CAZURI DE NULITATE ABSOLUTĂ A ACTELOR DE RECONSTITUIRE ÎN BAZA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR
Potrivit art. III alin. 1 lit. a) pct. ii din Legea nr. 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foştilor proprietari, solicitate de aceştia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 şi a prezentei legi.
Potrivit art. III alin. 1 lit. a) pct. ii din Legea nr. 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foştilor proprietari, solicitate de aceştia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 şi a prezentei legi.
Se observă că pentru incidenţa acestui caz de nulitate absolută este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiţii, printre care şi aceea ca amplasamente foştilor proprietari, obiect al reconstituirii în favoarea altor persoane, să fi fost libere la data solicitării lor, în termen legal, de către foştii proprietari. Cum, potrivit art. 8 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate se face „prin eliberarea unui titlu de proprietate”, este evident că terenurile cu privire la care s-au eliberat asemenea titluri nu mai pot fi considerate „libere” în sensul legii fondului funciar, respectiv aflate la dispoziţia comisiilor de aplicare a acestei legi.
Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 5219/2009, pronunţată în dosarul nr. 4030/190/2009.
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistriţa la data de 19.05.2009, reclamantul D.S. a chemat în judecată pe pârâţii C.J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor BN, M.P. şi M.D., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. ../30.07.1993, respectiv a titlului de proprietate nr. ../1993 emise de către pârâta de rând 1 pârâţilor de rând 2 şi 3, ca fiind acte de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea unor persoane ce nu erau îndreptăţite potrivit legii la reconstituire; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul arată că proprietarele tabulare defuncte T.D. şi T.M., surori, înscrise în CF ..M.B., nr. nr. top. 1.228, pe suprafaţa de 6 ha 2,463 m.p. (pădure în „D.B.”), au fost bunica şi respectiv mătuşa sa. Prin testamentul autentificat cu nr. 3.259/1994 de către Notariatul de stat judeţean Bistriţa-Năsăud, bunica reclamantului i-a lăsat acestuia întreaga ei avere mobilă şi imobilă, aşa cum rezultă din conţinutul actului respectiv.
În urma cererii formulate în cursul anului 1991 în baza Legii nr. 18/1991, reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1 ha teren cu vegetaţie forestieră, situat în localitatea P.F. (conform dispoziţiilor legale care limitau reconstituirea dreptului de proprietate pentru păduri la suprafaţa maximă de 1 ha), eliberându-i-se titlul de proprietate nr. ../1995. În aceeaşi zonă, în imediata vecinătate, i s-a reconstituit şi bunicii sale T.D., în vârstă de 100 de ani, dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1 ha pădure, conform titlului de proprietate nr. ../1994.
În cursul anului 2001, reclamantul a formulat o nouă cerere de reconstituire în temeiul Legii nr. 1/2000 – Legea „Lupu” – pentru diferenţa de teren de 5 ha, iar în anul 2006 a reiterat aceeaşi cerere în baza Legii nr. 247/2005. Comisia locală T.B. i-a respins cererea, motiv pentru care a formulat contestaţie la Comisia judeţeană Bistriţa-Năsăud.
Abia în cursul anului 2009 Comisia judeţeană Bistriţa-Năsăud a soluţionat cele doua cereri succesive, prin hotărârea nr. 585/12.11.2008, prin care i-a respins ca neîntemeiata contestaţia, cu motivarea că dreptul de proprietate a fost reconstituit asupra întregii suprafeţe de 5 ha solicitate, eliberându-se cinci titluri de proprietate – fiecare pentru câte 1 ha teren cu vegetaţie forestieră – în favoarea altor persoane.
În termen legal, reclamantul a atacat hotărârea Comisiei judeţene, cu plângerea ce formează obiectul dosarului civil nr. …./190/2008 al Judecătoriei Bistriţa. În cursul judecaţii, pârâta Comisia judeţeană BN a formulat întimpinarea de la fila 39, în care învederat că reclamantul, în calitate de moştenitor testamentar universal al defunctei proprietar tabular T.D., respectiv I.R. şi T.I., în calitate de moştenitori legali ai defunctei coproprietar tabular T.M., nu pot solicita reconstituirea dreptului de proprietate decât pentru cota de 350/560 părţi, ceea ce concret înseamnă 4 ha (3,95 ha). Totodată, pretinzând că cele 4 ha pădure situată în localitatea M.B. „D.B.”, au fost deja reconstituite – împărţite (reclamantului 1 ha – titlul de proprietate nr. 17.453/1995; defunctei T.D. 1 ha – titlul de proprietate nr. …./1994; numitului M.P. 1 ha – titlul de proprietate nr. …/1993; numitei I.R. 1 ha – titlul de proprietate nr. …/1995), pârâta Comisia judeţeană Bistriţa-Năsăud a solicitat respingerea ca nefondată a acţiunii reclamantului.
Reclamantul arată că, într-adevăr, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafaţă înscrisă în cartea funciară, întrucât nu a avut cunoştinţă că s-au înaintat cereri şi de către moştenitorii coproprietarei tabulare T.M. Însă, indiferent de acest aspect, este îndreptăţit a i se reconstitui dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 2 ha, în calitate de unic moştenitor testamentar al defunctei sale bunici T.D. În acest sens arată că susţinerile pârâtei nu corespund realităţii, întrucât reconstituirile dreptului de proprietate efectuate în favoarea sa, respectiv a defunctei T.D., prin titlurile susmenţionate, privesc alte terenuri silvice situate în localitatea P.F., la o distanţă de peste 20 km de ridul „D.B.” din localitatea M.B.. Pe de altă parte, reclamantul a descoperit că pădurea sa de 2 ha, proprietatea bunicii sale cuvenită de drept acestuia, a fost reconstituită în mod vădit ilegal, chiar abuziv, în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată pădure în locul, respectiv pârâţii M.D. şi fiului acestuia M.P.
Având în vedere că, în lumina art. III alin. 1 lit. a) din Legea nr. 18/1991, aceste reconstituiri sunt lovite de nulitate absolută, reclamantul solicită instanţei să constate această nulitate.
În probaţiune a anexat înscrisuri (filele 5-17 dosar), a solicitat interogatoriul pârâţilor, probatoriul testimonial şi expertiza topografică cadastrală.
La data de 09.06.2009, numitele M.M. şi C.L-A, în calitate de moştenitoare ale defuncţilor M.P.şi M.D., au formulat întâmpinare (filele 24-25 dosar), prin care au solicitat instanţei să pună în vedere reclamantului să-şi precizeze acţiunea, în sensul dacă înţelege să solicite împrocesuarea moştenitorilor pârâţilor iniţiali; iar pe fondul cauzei să respingă cererea ca neîntemeiată; cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, arată că reclamantul a chemat în judecat pe soţul numitei M.M. şi pe tatăl acesteia, deşi amândoi sunt decedaţi. Ele sunt moştenitoarele defunctului M.P., în calitate de soţie supravieţuitoare şi fiică, potrivit certificatului de moştenitor nr. 184/2004.
Pe fondul cauzei, arată că reclamantul nu are calitate procesuală activă de a solicita constatarea nulităţii titlurilor de proprietate, sub două aspecte.
În primul rând, chiar reclamantul arată că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o diferenţă de pădure în baza Legii nr. 247/2005 şi cererea lui a fost respinsă, astfel că el nu mai are un interes ocrotit de lege pentru a promova o acţiune în anulare.
Apoi, tot reclamantul arată că el ar fi avut dreptul de a i se reconstitui, în baza testamentului lăsat de coproprietara T.D. asupra cotei de l/2 părţi din cota de 350/560 părţi, respectiv 1 ha şi 951 ari, fără a observa că prin titlul de proprietate nr. …/21.01.1994 s-a reconstituit suprafaţa de 1 ha pădure în favoarea antecesoarei sale T.D., iar prin titlul de proprietate nr. …./13.01.1995 s-a reconstituit dreptul de proprietate tot asupra 1 ha pădure chiar în favoarea reclamantului, astfel că nici din acest punct de vedere el nu mai are un interes ocrotit de lege, întrucât i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra porţiunii de teren de care ar fi putut legal beneficia el şi antecesoarea sa.
Pe de altă parte, analizând arborele genealogic depus de reclamant, se constată că numitele M.M. şi C.L-A. nu sunt rude cu antecesorii reclamantului, astfel că lor nu li s-a reconstituit dreptul de proprietate după aceste persoane şi, ca atare, susţinerea că nu ar fi avut dreptul de reconstituire nu are niciun temei, reclamantul practic contestând amplasamentul şi nu dreptul de reconstituire pe care, aşa cum au arătat, reclamantul nici nu are calitate să îl conteste.
În drept, au invocat art. 15 şi art. 274 Cod procedură civilă, art. 480 Cod civil.
În probaţiune au anexat înscrisuri (filele 27-41 dosar).
La data de 24.11.2009, reclamantul a formulat extindere de acţiune (filele 47-48 dosar), prin care, alături de Comisia judeţeană BN pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, a mai chemat în judecată şi pe pârâţii Comisia locală T.B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, M.M. şi C. L-A.
Cu privire la lipsa calităţii sale procesuale active de a solicita constatarea nulităţii titlurilor de proprietate, pentru pretinsa inexistenţă a interesului ocrotit de lege, reclamantul arată că aceasta nu poate fi invocata eficient, întrucât acest interes subzistă în persoana reclamantului, chiar dacă cererea, sa formulata în baza ultimului act normativ de completare şi modificare a Legii nr. 18/1991, a fost respinsă de către Comisia judeţeană Bistriţa-Năsăud. În acest sens a învederat instanţei că soluţia de respingere nu este definitivă, ea formând obiectul dosarului civil nr. …./190/2008 al Judecătoriei Bistriţa, în prezent suspendat în temeiul art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă până la judecarea definitivă a prezentei pricini.
În al doilea rând, faţă de obiecţia privitoare la faptul că reclamantul ar fi primit întreaga suprafaţa de pădure la care era îndreptăţit, a invocat aceeaşi apărare pe care a formulat-o şi faţă de Comisia locala T.B. în dosarul susmenţionat suspendat, respectiv că titlul de proprietate nr. …/1995 emis pe numele său priveşte o parcelă de pădure situată în alt loc, pe raza altei localităţi decât M.B., respectiv P.F., parcelă situată la 12-14 km faţă de locul numit „D.B.”.
Pe cale de consecinţă, contrar aserţiunii pârâtelor, reclamantul, moştenitor al defunctei proprietar T.D. (legatar universal), este perfect îndreptăţit la cel puţin 1 ha pădure din aceea situată pe raza comunei M.B., înscrisă în CF 76, nr. top. 1.228, în suprafaţă totală de 6 ha 2.463 m.p.
Reclamantul arată că cele două pârâte omit să amintească împrejurarea că, în prezent, suprafaţa de 1 ha care se cuvenea reclamantului de drept, în calitatea legală de moştenitor al proprietarului defunct, a fost atribuită antecesorului lor M.P., o persoană care nu a deţinut – nici el şi nici străbunii săi – terenuri cu vegetaţie forestieră în locul din litigiu. Pe cale de consecinţă, defunctul M.P. nefiind rudă cu antecesoarea reclamantului, proprietara tabulara a pădurii, nu i se putea în niciun caz reconstitui dreptul de proprietate asupra parcelei de pădure în litigiu. În acest sens, a invocat dispoziţiile art. 24 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 de completare a Legii nr. 18/1991 privitor la terenurile forestiere, care precizează imperativ că reconstituirea dreptului de proprietate „se face pe vechile amplasamente”. Oricum, reclamantul arată că prin prezenta acţiune contestă chiar dreptul antecesorilor pârâtelor de a li se reconstitui proprietatea asupra terenului cu datele de identificare susmenţionate, teren forestier care, potrivit argumentaţiei susmenţionate, trebuie reconstituit în proprietatea reclamantului.
În şedinţa publică din data de 18.10.2010 (fila 80 dosar), instanţa a unit cu fondul cauzei excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului D.S., invocată de pârâtele M.M. şi C.L-A. prin întâmpinare.
La data de 28.01.2011, pârâta Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor BN a depus la dosar note scrise (filele 100-102), prin care a arătat că din documentaţia transmisă de Comisia locala T.B. rezultă că, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră, în baza Legii nr. 18/1991, numiţii M.D.şi M.P. au formulat cereri prin care au solicitat fiecare câte 1 ha pădure, ambii petenţi făcând dovada dreptului de proprietate cu câte două declaraţii de martori, în conformitate cu prevederile legale în vigoare la acea vreme (art. 10 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, forma de la publicare). În considerarea acestor aspecte, Comisia locală de fond funciar a procedat la înscrierea celor doi pe anexa nr. 15 T.B., care a fost validată de Comisia judeţeană Bistriţa-Năsăud, fiind emise cele doua titluri de proprietate a căror anulare se cere în prezenta cauză. Deşi reclamantul susţine că suprafeţele de teren cuprinse în titlurile de proprietate a căror anulare se cere ar face parte din averea defunctei sale bunici T.D., totuşi din documentaţia care a stat la baza emiterii celor doua titluri de proprietate rezultă faptul că reconstituirile contestate s-au făcut, prima în considerarea calităţii de moştenitor a titularului M.D. după defunctul său tată M.S., iar ce-a de-a doua în considerarea calităţii de fost proprietar deposedat a numitului M.P.
Potrivit legislaţiei în vigoare în materie la data formulării cererii de reconstituire şi la data emiterii titlurilor de proprietate contestate în cauză, respectiv Legea nr. 18/1991 în forma sa iniţială, persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unor suprafeţe de teren cu vegetaţie forestieră li s-au stabilit şi atribuit amplasamente care s-au disponibilizat şi predat de către ocoalele silvice şi care se aflau la dispoziţia comisiilor locale (art. 28 alin. 2 din HGR nr. 13/1991, în vigoare la data emiterii titlurilor), fără a se fi respectat principiul reconstituirii pe vechile amplasamente, lucru permis de altfel prin prisma cadrului legal din acea vreme (art. 41 din Legea nr. 18/1991, forma iniţială).
Astfel, drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverinţe de proprietate, procese-verbale de punere în posesie sau titluri de proprietate, rămân valabile fără a mai fi nevoie de nicio altă confirmare (art. 2 alin. 2 din Legea nr. 1/2000).
Faţă de expertiza topografică cadastrală solicitată în probaţiune de către reclamantul D.S., pârâta învederează instanţei de judecată faptul că, în măsura în care, în raport de concluziile expertului, se va aprecia totuşi că acest amplasament din ridul „D.B.” se cuvine reclamantului, fiind vorba până la urmă de o simpla modificare a amplasamentului, se impune cu necesitate acordarea unui alt amplasament în favoarea pârâţilor, în caz contrar fiind afectată însăşi întinderea dreptului de proprietate – pe care pârâţii, titulari înscrişi în titlurile de proprietate a căror anulare face obiectul cauzei de faţă, au solicitat-o şi au dovedit-o în condiţiile legii.
În drept, a invocat prevederile art. 146 Cod procedură civilă.
La data de 03.03.2014, pârâtele M.M. şi C.L-A au depus la dosar note de şedinţă (filele 234-235), prin care au solicitat respingerea acţiunii în anulare ca neîntemeiată.
În motivare arată că au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului atât în baza faptului că, potrivit arborelui genealogic depus de reclamant, pârâtele sunt străine de antecesorii acestuia, cât şi prin prisma dispoziţiilor art. III alin. 1 din Legea nr. 169/1997, privitoare la persoanele care pot promova cererea în anulare.
Apoi, pârâtele arată că cererea de reconstituire a reclamanţilor, nesoluţionată, a fost formulată în baza Legii nr. 247/2005, iar titlurile lor de proprietate sunt eliberate în baza Legii nr. 18/1991 în forma iniţială, din anul 1993.
Or, prin dispoziţiile art. II din Legea nr. 169/1997 se stabileşte imperativ că: „Dispoziţiile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere în niciun fel titlurilor şi altor acte de proprietate eliberate cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 la data întocmirii lor”.
Din întreaga economie a acţiunii introductive şi din susţinerile reclamantului şi chiar ale expertului rezultă că reclamantul nu contestă dreptul de proprietate al antecesorilor pârâtelor, ci doar amplasamentul reconstituirii.
Din întreaga economie a acţiunii introductive şi din susţinerile reclamantului şi chiar ale expertului rezultă că reclamantul nu contestă dreptul de proprietate al antecesorilor pârâtelor, ci doar amplasamentul reconstituirii.
Lăsând la o parte aspectul că atributul stabilirii amplasamentului revine exclusiv comisiei locale şi nu instanţei de judecată anterior demonstrării dreptului antecesorilor lor de a li se reconstitui dreptul de proprietate pe acel amplasament, pârâtele arată că dispoziţiile art. 28 alin. 2 din HGR nr. 13/1991, în vigoarea la data emiterii titlurilor lor, şi ale art. 41 din Legea nr. 18/1991 în forma iniţială, potrivit cărora persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unor suprafeţe de teren cu vegetaţie forestieră li s-au stabilit şi atribuit amplasamente care erau disponibilizate şi predate de către ocoalele silvice şi care se aflau la dispoziţia comisiilor locale la acea dată, fără a se fi respectat principiul reconstituirii pe vechile amplasamente, lucru permis de dispoziţiile legale mai sus arătate.
Pârâtele precizează că susţinerea reclamantului, conform căreia reconstituirea în favoarea antecesorilor lor s-a făcut pe un amplasament ce nu ar fi fost anterior proprietatea lor, nu are niciun temei.
Atât expertul P.V. în raportul iniţial şi în completarea de expertiză, cât şi expertul M.V. arată că cele 2 ha teren reconstituite în favoarea antecesorilor pârâtelor fac parte din cei 224.070 m.p. (22 ha şi 4.070 m.p.) înscrişi în CF … M.B., nr. top iniţiale 1.226 şi 1.227.
Expertul P.V. suprapune măsurătorile lui şi integrează suprafaţa reconstituită exact în schiţa întocmită de expertul M.E. în dosarul civil nr. …./1993 al Judecătoriei Bistriţa, nr. top. noi 1.226/1 şi 1.227/1, în suprafaţă totală de 98.000 m.p. Această suprafaţă de 98.000 m.p. s-a constatat cu putere de lucru judecat, în baza sentinţei Judecătoriei Bistriţa nr. 4.587/ 1994 pronunţată în dosarul nr. …../1993, că se identifică în CF … M.B. cu nr. top. noi 1.226/1 şi 1.227/1, conform raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul M.E.
Sentinţa civilă nr. 4.587/1994 pronunţată de Judecătoria Bistriţa a rămas irevocabilă şi a fost intabulată pe numele antecesorilor lor, iar în baza certificatului de moştenitor nr. 184/2004, suprafaţa de 98.000 m.p. (9 ha şi 8.000 m.p.) a revenit pârâtelor şi este intabulată pe numele acestora, potrivit extrasului de carte funciară anexat. Cele 2 ha pădure reconstituite prin titlurile de proprietate a căror anulare se solicită fac parte integrantă din suprafaţa de 98.000 m.p. proprietatea lor tabulară.
În probaţiune s-au anexat înscrisuri (filele 236-246 dosar).
La data de 03.07.2015, reclamantul D.S. a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat admiterea acţiunii introductive astfel cum a fost formulată, în sensul de a se anula cele două titluri de proprietate emise pe numele defuncţilor M.D. şi M.P., ca nelegale, întrucât s-au emis asupra unor terenuri cu vegetaţie forestieră proprietara tabulară a antecesoarei sale bunici T.D., la care aceştia nu erau îndreptăţiţi legal; cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocaţial, conform chitanţei anexate, şi onorariu expert.
În motivare arată că principalul mijloc de probă care a stabilit cu certitudine ca cei doi defuncţi nu aveau dreptul sa li se reconstituie în proprietate cele două parcele de cate 10.000 m.p. fiecare, acoperite cu vegetaţie forestieră, este completarea raportului de expertiză topografică întocmită de expert P.V. (aflat în dosar la filele 209-232), în care, după insistenţele repetate ale instanţei, au fost identificate topografic cu exactitate cele două parcele în litigiu, ce formează obiectul titlurilor de proprietate atacate: „Aceste imobile au fost măsurate, fiind revendicate de către reclamant, şi, conform evidenţelor de carte funciară, se identifică în CF .. M.B. cu nr. top. 1.227/a, fânaţ în D. B. cu S = 135.602 m.p., şi cu nr. top. 1.228 pădure în D.B., cu S = 62.463 m.p. (acestea fiind obiectul litigiului), cu proprietari tabulari: M.I. (B + 2) cota de 40/560, M.D. căsătorită T. (B + 21) şi M.M. căsătorită T. (B + 22) cota de 350/560 părţi. Privitor la aceste imobile, a arătat în raportul de expertiză că suprafeţele în litigiu, de 2 ha, sunt în folosinţa lui M.P. şi M. D. D. (conform planşei nr. 5)”.
În ceea ce îl priveşte pe reclamant, astfel cum s-a dovedit de la început, acesta are calitatea de moştenitor legal şi testamentar (este nepotul cu testament universal) al proprietarilor tabulari defuncta T.D. şi surorii sale M.M.. Pe cale de consecinţă, este singurul moştenitor al acestor două defuncte, care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră din locul numit „D.B.”, şi singurul îndreptăţit legal la reconstituire. Or, Comisia locală M.B. în mod total nelegal şi abuziv l-a exclus pe reclamant de la reconstituire şi i-a cadorisit pe cei doi defuncţi M.D. – tatăl şi M.P. – fiul cu parcelele proprietatea tabulară a antecesoarelor reclamantului. Din acest punct de vedere, în repetate rânduri pârâtele M.M. şi C. L-A. au susţinut, atât în scris (în întâmpinare) cât şi oral: „Noi nu avem nicio legătură de rudenie cu reclamantul sau cu antecesorii reclamantului; nouă ni s-a reconstituit dreptul de proprietate după antecesorii noştri”.
Pe cale de consecinţă, cele două titluri nu au nicio justificare legală, singura cale pentru restabilirea legalităţii fiind anularea lor, ca acte de proprietate emise în favoarea unor persoane neîndreptăţite legal, cu consecinţa atribuirii terenurilor respective persoanei îndreptăţite –moştenitorul legal, care de altfel le-a şi solicitat.
Pârâtele au încercat să eludeze acest fapt, invocând mai întâi excepţia lipsei calităţii procesuale active, respectiv susţinând că în realitate reclamantul nu ar putea justifica interesul judiciar pentru contestarea legalităţii celor doua titluri, din moment ce au fost emise pe alte persoane, fără nicio legătura de rudenie cu reclamantul. Această excepţie este însă vădit nefondată, impunându-se a fi respinsă ca atare, atâta vreme cât obiectul litigiului îl constituie un imobil teren proprietate exclusivă a antecesorilor săi, atribuit ilegal şi abuziv unor persoane străine de moştenire. Astfel, interesul său judiciar în promovarea prezentei acţiuni există incontestabil.
Apoi, s-a susţinut ca reclamantul nu ar fi solicitat să se constate caracterul vădit nelegal al titlurilor de proprietate atacate, ci ar fi contestat doar amplasamentul reconstituirii dreptului de proprietate, fără sa formuleze vreo obiecţie cu privire la reconstituirea în sine. Referitor la această chestiune, s-a susţinut teza – total nejustificat vehiculată – că „amplasamentul reprezintă atributul exclusiv al comisiei locale”, atribut care nu ar putea fi cenzurat nici chiar de către instanţă. În acest sens trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 14 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora reconstituirea dreptului de proprietate în zona colinară se face de regulă pe vechiul amplasament. Or, sintagma „de regulă” presupune obligatoriu că excepţia trebuie să fie absolut singulară şi foarte bine justificată, raportată doar la acele situaţii în care vechiul amplasament ar fi ocupat (cu construcţii, obiective industriale, linii aeriene de înalta tensiune, conducte subterane etc.), care fac imposibilă obiectiv atribuirea imobilului pe vechiul amplasament. În speţă, se poate constata că vechiul amplasament a fost dintotdeauna şi este şi în prezent absolut liber, având aceeaşi categorie de folosinţă, „vegetaţie forestieră”, putând şi trebuind să fie restituit moştenitorului dovedit al proprietarului tabular.
Aceasta este şi practica jurisprudenţială, care a statuat că: „Deşi principiul reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament s-a consacrat expresis verbis abia prin Legea nr. 1/2000, totuşi existenţa acestui principiu poate fi dedusă şi anterior, din caracterul reparatoriu al legii funciare, art. 14 alin. 2” (decizia nr. 211/2009 a Tribunalului Iaşi). Or, Legea nr. 1/2000 – „Legea Lupu” vizează în primul rând terenurile cu vegetaţie forestieră.
Constatând ca aceste argumente nu pot fi luate în considerare, pârâtele au încercat să demonstreze printr-un probatoriu testimonial că parcelele respective ar fi aparţinut „dintotdeauna” antecesorilor lor defuncţi M.D. şi M.P., chiar dacă proprietari tabulari sunt antecesoarele reclamantului.
Or, toţi martorii audiaţi au relevat situaţia reală existentă pe teren, situaţie evidenţiată de altfel şi pe schiţele expertizei topo întocmită de expertul P.V.: imobilele lor, înscrise în CF ../1 M.B., nr. top. 1.226/1 şi 1.227/1, „casă, grajd, şură şi fânaţ” în suprafaţă de 48.000 m.p., respectiv 50.000 m.p., sunt situate alături de parcelele în litigiu, având evident altă categorie de folosinţă. Pe aceste terenuri de categorie „fânaţ”, defunctul M.D. şi-a construit într-adevăr, imediat după război, casa, grajdul şi şura evidenţiate în cartea funciară, pe care le-a folosit într-adevăr în mod neîntrerupt. Niciunul dintre ei însă nu a deţinut vreodată în proprietate pădure în zona „D.B.” , pe care să o poată revendica legal ulterior anului 1991. De altfel, reclamantul arată că a demonstrat deja caracterul aberant chiar şi din punct de vedere logic al „reconstituirii” dreptului de proprietate în favoarea fostului „proprietar”, defunctul M.P., care la anul de gratie 1950, anul naţionalizării pădurilor, avea vârsta de 3 ani.
S-a mai susţinut de către pârâta Comisia judeţeană B-N că şi reclamantul ar fi primit titlul de proprietate nr. …./1995 pentru suprafaţa de 1 ha pădure, însă a omis a preciza că acest titlu priveşte o altă suprafaţă de pădure, situată la 14 km distanţă în localitatea P.F., astfel cum statuează şi expertul la fila 210 dosar.
La data de 25.06.2015, pârâtele M.M. şi C.L-A. au depus la dosar concluzii, prin care au solicitat respingerea acţiunii, în principal ca fiind făcută de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, iar în subsidiar ca neîntemeiată; cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare arată că prin acţiunea introductivă reclamantul solicită anularea titlurilor de proprietate emise pe numele antecesorilor lor M.P. – titlul de proprietate nr. …/ 30.07.1993 şi M.D. – titlul de proprietate nr. …/30.07.1993.
Pârâtele au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului atât în baza faptului că, potrivit arborelui genealogic depus de reclamant, pârâtele sunt străine de antecesorii acestuia, cât şi prin prisma dispoziţiilor art. III alin. 1 din Legea nr. 169/1997, privitoare la persoanele care pot promova cererea în anulare.
Prin acţiunea sa, reclamantul arată că el ar fi avut dreptul de a i se reconstitui în baza testamentului lăsat de coproprietara T.D. asupra cotei de l/2 părţi din cota de 350/560 părţi, respectiv 1 ha şi 951 ari, fără a observa că, în baza titlului de proprietate …/21.01.1994, s-a reconstituit suprafaţa de 1 ha pădure în favoarea antecesoarei sale T.D., iar în baza titlului de proprietate …../13.01.1995 s-a reconstituit dreptul de proprietate tot asupra 1 ha de pădure chiar în favoarea reclamantului, astfel că nici din acest punct de vedere el nu mai are un interes ocrotit de lege, întrucât i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra porţiunii de teren de care ar fi putut legal beneficia el şi antecesoarea sa.
Pe de altă parte, din arborele genealogic depus de reclamant reiese că pârâtele nu sunt rude cu antecesorii reclamantului, astfel că lor nu li s-a reconstituit dreptul de proprietate după aceste persoane şi, ca atare, susţinerea că nu ar fi avut dreptul la reconstituire nu are niciun temei, el practic contestând amplasamentul şi nu dreptul de reconstituire, pe care de altfel reclamantul nici nu are calitate să îl conteste.
Apoi, cererea de reconstituire a reclamantului, nesoluţionată, a fost formulată în baza Legii nr. 247/2005, iar titlurile lui de proprietate sunt eliberate în baza Legii nr. 18/1991 în forma iniţială, din anul 1993. Or, prin art. II din Legea nr. 169/1997 se stabileşte imperativ că: „Dispoziţiile modificatoare sau complementare ori de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere în niciun fel titlurilor şi altor acte de proprietate eliberate cu respectarea prevederilor legii fondului funciar nr. 18/1991 la data întocmirii lor”.
Lăsând la o parte că atributul stabilirii amplasamentului, potrivit dispoziţiilor art. 5 lit. c) din HG nr. 890/2005, revine exclusiv comisiei locale şi nu instanţei de judecată anterior demonstrării dreptului antecesorilor lor de a li se reconstitui dreptul de proprietate pe acel amplasament, pârâtele învederează dispoziţiile art. 28 alin. 2 din HGR nr. 13/1991, în vigoare la data emiterii titlurilor lor, şi ale art. 41 din Legea nr. 18/1991 în forma iniţială, potrivit cărora persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unor suprafeţe de teren cu vegetaţie forestieră, li s-au stabilit şi atribuit amplasamente care erau disponibilizate şi predate de către ocoalele silvice şi care se aflau la dispoziţia comisiilor locale la acea dată, fără a se fi respectat principiul reconstituirii pe vechile amplasamente, lucru permis de dispoziţiile legale mai sus arătate, fără ca în viitor să li se poată modifica dreptul lor de proprietate.
Atât expertul P.V. în raportul iniţial şi în completarea de expertiză, cât şi expertul M.V. arată că cele 2 ha teren reconstituite în favoarea antecesorilor pârâtelor fac parte din cei 224.070 m.p. (22 ha şi 4.070 m.p.) înscrişi în CF … M.B., nr. top. iniţiale 1.226 şi 1.227.
Expertul P.V. suprapune măsurătorile lui şi integrează suprafaţa reconstituită exact în schiţa întocmită de expertul M.E. în dosarul civil nr. …/1993 al Judecătoriei Bistriţa, nr. top. 1.226/1 şi 1.227/1, în suprafaţă totală de 98.000 m.p. – suprafaţă care s-a constatat cu putere de lucru judecat, în baza sentinţei civile nr. 4.587/1994 pronunţată de Judecătoria Bistriţa în dosarul nr. …./1993, că se identifică în CF … M.B., nr. top. noi 1.226/1 şi 1.227/1, conform raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul M.E.. Sentinţa civilă nr. 4.587/1994 a rămas irevocabilă şi a fost intabulată pe numele antecesorilor pârâtelor, iar, în baza certificatului de moştenitor nr. 184/2004, suprafaţa de 98.000 m.p. a revenit pârâtelor şi este intabulată pe numele lor, potrivit extrasului de carte funciară.
Pârâtele precizează că cele 2 ha pădure reconstituite prin titlurile de proprietate a căror anulare se solicită fac parte integrantă din suprafaţa de 98.000 m.p. proprietatea lor tabulară.
Faţă de cele mai sus arătate, pârâtele solicită respingerea acţiunii introductive şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma probelor administrate şi a temeiurilor juridice aplicabile, instanţa reţine următoarele :
Numitul M.D., născut la data de 09.05.1916, fiul lui D. şi P., a formulat cererea nr. 564/11.03.1991, prin care, în calitate de proprietar (în nume propriu), a solicitat suprafaţa de 1 ha teren pădure situat în locul denumit „D.B.”, între vecinii S.T. şi T.F., teren cu privire la care a susţinut că i-a fost preluat în anul 1950; anexând cererii copie după certificatul său de naştere.
Numitul M.P., fiul lui D. şi L., a formulat cererea nr. 1.468/27.03.1991 (fila 287 dosar), prin care a solicitat suprafaţa de 1 ha teren în locul numit „D.B.”, teren cu privire la care a susţinut că i-a fost luat în anul 1959 de către ocolul silvic; anexând cererii copie după certificatul său de naştere. În probaţiune a fost audiat martorul V.I., care a declarat că „M.P. a fost proprietar păduri în suprafaţă de 4,90 ha care a fost luată în proprietatea Ocolului silvic P.B.” (fila 288 dosar).
În baza cererilor formulate, M.D. şi M.P. au fost înscrişi în anexa nr. 15 T.B., la poziţiile 36 şi respectiv 1.055 (filele 194-195 dosar), anexă validată prin hotărârea Comisiei judeţene B-N, cu câte 1 ha în locul numit „D.B.”, eliberându-se adeverinţa de proprietate nr. 6/13.08.1991 pentru M.D. şi nr. 239/ 06.12.1991 pentru M.P. Ulterior, au fost emise titlurile de proprietate nr. …/ 30.07.1993 pentru M.D. şi nr. …/30.07.1993 pentru M.P., în calitate de moştenitor al defunctului M.D.
Prin expertizele efectuate în cauză de experţii P.V. şi M.V. s-a stabilit că terenurile înscrise în cele două titluri de proprietate sunt situate în extravilanul localităţii M.B., în ridul „D.B.” (fila 142 dosar), şi se identifică astfel: conform evidenţelor de carte funciară, în CF … M.B., nr. top. 1.228 (pădure în „D.B.”, cu suprafaţa de 62.463 m.p.), cu proprietari tabulari: M.I. (B + 2) – cota de 40/560 părţi, M.P. (B + 3) – cota de 40/540 părţi, M.F. (B + 5) – cota de 40/560 părţi, M.I. (B + 12) – cota de 16/560 părţi, M.P. (B + 13) – cota de 16/560 părţi, M.F. (B + 14) – cota de 16/ 560 părţi, M.I. căs. K. (B + 18) – cota de 14/560 părţi, M.F. căs. P. (B + 19) – cota de 14/560 părţi, S.P. născ. M. (B + 20) – cota de 14/560 părţi, M.D. căs. T. (B + 21) şi M.M. căs. T. (B + 22) – cota de 350/560 părţi (fila 212 dosar); iar potrivit amenajamentului silvic ediţia 1984, terenul este înscris în amenajamentul silvic UP II T., O.S. P.B., unitatea amenajistică 55A (fila 168 dosar).
Potrivit amenajamentului din anul 1995, parcela nr. 55 a pădurii comunale a fost renumerotată cu nr. 198.
Terenul înscris în titlul de proprietate nr. …/30.07.1993 se identifică în parcela nr. 55A, iar terenul înscris în titlul de proprietate nr. …/30.07.1993 în parcela nr. 55A (fila 168 dosar); în titlul de proprietate nr. …/30.07.1993 figurând UA 55 parcela 2, în suprafaţă de 1 ha (fila 15 dosar), iar în titlul de proprietate nr. …/30.07.1993 figurând UA 55A parcela 1 (fila 16 dosar).
Astfel cum rezultă din cele două expertize efectuate în cauză (şi cum, de altfel, în mod expres se menţionează în cuprinsul acestora – de exemplu la filele 212-213 dosar), suprafeţele de 1 ha plus 1 ha înscrise în cele două titluri de proprietate emise în favoarea numiţilor M.D. şi M.P. sunt „limitrofe cu proprietatea lui M.D. (vezi planşa nr. 2) cu nr. top. 1.226/1 şi 1.227/1”.
Expertul P.V. a suprapus planşa nr. 5 (fila 217 dosar) – 1 Pd = 10.000 m.p., 2 Pd = 10.000 m.p. (înscrise în cele două titluri de proprietate menţionate), plus 3 Pd = 4.676 m.p. (teren cu vegetaţie forestieră liber) – cu planşa nr. 2 (nr. top. 1.226/1 şi 1.227/1, fila 215 dosar, proprietatea tabulară a lui M.D.), rezultând planşa nr. 4 (fila 216 dosar), prin care se evidenţiază că terenul reprezentat pe planşa nr. 5 este limitrof celui reprezentat pe planşa nr. 2.
Pârâtele M.M. şi C.L.A. nu au formulat obiecţiuni la această expertiză (filele 212-232 dosar); susţinând însă, prin notele de şedinţă depuse pentru termenul de judecată din data de 10.03.2014 (filele 234-235 dosar), că atât expertul P.V. în raportul iniţial şi în completarea de expertiză, cât şi expertul M.V. ar fi arătat că „cele 2 ha teren reconstituite în favoarea antecesorilor lor fac parte din cei 224.070 m.p. (22 ha şi 4.070 m.p.) înscrişi în CF … M.B., nr. top. iniţial 1.226 şi 1.227”, respectiv că „expertul P.V. suprapune măsurătorile lui şi integrează suprafaţa reconstituită exact în schiţa întocmită de expertul M.E. în dosarul civil nr. …/1993, nr. top. nou 1.226/1 şi 1.227/1, în suprafaţă totală de 98.000 m.p.” (fila 235 dosar).
Schiţa întocmită de expertul M.E. în dosarul civil nr. …/1993 al Judecătoriei Bistriţa este cea de la fila 215 din prezentul dosar, denumită de expertul P.V. „planşa nr. 2”; şi, aşa cum s-a arătat, prin expertiza efectuată de expertul P.V. se evidenţiază, fără nicio îndoială, că cele 2 ha teren înscrise în titlurile de proprietate nr. …/30.07.1993 şi nr. …/30.07.1993 sunt limitrofe terenului în suprafaţă de 98.000 m.p. identificat prin nr. top. 1.226/1 şi 1.227/1; şi nici nu se identifică prin parte din nr. top. iniţiale 1.226 şi 1.227 din CF … M.B., ci prin parte din nr. top. 1.228 înscris în CF … M.B.
În acest sens, şi expertul M.D. arată în raportul de expertiză întocmit în cauză că imobilul teren cu vegetaţie forestieră înscris în titlurile de proprietate emise în favoarea lui M.D. şi M.P., în litigiu, se identifică prin parte din „nr. top. 1.228 – care, conform datelor de carte funciară, are o suprafaţă de 6 ha 2.462 m.p. la categoria de folosinţă pădure şi are ca proprietari tabulari, conform înscrierilor 771/1943, pe T.D. şi T.M. şi alţi coindivizari” (fila 168 dosar).
Întrucât suprafaţa de 2 ha teren înscrisă în titlul de proprietate nr. …/1993 emis pe numele lui M.P. şi titlul de proprietate nr. …/1993 emis pe numele lui M.D. nu face parte din suprafaţa de 98.000 m.p. identificată prin nr. top. 1.226/1 şi 1.227/1, nu poate fi vorba nici despre vreo putere de lucru judecat, cu relevanţă în soluţionarea cauzei, a sentinţei civile nr. 4.587/1994 pronunţată de Judecătoria Bistriţa în dosarul nr. …/1993 – care, în baza certificatului de moştenitor nr. 184/2004 (filele 244-245 dosar), a revenit pârâtelor M.M. şi C.L-A, înscrise în CF ../1 M.B. (fila 216 dosar).
Se reţine, deci, că cele 2 ha pădure reconstituite prin titlurile de proprietate a căror anulare se solicită nu se identifică în CF ../1 M.B., nr. top. 1.226/1 şi 1.227/1, ci sunt înscrise în CF .. M.B., nr. top. 1.228 – unde coproprietari tabulari figurează şi T.D. (antecesoarea reclamantului) şi T.M., pentru cota de 350/560 părţi (din suprafaţa de 6 ha 2.463 m.p. a nr. top. 1.228, echivalent a 3,90 ha).
Reclamantul D.D. a formulat cererea nr. 843/14.03.1991, în calitate de proprietar, pentru suprafaţa de 1 ha pădure situată în locul numit „D.C.”; cu menţiunea că face dovada proprietăţii prin declaraţii de martori şi înscrierile din registrul agricol (filele 74, 337 dosar); fiind emis în favoarea sa titlul de proprietate nr. …./13.01.1995, în nume propriu.
Numita T.D. a formulat cererea nr. 842/14.03.1991, prin care a solicitat suprafaţa de 1 ha pădure în locul numit „D.C.” (fila 336 dosar); fiind emis în favoarea sa titlul de proprietate nr. …/21.01.1994.
Se observă că pentru incidenţa acestui caz de nulitate absolută este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiţii, printre care şi aceea ca amplasamente foştilor proprietari, obiect al reconstituirii în favoarea altor persoane, să fi fost libere la data solicitării lor, în termen legal, de către foştii proprietari.
Cum, potrivit art. 8 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate se face „prin eliberarea unui titlu de proprietate”, este evident că terenurile cu privire la care s-au eliberat asemenea titluri nu mai pot fi considerate „libere” în sensul legii fondului funciar, respectiv aflate la dispoziţia comisiilor de aplicare a acestei legi.
Titlul de proprietate conferă titularului dreptul real de proprietate asupra terenului înscris în cuprinsul său şi este opozabil erga omnes în cadrul raporturilor juridice civile.
În speţă, cele două titluri de proprietate atacate – nr. 16.923 şi nr. 16.924 – au fost eliberate la data de 30.07.1993.
Potrivit înscrisurilor existente la dosar, anterior acestei date T.D. a formulat cererea nr. 842/14.03.1991, iar reclamantul D.S. a formulat cererea nr. 843/1991 (filele 292, 239, 336, 337 dosar), ambii în calitate de proprietari, pentru câte 1 ha pădure în locul numit „D.C.”. În baza acestor cereri a fost emis titlul de proprietate nr. …/21.01.1994 pe numele defunctei T.D. şi respectiv titlul de proprietate nr. …/13.01.1995 pe numele reclamantului D.S. (filele 335, 13, 14 dosar) – pentru amplasamente care nu se suprapun celor din titlurile de proprietate atacate (filele 212, 213, 217, 219 dosar).
Arată şi reclamantul în motivarea acţiunii sale (fila 3 dosar) că o nouă cerere de reconstituire a formulat „în cursul anului 2001”, în temeiul Legii nr. 1/2000; pe care a reiterat-o în baza Legii nr. 247/2005.
Potrivit expertizelor efectuate în cauză, terenul înscris în CF .. M.B., nr. top. 1.228, în litigiu, este situat în localitatea M.B., ridul „D.B.” (fila 142 dosar), aspect precizat şi de reclamant în motivarea acţiunii sale (fila 3 dosar).
Este evident că nici în anul 2001, când reclamantul ar fi formulat cererea în temeiul Legii nr. 1/2000, şi nici la data de 21.09.2005, când a fost înregistrată cererea nr. 130/2005, în baza Legii nr. 247/2005 (filele 64-65 din dosarul civil nr. 7.840/190/2008 al Judecătoriei Bistriţa, ataşat la prezentul dosar), terenurile înscrise în cele două titluri de proprietate atacate – nr. …şi nr. …, ambele din data de 30.07.1993 – nu erau libere.
Contrar susţinerilor reclamantului, terenurile înscrise în titlurile de proprietate atacate nu i se cuvin „de drept”, punerea lui în posesie, în situaţia în care i se va reconstitui dreptul de proprietate în dosarul civil nr. …/190/2008 al Judecătoriei Bistriţa, putându-se face pe alte amplasamente.
Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin titlul VI art. I pct. 2 din Legea nr. 247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane; iar alin. 2 confirmă actele de reconstituire a dreptului de proprietate emise în baza Legii nr. 18/1991, cu respectarea dispoziţiilor acesteia.
Art. 41 din Legea nr. 18/1991, în vigoare la data emiterii celor două titluri de proprietate atacate, precum şi art. 28 din HG nr. 131/1991 rep. permiteau restituirea pe alte amplasamente decât cele ale vechii proprietăţi a terenurilor cu vegetaţie forestieră, prevăzând reconstituirea „într-o suprafaţă egală cu cea trecută în proprietatea statului, dar nu mai mult de 1 ha”, suprafeţe care „vor fi acordate din trupuri izolate sau la liziera pădurilor”, puse la dispoziţie de unităţile silvice.
Prin urmare, atribuirea efectivă a unor suprafeţe de teren cu vegetaţie forestieră pe alte amplasamente decât cele vechi nu constituie motiv de nulitate a actelor de reconstituire emise în temeiul Legii nr. 18/1991, astfel de acte conferind drepturi care „rămân valabile fără nicio altă confirmare”, potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 1/2000.
Şi art. II din Legea nr. 169/1997 prevede în mod expres că dispoziţiile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale acestei legi nu aduc atingere în niciun fel titlurilor şi altor acte de proprietate eliberate, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, la data întocmirii lor; iar potrivit art. II alin. 2 ind. 2 din Legea nr. 169/1997, „nulitatea absolută nu operează asupra titlurilor obţinute de foştii proprietari pe alte amplasamente, dacă la intrarea în vigoare şi-au găsit vechile amplasamente de care au fost deposedaţi atribuite legal altor persoane, conform Legii nr. 18/1991”.
Valabilitatea celor două titluri de proprietate atacate nu este însă de natură a afecta întinderea dreptului de proprietate la care reclamantul este îndreptăţit; această întindere urmând a fi lămurită în dosarul civil nr. …/190/2008 al Judecătoriei Bistriţa, având ca obiect plângere împotriva hotărârii Comisiei judeţene B-N. nr. …/12.11.2008.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului de a solicita constatarea nulităţii celor două titluri de proprietate atacate, aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Deşi cererea formulată de reclamant în baza Legii nr. 247/2005 a fost respinsă de către Comisia locală T.B., iar contestaţia formulată împotriva măsurii Comisiei locale a fost respinsă de către Comisia judeţeană B-N prin hotărârea nr. …/2008, plângerea împotriva acestei hotărâri face obiectul dosarului civil nr. …/190/2008 al Judecătoriei Bistriţa, încă nesoluţionat.
Efectul principal al constatării nulităţii este retroactivitatea; ceea ce înseamnă că, în cazul admiterii acţiunii reclamantului, teren ce constituie vechi amplasament al antecesorului său ar deveni liber şi ar putea să-i fie efectiv atribuit.
Cum există o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de reclamant pentru acest teren, încă nesoluţionată definitiv, reclamantul justifică un interes legitim în promovarea acţiunii privind desfiinţarea celor două titluri de proprietate atacate.
Potrivit art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997, nulitatea actelor de reconstituire a dreptului de proprietate, deci şi a titlurilor de proprietate emise în baza Legii nr. 18/1991, „poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi de alte persoane care justifică un interes legitim”.
Aşa fiind, instanţa va respinge ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului D.S., invocată de pârâtele M.M. şi C.L-A, iar pe fond va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamant.
Faţă de soluţia adoptată, instanţa va respinge şi cererea reclamantului D.S. de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, reclamantul va fi obligat la plata în favoarea pârâtelor M.M. şi C.L-A a cheltuielilor de judecată în sumă de 357 lei, reprezentând onorariu avocaţial, potrivit chitanţei de la fila 27 dosar.
Totodată, instanţa va lua act că pârâtele Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B-N şi Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T.B. nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul şi a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii civile aşa cum a fost formulată şi să se constate nulitatea absolută a celor două titluri de proprietate emise pe numele defuncţilor M.P. şi M.D., ca nelegal emise asupra unor terenuri ce au aparţinut defunctei bunici a recurentului Tonea Docia la care nu erau îndreptăţiţi legal, cu cheltuieli de judecată la fond şi în recurs..
Tribunalul, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de reclamantul D.S., împotriva sentinţei civile nr. 5219/2015 a Judecătoriei Bistriţa pronunţată în dosarul nr. 4030/190/2009, pe care o va menţine în întregime.
