Reconstituirea dreptului de proprietare. Fost proprietar deposedat. Prioritate.
Concursul dintre reconstituire şi constituire este rezolvat de articolul 19 alin. 1 partea finală din Legea nr. 18/1991 republicată, unde se statuează că suprafaţa atribuită în proprietate membrilor cooperatori activi se va determina ţinând seama de suprafaţa terenurilor, numărul solicitanţilor şi de suprafaţa atribuită celor care au adus pământ în cooperativa agricolă de producţie. Din cuprinsul normei se desprinde cu claritate concluzia că satisfacerea intereselor persoanelor îndrituite să primească teren în forma reconstituirii primează.
Concursul dintre reconstituire şi constituire este rezolvat de articolul 19 alin. 1 partea finală din Legea nr. 18/1991 republicată, unde se statuează că suprafaţa atribuită în proprietate membrilor cooperatori activi se va determina ţinând seama de suprafaţa terenurilor, numărul solicitanţilor şi de suprafaţa atribuită celor care au adus pământ în cooperativa agricolă de producţie. Din cuprinsul normei se desprinde cu claritate concluzia că satisfacerea intereselor persoanelor îndrituite să primească teren în forma reconstituirii primează.
(Decizia nr. 293/R din 21 octombrie 2010)
Prin sentinţa civilă nr.659/2010 pronunţată de Judecătoria Beclean a fost admisă acţiunea formulată de petenţii AI şi AP împotriva intimaţilor TP, Comisia locală Uriu pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Comisia judeţeană Bistriţa-Năsăud pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi în consecinţă s-a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 27890/08.10.2001 eliberat de intimata Comisia judeţeană Bistriţa-Năsăud pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pe numele intimatului TP cu privire la suprafaţa de 1000 mp situat pe teritoriul localităţii Uriu, judeţul Bistriţa-Năsăud, în ridul „Burtuca” identificat prin tarlaua 38, parcela 32/15.
Împotriva hotărârii au declarat recurs intimatele Comisia locală Uriu pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Comisia judeţeană Bistriţa-Năsăud pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor aduse prin motivele celor două recursuri ce se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, tribunalul reţine că aceasta este legală şi temeinică, recursurile fiind nefondate, pentru considerentele ce succed.
Tribunalul reţine în analiza criticilor aduse prin cele două recursuri, că ambele recursuri aduc în esenţă aceleaşi critici, respectiv:
– neverificarea modului şi legalităţii lui de constatare a dreptului de proprietate în favoarea pârâtului căruia i-a fost eliberat titlul de proprietate solicitat a fi anulat;
– neverificarea incidenţei art. 2 al. 2 din Legea nr. 1/2000 cu privire la suprafaţa reconstituită reclamanţilor AP şi AI, astfel că, consideraţiile referitoare la aceste critici vor privii ambele recursuri.
Este neîntemeiată susţinerea recurentelor, ce formează obiectul primei critici, că prima instanţă nu a verificat modul de constituire a dreptului de proprietate al pârâtei, întrucât din starea de fapt reţinută şi concluziile finale ale considerentelor hotărârea rezultă că instanţa a analizat constituirea în discuţie şi a apreciat existenţa nelegalităţii doar a amplasamentului acestor constituiri şi nu a îndreptăţirii în sensul art. 19, respectiv art. 18 alin. 1 în vechea formulare a Legii nr. 18/1991.
Lipsa unei analize exprese a constituirii nu echivalează cu neanalizarea acestei constituiri, întrucât existenţa analizei rezultă indirect din justificarea îndreptăţirii reclamanţilor la amplasamentul în discuţie prin referire la data emiterii titlului de proprietate al pârâtei şi data validării dreptului de proprietate al intimaţilor AP şi AI.
De altfel, se constată din actele dosarului că a existat preocuparea instanţei în analiza atât a reconstituirii dreptului de proprietate al intimaţilor AI şi AP, cât şi a constituirii dreptului de proprietate al intimatului TP.
Astfel pe baza acestor acte, instanţa a reţinut:
-în privinţa intimaţilor AP şi AI, prin cererea acestora sau a antecesorului lor s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991 şi al Legii nr.1/2000 pentru terenuri cu o întindere totală de 13 ha, printre care figurează şi cel litigios, din ridul „Burtuca”, de 5 iugăre, aproximativ 2,90 ha, aprobarea solicitării prin înscrierea în anexa 3 poziţia 47, validată prin Hotărârea nr.34/16.08.1991 a Comisiei judeţene Bistriţa-Năsăud şi, respectiv, în anexa 28 poziţia 2, validată prin Hotărârea nr.658/22.08.2000, emiterea în favoarea lor a adeverinţelor nr.13//14.10.1997, nr.1702/26.08.2005 (ultima fiind dată pentru reconfirmarea primei şi pentru conformitate cu anexa 47 Legea nr. 18/1991) de către Comisia locală sunt circumstanţe esenţiale ale cauzei dovedite prin înscrisurile de la dosarul de fond.
A reţinut că pe baza cererii de constituire în privinţa pârâtului TP i-a fost eliberat titlu de proprietate pentru suprafaţa de 0,10 ha situată în ridul „Burtuca” pe amplasamentul cuvenit intimaţilor A, urmare a calităţii acesteia de fost membru C.A.P.
Tribunalul constată că prima instanţă a dat şi o rezolvare corectă pe fond a problemei pe care o ridică critica, adică a problemei ce o ridică stabilirea îndreptăţirii asupra amplasamentului în condiţiile concursului dintre reconstituire şi constituire în condiţiile speţei.
Textul trebuie corelat cu art. 18 şi 20 din lege. Primul reglementează categoria terenurilor ce se constituie în rezervă şi rămân la dispoziţia comisiei locale – printre care figurează cele preluate de la alte persoane care au decedat şi nu au moştenitori, precum şi terenurile nesolicitate spre restituire, deci cele care nu se impun a fi atribuite foştilor titulari ai dreptului real – şi ceea ce devine important în cauză este împrejurarea ca din acestea urmează să fie acordate altor subiecţi îndreptăţiţi, potrivit prevederilor prezentei legi, cum este şi cazul pârâtului a cărui titlu se atacă.
În al doilea rând, art. 20 stabileşte care este modalitatea în care se va proceda atunci când nu rămâne teren disponibil inclusiv pentru persoanele enumerate la art. 17, cea a reducerii proporţionale a suprafeţei ce se repartizează. Reducerea nu se poate raporta decât la suprafaţa întregii localităţi şi la toţi beneficiarii repartizării. Nu s-a demonstrat probator că în localitatea Uriu a avut loc o asemenea operaţiune şi urmare ei a fost posibilă alocarea terenului lui SŞ din cel al reclamanţilor.
Că pârâta comisia locală a acţionat în dispreţul regulilor legale analizate, atunci când a fixat amplasamentul terenului de 1000 mp în tarla 38, parcela 32/32, în ridul „Burtuca”, consecutiv emiţându-se titlul de proprietate nr. 27.898/15.11.2001, reiese din faptul că a ignorat situaţia reclamanţilor, aceea că au depus cereri de reconstituire tocmai pentru acest rid, liber la acea dată şi li s-a validat măsura anterior titlului. Greşeala nu poate fi remediată decât prin aplicarea sancţiunii nulităţii absolute a titlului în temeiul art. 3 alin. 1 lit. a pct. ii din Legea nr. 169/1997.
Locul situării proprietăţii antecesorului reclamanţilor s-a dovedit cu extrasele de carte funciară şi a fost identificat ca atare prin raportul de expertiză întocmit de PV în dosarul nr. 1360/2005, depus şi în cel de faţă la filele înainte indicate, ca amplasament nr. 2.
În privinţa susţinerilor din prezenta critică referitoare la obiecţiunile făcute de recurenta Comisia locală Uriu la raportul de expertiză întocmit în cauză nu pot fi reţinute ca întemeiate, întrucât din actele dosarului rezultă expres comunicarea acestui raport de expertiză către recurente cu solicitarea de exprimare a poziţiei, care nu a fost depusă la dosarul cauzei.
Eventuala depunere a poziţiei arătate la dosarul nr. 1360/2005 suspendat şi lipsa încunoştinţării instanţei despre acest lucru, echivalează, în ce priveşte soluţionarea prezentului dosar, cu lipsa de obiecţiuni.
Din cele expuse rezultă neîndeplinirea corespunzătoare a rolului pe care părţile trebuie să-l aibă în procesul civil, rol prev. expres în art. 129 al. 1 din Codul de procedură civilă. Această lipsă de rol nu o îndreptăţeşte pe recurentă să justifice lipsa decăderii din beneficiul disp. art. 212 Cod procedură civilă.
În privinţa celei de-a doua critici nici aceasta nu este întemeiată, textul art. 2 al. 2 din Legea nr. 1/2000 modificată, nu-şi găseşte aplicare, întrucât nu este îndeplinită cerinţa ca constituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei să fie legală, pe de o parte, iar pe de altă parte, textul dă prioritate interesului fostului proprietar, căruia, în speţă, prin moştenitorii săi îi fusese reconstituit dreptul de proprietate în perioada 1991-2000 înainte de constituirea făcută intimatului TP. În aceste condiţii nu se poate reţine aşa cum se susţine în recursul Comisiei judeţene că la data reconstituirii dreptului de proprietate al reclamanţii AP şi AI, amplasamentul din litigiu nu era liber în sensul legii. Altfel spus o constituire a dreptului de proprietate prin nerespectarea dreptului la reconstituire a fostului proprietar nu face ca terenul să nu fie liber în sensul legii.
Tribunalul mai reţine şi faptul că, cumulul între 8,51 ha înscrise în titlul nr. 29.057/20.10.2005 pe numele lui AI şi AS, acum decedată, ca moştenitori ai lui AP şi 2,72 ha din titlul nr.28.820/10.04.2003 pe numele lui NR nu se poate realiza. Cuprinsul titlului al doilea ilustrează că numitului N (ginerele defunctului AP) i s-a dat teren ca fost proprietar, lipsind menţiunea calităţii de moştenitor după acelaşi defunct, iar reconstituirea a vizat ridul „Podari”, altul decât cel în proces. Din starea expusă nu se întrevede nicio legătură între reconstituiri.
Dintr-un simplu calcul se deduce că din 13 ha de teren reclamanţii au obţinut titlul numai pentru 8,51 ha. Restul de 4,49 ha li se cuvine şi din ridul „Burtuca”.
Aceste consideraţii face ca susţinerile din recursul Comisiei judeţene referitoare la lipsa de verificare a primei instanţe cu privire la amplasamentul dat intimaţilor AP şi AI, să nu fie întemeiate.
Comisiei locale îi revine îndatorirea de a alege, cu respectarea exigenţelor legii fondului funciar, un alt teren în vederea atribuirii lui MI, urmat de eliberarea titlului de către comisia judeţeană.
