Verificarea condiţiilor de admisibilitate a cererii creditorului de deschidere a procedurii insolvenţei, inclusiv respectarea valorii prag a creanţei (art.3 pct.7 coroborat cu art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006) se face de către judecătorul-sindic la …


Prin sentinţa civilă nr.380/7.12.2006 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr.1264/91/2006 al Tribunalului Vrancea, s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva debitoarei S.C U.S. S.R.L Focşani, cerere formulată de creditoarea D.G.F.P Vrancea.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut că D.G.F.P Vrancea a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei, prev. de Legea 85/2006, împotriva debitoarei, arătând că are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 30 de zile, în cuantum de 22.955 RON iar debitoarea este în stare de insolvenţă.

La termenul din 7.12.2006, reprezentantul creditoarei a precizat că s-a achitat o parte din debit, rămânând o diferenţă de 6.287 RON.

Judecătorul sindic a reţinut, în atare situaţie, că valoarea creanţei pretinse de creditoare este sub valoarea-prag, de 10.000 RON, prev. de art.3 pct.12 din Legea 85/2006 şi a dispus respingerea cererii.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs creditoarea D.G.F.P Vrancea, înreg.sub nr.1264/91/2006 pe rolul Curţii de Apel Galaţi- Secţia comercială, maritimă şi fluvială.

Sentinţa recurată a fost criticată sub aspectul nelegalităţii sub următoarele motive:

Judecătorul sindic a pronunţat o soluţie nelegală, întrucât creditoarea a dovedit la data introducerii cererii, că debitoarea se afla în stare de insolvenţă, în sensul disp.art.3 pct.1 lit.a din Legea 85/2006.

La verificarea admisibilităţii cererii, judecătorul sindic trebuia să se raporteze la cuantumul creanţei de la data introducerii cererii, de 22.955 lei, iar nu de la data judecăţii.

Mai mult, ar fi trebuit să ia în considerare faptul că debitoarea nu a formulat contestaţie împotriva cererii introductive.

În drept a invocat disp.art.304 indice 1 C.pr.civ.

Curtea de Apel  Galaţi a respins recursul declarat de creditoarea DGFP Vrancea ca fiind nefondat.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut următoarele:

Este adevărat că, din coroborarea disp.art.3 pct.7 şi pct.12 din Legea 85/2006, rezultă că prin creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei se înţelege creditorul a cărui creanţă împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 30 de zile, al cărei cuantum depăşeşte valoarea prag ( în speţă 10.000 RON).

Însă, verificarea condiţiilor de admisibilitate a cererii creditorului, inclusiv respectarea valorii prag a creanţei, se face de către judecătorul sindic la data pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii. Prin urmare, dacă între data introducerii cererii şi cea a judecării acestei cereri intervin modificări ale cuantumului creanţei inclusiv în sensul reducerii acestuia sub valoarea prag, judecătorul sindic este obligat să verifice admisibilitatea cererii în raport de situaţia existentă la data pronunţării.

Aceasta întrucât, potrivit art.31 alin.3 din Legea 85/2006, dacă între momentul înregistrării cererii de către un creditor şi cel al judecării acestei cereri sunt formulate cereri de către alţi creditori împotriva aceluiaşi debitor, judecătorul sindic va stabili îndeplinirea condiţiilor referitoare la cuantumul minim al creanţelor, în raport cu valoarea însumată  a creanţelor tuturor creditorilor.

Pe cale de consecinţă şi modificările cuantumului creanţei, în sensul reducerii acestuia sub valoarea prag, între momentul introducerii cererii şi cel al judecării acesteia, este necesar a fi luate în considerare de judecătorul sindic.

Pe de altă parte, dispoziţiile art.3 pct.1 lit.a din Legea 85/2006 instituie o prezumţie de insolvenţă vădită în situaţia în care debitorul, după 30 de zile de la data scadenţei, nu a plătit datoria sa faţă de  unul sau mai mulţi creditori. Această prezumţie instituită de lege poate fi răsturnată prin dovada contrarie administrată de debitor.

Or, în speţă, prezumţia a fost răsturnată de debitoarea intimată, de vreme ce, după introducerea cererii de către creditoarea D.G.F.P.Vrancea, a plătit mai mult de 2/3 din suma datorată, rămânând, din creanţa iniţială de 22.955 RON, neachitată doar suma de 6.287 lei.

Faţă de considerentele ce precede, potrivit art.312 alin.1 C.pr.civ. rap.la art.304 indice 1 C.pr.civ., a respins  recursul, ca nefondat.