Citeste şi


Drept de propietate


SENTINŢA CIVILĂ Nr. 448/2012

Prin cererea înregistrată sub numărul 605/199/06.05.2010 pe rolul Judecătoriei Buhuşi, reclamanţii P. M., B. C., P. C. şi P. M. au chemat în judecată pe pârâta Comuna Blăgeşti, pentru ca în urma administrării probatoriului instanţa să pronunţe o hotărâre prin care  să li se recunoască dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 1000 mp. teren intravilan situată în comuna Blăgeşti,sat Blăgeşti judeţul Bacău şi a unei case.

Acţiunea a fost legal timbrată.

În motivarea cererii reclamanţii au  arătat că după decesul părinţilor au stăpânit casa construită de aceştia cu forţe proprii în anul 1974, compusă din 3 camere şi bucătărie, acoperită cu tablă şi terenul aferent în suprafaţă de 1.000 m.p..

Casa şi terenul  le-au stăpânit nefiind tulburaţi în posesie

În drept, a invocat dispoziţiile art.1859 cod civil,art.1890 şi următoarele Cod civil.

În dovedirea celor susţinute reclamanţii au solicitat proba cu înscrisuri martori şi  expertiză.

Cererii i-au fost ataşate  înscrisuri.

Pârâta, deşi legal citată, nu s-a prezentat la instanţă şi nu a depus întâmpinare.

Instanţa în baza rolului activ a emis adresă câtre pârâtă pentru a comunica situaţia juridică a imobilelor.

În cauză s-a efectuat raportul de expertiză tehnică topo-cadastru de către expert G. M. şi cel în specialitatea construcţii de către expert C. N. şi s-au audiat martorul B. I..

Ulterior reclamanţii şi-au precizat obiectul cererii ca fiind acţiune în constatare pentru casă şi uzucapiune pentru teren.

Din analiza probelor administrate instanţa reţine următoarele:

De peste 30 de ani părinţii reclamanţilor în prezent decedaţi au exercitat posesia şi folosinţa cu privire la o suprafaţă de aproximativ 1690 mp teren intravilan  amplasat în comuna Blăgeşti, judeţul Bacău .Aceste aspecte au fost demonstrate prin înscrisurile depuse la dosar şi prin poziţia pârâtei exprimată prin actele depuse de aceasta la dosarul cauzei.

Instanţa reţine de asemenea, că reclamanţii, prin probele pe care le-au administrat  , au făcut dovada că defuncţii au exercitat o posesie propriu-zisă cu  un caracter continuu, neîntrerupt, netulburat, public şi sub nume de proprietar, Astfel, aceştia au achitat taxele şi impozitele aferente în mod constant şi nu au fost împiedicaţi de nimeni în exercitarea celor două atribute ale dreptului de proprietate: posesia şi folosinţa, pe o perioadă de peste 30 de  ani.  În consecinţă exercitarea unei posesii utile în condiţiile prevăzute de art. 1847 şi1859 cod civil pe o perioadă mai mare de 30 de ani a condus la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului prin uzucapiune.

Instanţa mai reţine că au fost respectate prevederile art. 1837 , art. 1846 , art. 1847  şi art. 1890 cod civil, astfel încât, în condiţiile unei posesii utile exercitate pe o perioadă mai mare de 30 ani, defuncţii au devenit proprietari asupra terenului intravilan de 1690 mp situat în comuna Blăgeşti, judeţul Bacău, cu vecinii conform raportului de expertiză topo cadastru.

Potrivit expertizei tehnice construcţii, efectuată în cauză, şi a declaraţiei martorului, cu peste 30 de ani în urmă  părinţii reclamanţilor au construit imobilul casă situat în  comuna Blăgeşti, judeţul Bacău , compusă din 3 camere, bucătărie, cămară, două holuri, două terase.

Imobilul ,descris mai sus, este edificat pe terenul  situat în comuna Blăgeşti, judeţul Bacău,pe suprafaţa de 1690 mp.

Potrivit art. 490 C. Civil, proprietarul poate face asupra pământului toate plantaţiile şi clădirile ce găseşte de cuviinţă iar potrivit  şi 492 C. Civil , proprietarul terenului este prezumat a fi proprietarul construcţiilor până la proba contrară.

În consecinţă, instanţa consideră acţiunea formulată de reclamanţi întemeiată, „partea care are interes putând sa facă cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept” în condiţiile art. 111 cod procedură civilă.

Dreptul a cărui existenţă urmează să fie constatată este proprietatea asupra terenului şi asupra construcţiilor de pe acest teren.

În baza art. 274 cod pr. civ, va lua act că reclamanţii nu au solicitat cheltuieli de judecată.