Prin cererea ce face obiectul dosarului nr. 7979/320/2007 al Judecătoriei Tg. Mureş, reclamantul Ş A a solicitat în contradictoriu cu Primăria com. Pogăceaua şi Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş obligarea pârâţilor la reconstituirea dreptului la despăgubiri pentru imobilul care a fost situat în com. Pogăceaua, la locul numit „ Sicele”, constând în casă de cărămidă cu 4 camere, grajd, şură, pivniţă, gabenaş, 2 costeie pentru porumb, o bucătărie de vară, o remiză pentru atelaje, 2 vaci, 16 oi, un car şi 2 pluguri. Prin acţiune reclamantul contestă înştiinţarea cu nr. 40202/C/II/15.03.2006 emisă de Instituţia Prefectului jud. Mureş, precum şi răspunsurile formulate de către Primăria com. Pogăceaua cu nr. 915/19.01.2006, 964/20.01.2006, 61/03.01.2006, 40478/14.03.2006, 964/C/III/09.03.2006.
În motivare se arată că fam. A V şi soţia E au avut în proprietate în com. Pogăceaua o suprafaţă de teren de 42,55 ha precum şi gospodărie astfel cum a fost mai sus descrisă. După anul 1948 aceştia au fost deposedaţi de proprietate. Ulterior preluării casa a fost demolată. Reclamantul este ginerele foştilor proprietari ai construcţiilor.
Prin precizarea de acţiune depusă reclamantul a solicitat desfiinţarea Hotărârii nr. 144/2006 a Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi stabilirea dreptului la despăgubiri pentru imobilul-construcţie astfel cum a fost descris în acţiunea introductivă. În motivare reclamantul arată faptul că soţia sa decedată Ş A şi apoi reclamantul au formulat mai multe cereri prin care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului preluat de la antecesorii A V şi E, precum şi despăgubiri pentru construcţia demolată.
În probaţiune au fost depuse acte de stare civilă, cererea nr. 48/01.02.1995, adresele emise de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş, extrase CF, cererile formulate pentru reconstituirea dreptului de proprietate, certificat de moştenitor după defuncta Ş A, copie a Registrului agricol al com. Pogăceaua
Au administrate proba cu expertiza tehnică în construcţii, proba testimonială cu martorii Florea Ioan, şi Ruţă Ştefan.
În şedinţa publică din data de 31.08.210 instanţa a invocat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Primăria com. Pogăceaua şi Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Mureş.
În cauză a fost introdusă Comisia Locală de Fond Funciar Pogăceaua.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Pentru soluţionarea excepţiilor invocate, instanţa constată necesar în primul rând clarificarea obiectului prezentei acţiuni, respectiv a dispoziţiilor legale în temeiul cărora a fost formulată prezenta acţiune.
Reclamantul este moştenitorul soţiei decedate Ş A, la rândul său moştenitoare a foştilor proprietari ai imobilului care face obiectul prezentei cauze A Vr şi E, în calitate de fiică.
Prin cereri succesive formulate în temeiul Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 şi Legii nr. 247/2005, soţia decedată iar ulterior reclamantul au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate asupra imobilelor preluate de stat de la antecesorii lor. Ca urmare a acestor cereri, prin Titlul de proprietate nr. 91814/14.10.1994 au fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de 10 hectare teren, în temeiul Legii nr. 18/1991, iar ulterior, în temeiul Legii nr. 1/2000 a fost propusă acordarea de despăgubiri pentru suprafaţa de 7,98 hectare.
Prin prezenta acţiune reclamantul a formulat contestaţie, în baza prevederilor Legii nr. 247/2005, împotriva Hotărârii nr. 144/2006 a Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi stabilirea dreptului la despăgubiri pentru imobilul-construcţie astfel cum a fost descris în acţiunea introductivă.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei com. Pogăceaua, instanţa constată faptul că, potrivit prevederilor art. 77 din Legea nr. 215/2001 republicată, „primarul, viceprimarul, secretarul unităţii administrativ teritoriale şi aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcţională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei…care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale”.
Ca urmare instanţa constată faptul că primăria, ca entitate, este o structură fără personalitate juridică şi fără buget propriu. Mai mult, în litigiile referitoare la fondul funciar, legislaţia specială conferă calitate procesuală comisiei locale de fond funciar, iar nu entităţii ce reprezintă unitatea administrativ teritorială în raporturile de drept administrativ.
Ca urmare, instanţa urmează a admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei com. Pogăceaua, urmând a respinge acţiunea formulată în contradictoriu cu aceasta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, instanţa constată faptul că reclamantul, prin acţiunea precizată, a solicitat desfiinţarea Hotărârii nr. 144/2006 a Comisiei, hotărâre pronunţată ca urmare a cererii sale formulate în temeiul Legii nr. 247/2005. ca urmare, în condiţiile în care obiectul cauzei este format de o contestaţie la hotărârea pronunţată de această comisie, instanţa urmează a respinge excepţia invocată.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa constată faptul că reclamantul, în calitatea sa de moştenitor al foştilor proprietari, a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului şi construcţiilor situate în com. Pogăceaua, cerere formulată în temeiul legii nr. 247/2005. Cererea sa a fost respinsă de către Comisia Judeţeană, care a validat propunerile Comisiei locale de fond funciar, prin hotărârea nr. 144/2006, hotărâre prin care a respins şi contestaţia formulată de către reclamant împotriva propunerii de respingere.
Instanţa constată faptul că revendicarea bunurilor imobile construcţii este reglementată de Legea nr. 10/2001 republicată. În conformitate cu prevederile art. 1 din acest act normativ „imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condiţiile prezentei legi”. Conform art. 6 din aceiaşi lege, „prin imobile, în sensul prezentei legi, se înţeleg terenurile, cu sau fără construcţii, cu oricare dintre destinaţiile avute la data preluării în mod abuziv, precum şi bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcţii.”
Spre deosebire de reglementarea cuprinsă în Legea nr. 10/2001, legislaţia fondului funciar se referă în mod expres la terenurile fără construcţii, care, potrivit art. 1 din Legea nr. 18/1991 republicată, constituie fondul funciar al României.
În prezenta speţă, instanţa constată faptul că obiectul cauzei se referă în mod expres la construcţiile existente pe teren, construcţii preluate de către stat fără titlu şi pentru care reclamantul solicită acordarea de despăgubiri. Instanţa reţine faptul că reclamantul a invederat instanţei de judecată faptul că nu a formulat cerere în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru acordarea de despăgubiri pentru construcţii.
Cererea formulată de către reclamant a fost formulată în temeiul Legii nr. 247/2005. În conformitate cu practica unitară a instanţelor judecătoreşti, confirmată şi de jurisprudenţa ÎCCJ, Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei aduce o serie de modificări şi completări Legii nr.10/2001, evidenţiate punctual prin Titlul I. Aceste modificări nu se referă însă la art.21 din legea nr.10/2001 care prevede obligativitatea adresării notificării în termenul prelungit până la 12 luni, respectiv până la data de 14 februarie 2002. Termenul de decădere instituit prin dispoziţiile art.21 alin.(1), actualmente art.22, din Legea nr.10/2001, modificată şi completată, nu a fost modificat prin Legea nr.247/2005, şi ca atare nu poate fi vorba de o repunere în termen.(decizia ÎCCJ nr. 5081/25.05.2006).
Ca urmare, în condiţiile în care reclamantul nu a formulat cerere de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent în temeiul Legii nr. 10/2001, iar cererea formulată în temeiul Legii nr. 247/2005 nu poate fi asimilată unei notificări în temeiul Legii nr. 10/2001, Comisia locală şi judeţeană au analizat această cerere ca fiind o cerere întemeiată pe dispoziţiile legilor fondului funciar.
Ori, raportat la acest cadru, instanţa constată faptul că, în mod justificat, pârâtele au dispus respingerea cererii astfel formulate, având în vedere faptul că acordarea de despăgubiri pentru construcţiile preluate nu cade sub incidenţa legilor fondului funciar. Dispoziţiile acestor legi se referă exclusiv la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Ca urmare, în cazul în care reclamantul urmărea obţinerea de măsuri reparatorii pentru construcţii şi anumite bunuri mobile, era obligat să formuleze o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001. În lipsa unei astfel de notificări şi având în vedere faptul că prin Legea nr. 247/2005 nu a fost repus în termenul de a depune o astfel de notificare, cererea sa urma a fi respinsă în mod legal ca nefăcând obiectul legilor fondului funciar.
Ca urmare a celor prezentate, instanţe urmează a respinge cererea introductivă formulată de reclamantul Ş A.
Raportat la soluţia pronunţată în cauză, instanţa ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
