Judecătoria Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 399/12.02.2010, respinge ca nefondată cererea formulată de reclamanta Parohia Gura Bâdiliţei, com. Vânători, jud. Iaşi în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei Vânători.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta Parohia G. B. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul comunei Vânători solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa debitoarea Comisia locală Vânători să fie obligată la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de daune interese şi să se fixeze suma datorată statului cu titlu de amendă de către aceasta.
În motivarea cererii reclamanta arată că prin sentinţa civilă 1611/28.06.2007 a Judecătoriei Paşcani Comisia locală Vânători a fost obligată la punerea în posesie cu 5 ha teren pe raza comunei Vânători.
Cum această obligaţie nu a fost îndeplinită de bună voie, reclamanta s-a adresat executorului judecătoresc, care a emis o somaţie, însă debitoarea tot nu a înţeles să-şi execute obligaţia.
Prin încheierea din 25.02.2009 debitoarea a fost obligată la plata unei amenzi civile în favoarea statului.
Cum nici până în prezent obligaţia nu a fost executată, reclamanta solicită admiterea plângerii.
Instanta a retinut ca actiunea este neintemeiata, deoarece Comisia locală Vânători nu se află în culpă pentru neexecutarea dispoziţiilor sentinţei civile 1611/2007. Astfel, vechiul amplasament al terenului se află în prezent pe raza administrativ teritorială a mun. Paşcani, astfel că, în mod evident, Comisia Vânători nu poate proceda la punerea în posesie pe acest amplasament.
Comisia Vânători a propus reclamantei atribuirea unor alte amplasamente, pe care aceasta le-a refuzat.
Pe de altă parte, prin sentinţa 1611/2007 Comisia locală Vânători a fost obligată la punerea în posesie, iar prin încheierea nr. 63/25.02.2009 tot aceasta a fost obligată la plata unei amenzi civile.
Prin urmare, calitatea de debitor în sensul dispoziţiilor art. 5803 al. 2 C.pr.civ., o are Comisia locală Vânători, astfel că nu se poate dispune obligarea Primarului la plata amenzii civile şi a daunelor interese, chiar dacă acesta are calitatea de preşedinte a Comisiei locale de fond funciar, întrucât nu are şi calitatea de debitor.
In termen legal, împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Parohia G. B., socotind-o nelegală şi netemeinică, aratand ca Suprafaţa de teren de 5 ha este liberă, dar Comisia locală Vânători de fond funciar refuză în continuare punerea în posesie, motivând că acest teren se află pe raza administrativ teritorială a municipiului Paşcani.
Situaţia aceasta este însă lămurită prin sentinţa civilă ce constituie titlul executoriu, sentinţă prin care s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale Pasive a Comisiei municipale Paşcani, reţinându-se că nu această pârâtă a făcut reconstituirea, iar terenul nu este pe raza municipiului Paşcani, şi a fost admisă acţiunea în contradictoriu cu Comisia locală Vânători de fond funciar, fiind obligată această comisie să o pună pe reclamantă în posesie cu suprafaţa de 5 ha teren pe vechiul amplasament, conform hotărârii Comisiei judeţene Iaşi nr. 70 din 26.01.2010. Intimata a achiesat la hotărârea judecătorească, nedeclarând recurs, iar în prezent refuză în mod nejustificat punerea ei în executare.
Tribunalul, examinând cauza din prisma criticelor formulate şi potrivit art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, constată că recursul nu este fondat.
Două sunt cererile pe care reclamanta Parohia G. B. le-a dedus judecăţii prin acţiunea formulată.
Prima dintre ele vizează obligarea pârâtului Primarul comunei Vânători la plata de daune interese generate de neîndeplinirea obligaţiei de punere în posesie stabilită prin titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1611/2007 a Judecătoriei Paşcani.
Din actele cauzei rezultă că recurenta deţine un act primar de reconstituire – Hotărârea nr. 70/2001 a Comisiei judeţene Iaşi de fond funciar – pentru suprafaţa de 5 ha teren pe raza comunei Vânători, o hotărâre judecătorească, investită cu formulă executorie, prin care Comisia locală Vânători a fost obligată să o pună în posesie cu suprafaţa de 5 ha pe vechiul amplasament, conform hotărârii nr. 70/2001 a Comisiei judeţene şi o încheiere prin care Comisia locală Vânători a fost obligată la plata de amenzi civile pe zi de întârziere până la îndeplinirea obligaţiei de a face stabilită prin sentinţa civilă nr. 1611/2007 a Judecătoriei Paşcani.
Rezultă, de asemenea, că recurenta s-a adresat executorului judecătoresc pentru executarea silită a sentinţei civile nr. 1611/2007 şi că intimata a fost somată să aducă la îndeplinire obligaţia stabilită prin titlul executoriu.
Comisia locală de fond funciar Vânători, la rândul său, face dovada că a convocat recurent, prin adresa nr. 535/2009, la sediul Primăriei Vânători pentru stabilirea modalităţii de punere în posesie, iar la data de 2115 din 11.06.2009 a încheiat un proces verbal, semnat şi de către reprezentantul recurentei, care consemnează că s-au propus recurentei două amplasamente, iar aceasta le-a refuzat.
Aspectul care este evident că a generat situaţie litigioasă de faţă îl reprezintă amplasamentul terenului reconstituit recurentei, Comisia locală de fond funciar arătând că acest amplasament este pe raza administrativ teritorială a municipiului Paşcani, iar recurenta susţinând, prin motivele de recurs, că acesta se află, potrivit titlului executoriu, în comuna Vânători.
Tribunalul reţine că prin titlul executoriu s-a stabilit într-adevăr, obligaţia Comisiei locale Vânători de a pune în posesie pe recurentă cu suprafaţa de 5 ha pe vechiul amplasament potrivit Hotărârii Comisiei judeţene Iaşi – prin care suprafaţa de 5 ha este reconstituită pe raza comunei Vânători.
Hotărârea judecătoriei Paşcani a devenit irevocabilă pentru că nici una dintre părţi nu a declarat recurs, deşi recurenta formulase acţiune de punere în posesie şi în contradictoriu cu Comisia municipală Paşcani , iar din considerentele titlului executoriu rezultă că a susţinut în proces că terenul se află în oraşul Paşcani.
Prin urmare, Comisia locală Vânători are, potrivit titlului executoriu, dar şi potrivit legii (art. 22 din Legea nr. 1/2000, completată şi modificată, art. 12, 51-59 din Legea nr. 18,1991, republicată, cu modificări, art. 5 ş.u. din Regulamentul aprobat prin H.G. 890/2005), obligaţia de a o pune în posesie pe recurentă cu teren pe raza sa de competenţă, neputând fi obligată să îndeplinească această operaţiune pe raza de competenţă a altei comisii locale de fond funciar. De altfel, titlul executoriu este clar în această privinţă.
Or, în cauză, Comisia locală Vânători a făcut dovada că a propus recurentei două amplasamente pe raza sa de competenţă, în vederea punerii în posesie şi că acestea au fost refuzate, fără a rezulta din procesul verbal încheiat cu acel prilej că vechiul amplasament al terenului se află în Vânători, pentru a se putea reţine o faptă culpabilă, generatoare de prejudicii, în sensul art. 998 Cod civil, în sarcina Comisiei locale Vânători.
Actul primar de reconstituire – în speţă hotărârea Comisiei judeţene de fond funciar nr. 70/2001- este definitoriu pentru stabilirea amplasamentul şi finalizarea procedurii de reconstituire, aspect pe care şi instanţa care a pronunţat titlul executoriu l-a avut în mod evident în vedere, şi câtă vreme acesta stabileşte îndreptăţirea recurentei pe raza comunei Vânători şi nu este modificat, următoarele etape ale procedurii de reconstituire – respectiv punerea în posesie, întocmirea documentaţiei şi eliberarea titlului de proprietate – au ca obiect teren ce se află pe raza comunei Vânători.
În cauză se remarcă şi faptul că intimata a propus recurentei şi o medierea a situaţiei, în vederea soluţionării ei, de către Prefectul Judeţului Iaşi – preşedintele Comisiei judeţene de fond funciar, care ar fi putut conduce la identificarea modalităţii de acordare a situaţiei actuale a terenului cu actul primar de reconstituire, dar nu rezultă că recurenta a dat curs acestei propuneri.
În fine, prima instanţă sesizează, de asemenea, corect, că nu există întocmai o identitate între persoana chemată în judecată ca şi pârât – Primarul comunei Vânători şi debitorul obligaţiei de punere în posesie, potrivit titlului executor, respectiv Comisia locală de fond funciar Vânători, chiar dacă primul îndeplineşte, potrivit legii, funcţia de preşedinte al celei de a doua.
În aceste condiţii, soluţia primei instanţe este dată cu o corectă aplicare a legii, nefiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Un al doilea capăt de cerere formulat de reclamantă vizează fixarea sumei datorate statului cu titlu de amendă de către Comisia locală de fond funciar Vânători, iar în cererea de recurs se pretinde schimbarea soluţiei şi sub acest aspect, cererea fiind respinsă de către prima instanţă.
Tribunalul constată că soluţia primei instanţe nu poate fi cenzurată în această privinţă, pentru că este irevocabilă, potrivit art. 580 indice 3 alin.(2) Cod procedură civilă.
