Citeste şi


Ejustificarea unui interes direct oi personal în promovarea ac?iunii în constatarea nulita?ii titlului de proprietate emis în baza Legii 18/1991


S.C. 348/24.02.2012

Fond funciar

Nejustificarea unui interes direct şi personal în promovarea acţiunii în constatarea nulităţii titlului de proprietate emis în baza Legii 18/1991

Asupra cauzei de faţă:

Reclamantul  L. Z.  în contradictoriu cu  pârâţii  Comisia locală A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia Judeţeană S. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor,  L. P. şi L. I. a solicitat instanţei constatarea nulităţii absolute a Titlului de proprietate nr.543/16/15.02.1997  şi a procesului verbal de punere în posesie cu privire la terenurile înscrise în acest titlu.

În susţinerea cererii reclamantul arată că, cei trei moştenitori  înscrişi în titlu, respectiv el împreună cu pârâţii L. P. şi L. I. nu aveau vocaţie succesorală la a-l moşteni pe C. A. întrucât acesta şi soţia lui, C. E. sunt decedaţi şi fără copii,  iar ei trei o moştenesc ca şi nepoţi de fraţi pe C. E. în timp ce C. A.  are la rândul său colateralii lui, care au un drept la moştenire şi în nici un caz nu  pot fi consideraţi moştenitori el şi cei doi pârâţi. Mai arată că procesul verbal de punere în posesie poartă o semnătură olografă care însă nu este a nici unuia din cei trei proprietari, prin urmare reconstituirea s-a făcut în mod nelegal nule fiind şi toate actele ce au urmat.

Pârâţii L. P. şi L. I. s-au opus la admiterea acţiunii arătând că Legea nr. 18/1991 este o lege specială, cu proceduri speciale de aplicare, la momentul respectiv afişându-se la sediul primăriei documentaţia pe baza căreia s-a emis titlul existând posibilitatea de a fi contestată în termenul de 30 de zile. Toţi cei trei proprietari şi-au însuşit cererea de reconstituire şi procesul verbal de punere în posesie iar în dosarul civil cu nr. 50/1997, reclamantul a atacat titlul de proprietate însă de la acea dată au trecut mai mult de 3 ani, astfel că cererea reclamantului s-a prescris . Până în prezent s-a procedat la ieşire din indiviziune prin formarea a trei loturi egale care s-au intabulat în cartea funciară .

Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele :

Reclamantul este frate cu pârâţii L. P.şi L. I. şi în temeiul Legii nr.18/1991 au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Astfel, celor trei li s-a eliberat titlul de proprietate nr. 543/16 din 15.12.1997 prin care li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 5 ha şi 7700 mp ca moştenitori ai defunctei C. E. .

Reclamantul a contestat şi anterior acest titlu şi a cerut în principal să se constate nulitatea absolută a acestuia, iar în secundar să fie anulat, promovând pe rolul Judecătoriei Mediaş o acţiune civilă ce s-a înregistrat sub dosar nr.5051/1997.

Acest dosar a fost conexat la dosarul nr. 4151/1996 prin care cei doi intervenienţi din prezenta cauză au cerut sistarea stării de indiviziune asupra mai multor imobile aflate în coproprietate, inclusiv cele din titlul de proprietate nr. 543/16.

Prin sentinţa civilă nr.959/02.03.1999 a Judecătoriei Mediaş, rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea apelului şi recursului, soluţionate prin decizia civilă nr. 1815/1999 a Tribunalului Sibiu şi decizia civilă nr. 661/2000 a Curţii de apel Alba Iulia, s-a dispus, printre altele, şi sistarea indiviziunii asupra terenurilor din titlul de proprietate ,iar cererea reclamantului L. Z. de anulare ori de constatare a nulităţii absolute a acestui titlu a fost respinsă, considerându-se că şi cei doi intervenienţi din prezenta cauză au dreptul să li se reconstituie dreptul după C. E..

Ca urmare, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că titlul de proprietate a fost legal emis în folosul tuturor celor trei fraţi.

S-a procedat la partajarea în natură a terenurilor agricole care fac obiectul acestui titlu,terenuri care au intrat în posesia celor trei, în modalitatea dispusă prin hotărâre.

Autoritatea sau puterea lucrului judecat este o calitate ataşată verificării şi sancţionării jurisdicţionale. Această autoritate sau putere – exprimând sau nu adevărul – rezultă din puterea conferită de lege instanţei de a tranşa definitiv o chestiune litigioasă  . Numai astfel se poate asigura securitatea juridică şi se poate garanta stabilitatea raporturilor juridice  . Şi tot astfel se asigură unitatea justiţiei, în condiţiile multiplicităţii şi ale diversităţii competenţelor jurisdicţionale, respectul mutual al hotărârilor pronunţate de diferitele organe de jurisdicţie.

Potrivit art. 1201 C. civ., „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate”. Aşadar, tripla identitate de obiect, cauză şi părţi este condiţia existenţei autorităţii lucrului judecată.

Articolul 1201 C. civ. nu lasă nicio îndoială că toate cele trei elemente trebuie întrunite cumulativ 7 .

Totuşi, s-a considerat că în locul primelor două elemente – obiectul şi cauza – ar trebui introdus un altul, care să le cuprindă pe amândouă, anume: identitatea de chestiune litigioasă (eadem quaestio) . Într-adevăr, în materie de lucru judecat, interesează mai ales ceea ce a făcut obiectul dezbaterilor contradictorii în faţa instanţei şi ceea ce, în cele din urmă, instanţa a decis. Atunci când se pune în discuţie efectul pozitiv al autorităţii lucrului judecat, conceptele de obiect şi cauză n-au o utilitate deosebită, fiind preferabilă noţiunea de „chestiune litigioasă”. Cu alte cuvinte şi conclusiv, conceptele de obiect, cauză şi părţi îşi dovedesc utilitatea pentru verificarea excepţiei puterii lucrului judecat, cu condiţia însă de a li se atribui o interpretare suplă.

Or,prin sentinţa civilă nr.959/02.03.1999 a Judecătoriei Mediaş, rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea apelului şi recursului, soluţionate prin decizia civilă nr. 1815/1999 a Tribunalului Sibiu şi decizia civilă nr. 661/2000 a Curţii de apel Alba Iulia, s-a respins cererea reclamantului L. Z. de anulare ori de constatare a nulităţii absolute a acestui titlu – considerându-se că  cei doi pârâţi  din prezenta cauză au dreptul să li se reconstituie dreptul după C. E..

În cauza de faţă reclamantul vrea să înfrângă ce s-a dispus prin aceste hotărâri invocând un  temei relativ diferit : faptul că  ei trei o moştenesc ca şi nepoţi de fraţi pe C. E. în timp ce C. A.  are la rândul său colateralii lui, care au un drept la moştenire,iar terenul nu i-a aparţinut de fapt lui C. E. ci a fost proprietatea soţului său C. A..

Or  prin  hotărârile enumerate mai sus s-au dezlegat problemele invocate de către reclamant stabilindu-se că terenul în litigiu a fost cooperativizat şi i-a aparţinut lui  C. E.. De asemenea s-a stabilit,cu ocazia partajului, că reclamantul ţi cei doi pârâţi au calitatea de coproprietari.

A priori instanţa va respinge acţiunea reclamantului pentru constatarea nulităţii absolute a Titlului de proprietate nr.543/16/15.02.1997 .

Orice demers în justiţie, indiferent de forma pe care acesta o îmbracă sau de partea procesuală de la care el provine, trebuie să fie util, să urmărească aşadar un „profit”, material sau moral ori material şi moral. Pe scurt, el trebuie să se sprijine pe un interes  : pas d’interét, pas d’action.

Interesul trebuie să fie direct şi personal, în sensul că folosul urmărit prin cererea în justiţie va aparţine titularului acesteia. Printr-un demers în justiţie trebuie să se urmărească asigurarea propriilor interese, nu ale altuia sau salvgardarea legii în general  . Este expresia unui principiu individualist, în lipsa căruia însă justiţia n-ar putea funcţiona.

În speţă reclamantul nu justifică de ce are interes să se constate că el împreună cu cei doi pârâţi nu au vocaţie succesorală după presupusul proprietar al terenului iar titlul trebuie anulat în favoarea unor presupuşi  moştenitori pe care nici nu i-a identificat şi care nici nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991

De asemenea reclamantul  nu justifică de ce are interes să se constate nulitatea absolută  a procesului verbal de punere în posesie dacă a intrat în posesia terenului respectiv şi în prezent foloseşte parcela ce i-a fost atribuită în urma partajului motiv pentru care instanţa  i-a respins cererea de constatare a nulităţii actului respectiv.

În temeiul art.274 Cod procedură civilă instanţa va obliga pe reclamantul să-i plătească pârâtului L. I. suma de 54 lei cheltuieli de judecată c/valoarea unei deplasări S.-M..

În acelaşi temei va obliga pe reclamantul să-i plătească pârâtului L. P.  suma de 162  lei cheltuieli de judecată c/valoarea a trei deplasări S.- M..