Cuprins pe materii: Drept civil. Legea nr. 18/1991, rep. Decretul-lege nr. 42/1990. Constatarea existenţei dreptului de proprietate. Excepţia inadmisibilităţii acţiunii în constatare. Caracterul subsidiar al acţiunii în constatare faţă de acţiunea în realizarea dreptului.
Cel care are interes poate să ceară constatarea existentei sau inexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege, conform disp. art. 35 C.pr.civ
Judecătoria Târgu Bujor, secţia civilă, sentinţa civilă nr. 650/01.10.2014
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T.B sub nr. 15/…/2014, la data de 08.01.2014, reclamanţii: C A, C T,; C L, şi C D, , prin reprezentant conventional-av. A B, au chemat în judecată pe pârâţii: Comisia judeţeană de aplicare a legilor fondului funciar a jud. G şi Comisia locală de fond funciar de pe lângă Primăria com. D, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate existenţa dreptului de proprietate privind suprafaţa de teren de1538 mp, situată în com. D, jud. G în tarlaua 38, parcelele 1043, 1044, 1032/1, suprafaţă de teren aferentă casei de locuit, proprietatea reclamanţilor.
În motivarea acţiunii, s-au învederat că reclamantul- C D şi defuncta – C C, mama reclamanţilor, au cumpărat o casă de locuit în com. D, jud. G, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 109…./17.10.1989, iar suprafaţa de teren aferentă acesteia a rămas în proprietatea statului.
Reclamanţii au arătat că, deşi suprafaţa de teren aferentă imobilului era de 1538 mp, pe care o şi folosesc în realitate, conform art. 30 alin.3 din Legea nr. 58/1964, în actele de vânzare-cumpărare a fost trecută doar suprafaţa de 250 mp, iar reclamantul C D şi defuncta C C figurează înscrişi la Primăria com. D atât cu o casă de locuit, cât şi cu o suprafaţă de teren aferentă casei de 1200 mp, teren pentru care plătesc impozit.
Pârâta – Comisia judeţeană de aplicare a legilor fondului funciar a jud. G a formulat întâmpinare, prin care a arătat că, potrivit art. 35 C.pr.civ. coroborat cu art. 36 alin. 3 şi art. 23 din Legea nr. 18/1991, reclamanţii puteau cere atribuirea terenului aferent casei de locuit în baza unei cereri, la care trebuia anexat contractul de vânzare-cumpărare, copie a registrului cadastral din anul 1900, dovada achitării impozitelor, schiţă cadastrală vizată de OCPI, către Prefectul judeţului G, prin Primarul com. D, cu propunerea de atribuire a suprafeţei, pe baza verificării situaţiei juridice a terenului respectiv. Pârâta a menţionat că reclamanţii nu au respectat această procedură admnistrativă, adresându-se direct instanţei de judecată pentru constatarea existenţei dreptului asupra suprafeţei de 1538 mp.
Pârâta a arătat că reclamantul C D ar avea un drept de proprietate asupra suprafeţei de 607 mp cu care figura în registrul cadastral în anul 1990, pentru restul suprafeţei de teren nefăcând dovada proprietăţii, motiv pentru care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, depunând la dosarul cauzei înscrisuri doveditoare inclusiv întâmpinarea pârâtei- Comisia locală de fond funciar de pe lângă Primăria D, unde sunt reluate menţiunile din întâmpinarea pârâtei- Comisia judeţeană de aplicare a legilor fondului funciar a jud. G, în sensul că reclamanţii nu au făcut cerere la Comisia locală de fond funciar, conform disp. art. 23 alin.1 din Legea nr. 18/1991.
Faţă de actele din dosar şi temeiul de drept invocat de reclamanţi, instanţa a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii acţiunii în constatare, având în vedere că reclamanţii au la îndemână acţiunea în realizarea dreptului, excepţie pe care, după ce a pus-o în discuţia părţilor, a admis-o din următoarele considerente:
Potrivit temeiului juridic al acţiunii reclamanţilor, respectiv dispoziţiilor art. 23 alin.1 şi 2 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, rep.: sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii; Suprafeţele de terenuri aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădină din jurul acestora sunt acelea evidenţiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producţie.
Potrivit temeiului juridic cu care reclamanţii au înţeles să-şi completeze acţiunea introductivă, respectiv dispoziţiile art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii: Terenul aferent casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deţinătorilor; acestea pot fi înstrăinate şi lăsate moştenire.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 23 alin.1 din Legea nr. 18/1991 şi literatura de specialitate în materie, rezultă că dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, se dobândeşte ope legis, prin efectul legii, urmând ca în temeiul legilor fondului funciar să se elibereze numai actul de proprietate cu caracter recognitiv şi constatator.
Susţinerile pârâtei-Comisia judeţeană de aplicare a legilor fondului funciar a jud. G, formulate în întâmpinare, prin care arată că, potrivit art. 35 C.pr.civ. coroborat cu art. 36 alin. 3 şi art. 23 din Legea nr. 18/1991, reclamanţii puteau cere atribuirea terenului aferent casei de locuit în baza unei cereri, au fost respinde de instanţă ca neîntemeiate, întrucât din interpretarea coroborată a disp. art. 36 alin. 3 şi 4 şi art. 23 din Legea nr. 18/1991, rezultă că „în cazul terenurilor atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor, în condiţiile disp. art. 30 din Legea nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale”, atribuirea acestora nu este condiţionată de formularea unei cereri, atâta timp cât disp. art. 23 alin.1, la care face trimitere art. 36 alin.4 din Legea nr. 18/1991, prevăd că „aceste terenuri sunt şi rămân în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţelor”, apreciindu-se că disp. art. 36 alin. 6 din Legea nr. 18/1991 nu sunt incidente în cauză întrucât se referă la “terenuri proprietate de stat, situate în intravilanul localităţilor, atribuite, potrivit legii, în folosinţă veşnică sau în folosinţă pe durata existenţei construcţiei, în vederea construirii de locuinţe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuinţe. Terenurile fără construcţii, neafectate de lucrări de investiţii aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităţilor, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 712/1966 şi a altor acte normative speciale.
Având în vedere că reclamanţii au solicitat constatarea existenţei dreptului de proprietate privind suprafaţa de teren de 1538 mp, situată în com. D, jud. G în tarlaua 38, parcelele 1043, 1044, 1032/1, suprafaţă de teren aferentă casei de locuit, proprietatea acestora, iar din înscrisurile depuse la dosar, respectiv copiile registrelor cadastrale intravilan sat D- CV 38 P 1043, P1031, P 1032, P 1239 a rezultat că susţinerile reclamanţilor nu sunt dovedite cu privire la întreaga suprafaţă de 1538 mp, faţă de dispoziţiile art. 35 C.pr.civ. care prevăd că: “Cel care are interes poate să ceară constatarea existentei sau inexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege”, instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii în constatare a reclamanţilor şi a respins acţiunea reclamanţilor ca inadmisibilă.
