Prin s.c. nr.1646 din data de 25.08.2008 ,pronunţată de Judecătoria Moineşti,s-a admis cererea în anulare formulată de SC P.E. SRL,îrnpotriva s.c. nr.l414/13.06.2007,pronunţată în dosar nr. 2266/260/2007 a Judecătoriei Moineşti,având ca obiect somaţie de plată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că prin s.c. nr.258/6 februarie 2007,pronunţată de Judecătoria Moineşti în dosar nr. 147/260/2006, s-a admis cererea în anulare formulată de SC P E SRL în contradictoriu cu SC A P SRL şi s-a anulat ordonanţa-s.c. nr.2319/25.10.2006.
Obiectul ordonanţei 1-a constituit recuperarea debitului de 1810,47 lei.
Ulterior după desfiinţarea hotărârii judecătoreşti care conţinea ordonanţa, SC A P SRL formulează o nouă cerere pe calea somaţiei de plată,pentru acelaşi debit.
Prin s.c. nr.2319/25 octombrie 2006 pronunţată în dosar nr.5723/2006, s-a admis cererea şi a fost somată SC P-EG să achite în 30 de zile intimatei, suma de 1810,47 lei, reprezentând debite.
înainte de a analiza fondul ordonanţei, este important de menţionat că obligativitatea achitării sumei priveşte o altă societate, în sensul că denumirea este greşită P EG în loc de P E.
Instanţa de fond enumera înscrisurile depuse de creditoare la dosar, tară a le analiza şi a arăta în ce mod acestea influenţează caracterul cert lichid şi exigibil al creanţei.
Reclamanta invocă neexecutarea pieselor comandate în conformitate cu stasul şi comenzile adresate.
De menţionat şi aspectul că s.c. nr.2319/25 octombrie 2006 este desfiinţată prin s.c. nr.258/2007 iar ulterior acelaşi judecător soluţionează aceeaşi cauză,cu acelaşi obiect şi aceleaşi părţi şi pronunţă s.c. nr. 1414/2007, cu toate că îşi spusese părerea anterior în aceeaşi cauză.
De asemenea din considerentele Deciziei Curţii Constituţionale, se reţine că în situaţia în care instanţa s-a pronunţat pe calea somaţiei de plată,părţile au posibilitatea să îşi valorifice conform normelor din dreptul comun pretenţiile lor.
La termenul din 22 octombrie 2007, reclamanta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.ll1 din OG nr.5/2001, excepţie susţinută şi pusă în discuţia părţilor la termenul din 19 noiembrie 2007.
In susţinerea excepţiei, reclamanta a arătat că deşi părţile s-au mai judecat pentru aceeaşi somaţie de plată şi în contestaţie în anulare, intimata profitând de prevederile art.l l1 din OG nr.5/2001, a introdus din nou somaţie de plată,având acelaşi petit.
In opţiunea reclamantei, dacă dispoziţiile articolului menţionat mai sus ar fi cuprins lămuriri suplimentare cu privire la ceea ce înseamnă excluderea autorităţii de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părţi şi dispoziţiile art.7 şi 8 din OG 5/2001 ar fi fost imperative,nu i s-ar fi permis societăţii reclamante ca după ce îi fusese anulată cererea de somaţie de plată prin contestaţia în anulare, să introducă o nouă somaţie de plată similară.
Legiuitorul ar trebui să clarifice dispoziţiile art.ll1 din OG 5/2001 care contravin art.124 alin.l şi 2 din Constituţia României.
Punctul de vedere al intimatei menţionat în concluziile scrise depuse la dosar este în sensul că nu sunt încălcate dispoziţiile art.124 din Constituţie,toate părţile au aceleaşi categorii de drepturi şi interese legitime, beneficiază de acelaşi tratament juridic, având acces neîngrădit la justiţie.
Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la OG5/2001, atât în ansamblu, cât şi separat pe articole„excepţia ridicată neconţinând elemente noi care să ducă la reconsiderarea opiniei anterioare.
Opinia instanţei a fost în sensul că litigiul este necontencios iar în procedura necontencioasă nu are aplicabilitate excepţia puterii lucrului judecat caracteristică procedurii contencioase.
La data de 19 noiembrie 2007 instanţa în conformitate cu art.29 alin.5 din Legea nr.47/1992 republicată şi modificată prin Legea nr.232/2004, a suspendat judecata, a sesizat Curtea Constituţională pentru a decide asupra excepţiei ridicate.
Prin Decizia nr.257/6 martie 2008 Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.l l1 din OG nr.5/2001.
Se reţine din considerentele deciziei că anterior Curtea s-a pronunţat prin numeroase decizii, menţionându-se Decizia nr.244/20 martie 2007.
