Prin sentinţa civilă nr. 2683/14.03.2012 Judecătoria Bacău a admis plângerea formulată de petentul D.V. în contradictoriu cu intimaţii COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR O. şi COMISIA JUDEŢEANĂ BACĂU PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR.
A anulat Hotărârea nr. 13476/30.09.2009 emisă de Comisia judeţeană Bacău pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
A dispus reconstituirea pe numele petentului D.V., în calitate de moştenitor al defunctului D.I. , a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1,50 ha teren cu vegetaţie forestieră din terenul aflat la dispoziţia Ocolului Silvic S., judeţul Bacău.
A obligat pârâta Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor O., judeţul Bacău, să întocmească documentaţia şi să o înainteze Comisiei judeţene Bacău în vederea reconstituirii pe numele petentului D.V., în calitate de moştenitor al defunctului D.I., a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1,50 ha teren cu vegetaţie forestieră din terenul aflat la dispoziţia Ocolului Silvic S., judeţul Bacău.
A obligat pârâta Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bacău să emită titlu de proprietate pe numele petentului D.V., în calitate de moştenitor al defunctului D.I., pentru suprafaţa de 1,50 ha teren cu vegetaţie forestieră din terenul aflat la dispoziţia Ocolului Silvic S., judeţul Bacău.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut următoarele:
petentul, în calitate de moştenitor al defunctului D.I., a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr. 68/08.09.2005(fila 20 dos.) adresată Primarului comunei O., judeţul Bacău, pentru suprafaţa de 1,50 ha teren pădure situat în comuna S.(actuala comună O.), judeţul Bacău, în temeiul Legii nr. 247/2005. În dovedirea cererii petentul a depus „actul de vânzare” nr. 185/25.02.1939(fila 21) prin care tatăl petentului, D.I., a cumpărat de la V.N., M.M. şi V.N. suprafaţa de 1,50 ha teren cu pădure din proprietatea N. situată în comuna S., judeţul P., parcela nr. 37 şi se învecina la nord cu linia deschisă prin mijloc din direcţia est-vest, la sud linia despărţitoare de proprietatea rămasă, la est C. Gh. I. P., la est şi la vest cu Gh. V. D..
Comisia locală O., prin adresa nr. 2198/24.06.2009(fila 25) a comunicat petentului că a hotărât respingerea cererii cu motivarea că nu face dovada continuităţii proprietăţii până în 1948. Împotriva acestei hotărâri petentul a formulat contestaţie la Comisia Judeţeană.
Prin hotărârea nr. 13476/30.09.2009(fila 29) Comisia judeţeană Bacău a respins contestaţia petentului nr. 105/24.06.2009(fila 26) reţinând că în temeiul Legii nr. 18/1991 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1 ha pădure pe raza comunei S., localitatea de domiciliu atât a petentului D.V. cât şi a numitului D.I., persoana deposedată, precum şi că în temeiul Legii nr. 247/2005 prin Hot. Comisiei Judeţene nr. 11927/25.03.2008 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru diferenţa de suprafaţă de 0,26 ha pădure pe raza comunei S., iar autorul solicitantului, D.I., apare înscris cu suprafaţa de 1,26 ha pădure în borderoul populaţiei proprietarilor şi exploataţiilor agricole pe anul 1948 la comuna P., judeţul Bacău, document eliberat de arhivele statului în care este menţionat că din totalul suprafeţei deţinute în proprietate, respectiv 5,75 ha, suprafaţa situată în hotarul altor sate este de 2,36 ha.
Instanţa a verificat susţinerea intimatelor că petentului i s-a reconstituit deja dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1,26 ha teren cu vegetaţie forestieră, respectiv 1 ha potrivit titlului de proprietate nr. 131551/28.12.1995(fila 69 dos.) şi a fost validat şi pentru diferenţa de suprafaţă de 0,26 ha teren pădure conform Hot. Comisiei Judeţene Bacău nr. 11927/25.03.2008(filele 74-76). Titlul de proprietate nr. 131551/28.12.1995 a fost emis însă mamei petentului, D.M. pentru un teren care este amplasat pe raza comunei S., judeţul Bacău, şi nu pe raza comunei O., judeţul Bacău. De asemenea, Borderoul populaţiei proprietăţilor şi exploataţiilor agricole pe anul 1948 în care se menţionează că autorul petentului ar deţine numai 1 ha 2584 mp pădure, este emis pentru comuna P., plasa A., jud. P. dar în acelaşi înscris este consemnat că suprafaţa de teren situată în hotarul altor sate este de 2 ha 3606 mp, aspect menţionat de altfel şi de intimata Comisia judeţeană Bacău în hotărârea nr. 13476/30.09.2009.
În temeiul art. 6 alin. 14 din Legea nr. 1/2000, modificată, „orice probă dovedind dreptul de proprietate al foştilor proprietari poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeaşi forţă produsă de către deţinătorul actual al terenului sau de către terţi, tăgăduind dreptul de proprietate.”
Petentul a depus la dosarul cauzei titlul de proprietate reprezentat de „actul de vânzare” nr. 185/25.02.1939(fila 21) prin care tatăl său, D.I., a cumpărat de la V.N., M.M. şi V.N. suprafaţa de 1,50 ha teren cu pădure din proprietatea N. situată în comuna S., judeţul P., parcela nr. 37. Acest înscris nu este combătut de intimate cu nici o altă probă, borderoul proprietăţilor şi exploataţiilor agricole pe anul 1948 emis de Arhivele Statului constituie dovadă în sensul celor solicitate de petent şi nu dimpotrivă, în condiţiile în care se face vorbire în acest înscris de existenţa unor terenuri în proprietatea autorului petentului pe raza altor comune, suprafeţe cu întinderea de 2 ha 3606 mp. Nici titlul de proprietate nr. 131551/28.12.1995 care s-a emis pe numele defunctei D.M., mama petentului, nu constituie o contradovadă de vreme ce nici acest teren nu este situat pe raza comunei O., judeţul Bacău, ci conform şi rolului agricol pe numele D.M.(fila 33), terenul este amplasat în comuna S., judeţul Bacău, fiind vorba de alt teren decât cel care face obiectul cauzei. Acest aspect este confirmat şi de Primăria comunei S. cu adresa nr. 866/07.02.2012 care precizează că terenul solicitat de petent în cauză nu este acelaşi cu cel pentru care s-a emis titlul de proprietate nr. 131551/28.12.1995, precum şi de expertul topo G.M. care menţionează că cele două suprafeţe de teren nu coincid.
Pe de altă parte, petentul a prezentat în faţa instanţei doi martori, respectiv P. G. şi M.V.(filele 112-113) care au confirmat că tatăl petentul avea această suprafaţă de teren de 1,5 ha în punctul „S.”, comuna O..
În consecinţă, instanţa reţine că petentul a produs dovada proprietăţii asupra terenului de 1,5 ha teren cu vegetaţie forestieră amplasat pe raza comunei O., judeţul Bacău.
În ceea ce priveşte amplasamentul terenului în litigiu, expertiza topo dispusă în prezentul dosar concluzionează că suprafaţa de teren de 1,5 ha este cuprinsă în suprafaţa de 89 ha, reconstituită moştenitorilor defunctului B.I., pentru care s-a eliberat titlul de proprietate 500121/10.07.2007, identificarea fiind făcută de intimata Comisia locală O.. Din acest motiv petentul a precizat că nu solicită reconstituirea dreptului de proprietate de 1,5 ha pădure pe vechiul amplasament, ci din terenul liber aflat la dispoziţia Ocolului Silvic S., judeţul Bacău(respectiv oriunde în comuna S., comuna O., comuna V.S. sau comuna P.) care a menţionat că există teren liber pe raza acestui ocol silvic.
Cum intimatele nu au produs dovezi de aceeaşi forţă probatorie cu cea produsă de petent, care să răstoarne dovada proprietăţii asupra terenului, în sensul art. 6 alin. 14 din Legea nr. 1/2000, modificată, plângerea petentului este întemeiată şi urmează a fi admisă.
În consecinţă, în temeiul art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, va admite plângerea, va anula Hotărârea nr. 13476/30.09.2009 emisă de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bacău, va dispune reconstituirea pe numele petentului D.V., în calitate de moştenitor al defunctului D.I., a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1,50 ha teren cu vegetaţie forestieră din terenul aflat la dispoziţia Ocolului Silvic S., judeţul Bacău, va obliga pârâta Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor O., judeţul Bacău, să întocmească documentaţia şi să o înainteze Comisiei judeţene Bacău în vederea reconstituirii pe numele petentului, în calitate de moştenitor al defunctului D.I., a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1,50 ha teren cu vegetaţie forestieră din terenul aflat la dispoziţia Ocolului Silvic S., judeţul Bacău şi va obliga pârâta Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bacău să emită titlu de proprietate pe numele petentului, în calitate de moştenitor al defunctului D.I. pentru suprafaţa de 1,50 ha teren cu vegetaţie forestieră din terenul aflat la dispoziţia Ocolului Silvic S., judeţul Bacău.
Împotriva sentinţei a declarat recurs intimata Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bacău pentru următoarele considerente:
– documentele existente la dosar au fost interpretate eronat deoarece petentului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 1,26 ha teren cu vegetaţie forestieră după autoarea D.M. iar din acte rezultă indubitabil că soţii D.I. şi D.M. au deţinut împreună doar 1, 2584 ha teren cu vegetaţie forestieră având în vedere că potrivit Recensământului agricol şi al populaţiei întocmit în ianuarie 1948 aceştia deţineau o suprafaţă totală de 5,7264 ha din care doar 1, 2584 ha teren cu vegetaţie forestieră şi că autorul D.I. a decedat la 22.11.1948, ceea ce justifică înscrierea în rolul agricol pentru anii 1951-1955 doar a soţiei supravieţuitoare.
– nu s-a făcut dovada că terenul mai exista în proprietatea autorilor reclamantului în anul 1948 , în expertiza topo-cadastrală s-a precizat că tatăl reclamantului nu a avut rol agricol la comuna O. iar pe schiţă s-a menţionat că amplasamentul este aproximativ deoarece după actul de vânzare nu se poate stabili cu certitudine vechiul amplasament al terenului.
– nelegal s-a stabilit şi amplasamentul suprafeţei de 1,50 ha din terenul aflat la dispoziţia Ocolului Silvic S., judeţul Bacău, deoarece instanţa nu are competenţa să stabilească amplasamentul terenurilor pentru care se reconstituie dreptul de proprietate privată, aşa cum s-a stabilit prin decizia în interesul legii nr. 1/30.06.1997.
– în acest sens invocă şi dispoziţiile art. 5 lit. c din Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005 potrivit cărora comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale stabilesc mărimea şi amplasamentul suprafeţei de teren pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, propune alte amplasamente şi consemnează în scris acordul fostului proprietar sau al moştenitorilor acestuia pentru punerea în posesie pe alt amplasament când vechiul amplasament este atribuit în mod legal altor persoane.
Analizând actele şi lucrările dosarului reţine următoarele:
Cererea soluţionată prin Hotărârea nr. 13476/30.09.2009 a Comisiei judeţene Bacău pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a fost formulată sub incidenţa Legii nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 şi, prin urmare, în ceea ce priveşte dovada dreptului de proprietate sunt aplicabile dispoziţiile art. 6 din acest act normativ.
Potrivit art. 6 alin. 12 din Legea nr. 1/2000, modificată prin Legea nr. 247/2005, orice probă dovedind dreptul de proprietate al foştilor proprietari poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeaşi forţă, produsă de către deţinătorul actual al terenului sau de către terţi , tăgăduind dreptul de proprietate.
În dovedirea dreptului de proprietate a autorului după care a solicitat reconstituirea şi, implicit, a calităţii sale de persoană îndreptăţită la reconstituire, intimatul petent D.V. a depus actul de vânzare-cumpărare nr. 185/25.02.1939, din care rezultă că tatăl său, D.I., a cumpărat suprafaţa de 1,50 ha teren pădure din proprietatea N., situată în comuna S., judeţul P., parcela nr. 37.
Sunt nefondate susţinerile recurentei privind inexistenţa dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu în patrimoniul autorilor intimatului petent întrucât, în ceea ce priveşte dovada acestor susţineri, recurenta nu s-a conformat dispoziţiilor art. 6 alin. 12 din Legea nr. 1/2000 modificată, în sensul că nu a probat existenţa unui act translativ de proprietate, având aceeaşi forţă juridică cu cel prezentat de intimatul petent , care să poată fi coroborat cu datele rezultate din documentul emis de Arhivele Statului privind borderoul proprietăţilor şi exploataţiilor agricole pe anul 1948, sub aspectul întinderii suprafeţei de teren cu vegetaţie forestieră deţinută de autorii intimatului pârât în anul 1948 şi a identificării localităţii pe raza căreia deţineau aceştia teren cu vegetaţie forestieră.
Faptul că autorul intimatului petent nu a avut rol agricol la nivelul comunei O. nu echivalează cu neîndeplinirea de către intimatul petent a obligaţiei de a face dovada îndreptăţirii la reconstituire în condiţiile în care a fost depus la dosar titlul de proprietate al autorului iar consemnarea din registrul agricol se face pe baza declaraţiei persoanei interesate, agentul instrumentator limitându-se doar să ateste această declaraţie.
Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia intimatul petent nu este îndreptăţit la reconstituire deoarece nu a indicat cu exactitate amplasamentul actual al terenului solicitat, aceasta deoarece dispoziţiile legale în materie nu condiţionează în acest sens reconstituirea dreptului de proprietate. De altfel se poate observa că din cuprinsul hotărârii care face obiectul plângerii nu rezultă că cererea petentului ar fi fost respinsă pentru considerente privind identificarea amplasamentului.
Curtea Supremă de Justiţie, Secţiile Unite a pronunţat decizia nr. 1/30.06.1997 prin care a statuat asupra competenţei instanţelor judecătoreşti de a stabili amplasamentul terenului pentru care se reconstituie dreptul de proprietate privată asupra terenurilor. Această decizie nu a fost publicată în Monitorul Oficial, aşa încât dezlegarea dată problemei de drept judecate nu poate fi obligatorie pentru instanţe conform dispoziţiilor art. 329 Cod procedură civilă.
Având în vedere obiectul litigiului instanţa avea obligaţia de a analiza dreptul petentului în temeiul Legii nr. 1/2000, modificată prin Legea nr. 247/2005, de a i se reconstitui dreptul de proprietate asupra terenului în cauză pe vechiul amplasament. Nu se poate vorbi de o depăşire a atribuţiilor puterii judecătoreştii prin raportare la dispoziţiile art. 5 lit. c din Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005, aceasta deoarece potrivit limitelor în care a fost investită instanţa are plenitudine de jurisdicţie în ceea ce priveşte controlul de legalitate a hotărârii autorităţii administrative care face obiectul plângerii , inclusiv în privinţa aspectelor referitoare la amplasament.
Faţă de cele ce preced, văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă , va respinge recursul ca nefondat.
