Prin sentinţa civilă nr.1549/2010, pronunţată de Judecătoria Aleşd, s-a respins acţiunea formulată de reclamanţii K.R. şi K.G., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Tileagd, Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii 18/1991 şi Instituţia Prefectului Judeţului Bihor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii sunt proprietarii imobilului situat in Tileagd, str. Unirii nr. 57, imobil dobândit prin cumpărare in baza contractului nr. 50/2000 incheiat cu SCCTI Bihor, in baza Legii nr.112/1995.
Prin Ordinul Prefectului nr. 384/2007, reclamanţii au primit în proprietate terenul inscris in CF 1886 Tileagd, nr. topo 24/2 in suprafaţă de 209 mp şi nr. topo 25/1 in suprafaţă de 251 mp.
Prin acţiunea formulată, reclamanţii solicită a li se atribui şi suprafaţa de 842 mp aferent nr. topo 26/1 si 27/1, depunând in susţinerea cererii lor un raport de expertiză extrajudiciară cu care înţeleg să dovedească faptul că folosesc şi acest teren situat in continuarea terenului deţinut în proprietate.
S-a retinut că niciuna din ipotezele art. 36 din Legea nr.18/1991 nu se regăsesc in prezenta speţă. Totodată, potrivit art. 37 din H.G. nr. 20/1996 privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului: “In situatiile de vânzare catre chiriasi a apartamentelor si, când este cazul, a anexelor gospodaresti si a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândeste si asupra terenului aferent, cu respectarea dispozitiilor art. 26 alineatul ultim din lege.”
Potrivit art.26 alin. ultim din Legea nr.112/1995 : “Suprafetele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora si care depasesc suprafata aferenta constructiilor, ramân în proprietatea statului.”
În consecinţă, chiar dacă reclamanţii folosesc şi suprafaţa de 842 mp, având in vedere prevederile normative, aceştia nu sunt îndreptăţiţi la o suprafaţă de teren ce excede suprafaţa aferentă construcţiei, suprafaţă pe care, în speţă reclamanţii au şi dobândit-o în proprietate prin Ordin al Prefectului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, reclamantii K.R. şi K.G, solicitand admiterea recursului şi în principal, trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeaşi instanţa, iar în subsidiar modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii.
În motivarea recursului reclamantii au aratat că hotărârea primei instanţe este nelegală, deoarece nu a ţinut cont că prin Ordinul Prefectului nr. 384/2007 le-a fost atribuit doar parţial terenul intravilan aferent casei lor, respectiv numai suprafaţa de 209 mp din nr. top 24/2 şi 251 mp din nr. top 25/1, ambele înscrise în CF nr. 1886 Tileagd. Au invederat recurentii că prin cererea formulată au solicitat atribuirea întregii suprafeţe de teren pe care o folosesc ca şi grădină aferenta de mai bine de 16 ani, lucru demonstrat cu martori, întreg terenul fiind împrejmuit cu un gard încă de la data intrării lor în posesie.
Tribunalul Bihor, prin decizia civ. nr. 357/R/2011 a respins ca nefondat recursul declarat, retinand urmatoarele:
Recurentii au dobandit, in baza contractului de vânzare cumpărare nr. 50/11.04.2000, încheiat în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, dreptul de proprietate asupra imobilului construcţie situat administrativ în Tileagd, nr. 1106, situat pe parcelele cu nr. top. 25/1 si 24/2 înscrise în CF. nr. 1886 Tileagd.
Ca o consecinţă a încheierii contractului de vânzare cumpărare, prin Ordinul Prefectului nr. 384/1997 s-a dispus trecerea în proprietatea cumpărătorilor şi a terenului în suprafaţă de 209 mp cu nr. top 24/2 şi 251 mp. cu nr. top 25/1, ambele înscrise în CF nr. 1886 Tileagd
Potrivit disp. art. 33 din HG nr. 20/1996- in forma initiala- în situatiile de vânzare catre chiriasi a apartamentelor si, când este cazul, a anexelor gospodaresti si a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândeste si asupra terenului situat sub aceste constructii, în conditiile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.
Ulterior dispoziţii art. 33 din H.G. nr. 20/1996 privind normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, au fost modificate şi completate prin H.G. nr. 11/1997 (art. 33 devenind art. 37 dupa republicare), prin noile dispozitii prevazandu-se că în situaţiile de vânzare către chiriaşi a apartamentelor, dreptul de proprietate se dobândeşte şi asupra terenului aferent, cu respectarea dispoziţiilor art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995.
Conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 112/1995, suprafeţele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora şi care depăşesc suprafaţa aferentă construcţiilor, rămân în proprietatea statului.
Aşadar, aceste suprafeţe de teren, care depăşesc suprafaţa aferentă construcţiilor ce sunt dobândite în baza Legii nr. 112/1995, nu pot fi atribuite cumpărătorilor locuinţei în temeiul art. 36 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 18/1991 .
Conform dispozitiilor legale mentionate reclamantii sunt indreptatiti a dobandi in proprietate terenul aferent constructiei cumparate, prin sintagma teren aferent intelegandu-se terenul destinat a deservi in mod necesar constructiile si nu intreaga suprafaţa a pe care acestia o solicită, in acest sens fiind practica judiciara a instantelor.
Asadar, singurul temei legal pentru stabilirea dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra terenului aferent îl constituie disp. art. 37 din HG nr. 20/1996 modif. prin HG nr. 11/1997 raportat la cele ale art. 26 din Legea nr. 112/1995, acestia fiind indreptatiti la constituirea proprietatii asupra terenului aferent constructiilor cumparate, in sensul mentionat mai sus.
Se mai retine că potrivit disp. H.G. nr. 923/2010 pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001, prin notiunea „teren aferent imobilelor înstrainate în temeiul Legii nr. 112/1995” se întelege terenul pe care este amplasata constructia, respectiv amprenta constructiei, cât si terenul din împrejurimile constructiei necesar bunei utilizari a acesteia indiferent de categoria de folosintă.
In consecinţă şi disp. H.G. nr. 923/2010 se refera la suprafeta de teren necesară bunei utilizari a constructiei, in speta atribuindu-se reclamantilor o suprafata de 460 mp.
Împrejurarea că acestia au folosit şi imobilele cu nr. top. 26/1 şi 27/1 in suprafata de 842 mp. nu poate reprezenta un temei pentru a li se atribui in proprietate şi aceste topografice, ce exced notiunii de teren necesar bunei utilizari a constructiei.
