Pentru ca reclamanta să fie îndreptăţită la punerea în posesie cu terenurile indicate în acţiune trebuie îndeplinite două cerinţe: 1. În favoarea acesteia sau a antecesoarei ei, în prezent decedată, să fi fost reconstituit dreptul de proprietate fie prin validarea de către comisia judeţeană a propunerii comisiei municipale de reconstituie a dreptului în natură pe vechiul amplasament fie prin hotărâre judecătorească rămasă irevocabil şi 2. Terenul pe care reclamanta solicită a fi pusă în posesie să fie liber, adică să nu fi fost atribuit altor beneficiari ai reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar şi să fie la dispoziţia comisiei municipale.
În mod corect instanţa nu a administrat probele prin care reclamanta urmărea să dovedească nelegala reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea lui B.I şi B.E şi a respins cererea de obligarea a pârâtei B.E să-i predea în posesie terenul reconstituit în favoarea acesteia, printr-un titlu de proprietate în fiinţă, cât timp, reclamanta nu a învestit instanţa cu o acţiune în constatarea nulităţii reconstituirii dispuse în favoarea acestora şi nici nu a probat că acest teren i-a fost reconstituit ei sau mamei sale, potrivit procedurii speciale prevăzute de legile fondului funciar.
Sentinţa este legală şi temeinică şi în ce priveşte soluţia pronunţată asupra cererii prin care se solicită constatarea nulităţii contractelor de vânzare cumpărare, motivele invocate de aceasta nefiind motive temeinice care să determine nulitatea contractelor de vânzare cumpărare.
Faptul că în oferta de vânzare vânzătoarea a solicitat un preţ şi că, anterior încheierii contractele dintre părţi, în ofertele de cumpărare s-ar fi oferit alt preţ decât cel indicat în contractele autentice nu reprezintă motive de nulitate a actelor juridice cât timp preţul de vânzare cumpărare se stabileşte prin acordul de voinţe intervenit la data încheierii contractului iar reclamanta nu a probat că preţul indicat în contract nu ar fi cel real sau că ar fi fost atât de mic încât să fi lipsit de cauză contractele încheiate.
Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 2278/2013, pronunţată în dosarul nr. 4170/190/2012
Prin cererea înregistrată la această instanţă sub numărul de mai sus, extinsă la data de 23.04.2012, reclamanta M.I a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii COMISIA MUNICIPALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR B., COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR B.N, B.E., R.I, R.M, C.G şi C.V, să se dispună punerea sa în posesie, emiterea titlului de proprietate şi înscrierea în cartea funciară cu suprafaţa de 800 mp teren intravilan.
În motivare se arată că, prin Hotărârea Comisiei Judeţene 403/17.08.2000, art. 2, se dispune „înscrierea şi validarea pe anexa nr. 39 cu despăgubiri pentru suprafaţă de 800 mp teren situat în intravilan”. Suprafaţă de teren de 800 mp a fost retrocedată de la CAP-Bistriţa, prin Sentinţa civilă 2063/1974. În baza memoriului explicativ nr. 2112/23 mai 1974 şi a planului de situaţie emis de Cooperativa Meşteşugărească „C.”, s-a dispus înscrierea în cartea funciară, pe numele lui M.E în realitate E., înfiinţându-se dosarul 103-104 de la cartea funciară. Pe această suprafaţă de teren nu a existat nicio construcţie.
Reclamanta solicită să fie pusă în posesie sau să i se acorde despăgubiri, prin înscriere pe anexa 23, din H.G. 890/2005, pentru suprafaţă de 4937 mp, suprafaţă reconstituită în baza Legii 1/2000, prin HCJ 403/17.08.2001, prin care s-a dispus înscrierea pe anexa 39, anexa pentru despăgubiri, la data respectivă. Referatul cu nr. 15.137/01.08.2003, emis de Comisia de analizare şi de efectuare a propunerilor de soluţionare a notificărilor depuse la Primăria municipiului B. coroborat cu Dispoziţia nr. 718/ 11.08.2003, a Primarului municipiului B., atestă faptul că există HCJ 403/ 2001, prin care s-a dispus înscrierea pe anexa 39 a lui M.E cu suprafaţă de 4937 mp.
Reclamanta solicită să fie pusă în posesie şi să i se atribuie terenul din titlu de proprietate nr. 6810/1993, în suprafaţă de 2,90 ha, atribuit lui B.E, în calitate de moştenitoare după B.I junior întrucât suprafaţa de teren de 2,90 ha a aparţinut lui B.I senior, conform adeverinţei nr. 5635/19.03.1998. Prin fals şi înşelăciune această suprafaţă a fost atribuită lui B.E, care era cumnata lui M.E. Despre existenţa titlului de proprietate cu nr. 6810/1993, cu suprafaţă de 2,90 ha, eliberat lui B.I junior, se menţionează în adresele 56563/27.10.2008; 35757/40860/07.06.2010, 30836, 55600,54598/31.08.2007, primite de la primărie şi adresa nr. II B/21223/463 din 23.10.2007 de la instituţia prefectului judeţului B.N. Adeverinţa nr. 5635/19.03.1998 dovedeşte că terenul în suprafaţă de 2,83 ha a aparţinut lui B.I senior, adeverinţa fiindu-i eliberată lui M.E, în 1998, pentru a i se reconstitui suprafaţă de 2,90 ha.
Reclamanta solicită să fie pusă în posesie şi să i se emită titlul de proprietate pentru suprafaţa de 2, 60 ha teren arabil din ridul C, tarlaua 121, parcela 26, teren reconstituit lui B.E, pentru care este emis titlu de proprietate cu nr. 6810/1993, acelaşi număr ca şi pentru suprafaţă de 2,90 ha. Tarlaua şi parcela este aceeaşi cu tarlaua şi parcela din T.P.6881/1993.
De asemenea, aceasta solicită să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat între R.I, R.M în calitate de vânzători, şi C.G, căsătorit, în calitate de cumpărător, autentificat sub nr. 1746 din 03.05.2001, la biroul notarilor publici asociaţi B.E.F şi B.D.A, prin care se vinde suprafaţa de teren de 2,60 ha din T.P.6810/1993.
Reclamanta arată că prin contractul de întreţinere viageră autentificat sub nr. 8891/1993, încheiat între B.E şi R.I cu soţia R.M, ultimii doi întră în posesia terenului în suprafaţă de 2,60 ha, pe care l-au vândut lui C.G. Contractul de vânzare cumpărare nr. 1746/03.05.2001 este lovit de nulitate absolută din următoarele motive: nu a fost respectată procedura privind circulaţia juridică a terenurilor, impusă de Legea 54/2 martie 1958, aplicabilă la data încheierii contractului de vânzare cumpărare; oferta de vânzare a fost înregistrată cu nr. 897/03.05.2001, exact data când s-a executat şi contractul de vânzare cumpărare; oferta de cumpărare a fost înregistrată cu nr. 776/03.05.2001, numărul ofertei de cumpărare fiind mai mic decât cel de vânzare; nu a existat emisă niciodată dovada publicităţii, dovadă impusă de art. 11, din Legea 54/1998, fapt confirmat de comisia municipală prin adresa 57608/11.08.2011; diferenţa de preţ dintre oferta de vânzare, oferta de cumpărare care este de 31.000.000 lei vechi şi preţul de 4.000.000 lei vechi, plătit, cel menţionat în contractul de vânzare cumpărare 1746/03.05.2001 precum şi în cererea de redactare a contractului de vânzare cumpărare; cumpărătorul nu a achitat taxa de autentificare, ce trebuia achitată la CEC, la dosarul contractului fiind depusă o taxă de la SC C.P.C SRL Bistriţa; tarlaua din titlu de proprietate 6810/30.07.1993 este aceeaşi tarla din T.P.6881/12.XI 1993, a lui M.E, adică tarlaua 121, parcela 26.
Reclamanta solicită să fie obligată numita B.E, aşa cum este menţionat în titlu de proprietate 6810/30.07.1993, să-i predea terenul din titlu de proprietate nr. 6810/1993, ridul C., tarlaua 121, parcela 26, pe care i l-a reconstituit ilegal comisia municipală Bistriţa, şi să fie obligată Comisia judeţeană să emită titlul de proprietate pentru M.E, în calitate de moştenitoare după B.I, tatăl defunctei, pentru terenul pe care B.E o să-l predea. Suprafaţa de 2,60 ha a fost predată la GAC F.S, de către părinţii lui M.E, numiţii B.I şi B.I, conform cererii nr. 68. B.I (I.), tatăl lui M.E, a fost colonizat în oraşul B., împreună cu alte familii de maghiari. Erau cunoscuţi sub numele de „V.” şi au fost împroprietăriţi cu 15 jugăre de teren extravilan, adică 8,70 ha (15 jug.x 58 ari = 8.70 ha), plus o suprafaţă de aproximativ 20 ari teren intravilan.
Cererile pentru reconstituirea dreptului de proprietate au fost depuse de numita M.E dar, prin relaţiile avute cu membri comisiei municipale, R.I, cel care are contractul de întreţinere viageră cu B.E, schimbă cererile şi le înlocuieşte cu cereri care par a fi depuse de B.E, B.I junior, soţul lui B.E, nu a deţinut nici o suprafaţă de teren şi nu a predat la stat sau CAP nicio suprafaţă de teren.
Reclamanta solicită să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 1490 din 13 aprilie 2001, încheiat la Biroul Notarilor Publici Asociaţi B.E.F şi B.D.A şi să fie obligat cumpărătorul C.G să-i predea originalele titlurilor de proprietate nr. 6659/05.111.1993 şi 6881/12 XI 1993 şi să-i predea terenurile menţionate în contractul de vânzare cumpărare nr. 1490/13.04.2001. reclamanta arată că solicită aceasta având în vedere diferenţa dintre preţul menţionat în contractul de vânzare cumpărare, care este de 10.000.000 lei vechi (zece milioane lei vechi), pentru terenurile din T.P.6659/05.III 1993 – supr. de 0,58 ha, TP.6881/12 XI 1993 – supr. de 2,75 ha şi preţul cerut şi oferit de 100.000.000 lei vechi pentru terenul din T.P.6659/5.03.1993 şi 100.000.000 lei pentru terenul din T.P. 6881/12 XI 1993, aşa cum reiese din ofertele de vânzare 871 şi 872 din 13.04.2001 şi oferta de cumpărare 752/13.04.2001, în care este menţionată suma de 200.000.000 lei. de asemenea arată că semnătura din oferta de preţ 752/13.04.2001, a lui C.G, nu este aceeaşi cu semnătura din contractul de vânzare cumpărare 1490/13.04.2001 şi nu a fost achitată taxa de autentificare ce trebuia plătită de cumpărătorul C.G notarul comunicând o chitanţă cu nr. 0826451/13.04.2001, eliberată pentru SC C. SRL B.. Reclamanta solicită anularea contractului şi pentru lipsa procedurii prealabile vânzării, impusă de art. 6, art. 11 din Legea 54/1998, privind circulaţia juridică a terenurilor, aplicabila la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare 1490/ 13.04.2001.
Legal citată, pârâta Comisia municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea ca neîntemeiată a acţiunii introductive.
În motivare se arată că prin cererea formulată la pct. I din acţiune, petenta solicită punerea în posesie, emiterea titlului de proprietate şi înscrierea în cartea funciară a unei suprafeţe de 800 mp teren situat în intravilan. Terenul în suprafaţă de 800 mp solicitat, a fost situat în B., str. P., nr. 3, actuala str. G. şi a fost iniţial revendicat de către def. M.E în temeiul Legii nr. 1/2000, fiind validat pe Anexa nr. 39 pentru acordarea de despăgubiri (terenul fiind în intravilan, ocupat de blocuri) în baza Hotărârii Comisiei Judeţene nr. 403/17.08.2000, prin art. 2 al acestei hotărâri. Însă, Hotărârea Comisiei Judeţene nr. 403/17.08.2000 a fost atacată în instanţă de către Comisia municipală B. în privinţa suprafeţei de 800 mp, iar prin Sentinţa civilă nr. 1311/2001, pronunţată în Dosarul civil nr. 316/2001 al Judecătoriei B., a fost anulată în parte HCJ nr. 403/17.08.2000, în ceea ce priveşte art. 2 din hotărâre.
Faţă de anularea reconstituirii cu privire la această suprafaţă, def. M.E a formulat o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, notificare care a fost soluţionată prin Dispoziţia Primarului municipiului B. nr. 718/11.08.2003, prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură şi s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent notificatoarei, inclusiv pentru terenul în suprafaţă de 800 mp. Dispoziţia de soluţionare emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 este definitivă şi irevocabilă, nefiind atacată, mai mult aceasta a şi produs efecte juridice, întrucât Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a emis Decizia nr. 1069/2000 prin care a acordat despăgubiri în cuantum de 23.717 lei pentru imobilele casă, anexe şi teren care au făcut obiectul Dispoziţiei nr. 718/2003.
Prin urmare, cum terenul în suprafaţă de 800 mp solicitat de petentă prin acest petit al acţiunii a făcut obiectul Legii nr. 10/2001, situaţia juridică a acestuia fiind de altfel reglementată de această lege specială, iar cererea formulată în temeiul Legii nr. 1/2000 a fost respinsă irevocabil prin Sentinţa civilă nr. 1311/2001, pronunţată în Dosarul civil nr. 316/2001 al Judecătoriei Bistriţa, terenul nu poate face în vreun mod obiectul punerii în posesie, cererea astfel formulată şi în consecinţă şi cererile de emitere a unui titlu de proprietate şi înscriere în cartea funciară sunt neîntemeiate.
Prin cererea formulată la pct. II din acţiune, petenta solicită punerea în posesie sau acordarea de despăgubiri pentru suprafaţă de 4937 mp, reconstituită în temeiul Legii nr. 1/2000 prin HCJ nr. 403/17.08.2001, înscrisă pe Anexa 39 pentru acordarea de despăgubiri. În temeiul Legii nr. 1/2000, antecesoarea petentei – def. M.E a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafaţă de 0,58 ha teren extravilan în ridul C.. Comisia municipală analizând cererea formulată şi actele anexate acesteia, a propus respingerea acesteia motivat de faptul că nu a fost dovedit dreptul de proprietate asupra terenului solicitat.
Împotriva acestui mod de soluţionare, def. M.E a formulat Contestaţia nr. 17/08.06.2000 soluţionată prin Hotărârea Comisiei Judeţene nr. 403/17.08.2000, pentru această suprafaţă fiind respinsă contestaţia prin art. 3 al hotărârii. Hotărârea Comisiei Judeţene nr. 403/17.08.2000 nu a fost atacată de către petentă în vreun mod, hotărârea fiind atacată doar de către Comisia municipală B. şi doar cu privire la prevederile art. 2 al hotărârii, fiind pronunţată Sentinţa Civilă nr. 1311/2001, în Dosarul civil nr. 316/2001 al Judecătoriei Bistriţa, irevocabilă, cu privire la terenul la care am făcut referire la pct. I din întâmpinare. Prin urmare şi în ceea ce priveşte suprafaţă de 0,58 ha teren cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost respinsă, HCJ nr. 403/2000 rămânând definitivă şi irevocabilă sub acest aspect.
În temeiul Legii nr. 1/2000, antecesoarea petentei nu a formulat vreo altă cerere prin care să solicite reconstituirea dreptului de proprietate, astfel că suprafaţă de 4937 mp teren nu poate face parte decât din cea de 0,58 ha solicitată. Menţionarea unei suprafeţe de 4937 mp teren ca fiind înscrisă pe Anexa 39 B., în baza Hotărârii Comisiei Judeţene nr. 403/17.08.2000, în cuprinsul Dispoziţiei Primarului municipiului B. nr. 718/11.08.2003, reprezintă o eroare materială, întrucât în cuprinsul hotărârii nu se face referire la o astfel de suprafaţă, sub acest aspect dispoziţia emisă neproducând de altfel vreun efect juridic. Prin singura cerere de reconstituire formulată de antecesoarea petentei a fost solicitată o suprafaţă de 0,58 ha, iar pe Anexa 39 Bistriţa def. M.E nu figurează cu vreo suprafaţă.
Faţă de aceste aspecte, întrucât antecesoarei petentei nu i s-a reconstituit vreo suprafaţă de teren în temeiul Legii nr. 1/2000, cererea formulată pentru suprafaţă de 0,58 ha (suprafaţă din care poate face parte şi cea de 4937 mp solicitată) fiind respinsă definitiv, cererea formulată de petentă la petitul nr. II prin care solicită punerea în posesie sau acordarea de despăgubiri pentru suprafaţă de 4937 mp este neîntemeiată. Suprafaţă de 0,58 ha teren a făcut şi obiectul dosarului civil nr. 7533/190/2009 aflat pe rolul Judecătoriei Bistriţa, dosar în care urmează să fie comunicată hotărârea instanţei.
Prin cererile formulate la pct. III şi IV din acţiune, petenta solicită punerea în posesie şi atribuirea terenului înscris în Titlul de Proprietate nr. 6810/1993, eliberat pârâtei B.E, în calitate de moştenitoare a def. B.I II. Cererea astfel formulată este netemeinică întrucât petenta sau antecesoarea petentei nu beneficiază de reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor funciare pentru vreo suprafaţă de teren care să nu-i fi fost pusă în posesie, iar terenul deja înscris într-un titlu de proprietate valabil nu se mai află la dispoziţia Comisiei municipale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. pentru a fi pus în posesie, neputându-se efectua o dublă reconstituire asupra unei suprafeţe de teren.
În ceea ce priveşte cererile formulate la pct. IV. 1, IV.2 şi V, prin care se solicită constatarea nulităţii absolute a unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate pentru terenuri înscrise în titluri de proprietate eliberate altor persoane şi predarea acestor suprafeţe de teren sau a altor terenuri înscrise în titlurile de proprietate eliberate pârâţilor, se impune respingerea lor ca neîntemeiate, întrucât valabilitatea titlurilor în care au fost înscrise terenurile solicitate şi intrate în circuitul civil nu fac obiectul controlului judiciar şi nu se poate efectua o dublă reconstituire asupra unor terenuri deja reconstituite în favoarea altor persoane.
În drept s-au invocat prevederile art. 115 şi urm. Cod procedură civilă, art. 8, 9, 11 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 2 din Legea nr. 1/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi HGR nr. 890/2005, cu modificările şi completările ulterioare.
În probaţiune s-au anexat înscrisuri (f. 102-116).
Deşi a fost legal citată, pârâta Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B.N nu a formulat întâmpinare şi nu şi-a desemnat reprezentant în instanţă pentru susţinerea poziţiei procesuale.
Legal citat, pârâtul R.I a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea acţiunii introductive ca inadmisibilă şi nefondată.
În motivare se arată că reclamanta nu prezintă dovezi şi probe din care să reiasă că acesta a obţinut foloase necuvenite prin falsificarea şi inversarea unor cereri depuse la Primăria B. în vederea reconstituirii dreptului de proprietate terenuri de către de def. M.E în anul 1991. În fapt, a fost solicitat în anul 1991 de către B.E şi cumnata ei, def. M.E (soră cu B.I junior), care erau în vârstă şi cu probleme de sănătate, se exprimau mai greu în limba română fiind de etnie maghiară, să le ajute pentru obţinerea documentaţiei în vederea întocmirii cererilor privitoare la restituirea unor terenuri în baza legii fondului funciar nr. 18/1991 în sensul că le-a transportat cu maşina la primăria B. şi la sediul CAP pentru a verifica în documentele de evidenţă, suprafeţele de teren pe care le-au avute înscrise în Registrul agricol şi cu care s-au înscris în CAP Bistriţa numiţii B.I junior(II) cu soţia B.E şi B.I senior(II). Era o confuzie generată de faptul că cei doi purtau acelaşi nume, aveau aceeaşi adresă însă poziţii diferite în registrul agricol. Pârâtul susţine că la acea vreme B.E şi M.E nu au avut obiecţii cu privire la revendicarea suprafeţelor de teren, au obţinut nişte înscrisuri din Registrul Agricol care să se înscrie în cererile de restituire. A fost solicitat să le scrie ciorne, cereri etc., necesar a fi depuse personal şi ulterior fiind confruntate cu suprafeţele de teren din evidenţe.
Acuzele că pârâtul ar fi scris cererile depuse de M.E nu pot fi probate de către reclamantă, dovada este că def .M.E a depus cerere pentru 2,75 ha. iar B.E pentru 2,60 ha , la depunere nu s-au primit cereri scrise de mână ci pe imprimante tipizate aşa că a apelat la o altă persoană pentru completare. Reclamanta este liberă să facă o expertiză grafologică, are la dispoziţie şi scripturi de comparaţie de pe cererile-ciornă pe care le are în posesie.
În fapt, cererea unde M.E solicită suprafaţă de 0,58 ha pe imprimat tipizat, scrisul de mână nu-i aparţine pârâtului; cererea cu nr. 4934/11.03 depusă de M.E pentru suprafaţă de 2,75 ha pe imprimat tipizat, scrisul de mână nu-i aparţine; cererea lui B.I I (decedat la acea vreme) cu nr. 5847/13.00 pentru suprafaţă de 2,60 ha pe imprimat tipizat, nu cunoaşte cine a completat-o şi depus-o; cererea lui B. I E. cu nr. 5847/13.03.1991 care poartă la semnătura numele şi prenumele, semnătura este nelizibilă probabil datorita procesului de xerocopiere sau instrumentului cu care a fost semnat, copia nefiind efectuată după original; cererile scrise de mână şi nedepuse la comisia municipala B. pentru M.E n-au nicio relevanţă, sunt doar ciorne-modele datorită confuziilor între suprafeţele de teren din Registrul agricol şi suprafaţă înscrisă în CAP.
Acuzele că pârâtul ar fi falsificat şi schimbat cererile sunt calomnii, nu au acoperire pentru că cererea lui M.E era pentru 2,75 ha iar cea pentru B.E era pentru suprafaţă de 2,60 ha (mai mică) şi au fost depuse personal de către aceste persoane şi au fost analizate de către o comisie care în mod sigur le-a confruntat cu evidentele. Pe numele de R.I nu au fost eliberate titluri de proprietate. Daca la acea vreme def. M.E şi reclamanta M.I ar fi considerat că sunt nedreptăţite aveau posibilitatea să conteste deciziile comisiilor inclusiv în instanţa de judecată, dar nu au nicio probă în acest sens.
Contractul de întreţinere viagera încheiat de către B.E cu R.M şi pârât s-a realizat după ce s-a emis Titlul de proprietate pentru o suprafaţă de 2,60 ha , la iniţiativa titularei care era în vârsta şi bolnavă şi nu putea să-şi administreze terenul, situat în extravilan la o distanţă de aprox. 3 km de oraş. După câţiva ani, def. M.E şi-a înstrăinat prin vânzare suprafeţele de teren cu care se învecinau cu pârâtul, exploatarea suprafeţei sale devenind cu probleme din cauza dimensiunilor şi astfel pârâtul a hotărât cu acordul pârâtei B.E să-l înstrăineze prin vânzare (cu respectarea dreptului de preemţiune) către C.G şi C.V la preţul de piaţă, asupra contractului neexistând nicio obiecţiei, acesta fiind încheiat legal prin notar public şi cu asistenţa unui consilier juridic din partea cumpărătorului iar preţul înscris este cel real.
Legal citată, pârâta B.E a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea acţiunii introductive ca inadmisibilă şi nefondată.
În motivare se arată că reclamanta nu prezintă dovezi şi probe din care să reiasă că pârâta a obţinut prin fraudă reconstituirea dreptului de proprietate în baza legii fondului funciar nr. 18/1991 pentru suprafaţa de teren de 2,60 ha situată în extravilanul municipiului B..
În fapt, în anul 1991 conform cu legea 18/1991, din proprie iniţiativă, pârâta a solicitat prin cerere la Primăria B. reconstituirea proprietăţii asupra terenului în suprafaţă de 2,60 ha pe care l-a deţinut împreună cu soţul B.I jr. şi cu care s-a înscris în CAP în anul 1960 (anexa extras). După aprobarea cererii şi eliberarea Titlului de proprietate, fostul CAP Bistriţa nu a mai înfiinţat Asociaţie aşa că nu a mai fost în măsură să-şi administreze terenul din cauza vârstei şi stării de sănătate şi a decis să-l doneze nepoatei sale, R.M, şi soţului acesteia, R.I, care, în final, au întocmit contract de întreţinere viageră iar ulterior, cu acordul pârâtei, l-au înstrăinat prin vânzare.
Pârâta menţionează că la obţinerea documentelor pentru suprafaţa de teren şi întocmirea cererii a fost ajutata de către R.I, rudă prin alianţă, care a însoţit-o la primărie şi la fostul CAP. Cererea a fost semnată şi depusă la comisia de la primărie de către pârâtă. Pe cale de consecinţă, având în vedere că reclamanta nu are dovezi pentru învinuirile pe care i le aduce, doar supoziţii, se impune respingerea acţiunii sale.
Legal citată, pârâta R.M a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea acţiunii introductive ca inadmisibilă şi nefondată.
În motivare se arată că reclamanta nu prezintă dovezi şi probe din care să reiasă că aceasta a obţinut foloase necuvenite prin încheierea contractului de întreţinere viageră sau că nu a respectat clauzele prevăzute în contract.
În fapt, pârâta R.M este nepoata pârâtei B.E, care nu avea urmaşi direcţi, era în vârstă de peste 70 de ani, obligaţia morală a întreţinerii acesteia revenind familiei pârâtei R.M. Aceasta locuia şi locuieşte şi în prezent într-o locuinţă care este proprietatea sa şi a soţului, încheierea contractului de întreţinere viageră s-a făcut la iniţiativa mătuşii B.E şi a avut mai mult valoare simbolică. De la încheierea contractului au trecut 20 de ani şi mătuşa B.E, în vârsta de 93 de ani, este tot în întreţinerea pârâtei şi a soţului ei, la adresa la care a fost citată.
Înstrăinarea prin vânzare a suprafeţei de teren prevăzute în Contractul de întreţinere viageră s-a făcut cu acordul mătuşii B.E, cu respectarea procedurilor legale, prin notar public, la valoarea înscrisă în contract, asupra căreia pârâta nu are obiecţiuni. Pe cale de consecinţă, având în vedere că reclamanta nu are dovezi pentru învinuirile pe care i le aduce, doar supoziţii, se impune respingerea acţiunii sale.
Prin notele de şedinţă depuse la dosarul cauzei la termenul din 26.09.2012, pârâta Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B.N a solicitat să se dispună respingerea acţiunii formulate de reclamantă la punctul IV, alin. 2 din acţiunea introductivă, cu privire la obligarea Comisiei Judeţene sa emită titlul de proprietate pentru M.E , în calitate de moştenitoare după B.I, tatăl defunctei; iar cu privire la celelalte capete de cerere, comisia judeţeană consideră că nu are calitate procesuala pasivă.
În motivare se arată, referitor la pretenţia reclamantei din acţiunea introductivă, că numita M.E a depus la Comisia municipiului B. două cereri în baza Legii nr. 18/1991, respectiv una în calitate de moştenitoare a defunctului B.I- tată, înregistrată sub nr. 4934/11.03.2012, prin care se solicită o suprafaţă de 2,75 ha, şi o altă cerere în calitate de fost proprietar prin care solicită o suprafaţă de 0,58 ha. La cereri au fost anexate acte doveditoare, respectiv, registrul agricol al anilor 1956-1962 în care numitul B.I figurează înscris cu o suprafaţă de teren de 2,95 ha şi registrul agricol al anilor 1959-1962 în care numitul B.I figurează înscris cu o suprafaţă de teren de 2,83 ha, precum şi cererea de înscriere în CAP nr. 77 din 26.01.1960 formulata de numita M.E .
Cererea depusă în calitate de moştenitoare a defunctului B.I- tata a fost soluţionată favorabil, aceasta fiind înscrisă în Anexa 3 B., poziţia 17, fiind eliberat Titlul de proprietate nr. 6659/05.03.1993. De asemenea, cererea depusă în nume propriu de numita M.E , a fost soluţionată favorabil, în urma admiterii de către comisia judeţeană a contestaţiei depusă, fiind înscrisă în Anexa 2b B., poziţia 42, fiind eliberat Titlul de proprietate nr. 6881 din 12.11.1993. Astfel, nu au fost înaintate comisiei judeţene alte documentaţii de către Comisia municipala B. pe numele susnumitei M.E , antecesoarea reclamantei, prin care să se propună validarea dreptului de proprietate în favoarea acesteia, şi nici vreo documentaţie prin care să se solicite eliberarea titlului de proprietate. Prin urmare, reclamanta nu poate dovedi nicio culpă din partea comisiei judeţene, cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea antecesoarei sale, care să justifice chemarea în judecată a pârâtei.
Referitor la celelalte capete de cerere formulate de reclamantă prin acţiunea introductivă, comisia judeţeană nu are calitate procesuală pasivă întrucât, cu privire la solicitarea de a fi pusă în posesie cu diferite suprafeţe de teren, acesta nu este atributul comisiei judeţene, acest atribut revenind în exclusivitate comisiilor locale conform prevederilor art. 5, alin. 1, litera c din HGR nr. 890/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, prin care se dispune: “Comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale au următoarele atribuţii principale: c) stabilesc mărimea şi amplasamentul suprafeţei de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, propune alte amplasamente şi consemnează în scris acceptul fostului proprietar sau al moştenitorilor acestuia pentru punerea în posesie pe alt amplasament când vechiul amplasament este atribuit în mod legal altor persoane.”
De asemenea, cu privire la capetele de cerere privind constatarea nulităţii absolute a unor contracte de vânzare-cumpărare, aceste cereri nu se circumscriu sferei de competenţă stabilită în sarcina comisiei judeţene, prin prevederile art. 6 din HGR nr. 890/2005.
În drept s-au invocat prevederile art. 115, 116, 117 Cod procedură civilă, art. 5, 9, 38, art. 51 şi art. 53 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 5, 6 din H.G.R nr. 890/2005 şi pct. 1.4 din HGR nr. 1905/2005.
În probaţiune s-au anexat înscrisuri (f. 97-154).
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 403/17.08.2000 a pârâtei Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B.N s-a dispus înscrierea numitei M.E, antecesoarea reclamantei, şi validarea pe anexa 39 cu despăgubiri, cu suprafaţa de 800 mp teren situat în intravilanul mun. B.. Prin aceeaşi hotărâre a fost respinsă contestaţia numitei M.E formulată de aceasta privitor la respingerea cererii sale de reconstituire a dreptului său de proprietate asupra suprafeţei de 0,58 ha din ridul „C”, comisia reţinând faptul că pentru această suprafaţă numita M.E nu a prezentat acte (extras CF, copii după registrul agricol etc.) ci numai declaraţii de martori, iar în favoarea numitei M.E a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 2,75 ha. Împotriva hotărârii nr. 403/17.08.2000 a pârâtei Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B.N, pârâta Comisia municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. a formulat plângerea înregistrată la Judecătoria B. sub nr. 316/2001, plângerea vizând exclusiv înscrierea numitei M.E, antecesoarea reclamantei, şi validarea pe anexa 39 cu despăgubiri, cu suprafaţa de 800 mp teren situat în intravilanul mun. B.. Prin sentinţa civilă nr. 1311/2001 pronunţată de Judecătoria B. în dos. nr. 316/2001 a fost admisă plângerea şi s-a dispus anularea parţială a Hotărârii nr. 403/17.08.2000 în ceea ce priveşte înscrierea numitei M.E, antecesoarea reclamantei, şi validarea pe anexa 39 cu despăgubiri, cu suprafaţa de 800 mp, în motivare arătându-se că imobilului respectiv îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Având în vedere faptul că prin Hotărârea Comisiei Judeţene nr. 403/17.08.2000 s-a dispus acordarea despăgubirilor pentru suprafaţa de 800 mp şi faptul că prin sentinţa civilă nr. 1311/2001 pronunţată de Judecătoria B. în dos. nr. 316/2001 a fost anulată Hotărârea Comisiei Judeţene nr. 403/17.08.2000 în privinţa acordării despăgubirilor pentru suprafaţa de 800 mp, instanţa constată ca fiind neîntemeiată cererea reclamantei de punere în posesie, emitere titlu de proprietate şi înscriere în cartea funciară cu privire la suprafaţa de 800 mp.
În ceea ce priveşte cererea reclamantei de punere în posesie sau acordare de despăgubiri pentru suprafaţa de 4937 mp, suprafaţă cu privire la care s-a reconstituit dreptul de proprietate al numitei M.E prin hotărârea nr. 403/17.08.2000 dată de pârâta Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. instanţa constată că această cerere este neîntemeiată având în vedere faptul că prin Hotărârea nr. 403/17.08.2000 a fost respinsă cererea numitei M.E de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeţei totale de 0,58 ha.
Privitor la cererea reclamantei prin care aceasta solicită punerea în posesie, atribuirea şi emiterea titlului de proprietate pentru suprafeţele de teren de 2,90 ha şi 2,60 ha înscrise în Titlul de proprietate nr. 6810/1993 în favoarea pârâtei B.E, instanţa constată că aceste suprafeţe au fost reconstituite în favoarea altei persoane iar reclamanta nu a probat formularea vreunei cereri în temeiul legilor fondului funciar privitor la aceste suprafeţe şi care să nu fi fost soluţionate, motiv pentru care instanţa va respinge cererea ca neîntemeiată.
Având în vedere soluţia ce urmează a fi pronunţată în privinţa acestor petite, instanţa va respinge şi cererea reclamantei de obligare a pârâtei B.E să predea reclamantei terenul din titlul de proprietate nr. 6810/30.07.1993.
În ceea ce priveşte cererea reclamantei de constatare a nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate de notarul public sub nr. 1746/03.05.2001 şi 1490/13.04.2001 instanţa constată această cerere ca fiind neîntemeiată raportat la motivele invocate de reclamantă. Astfel, eventuala nerespectare a disp. art. 5 şi urm. din Legea nr. 54/1998 era sancţionată cu nulitatea relativă a contractelor de vânzare-cumpărare, astfel cum prevedeau disp. art. 14 alin. 1 din acelaşi act normativ, nulitate care putea fi invocată doar de persoana vătămată prin încălcarea dispoziţiilor respective şi presupunea existenţa unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului. Reclamanta nu a invocat şi probat vătămarea ce i-a fost produsă de o eventuală nerespectare a dispoziţiilor Legii nr. 54/1998, motiv pentru care cererea acesteia de constatare a nulităţii celor două contracte va fi respinsă. Instanţa reţine de asemenea că taxa de autentificare nu este obligatoriu a fi achitată de părţile contractante iar eventuala neachitare a taxei de autentificare sau de achitare a acesteia de o persoană străină de contract nu reprezintă motiv de nulitate absolută sau relativă a contractelor.
Instanţa urmează de asemenea să respingă şi cererea reclamantei de obligare a pârâtului Ciuta Gheorghe să predea reclamantei originalele titlurilor de proprietate nr. 6659/1993 şi 6881/1993 şi terenurile menţionate în contractul de vânzare-cumpărare nr. 1490/2001, reclamanta neprobând existenţa vreunei asemenea obligaţii în sarcina pârâtului.
Împotriva sentinţei expuse, în termen, a declarat recurs reclamanta M.I care a solicitat casarea acesteia în întregime cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţei, susţinându-se că instanţa de fond a pronunţat sentinţa fără a intra în cercetarea fondului.
Se arată că instanţa a ignorat dispoziţiile art.33 alin.1 indice 1 din legea nr.1/2000 şi ale art.6 alin.1 indice 1, din aceeaşi lege, potrivit cărora pentru reconstituirea dreptului de proprietate este admisibilă proba cu martori, probă pe care indicat-o numita M.E, în cererea de reconstituire a suprafeţei de 0,58 ha şi această robă era suficientă pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
În loc să judece în spiritul legii instanţa de fond, în ce priveşte suprafaţa de 800 m.p. şi ce ade 4937 m.p., instanţa se referă strict HCJ nr. 403/2008 şi la dosarul civil nr.316/2001, care, aşa cum a precizat, reprezintă dovada merii neînţelegeri dintre comisii şi instanţa de judecată.
Recurenta arată că, în mod nelegal, instanţa de fond: a refuzat să se pronunţe asupra actelor de fals şi înşelăciune făcute de pârâtul R.I şi de membrii comisiei municipale de aplicare a legilor fondului funciar, privind: schimbarea adevăratelor cereri de reconstituire formulate de M.E , cu alte cereri formulate de B.E; semnare aşi completarea contestaţiei nr.217/08.06.2000 de către R.I; nesemnarea de către B.E a cererilor de reconstituire; a ignorat în totalitatea propriile dispuneri cu privire la probele ce trebuia administrate, date prin încheierile de şedinţă, cu privire la depunere ala dosar a înscrisurilor de către pârâţi, în original, luare de probe de scris şi semnătură; a refuzat proba cu expertiza tehnică pentru identificare a terenului din intravilan; a refuzat să ataşeze dosarele solicitate de ea prin notele de şedinţă din 13 martie 2013(f.340), care aveau strânsă legătură cu prezentul dosar; a refuzat să constate că, prin cererea nr. 299/22.01.1998, M.E a solicitat restituirea a trei suprafeţe de teren, adică: 0,58 ha extravilan; 0,08 ha intravilan şi 0,58 ha teren neagricol şi pentru terenul neagricol comisia municipală nu s-a pronunţat.
Prin modul de administrare a probelor instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art.129 alin.5 C.pr.civ.
În continuarea cererii de recurs recurenta a detaliat motivele pentru care apreciază că cererile de punere în posesie cu cele trei terenuri indicate în acţiune sunt întemeiate astfel:
Pentru terenul de 800 m.p. din intravilan există cererea de reconstituire nr. 1541727.01.1991 pe care, comisia municipală trebuia să o reactualizeze şi să o soluţioneze, după intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005. se notează că această suprafaţă de teren nu trebuie confundată cu cea solicitat în anul 1998, nr.299/112.01.1998, întrucât defunctul B.I a avut în intravilan o suprafaţă mult mai mare şi nu doar 800 m.p. ci a avut 3138 m.p. astfel că instanţa de fond incorect a făcut referire la suprafaţa solicitată în anul 1998 prin cererea nr.299.
Recurenta face referire la comportamentul consilierului juridic al comisiei municipale care car fi distrus hotărârea nr.403/17.09.2000 şi la modul în care a fost soluţionată contestaţia formulată de autoarea ei, contestaţie care, susţine ea, se referea doar la suprafaţa de 0,58 ha. Şi îşi exprimă nemulţumirea faţă de modul în care a fost soluţionată plângerea formulată împotriva Hotărârii nr.403/2000 a Comisiei Judeţene BN obiect ala dosarului nr.316/2001 al Judecătoriei B..
Pentru terenul de 4937 m.p., se arată că prin cererea nr.299/1998 au fost solicitat două suprafeţe de 0,58 ha, una fânaţ şi una neproductiv, în timp ce comisia municipală s-a pronunţat doar cu privire la o suprafaţă or, instanţa de fond a ignorat total acesta aspect.
Cu privire la suprafaţa de 2,90 ha, pentru care comisia locală susţine că a fost reconstituită prin titlu de proprietate lui B.I, instanţa era obligată să stăruie în aflarea adevărului şi să cerceteze modul în care i-a fost reconstituită această suprafaţă lui B.I.
Pentru suprafaţa de 2,60 ha, în privinţa căreia instanţa reţine că a fost reconstituită lui B.E, se susţine că instanţa nu a verificat cum a fost înlocuită cererea formulată de M.E cu cererea lui B.E, cerere care nu a fost semnată de B.E, lucru ce se putea constata dacă se compara semnătura acesteia de pe cerere cu alte semnături efectuate de aceasta.
Referitor la nulitatea contractului de vânzare cumpărare nr. 1490/2001, se arată că prin acest contract mama ei a fost furată de suma de 160.000.000 lei, cât timp, oferta de vânzare, aceasta s solicitat 100.000.0000 lei pentru teren, în ofertele de vânzare s-a menţionat 200.000.000 lei iar potrivit contratului încheiat mama ei a primit doar preţul de 40.000.000 lei .
Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B.N a depus întâmpinare prin acre a solicitat respingerea recursului(f.20) dar nu şi-a delegat reprezentant în instanţă.
Ceilalţi intimaţi nu au formulat întâmpinare şi nici nu s-au prezentat în instanţă.
În perioada 10 iulie 2013-10 iunie 2014, judecata a fost suspendată, urmare a faptului că niciuna din părţi nu a solicitat judecarea în lipsa lor sau a reprezentantului lor, la 10 iunie 2014 fiind dispusă repunerea pe rol, la solicitarea recurentei(f.25 dosar recurs).
Recursul declarat nu este fondat, în cauză nefiind dat niciun motiv de casare sau de modificare a sentinţei atacate.
