Prin sentinţa civilă nr. 3418 din 16.10.2014 Judecătoria Piatra Neamţ a admis acţiunea formulată de reclamanţii P.E., I.C. şi I.I. (decedat la data de _) şi continuată de moştenitorii I.A. şi I.V.V, în contradictoriu pârâţii M.D, COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR NEAMŢ şi COMISIA LOCALĂ ROZNOV PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR; a constatat nulitatea parţială a titlului de proprietate nr. 55/1275/2003 emis de Comisia judeţeană Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor cu privire la suprafeţele de 2.590 m.p. teren arabil, sola 19, parcela 585/2, şi 442 m.p. teren curţi construcţii, situate în intravilanul Roznov, judeţul Neamţ, cu următoarele vecinătăţile: __ şi dispune radierea acestora din titlul susmenţionat; a obligat Comuna Roznov, judeţul Neamţ, în numele Comisiei locale Roznov pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, să plătească reclamantului I.C. suma de 1.135,73 lei, reclamantei P.E. suma de 333,33 lei, iar reclamanţilor I.A.I.V. suma de 333,33 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru soluţionarea cauzei, instanţa de fond a reţinut în motivare următoarele:
Potrivit dispoziţiilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 cu modificările şi completările ulterioare, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie se face prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept. De prevederile legii beneficiază, printre alte persoane, membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producţie pe care l-au stăpânit anterior preluării în calitate de proprietari sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către CAP, precum şi, în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora.
Conform art. 11 din acelaşi act normativ “suprafaţa adusă în cooperativa agricolă de producţie este cea care rezultă din: actele de proprietate, carte funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidenţele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaraţii de martori”, din conţinutul textului normativ reieşind că au prioritate actele care fac dovada proprietăţii asupra terenurilor – obiect al reconstituirii.
În baza prevederilor legale enunţate anterior, la data de 16.03.1991, conform cererii înregistrate sub. nr. 1844/16.03.1991 la Primăria comunei Roznov, judeţul Neamţ având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurile cu care defunctul M.D. s-a înscris în G.A.C., s-a emis pe numele pârâtului M.D.D. şi a fratelui său vitreg B.G., în calitate de moştenitori ai autorului comun M.D., titlul de proprietate nr. 55/1275/2003, în care au fost înscrise, printre altele, suprafeţele de 2.590 m.p. teren arabil, sola 19, parcela 585/2, şi 442 m.p. teren curţi construcţii, situate în intravilanul Roznov, judeţul Neamţ.
La data de 25.10.2005, în temeiul art. I pct. 37 Titlul VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, reclamantul I.C., în nume propriu şi pentru ceilalţi reclamanţi, în calitate de succesor în drepturi al defunctului I.V.G., a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la suprafeţele de teren, aparţinând autorului său anterior colectivizării, înregistrată sub nr. 5570 la Primăria localităţii Roznov, judeţul Neamţ, fără ca procedura de reconstituire a dreptului de proprietate să fie finalizată.
Instanţa de fond a constatat că extrasele din registrul agricol al comunei Roznov, judeţul Neamţ, din perioada 1956-1961, referitoare la terenurile care au aparţinut autorilor părţilor, respectiv I.G. şi M.D. şi concluziile raportului de expertiză topografică, întocmit în cauză, confirmă susţinerile reclamanţilor şi comisiei locale de fond funciar, potrivit cărora înscrierile din titlul de proprietate contestat nu corespund cu realitatea din teren şi cu regimul juridic al terenurilor care au făcut obiectul reconstituirii, din perioada colectivizării.
Astfel, din concluziile expertului topograf, care se coroborează cu evidenţele agricole din perioadă colectivizării, s-a reţinut că suprafeţele de 2.590 m.p. teren arabil, sola 19, parcela 585/2, şi 442 m.p. teren curţi construcţii, situate în intravilanul Roznov, judeţul Neamţ, au fost înscrise în mod greşit în titlul de proprietate emis pe numele succesorilor lui M.D. având în vedere că terenurile respective figurează în rolul agricol al lui I.G. din perioada 1956 – 1958, fila 180, relevant din acest punct de vedere fiind faptul că vecinătatea de est a celor două terenuri, înscrisă în titlul de proprietate nr. 55/1257/2003 (B.C.) corespunde cu succesiunea înscrierilor din registrul agricol, în care, la fila 181, este menţionat ca deţinător de terenuri B.A., fiul lui .B.C.. Pe de altă parte, terenurile aflate în vatra satului, care au aparţinut lui M.D. şi care figurează în rolul agricol din perioada 1959 – 1962 (curte 0,05 ha. şi vatra satului 0,23 ha) au ca şi corespondent în titlul de proprietate analizat suprafeţele de 554 m.p. teren curţi construcţii şi 3.326 m.p. teren arabil, cu nr. topografice19/598/1 şi 2, astfel că s-a apreciat că nu se justifică înscrierea în titlul respectiv a altor două suprafeţe de teren cu aceeaşi categorie de folosinţă şi amplasate în aceeaşi zonă, respectiv cele cu numerele topografice 19/ 585/1 şi 2.
Pe de altă parte, instanţa de fond a considerat că nu are relevanţă din perspectiva reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor litigioase în baza legislaţiei funciare faptul că fratele vitreg al pârâtului M.D. a locuit după colectivizare într-o casă amplasată pe terenurile menţionate, că acesta a efectuat acte de conservare şi administrare a imobilelor (plata impozitelor, racordarea la reţeaua de energie electrică, exploatarea terenurilor etc.) şi că terenurile au fost înscrise în rolul agricol al soţilor B. din perioada 1986 – 1990, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada că terenurile în discuţie s-au aflat în proprietatea autorului M.D. sau a unui alt presupus autor (A.M.) sau că au fost atribuite în folosinţă lui B.G. de către C.A.P. , astfel cum susţine pârâtul. În consecinţă, instanţa de fond a apreciat că B.G. a exercitat o detenţie precară asupra terenurilor litigioase, persoană respectivă folosind imobile ca un simplu tolerat, împrejurare confirmată de martorul B.I..
Instanţa de fond a apreciat că nu poate reţine ca un argument în favoarea valabilităţii înscrierii celor două suprafeţe de teren în discuţie în titlul de proprietate nr. 55/1275/2003, a cărui nulitate parţială se solicită, faptul că aceste terenuri au fost atribuite ca lot în folosinţă lui B.G. pentru edificarea unei case, astfel că, din punctul de vedere al pârâtului M.D., sunt incidente prevederile art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 18/1991 întrucât titlul respectiv a fost emis ca urmare a parcurgerii procedurii de reconstituire şi nu de constituire a dreptului de proprietate pentru terenurile care au aparţinut autorului M.D., iar, pe de altă parte, nu s-a făcut nici o dovadă privind atribuirea de teren în folosinţă susnumitului.
Faţă de considerentele expuse anterior, în considerarea dispoziţiilor art. III alin. 1 lit. a pct. i din Legea nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa de fond a admis acţiunea cu a cărei soluţionare a fost învestită şi, în consecinţă, a constatat nulitatea parţială a titlului de proprietate nr. 55/1275/2003 emis de Comisia judeţeană Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor cu privire la suprafeţele de 2.590 m.p. teren arabil, sola 19, parcela 585/2, şi 442 m.p. teren curţi construcţii, situate în intravilanul Roznov, judeţul Neamţ, cu următoarele vecinătăţi: —- şi dispune radierea acestora din titlul susmenţionat.
În temeiul art. 52 alin. 3 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 cu referire la art. 274 Cod procedură civilă, comuna Roznov, judeţul Neamţ, în numele Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, ce funcţionează în cadrul localităţii (în sarcina căreia instanţa de fond a reţinut o culpă procesuală exclusivă ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor legale de identificare corectă în teren a suprafeţelor atribuite persoanelor îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate, ceea ce a generat prezentul litigiu), în calitate de parte căzută în pretenţii, a fost obligată la plata către reclamantul I.C. suma de 1.135,73 lei, reclamantei P.E. suma de 333,33 lei, iar reclamanţilor I.E. şi I.V.V. suma de 333,33 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariile apărătorului ales şi expertului topograf, achitate de părţile respective, potrivit chitanţelor existente la dosar, cu menţiunea că autoritatea administrativ teritorială, în cadrul căreia funcţionează comisia locală de fond funciar, este singura entitate care are patrimoniu şi, drept urmare, singura care poate pune în executare obligaţiile pecuniare stabilite în sarcina instituţiilor subordonate sau care funcţionează în cadrul acesteia şi cărora, prin lege, li s-a conferit calitate procesuală, deşi nu au personalitate juridică şi, implicit, patrimoniu.
Pârâtul M.D. a declarat recurs împotriva sentinţei civile, pe care o consideră netemeinică şi nelegală pentru următoarele motive:
– acţiunea reclamanţilor a fost admisă, deşi aceştia nu au urmat procedura de reconstituire prevăzută de Legea nr. 18/1991 şi urmăresc reconstituirea dreptului de proprietate în cadrul acestui proces şi completarea titlului de proprietate deja emis în favoarea lor;
– reclamanţii nu mai pot cere anularea titlului de proprietate nr. 55/1275/2003, deoarece aceştia nu au formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 4678/2006 prin care Comisia Judeţeană Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, conform art. 53 din Legea nr. 18/1991, hotărâre prin care nu s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamanţilor din cauza lipsei actelor doveditoare;
– nulitatea titlului de proprietate mai sus menţionat putea fi invocată doar în cadrul plângerii împotriva hotărârii comisiei judeţene;
– reclamanţii nu justifică lipsa oricăror demersuri procedurale timp de 6 ani de la data emiterii hotărârii comisiei judeţene, după cum nu justifică nici poziţia procesuală a pârâtei Comisia Locală Roznov pentru aplicarea legilor fondului funciar, care este de acord cu acţiunea reclamanţilor, deşi putea să soluţioneze cererea de reconstituire a acestora pentru întreaga suprafaţă solicitată;
– reclamanţilor nu li se poate reconstitui dreptul de proprietate, deoarece I.G. – autorul lor – a decedat înainte de colectivizare, astfel că nu s-a înscris în G.A.C.; prin urmare, nu se poate obţine restituirea unui teren care nu a fost adus în C.A.P., în acest sens fiind şi prevederile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 18/1991;
– suprafaţa de 0,10 ha a fost validată de Comisia Judeţeană Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în favoarea reclamantului I.C., singura persoană care putea aduce teren în C.A.P., deoarece autorul era decedat;
– reclamanţii nu au lămurit situaţia juridică a terenurilor autorului după decesul acestuia;
– în titlul de proprietate a cărui anular se cere a fost trecut şi terenul pe care autorul B.G. l-a primit de la C.A.P. în vederea edificării unei locuinţe, dovadă în sensul atribuirii fiind rolul agricol pe anii 1986-1990 al autorului B, în care acesta figurează înscris cu 16,5 ari;
– autorul B.G. a construit locuinţa în anul 1970, a locuit în ea, dovadă fiind contractele încheiate în anul 1997 cu fostul RENEL;
– terenul atribuit autorului B se cuvine acestuia de drept, conform prevederilor art. 23 şi 24 din Legea nr. 18/1991 republicată şi nu poate fi supus constituirii sau reconstituirii, astfel că nu prezintă relevanţă împrejurarea că a fost înscris într-un titlu de proprietate, în acest sens fiind şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 263/2004 şi nr. 394/2003;
– din probele administrate rezultă că terenurile care au aparţinut autorului I.G. au fost transferate în rolurile moştenitorilor;
– nu prezintă relevanţă declaraţiile martorilor cu privire la stăpânirea terenului de către o rudă denumită mătuşa A., deoarece, aşa cum a arătat, terenul a fost atribuit autorului B. pentru construcţia unei locuinţe.
În completarea în termen a motivelor de recurs, pârâtul arată că instanţa de fond nu a supus analizei toate aspectele legate de inadmisibilitatea acţiunii, aşa cum s-a arătat anterior, nu a argumentat îndreptăţirea lor la constituire în cazul în care autorul nu a adus teren în C.A.P. şi nu a motivat incidenţa în cauză a prevederilor Decretului-lege nr. 42/1990. Mai arată pârâtul că nu au fost analizate probele din care rezultă că lui B. G. i s-a atribuit teren pentru construirea unei locuinţe pe care acesta a edificat-o în anul 1970, astfel că s-a reţinut greşit detenţia precară a terenului de către acest autor.
Pârâtul mai invocă şi faptul că sentinţa recurată poartă menţiunea „definitivă”, deşi se indică în aliniatul următor calea de atac a recursului.
Recursul nu este motivat în drept.
Reclamanţii I.C., P.E., I.A. şi I.V.V. au formulat întâmpinare prin care au cerut respingerea recursului pentru următoarele motive:
– acţiunea de faţă este admisibilă, deoarece au formulat cerere de reconstituire după adoptarea Legii nr. 247/2005, prin aceasta solicitându-se terenurile care au aparţinut autorului II.G.
– potrivit art. 11 pct. 2 şi 21 din Legea nr. 18/1991 republicată, se restituie foştilor proprietari şi terenurile care au fost preluate de la aceştia fără cerere de înscriere în C.A.P., astfel că nu sunt întemeiate susţinerile în acest sens ale pârâtului;
– din probele administrate rezultă că terenul a aparţinut autorului I.G. şi că pentru acest teren a existat o locuinţă în care autorul l-a tolerat pe B.G., fratele vitreg al pârâtului;
– B.G. nu a fost membru C.A.P., deoarece prezenta un handicap, astfel că acestuia nu i s-a atribuit teren în vederea construirii unei locuinţe, în acest sens neexistând vreo dovadă în cauza de faţă;
– nu prezintă relevanţă existenţa contractului de furnizare energie, deoarece acesta poate face, cel mult, dovada posesiei terenului, şi nu a proprietăţii;
– potrivit Codului de procedură civilă de la 1865, în vigoare la data introducerii acţiunii, hotărârile supuse recursului sunt definitive.
La termenul din data de 13.08.2015 s-a solicitat Primăriei Oraşului Roznov să comunice în ce roluri au figurat, ulterior decesului autorului I.G., terenurile înscrise în rolul acestuia pentru perioada 1956-1958, pe numele cui, sau, dacă nu au figurat în nici un rol şi s-a păstrat în continuare rolul amintit, să indice cine a formulat cerere de înscriere în C.A.P.; să comunice dacă autorul I.G. a formulat o cerere de înscriere în C.A.P., iar în caz afirmativ să comunice o copie; în situaţia în care acesta nu a formulat cerere de înscriere în C.A.P., să comunice cererile de înscriere în C.A.P. pentru aceste terenuri, formulate de moştenitori, răspunsul fiind comunicat pentru termenul din data de 08.10.2015, când apărătorul recurentului M.D. a depus adresele nr. 68/25.03.2013, nr. 110/27.03.2014, nr. 111/27.03.2014, nr. 112/27.03.2014 emise de Cabinet avocat T.A. şi adresa nr. 2099/03.04.2014 emisă de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Neamţ. Totodată, la termenul din data de 08.10.2015 s-a cerut reprezentantului Comisiei Locale Roznov să depună cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de I.C., soluţionată prin Hotărârea Comisiei Locale nr. 2/2006 şi hotărârea comisiei judeţene nr. 4687/2006, precum şi relaţii privind evidenţa în rol a terenurilor autorului I.G.. Aceste date au fost comunicate pentru termenul din data de 05.11.2005. La acest termen s-a cerut reprezentantului Comisiei Locale Roznov să comunice copia lizibilă şi integrală a procesului-verbal încheiat în şedinţa din data de 15.12.2005, în termen de 5 zile şi în exemplare suficiente pentru comunicare, precum şi copii lizibile de pe filele 180-181 din registrul prezentat; totodată, să verifice în arhiva fostului Consiliu Popular, începând cu anul 1986, dacă soţii Balmuş au primit teren pentru construirea unei case de la C.A.P. sau de la fostul Consiliu Popular. Relaţiile solicitate au fost depuse pentru termenul din data de 17.12.2015. La acest termen s-a pus părţilor în vedere să facă dovada propunerea de admitere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 0,10 ha în favoarea lui I.C. şi s-a solicitat Comisiei Locale Roznov să depună la dosar copia procesului-verbal care a stat la baza Hotărârii nr. 2/2006 şi toate înscrisurile anexate acestui proces-verbal, care au legătură cu modul de soluţionare a cererii formulate de I.C. în baza Legii nr. 247/2005, iar comisia locală a depus actele cerute pentru termenul din 14.01.2016.
Analizând sentinţa recurată în raport cu motivele de recurs invocate şi cu prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că aceasta este temeinică şi legală şi o va menţine pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
În primul rând, tribunalul constată că recurentul nu şi-a motivat în drept recursul, dar din economia motivelor invocate rezultă că se invocă motive de nelegalitate a hotărârii, care se circumscriu prevederilor art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă şi motive de netemeinicie reglementate de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Tribunalul nu a identificat motive de ordine publică ce ar putea fin invocate din oficiu conform prevederilor art. 306 Cod procedură civilă.
Cu privire la motivele de nelegalitate, tribunalul reţine că s-a invocat greşita menţiune „definitivă” înscrisă în hotărâre şi nesoluţionarea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, precum şi nepronunţarea asupra unor aspecte de drept incidente.
Tribunalul apreciază ca nefondate aceste critici, astfel, conform prevederilor art. 24 Noul Cod de procedură civilă, intrat în vigoare la data de 14.02.2014, „Dispoziţiile legii noi se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.” Prin urmare, acţiunea de faţă, introdusă în instanţă la data de 19.09.2012, este supusă codului de procedură civilă de la 1865, în vigoare la data promovării. Conform prevederilor art. 377 alin. 1 pct. 1 din acest Cod procedură civilă, sunt definitive hotărârile date în primă instanţă, potrivit legii, fără apel, iar conform prevederilor art. 5 alin. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, hotărârile judecătoreşti în procesele funciare (cum este cazul de faţă) sunt supuse numai recursului, astfel că menţiunea „definitivă” este legală. Totodată, tribunalul constată că instanţa de fond s-a pronunţat asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii implicit prin motivarea soluţiei dată excepţiei lipsei de interes, excepţie care a fost soluţionată prin încheierea din data de 18.04.2013 (fila 106 dosar fond), argumentele în acest sens urmând a fi expuse de tribunal în motivarea acestei excepţii reiterată în calea de atac, iar cu privire la celelalte aspecte asupra cărora se pretinde, în completarea la motivarea recursului, că instanţa de fond nu s-a pronunţat, tribunalul constată că reţinerea de către instanţă a altor prevederi legale nu este un motiv de nulitate a hotărârii.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii de faţă, tribunalul reţine că acţiunea a fost promovată în temeiul art. III din Legea nr. 169/1997 republicată. Conform alin. 2 al acestui articol, nulitatea actelor de constituire sau de reconstituire emise cu nerespectarea legilor fondului funciar în vigoare la data emiterii poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi de alte persoane care justifică un interes legitim. Interesul legitim al acestor persoane trebuie să îndeplinească mai multe condiţii, respectiv să fie personal, să fie născut şi actual. În materia nulităţilor actelor de constituire sau de reconstituire, reclamantul justifică un interes legitim doar dacă a depus o cerere la comisia locală, în nume propriu sau în calitate de moştenitor, fiind evident că prin cererea ce declanşează procedura de reconstituire a dreptului de proprietate reclamantul urmăreşte să obţină pentru el un teren asupra căruia s-a eliberat un act de constituire sau reconstituire în favoarea unei terţe persoane. Din perspectiva prevederii legale mai sus menţionate, tribunalul constată că este suficientă cererea de reconstituire, fără ca aceasta să fie urmată de alte etape procedurale prevăzute de lege. De altfel, nici nu s-ar putea dispune asupra reconstituirii pe un teren intravilan, deoarece din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 14 alin. 1,2 din Legea nr. 18/1991 republicată, conform cărora terenurile din extravilan se atribuie de regulă pe vechile amplasamente, rezultă că în intravilan atribuirea se face în mod obligatoriu pe vechile amplasamente, iar aceasta nu s-ar putea realiza de către comisiile de fond funciar dacă pe un astfel de teren ar fi deja emis un act de reconstituire în favoarea unei terţe persoane, respectiv un titlu de proprietate cum este în cazul de faţă.
Mai mult, din anexa la hotărâre nr. 2/2006 a Comisiei Locale Roznov, rezultă că s-a stabilit propunerea pentru fiecare din cele 159 cereri, ce urmează a fi înaintată Comisiei Judeţene neamţ, însă din conţinutul hotărârii mai sus amintite rezultă că s-a înaintat Comisiei Judeţene Neamţ doar propunerea de invalidare pentru 61 de cereri, nu şi de validare pentru restul cererilor, printre care se afla şi cererea lui I.C. care a solicitat restituirea suprafeţei de 1,65 ha după bunicul său I.G.. Dând curs acestei propuneri, Comisia Judeţeană Neamţ s-a pronunţat doar asupra propunerii de invalidare, prin hotărârea nr. 4687/28.06.2006, astfel că cererea reclamantului I.C. a rămas nesoluţionată. Prin urmare, nu poate fi analizată excepţia inadmisibilităţii acţiunii din perspectiva necontestării hotărârii Comisiei Judeţene Neamţ, deoarece, aşa cum s-a arătat, nu există o astfel de hotărâre prin care să fie soluţionată cererea reclamantului.
Faţă de cele arătate, tribunalul constată că, în cauza de faţă, s-a făcut dovada existenţei cererii de reconstituire, astfel că reclamanţii justifică un interes legitim în promovarea acţiunii, o opinie contrară ar putea avea drept consecinţă încălcarea dreptului de liber acces în justiţie, garantat de art. 21 din Constituţia României, drept care în cauza de faţă poate fi exercitat cu atât mai mult cu cât art. III din Legea nr. 169/1997 republicată sancţionează actele nelegale cu nulitate absolută ce poate fi invocată de către partea interesată, astfel că nu se poate imputa reclamanţilor lipsa vreunui demers vreme de 6 ani de la pronunţarea hotărârii Comisiei Judeţene Neamţ.
Pe fondul cauzei, tribunalul constată că acţiunea este fondată. Pe lângă considerentele din hotărârea recurată, tribunalul reţine că autorul I.G. a deţinut, conform rolului din perioada 1956-1958, suprafaţa de 1,65 ha. În acelaşi interval a avut rol agricol şi fiul său, I.C. – autor al reclamanţilor, suprafaţa înscrisă fiind de 1,08 ha. Acest teren se regăseşte şi în rolul ulterior al lui I.C. deschis pe anii 1959-1963 şi a fost restituit numitei I.A., soţia autorului I.C., eliberându-se titlul de proprietate nr. 55/137/1996.
Rezultă din cele arătate că nu se confirmă susţinerile recurentului potrivit cărora terenul în suprafaţă de 1,65 ha, evidenţiat în rolul autorului I.G. în anii 1956-1958, ar fi trecut în rolul fiului său I.C..
Recurentul a mai susţinut că terenul autorului nu poate face obiectul reconstituirii, deoarece autorul a decedat în anul 1961 şi, anterior decesului, nu s-a înscris în C.A.P. Tribunalul apreciază ca nefondate aceste susţineri, deoarece terenul se află într-o zonă cooperativizată în care toate terenurile au fost preluate de cooperativele agricole de producţie, indiferent dacă există sau nu cerere de înscriere sau acte de preluare. Situaţia terenurilor preluate fără vreo formalitate de către cooperativele agricole de producţie a fost reglementată de legiuitor prin art. 11 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată, prin care s-a statuat că se restituie foştilor proprietari, pe vechile amplasamente, dacă nu au fost atribuite legal, şi terenurile preluate fără înscrierea în cooperativele agricole de producţie, astfel că terenul în litigiu poate face obiectul restituirii conform prevederilor legilor fondului funciar.
În ceea ce priveşte susţinerile recurentului privind situaţia juridică a terenului în timpul cooperativizării şi ulterior adoptării Legii nr. 18/1991, tribunalul constată că acestea nu sunt fondate. Potrivit art. 23 din Legea nr. 18/1991 republicată, sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau a moştenitorilor acestora terenurile aferente casei de locuit şi anexelor, precum şi grădina din jurul acestora, maximul cuvenit fiind de 1000 m.p., ce se determină conform prevederilor art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990. Articolul 24 din acelaşi act normativ vizează terenurile atribuite spre construirea de locuinţe, textul statuând că acestea rămân în proprietatea actualilor deţinători.
În speţă, deşi s-a susţinut că terenul a fost atribuit numitului B.G., în calitatea acestuia de membru cooperator, în sprijinul acestor susţineri nu s-a adus nici o probă; nu s-a dovedit nici calitatea de membru cooperator, nici atribuirea în vederea construirii unei locuinţe. Mai mult, nu s-a făcut dovada faptului că terenul în litigiu a fost liber de construcţii până la momentul pretinsei edificări a locuinţei de către B.G. şi nici a faptului că pentru pretinsa construcţie nouă, edificată în anul 1970, s-ar fi eliberat autorizaţie de construire. În acest sens, din declaraţia martorului B.I., născut în anul 1943, propus de reclamanţi, rezultă că amplasamentul în litigiu a aparţinut în totalitate autorului I.G., că pe acest teren autorul a construit o cameră şi o prispă, în care a tolerat o rudă denumită mătuşa A.. După decesul acesteia, care a intervenit, probabil, la sfârşitul anilor ’50 şi începutul anilor ’60, în această locuinţă a stat, cu acordul reclamantului I.C., numitul B.G., frate vitreg al pârâtului M.D.. Noul locatar, care avea un handicap fizic, a locuit în această casă până la data decesului. Tribunalul va da eficienţă juridică acestei declaraţii, deoarece se coroborează cu celelalte probe administrate şi prezentate anterior, şi nu declaraţiei martorei H.V., născută în anul 1944, care a fost propusă de pârât, deoarece relatările acesteia nu provin din percepţia personală, ci din spusele consătenilor. De altfel, în completarea susţinerii acestei martore care a auzit că terenul ar aparţine persoanei denumite mătuşa A, pârâtul nu a adus nici o probă şi nici nu a intenţionat să valorifice această declaraţie în calea de atac.
Prin urmare, tribunalul constată că suprafaţa de 1000 m.p. nu este susceptibilă de constituire, deoarece autorul B.G. nu a îndeplinit cerinţele prevăzute de art. 23, 24 din Legea nr. 18/1991 republicată. Aşa cum a constatat instanţa de fond, acesta a fost tolerat în locuinţa construită de autorul I.G., iar împrejurarea că a adus îmbunătăţiri şi s-au încheiat contracte de furnizare a energiei nu îi conferă o îndreptăţire la teren, în acest sens apreciindu-se ca fiind nerelevant rolul agricol din anii 1986-1990 invocat în mod sistematic de recurent atât la fond, cât şi în calea de atac.
Cu privire la dreptul de proprietate al autorului B.G. pentru terenul în litigiu, înscris în titlul de proprietate contestat, tribunalul mai constată că acesta nu este un drept absolut şi necontestabil, deoarece art. III din Legea nr. 1/2000 republicată sancţionează cu nulitatea absolută actele de constituire şi de reconstituire emise cu nerespectarea prevederilor legale în vigoare la data emiterii, iar art. 2 din Legea nr. 169/1997 republicată stabileşte că nu pot fi atacate actele de reconstituire anterioare, emise cu respectarea prevederilor legale în vigoare la data emiterii.
Prin ambele prevederi se insistă în mod limpede şi de neinterpretat asupra respectării prevederilor legale în momentul reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate, prin aceasta urmărindu-se protejarea drepturilor persoanelor efectiv îndreptăţite, cum este cazul reclamanţilor din cauza de faţă.
Faţă de cele arătate, tribunalul a constatat că recursul nu este fondat şi l-a va respinge ca atare conform prevederilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul a dispus şi asupra cheltuielilor de judecată în calea de atac.
