La data de 23.09.2013 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova acţiunea formulată de reclamanta SC R.O.I.SRL în contradictoriu cu XXX , solicitându-se ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea raportului de inspecţie fiscală nr.xxx/23.04.2013, şi a deciziei de impunere xxx/23.04.2013, şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei nr.xxx/31.07.2013, prin care s-au stabilit debite suplimentare în cuantum total de 378.318 lei formate din diferenţele totale în sumă de 330.446 lei pentru impozitul pe profit şi diferenţele totală în sumă de 47.873 lei pentru TVA.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că în mod nelegal pârâta a considerat că 15 furnizori dintre cei care au livrat bunuri şi servicii reclamantei sunt neconforme cu criteriile impuse de Codul fiscal pentru a deduce cheltuielile conform facturilor emise de către aceştia, situaţii care însă s-au bazat pe declaraţiile unilaterale ale administratorilor acestor societăţi, fiind interpretate vicios dispoziţiile art.6 şi art.105 alin.1 din OG nr.92/2003, art.11 şi 24 din Codul fiscal.
De asemenea, a arătat că în mod greşit s-a considerat că reclamanta a fost de rea credinţă în efectuarea înregistrărilor în contabilitate, motivat de faptul că, societăţile care au emis facturile în litigiu nu au înregistrat în contabilitate respectivele operaţiuni sau că nu şi-a ţinut propria contabilitate, aceste situaţii nefiind în mod evident imputabile reclamantei.
De asemenea, în mod discreţionar organul fiscal a reţinut că reclamanta nu ar fi raportat achiziţiile de la furnizorul SC R.I. SRL fără a lua în calcul facturile fiscale care au format anterior obiectul unui alt control fiscal efectuat de o autoritate din Constanţa, apreciind că în ceea ce priveşte concluziile organului fiscal potrivit cu care, unele din societăţile cu care reclamanta a derulat raporturi juridice şi fiscale nu ar exista, acestea sunt fanteziste şi neîntemeiate pe criterii obiective.
Reclamanta a arătat că nu au fost argumentate concluziile inspecţiei fiscale referitoare la deductibilitatea cheltuielilor, situaţii care au stat la baza stabilirii unor debite suplimentare în cuantum de 378.318 lei, criticându-se şi caracterul excesiv de formal al modului de stabilire a realităţii fiscale, numai prin declararea ulterioară ca inactive a unor societăţi comerciale partenere în baza unui ordin emis de către ANAF.
În ceea ce priveşte impozitul pe profit şi TVA reclamanta a contestat în totalitate sumele stabilite apreciind că au fost încălcate dispoziţiile Deciziei nr. V din 15.01.2007 a ICCJ publicată în M.Of. 732/30.10.2007 care a statuat că nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit în situaţia în care documentele justificative prevăzute nu conţin sau nu furnizează toate informaţiile prevăzute de dispoziţiile legale, la data efectuării operaţiunii, apreciind că organul fiscal nu a analizat necesitatea cheltuielilor înscrise în societate care au fost eliminate în mod arbitrar de organul de inspecţie.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Codului fiscal, a OG nr.92/2003, a Legii contabilităţii.
În anexă la acţiune reclamanta raportul de inspecţie fiscală, decizia de impunere contestată, contestaţia şi decizia nr.XXX/31.07.2013.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată,reiterând concluziile formulate în raportul de inspecţie fiscală şi în decizia nr.XXX/31.07.2013.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare solicitând admiterea acţiunii formulate şi reiterând apărările detaliate pe calea cererii introductive la instanţă.
La termenul de judecată din 30.04.2014, instanţa a încuviinţat ambelor părţi probele cu acte, reclamantei fiindu-i încuviinţată şi proba cu expertiză în specialitatea contabilitate, expertiză nefinalizată în cauză urmare a neplăţii onorariului de expertiză de către reclamantă la termene succesive, motive pentru care, prin încheierea de şedinţă din 27 mai 2015, instanţa a decăzut reclamanta din proba cu expertiză contabilă, pentru neîndeplinirea obligaţiilor de plată a onorariului respectiv şi a rămas în pronunţare asupra cauzei.
Verificând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Din cuprinsul înscrisurilor administrate în cauză, rezultă că organele de inspecţie fiscală au efectuat un control la sediul reclamantei, control având ca obiectiv verificarea modului de calcul, evidenţiere şi declararea impozitului pe profit, în perioada aprilie 2011 – decembrie 2012, şi a taxei pe valoare adăugată în perioada aprilie 2011 – iulie 2012.
Cu privire la pretinsa nelegalitate a stabilirii unui debit suplimentar în cuantum de 378.318 lei astfel cum a fost statuat prin raportul de inspecţie fiscală şi respectiv prin decizia de impunere nr.XXX/23.04.2013, precum şi prin decizia de soluţionare a contestaţiei nr.XXX/31.07.2013, instanţa va înlătura apărările reclamantei referitoare la pretinsa nelegalitate a stabilirii acestor sume pentru următoarele considerente:
Din înscrisurile deduse judecăţii rezultă că în faza procedurii prealabile soluţionarea contestaţiei a avut în vedere sumele reţinute în plus pentru a fi plătite de contestatori prin decizia de impunere în speţă, suma de 92.693 lei, reprezentând 34.621 lei impozit pe profit stabilit suplimentar, 10.199 lei reprezentând accesorii aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar, 42.787 lei, reprezentând TVA stabilit suplimentar de plată, 5.-086 lei reprezentând accesorii aferente TVA de plată.
Din documentaţia care a stat la baza emiterii actelor contestate rezultă că suma contestată de reclamantă nu reprezintă încă un debit stabilit în plus de achitat faţă de societate ci, reprezintă contravaloarea unor sume nedeclarate la impozitare de către societatea reclamantă. În acest sens, baza de impozitare reprezintă c.val.unei livrări de bunuri ca prestări de servicii impozabile a unui import impozabil sau a unei achiziţii intracomunitare impozabile, iar baza impozabilă este reprezentată de totalul veniturilor asupra cărora se aplică cota de impozit.
În ceea ce priveşte impozitul pe profit, instanţa reţine că reclamanta nu a făcut dovada că în perioada aprilie 2011- decembrie 2012, nu datora diferenţa suplimentară de impozit pe profit în cuantum de 34.721 lei la care au fost calculate accesorii de 10.199 lei conform disp.art.120 alin.1 şi art.120 /1 alin.2 lit.c din OG nr.92/2003, privind Codul de pr.fiscală şi ale art.31 alin.4 din Legea nr.85/2006.
În acest sens, pentru anul 2011, societatea a stabilit un profit impozabil de 10.131 lei, pentru care a calculat un impozit pe profit de 1.621 lei,faţă de care, s-a stabilit cu ocazia controlului că în realitate profitul pe profit era cu 177.870 lei mai mult, reprezentând venituri din vânzare produse petroliere neînregistrate în evidenţa contabilă de reclamantă, astfel încât impozitul pe profit stabilit ca datorat a fost în sumă de 30.080 lei cu o diferenţă suplimentar de 28.459 lei (30.080- 1.621 lei).
Din aceleaşi înscrisuri rezultă că diferenţa de impozit pe profit în sumă de 34.621 lei s-a datorat neînregistrării şi nedeclarării în vederea impozitării a veniturilor în sumă de 215.092 lei realizate de societatea comercială din vânzarea produselor petroliere, conform prevederilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, actualizată, coroborate cu prevederile pct. 13 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, din care: 117.288 lei venituri realizate şi nedeclarate de societatea comercială aferente achiziţiilor de păcură ecologică de la furnizorul S.C. “R.I.” S.R.L. în cursul anului 2011, achiziţii înregistrate parţial de societatea contestatoare în evidenţa contabilă.
Din aceleaşi înscrisuri rezultă că marfa achiziţionată a fost constatată lipsă din gestiune de către organele de inspecţie fiscală, deoarece la finele anului 2011, la solicitarea organelor de inspecţie fiscală, nu s-a putut efectua inventarierea faptică a elementelor patrimoniale existente, administratorul judiciar comunicând că este în imposibilitatea efectuării acesteia, ca urmare a faptului că nu a fost predată gestiunea şi bunurile societăţii aflată în proces de lichidare.
În ceea ce priveşte suma de 41.670 lei aceasta reprezintă venituri realizate şi nedeclarate de societatea comercială aferente livrărilor efectuate către S.C. “E.C.” S.R.L. Piteşti în cursul sem. I 2011, fapt demonstrat de neconcordanţele existente în declaraţiile informative privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional cod 394 depuse de cei doi parteneri comerciali, din care rezultă că societatea contestatoare, în calitate de furnizor, a livrat marfă către clientul S.C. “E.C.” S.R.L. Piteşti fără să înregistreze şi să declare veniturile realizate;
-De asemenea, cu privire la suma de 37.222 lei reprezentând venituri realizate şi nedeclarate de societatea comercială aferente tranzacţiei comerciale efectuate între S.C. “R.I. S.C.” S.R.L. Năvodari, în calitate de furnizor, S.C. “R.I.” S.R.L. Ploieşti, în calitate de intermediar şi S.C. “F.T.” S.R.L., în calitate de beneficiar, reclamanta nu a produs probe în combaterea constatărilor conţinute în raportul de inspecţie fiscală.
În aceste sens, s-a reţinut că achiziţia de păcură ecologică (23,8 tone) de la furnizorul sus¬menţionat a fost realizată în baza facturii nr. 0571/01.04.2011, iar livrarea către beneficiarul S.C. “F.T.” S.R.L. a fost realizată în baza avizului de însoţire a mărfii nr. XXX/17.10.2012, fără ca societatea contestatoare să emită factură fiscală conform prevederilor art. 155 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, actualizată şi fără ca aceasta să înregistreze şi să declare veniturile realizate din vânzarea de marfă.
-Cu privire la suma de 17.254 lei pârâta a demonstrat că această sumă reprezintă venituri realizate şi nedeclarate de societatea comercială aferente livrărilor efectuate către beneficiarul S.C. “S.M.” S.R.L. Brazi conform facturilor nr. XXX/29.03.2011 şi nr. XX/19.04.2011 iar reclamanta nu a produs dovezi de natură să infirme constatările organului fiscal, aceeaşi situaţie fiind valabilă şi în privinţa sumei de 1.658 lei reprezentând venituri neevidenţiate de societatea comercială rezultate urmare livrării de produse energetice (păcură ecologică) sub preţul de achiziţie din perioada aprilie – decembrie 2011.
În ceea ce priveşte susţinerile reclamantei referitoare la taxa pe valoarea adăugată, instanţa constată din documentaţia care a stat la baza emiterii deciziei de impunere că, verificarea taxei pe valoarea adăugată a cuprins perioada aprilie 2011 – iulie 2012, iar în urma inspecţiei fiscale s-a stabilit TVA suplimentară de plată în sumă de 42.787 lei, aferent căreia s-au calculat accesorii în sumă totală de 5.086 lei (1.716 lei majorări de întârziere + 3.370 lei penalităţi de întârziere) conform prevederilor art. 120 alin. (1) şi art. 120 alin. (2) lit. c) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, actualizată, coroborate cu prevederile art.41 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, sume contestate.
În acest sens, din analiza documentaţiei de la dosar rezultă că diferenţa suplimentară de TVA de plată contestată în sumă de 42.787 lei reprezintă TVA colectată suplimentar aferentă veniturilor neînregistrate de societatea comercială, şi formată din următoarele sume : 28.149 lei TVA colectată suplimentar pentru veniturile realizate şi nedeclarate de societatea comercială în sumă de 117.288 lei aferente achiziţiilor de păcură ecologică de la furnizorul S.C. “R.I.” S.R.L. din cursul anului 2011, constatate lipsă din gestiune la finele anului, obligaţie fiscală stabilită în baza prevederilor art. 137 şi art. 140 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, actualizată, suma de 14.143 lei TVA colectată suplimentar pentru veniturile realizate şi nedeclarate de societatea comercială în sem. I al anului 2011, în sumă de 58.924 lei, aferente livrărilor efectuate către beneficiarul S.C. “E.C.” S.R.L. Piteşti (41.670 lei) şi către beneficiarul S.C. “S.M.” S.R.L. Brazi (17.254 lei), obligaţie fiscală stabilită, de asemenea, în baza prevederilor art. 137 şi art. 140 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, actualizată,suma de 398 lei TVA colectată suplimentar pentru veniturile neevidenţiate de societatea comercială urmare livrării de păcură ecologică sub preţul de achiziţie din perioada aprilie – decembrie 2011 ), obligaţie fiscală stabilită, de asemenea, în baza prevederilor art. 137 şi art. 140 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, actualizată; 97 lei TVA colectată suplimentar pentru avansul încasat de la clienţi în sumă de 500 lei în anul 2011, conform prevederilor art.1342 alin. (2) lit. (b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, actualizată.
În cauză, reclamanta nu a produs probe de natură să infirme constatările raportului de inspecţie fiscală şi implicit ale deciziei de impunere cu privire la aspectele mai sus analizate.
În ceea ce priveşte achiziţiile efectuate de la furnizorii S.C. “R.I.” S.R.L. şi S.C. “R.I. S.C.” S.R.L. Năvodari, instanţa reţine următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei instanţa reţine că societatea contestatoare a efectuat în perioada verificată, aprilie 2011 – decembrie 2011, achiziţii de produse energetice (păcură ecologică) în sumă de 198.308 lei valoare fără TVA de la furnizorul S.C. “R.I.” S.R.L., achiziţii nedeclarate organului fiscal prin declaraţiile informative privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional cod 394, achiziţii pe care le-a înregistrat parţial în evidenţa contabilă.
La finele anului 2011, având în vedere faptul că societatea contestatoare, prin administratorul judiciar E.I.I.P.U.R.L., nu a dat curs solicitării organelor de inspecţie fiscală de efectuare a inventarierii faptice a elementelor patrimoniale existente la data controlului, deoarece nu i-a fost predată gestiunea şi bunurile societăţii aflată în proces de lichidare, stocul de păcură ecologică în valoare fără TVA de 107.604 lei, achiziţionată de la furnizorul S.C. “R.I.” S.R.L., a fost considerat de organele de inspecţie fiscală lipsă din gestiune, marfa fiind vândută ,fără a se înregistra venituri.
Astfel,aferent acestui stoc de păcură ecologică pe care organele de inspecţie fiscală le-a considerat lipsă din gestiune, au fost stabilite veniturile corespunzătoare în sumă de 117.288 lei prin aplicarea cotei de adaos comercial realizată din vânzarea produsului în anul 2011 (107.604 lei x 109%).
Din cuprinsul actelor de control instanţa reţine că reclamanta a achiziţionat cantitatea de 23,8 tone de păcură ecologică de la furnizorul SC R.I. S.C.” S.R.L. Năvodari cu factura nr. 0571/01.04.2011, pe care a vândut-o unui alt beneficiar, respectiv S.C. “F.T.” S.R.L., pe baza avizului de însoţire nr. XXX/17.10.2012, fără emiterea facturii fiscale, document fiscal legal de înregistrare în evidenţa contabilă.
Drept urmare, organele de inspecţie fiscală au procedat la stabilirea veniturilor corespunzătoare realizate din efectuarea tranzacţiei comerciale, prin înmulţirea cantităţii de păcură livrată cu preţul de livrare practicat de S.C. “R.O.I.” S.R.L. Ploieşti, rezultând venituri din vânzarea mărfii în sumă de 37.222 lei (23,8 tone x 1.563 lei/tonă), neînregistrate în evidenta contabilă.
Astfel, au fost determinate venituri neînregistrate în evidenta contabilă a S.C. “R.O.I.” S.R.L. Ploieşti în sumă totală de l54.510 lei (117.288 lei + 37.222 lei), pentru perioada aprilie 2011 – decembrie 2012, rezultate din relaţia comercială cu S.C. “R.I.” S.R.L. şi S.C. “R.I. S.C.” S.R.L. Năvodari, pentru care a fost stabilit un impozit pe profit datorat în sumă de 24.722 Iei (154.510 lei x 16%).
Conform prevederilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, actualizată, “la determinarea profitului impozabil se au în vedere toate veniturile realizate de societatea comercială realizate din orice sursă, ca de altfel şi alte elemente similare veniturilor”, aşa cum este cazul celor stabilite de organele de inspecţie fiscală .Având în vedere faptul că veniturile în sumă de 117.288 lei, stabilite de organele de inspecţie fiscală pentru stocului de marfă (păcură ecologică) lipsă din gestiune ia 31.12.2011, au fost obţinute de societatea contestatoare din relaţia comercială desfăşurată cu furnizorul S.C. “R.I.” S.R.L., deci acestea reprezintă contrapartida obţinută din livrarea de marfă neînregistrată de S.C. “R.O.I” S.R.L. Ploieşti, societatea avea obligaţia colectării de TVA aferent acestor venituri în sumă de 28.149 lei (117.288 lei x 24%), conform prevederilor art. 137 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, actualizată.
În combaterea acestei situaţii de fapt demonstrate de pârâtă cu înscrisuri, reclamanta nu a produs probe care să infirme susţinerile pârâtei.
În acest sens, instanţa nu poate reţine susţinerea societăţii contestatoare, potrivit cu care organele de inspecţie fiscală nu au ţinut cont de achiziţiile efectuate de la S.C. “R.I.” S.R.L., deoarece din cele prezentate anterior rezultă că la inspecţia fiscală nu a fost anulat dreptul de deducere a cheltuielilor cu achiziţia de produse energetice şi a TVA deductibilă înscrisă în facturile emise de acest furnizor, ci au fost stabilite obligaţii suplimentare pentru impozitul pe profit şi TVA de plată ca urmare a majorării veniturilor realizate de către S.C. “R.O.I.” S.R.L. Ploieşti.
În ceea ce priveşte constatările XXX, acestea au fost preluate în actul de inspecţie fiscală, reprezentanţii A.I.F. Prahova fiind singurele organe fiscale abilitate să stabilească obligaţii fiscale suplimentare pentru impozitul pe profit şi TVA în urma verificărilor efectuate la contribuabil, conexând datele furnizate de organele vamale cu cele regăsite în evidenţa contabilă a contribuabilului verificat, cu cele aflate în baza de date a A.N.A.F. şi cu cele provenite de la alte organe fiscale, aşa cum a fost cazul S.C. “R.O.I.” S.R.L. Ploieşti.
Pe cale de consecinţă, instanţa constată că în cauză s-a procedat corect la majorarea rezultatului fiscal înregistrat şi declarat de S.C. “R.O.I.” S.R.L. Ploieşti cu
veniturile calculate la inspecţia fiscală în sumă de 154.510 lei, venituri care au condus la stabilirea unei diferenţe suplimentare pentru impozitul pe profit în sumă de 24.722 lei şi la stabilirea unei diferenţe suplimentare la TVA de plată în sumă de 28.149 lei.
Cu privire la livrările efectuate către beneficiarii S.C. “S.M.” S.R.L. Brazi şi S.C. “E.C.” S.R.L. Piteşti, instanţa reţine următoarele:
Societatea comercială a efectuat la perioada martie – aprilie 2011 livrări de păcură ecologică către beneficiarul S.C. “S.M.” S.R.L. Brazi, cu factura nr. XXX/29.03.2011 în valoare totală de 19.396 lei (15.642 lei valoare + 3.754 lei TVA), factură neînregistrată în evidenţa contabilă şi cu factura nr. 34/19.04.2011 în valoare totală de 5.818 lei (4.691 lei valoare + 1.127 lei), factură înregistrată parţial în evidenţa contabilă.
Din totalul facturii nr. XXX/19.04.2011 în sumă de 5.818 lei, societatea contestatoare a efectuat înregistrarea contabilă a livrării de marfă în valoare totală de 3.818 lei, rămânând marfă vândută şi neînregistrată în sumă totală de 2.000 lei (1.612 lei valoare + 388 lei TVA).
Referitor la relaţia comercială cu clientul S.C. “E.C.” S.R.L. Piteşti, se reţine că în cursul sem. I 2011 au avut loc tranzacţii de natura livrării de marfă de la societatea contestatoare în calitate de furnizor, aşa cum rezultă din declaraţia informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional cod 394 depusă de beneficiarul achiziţiei de marfă.
Astfel, conform înscrisurilor de la dosar rezultă că societatea contestatoare a vândut marfă către beneficiarul S.C. “E.C.” S.R.L. Piteşti în valoare totală de 51.671 lei (41.670 lei + 10.001 lei TVA), livrare de marfă neînregistrată în evidenta contabilă.
În consecinţă, instanţa reţine că probele administrate conduc la concluzia că S.C. “R.O.I.” S.R.L. Ploieşti, în cursul sem. I 2011, a livrat marfă către cei doi clienţi (S.C. “S.M.” S.R.L. Brazi şi S.C. “E.C.” S.R.L. Piteşti), fără ca veniturile obţinute din tranzacţiile comerciale efectuate cu aceştia în sumă de 58.924 lei (1.612 lei + 15.642 lei + 41.670 lei) şi taxa pe valoarea adăugată aferentă livrărilor de bunuri în sumă de 14.143 lei (388 lei + 3.754 lei + 10.001 lei) să fie înregistrate în evidenţa contabilă a furnizorului.
Astfel, faţă de împrejurarea că societatea contestatoare nu a înregistrat şi nu a declarat veniturile realizate din tranzacţiile mai sus prezentate în sumă de 58.924 lei şi, de asemenea, nu a colectat TVA aferentă acestor venituri în sumă de 14.143 lei, având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) şi art. 137 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, actualizată, mai sus citate, din care rezultă că la determinarea profitului impozabil se au în vedere toate veniturile realizate de un contribuabil, venituri ce reprezintă bază de impozitare la determinarea TVA colectată, în mod corect s-a reţinut că S.C. “R.O.I.” S.R.L. Ploieşti datorează obligaţiile fiscale suplimentare stabilite de organele de inspecţie fiscală pentru impozitul pe profit în sumă de 9.428 lei (58.924 lei x 16%) şi pentru TVA de plată în sumă de 14.143 lei, câtă vreme constatările organului fiscal nu au fost combătute de reclamantă cu probe concludente.
Cu privire la livrările de păcură ecologică sub preţul de achiziţie instanţa reţine următoarele:
În perioada aprilie – decembrie 2011, S.C. “R.O.I.” S.R.L. Ploieşti a efectuat livrări de produse energetice (păcură ecologică) către diverşi beneficiari sub preţul de achiziţie al acestor produse.
Astfel, în această perioadă societatea contestatoare a înregistrat venituri din vânzarea de marfă (rulaj cont 707) în sumă de 3.079 lei şi cheltuieli din descărcarea gestiunii de marfă (rulaj cont 607) în sumă de 4.346 lei.
Din cele precizate în actul de inspecţie fiscală, dar şi din contestaţia formulată, nu rezultă existenţa unei situaţii speciale care să justifice necesitatea comercializării de păcură ecologică sub preţul la care acest produs a fost achiziţionat.
Având în vedere cota de adaos comercial practicată de societatea contestatoare la livrările de păcură ecologică din anul 2011 de 9%, rezultă că veniturile estimate din vânzarea acestui produs, realizate de S.C. “R.O.I.” S.R.L. Ploieşti,au fost în sumă de 4.737 lei (4.346 lei x 109%), cu o diferenţă în plus de 1.658 lei, faţă de veniturile înregistrate şi declarate de societatea comercială din tranzacţiile cu păcură ecologică.
În acest sens,diferenţa de 1.658 lei (4.737 lei – 3.079 lei) astfel determinată, reprezintă de asemenea, venit impozabil bază de calcul pentru impozitul pe profit şi TVA colectată datorate de societatea contestatoare, conform prevederilor art. 19 alin. (1) şi art. 137 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, actualizată, mai sus citate, astfel încât reclamanta nu a dovedit că, S.C. “R.O.I.” S.R.L. Ploieşti nu ar datora obligaţiile fiscale suplimentare stabilite de organele de inspecţie fiscală pentru impozitul pe profit în sumă de 265 lei (1.658 lei x 16%) şi pentru TVA de plată în sumă de 398 lei.
Cu privire la TVA colectată aferentă avansului încasat de la clienţi, instanţa constată din analiza înscrisurilor administrate în cauză că în anul 2011. societatea comercială a încasat avansuri de la clienţi în sumă de 500 lei, avansuri pentru care nu a colectat TVA conform prevederilor art. 134 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, actualizată.
În acest sens, aferent acestor avansuri S.C. “R.O.I.” S.R.L. Ploieşti avea a obligaţia de a colecta TVA în sumă de 97 lei, ceea ce conduce la concluzia că reclamanta datorează diferenţa suplimentară la TVA de plată stabilită de organele de inspecţie, respectiv suma de 97 lei.
De asemenea, instanţa apreciază că susţinerile reclamantei referitoare la realitatea documentelor aferente mărfurilor achiziţionate şi în acelaşi timp a achiziţiilor efectuate în baza acestor documente, nu pot fi reţinute, pentru următoarele considerente:
Prin actul de inspecţie fiscală au fost stabilite obligaţii fiscale suplimentare prin majorarea veniturilor, care, în principal se datorează faptului că S.C. “R.O.I.” S.R.L. Ploieşti nu a înregistrat în evidenţa contabilă şi nu a declarat organelor fiscale toate livrările de păcură ecologică efectuate către diverşi clienţi, astfel încât în realitate , prin constatările efectuate, organele de inspecţie fiscală nu au stabilit obligaţii fiscale suplimentare în sarcina S.C. “R.O.I.” S.R.L. Ploieşti ca urmare a neacceptării deductibilităţii fiscale a cheltuielilor cu marfa achiziţionată şi a TVA dedusă, înscrisă de furnizorii societăţii contestatoare în facturile de achiziţie, aşa cum în mod greşit a susţinut reclamanta.
Pentru aceste considerente, instanţa va respinge acţiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Respinge acţiunea având ca obiect anulare act de control taxe şi impozite formulată de reclamanta SC R.O.I.SRL, în faliment reprezentată prin lichidatorul E.I.IPURL prin av.XXX cu domiciliul în Ploieşti,XXX, în contradictoriu cu pârâta XXX PRAHOVA – XXX cu sediul social în XXX, judeţul Prahova,ca neîntemeiată
