impus, anterior promovării acţiunii în răspundere întemeiată pe dispoziţiile art. 138 alin. 1 din lege, ca lichidatorul judiciar să procedeze la valorificarea acestui antecontract, în folosul debitoarei şi al creditorilor, promovând acţiunile ce se impun, potrivit legii, pentru aducerea bunurilor plătite în patrimoniul acesteia spre a fi valorificate în procedură.
Aşa fiind, faţă de cele menţionate, se constată a fi prematur formulată acţiunea lichidatorului judiciar de atragere a răspunderii pârâtei pentru plata pasivului, motiv pentru care s-a admis prezentul recurs, cu consecinţa respingerii cererii formulate în acest sens.
