S.C. – 1176/29.05.2012
Fond funciar
Emiterea titlului de proprietate în baza Legii 18/1991 în ciuda voinţei juridice a titularului dreptului, care a renunţat la valorificarea dreptului său la reconstituirea dreptului de proprietate
I. Constată că prin acţiunea civilă înregistrată la instanţă la data de 13 decembrie 2011, sub dosar nr. 4799/257/2011, reclamanta COMISIA LOCALĂ B. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR , reprezentată prin Primarul Comunei B., cheamă în judecată pe pârâţii S. I. M., S. F., S. C., toţi trei cu domiciliul ales în A. I., str. C. nr.-, bl.-, ap.- , jud. A., la avocat C.B., şi COMISIA JUDEŢEANĂ S. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE SUPRA TERENURILOR, solicitând:
1.Să se constate renunţarea pârâţilor la dreptul de reconstituire a dreptului de proprietate după defunctul antecesor S. F. cu privire la suprafaţa de teren de 7 ha şi 4.300 mp şi la dreptul de proprietate reconstituit prin emiterea titlului de proprietate nr. 2030/23/13.08.2002 emis de Comisia Judeţeană S. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea acestora cu privire la suprafaţa de 7 ha şi 4.300 mp după antecesorul S. F.;
2.Să se constate inexistenţa dreptului de proprietate al pârâţilor asupra terenului în suprafaţă de 7 ha şi 4.300 mp, identificat în titlul de proprietate nr. 2030/23/13.08.2002 emis de Comisia Judeţeană S. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor;
3.Să se constate nulitatea Titlului de proprietate nr. 2030/23/13.08.2002 emis de Comisia Judeţeană S. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea pârâţilor cu privire la suprafaţa de 7 ha şi 4.300 mp, după antecesorul S. F.;
4.Să fie obligaţi pârâţii la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare arată că pârâţii au formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care au aparţinut antecesorului lor S. F. şi, ca urmare, s-a eliberat titlul de proprietate nr. 2030/23/13.08.2002, dar înainte de eliberarea titlului pârâţii au formulat şi depus o cerere de renunţare la dreptul pretins, cerere ce a fost înaintată Comisiei Judeţene S. pentru stabilirea dreptului de proprietate, care, prin Hotărârea nr. 447/28.01.2004 pentru modificarea şi completarea Hotărârii nr. 170/2001 de validare a propunerilor Comisiei Locale B., a dispus să se radieze din anexa nr. 38, poziţia 4 B., suprafaţa de 7,43 ha, conform declaraţiilor de renunţare formulate de S. C., S. F. şi S. I. M.. Mai arată că hotărârea comisiei are la bază renunţarea expresă a pârâţilor la dreptul de reconstituire a dreptului de proprietate, că dreptul pârâţilor s-a născut în baza Legii nr. 18/1991, că renunţarea este un act juridic de dispoziţie unilateral, care îşi produce efectele retroactiv, iar renunţând la dreptul lor de reconstituire pârâţii nu mai puteau dobândi dreptul de proprietate şi, deci, titlul de proprietate emis este lovit de nulitate absolută.
În drept invocă dispoziţiile Legii nr. 169/1997 art. III alin. (1) lit. a).
II. Prin întâmpinare, pârâţii S. C., S. F. şi S. I. M. solicită respingerea acţiunii şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare arată că acţiunea este lipsită de obiect faţă de faptul că ei au renunţat în mod expres la declaraţiile de renunţare la cererea depusă în anul 1998 pentru reconstituirea dreptului de proprietate, lucru comunicat comisiei, împreună cu o notificare pentru punerea în posesie, cu mult înainte de înregistrarea acţiunii. Mai arată că, nemaiexistând o cerere de retragere, în condiţiile în care a fost eliberat titlul, au un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, drept care trebuie respectat şi nu mai pot fi lipsiţi de proprietate decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege.
În fine, mai arată că cererea reclamantei este tardivă, faţă de finalizarea procedurii de reconstituire şi eliberarea titlului de proprietate şi că sancţiunea nulităţii titlului de proprietate poate interveni doar în cazul încălcării condiţiilor de la momentul emiterii lui, nu şi pentru nereguli apărute ulterior.
III. Prin cerere reconvenţională pârâţii S. C., S. F. şi S. I. M. solicită în contradictoriu cu Comisia Locală B. şi Comisia Judeţeană S.:
1.Să se constate nulitatea Hotărârii nr. 447/28.01.2004 emisă de Comisia Judeţeană S. şi să se dispună desfiinţarea acestei hotărâri.
2.Obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
3.Mai solicită a fi repuşi în termen în situaţia în care se pretinde că hotărârea a fost comunicată.
În motivare arată că din momentul emiterii titlului de proprietate activitatea comisiei, ca procedură administrativă de validare şi reconstituire încetează şi, ca atare, nu mai poate să emită nicio hotărâre cu privire la acea reconstituire. Mai arată că, potrivit dispoziţiilor art. 55 alin. (1) şi (2) din legea nr. 18/1991, comisia nu poate să-şi desfiinţeze, să modifice sau să completeze propriile hotărâri decât atacându-le la instanţă; că comisia nu era investită cu renunţarea la terenuri ci la cererea de reconstituire care era finalizată; că hotărârea nr. 447/2004 nu face nicio referire la validarea pronunţată prin hotărârea nr. 170/2001, ci doar la anexă, ceea ce nu are nicio influenţă asupra validării, care nu este atinsă.
În drept invocă dispoziţiile art. 53 şi 55 din Legea nr. 18/1991.
IV. Prin precizările scrise depuse la instanţă la data de 14.03.2012, Comisia Judeţeană S. solicită admiterea acţiunii reclamantei Comisia Locală B. şi respingerea cererii reconvenţionale a pârâţilor ca fiind tardiv formulată.
În motivare arată că în baza declaraţiilor de retragere a cererii făcute în anul 1998 depuse de pârâţi Comisia Locală B. a solicitat radierea din anexa nr. 38 B., poziţia 4 a suprafeţei de 7,43 ha, pentru care s-a aprobat reconstituirea dreptului în favoarea acestora, iar prin hotărârea nr. 447/28.01.2004 privind modificarea şi completarea hotărârii nr. 170/2001 de validare a propunerilor stabilite de comisia locală s-a procedat la radierea pârâţilor din anexa nr. 38 B., poziţia nr. 4, avându-se în vedere că renunţarea este un act juridic de dispoziţie, unilateral, care îşi produce efectele retroactiv. Ca urmare, se arată în continuare, titlul de proprietate emis este lovit de nulitate absolută totală.
În ce priveşte cererea reconvenţională, arată că acesta este tardiv formulată, raportat la dispoziţiile art. 53 alin. 2 din legea nr. 18/1991, potrivit cărora împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere în termen de 30 de zile de la comunicare, iar până în prezent reclamanţii reconvenţional nu au făcut dovada că au fost împiedicaţi printr-o împrejurare mai presus de voinţa lor să facă plângere împotriva hotărârii în termenul legal mai sus menţionat.
În drept invocă dispoziţiile Legii nr. 18/1991, ale Legii nr. 169/1997, ale Legii nr. 247/2005, ale HG nr. 890/2005 şi ale art. 103 Cod pr. civilă.
V. Printr-o acţiune separată, înregistrată sub dosar nr. 4820/257/2011, pârâţii S. C., S. F. şi S. I. M. din prezentul dosar, în calitate de reclamanţi, au solicitat în contradictoriu cu Comisia Locală B. şi Primarul Comunei B., în calitate de preşedinte al comisiei locale de reconstituire a dreptului de proprietate:
1.să fie obligaţi cei doi pârâţi, sub sancţiunea unor daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere, la punerea lor în posesie asupra terenurilor înscrise în titlul de proprietate nr. 2030/23/13.08.2002 emis de Comisia Judeţeană S., respectiv:
-tarla 4, parcela 88/2 în suprafaţă de 4 ha şi 800 mp, între vecinii: N-canal; E-Tudor R.; S-drum naţional; V-Dumitru A;
-tarla 4, parcela 84/13 în suprafaţă de 1 ha şi 2000 mp, între vecinii: N-SNCFR; E-Tudor R.; S-canal; V-Dumitru A;
-tarla 4, parcela 83/1 în suprafaţă de 2 ha şi 1500 mp, între vecinii N-SNCFR; E-drum exploatare;
2.Să fie obligaţi pârâţii să le achite folosul de tras aferent terenurilor înscrise în titlul de proprietate, pe anii 2009, 2010, 2011;
3.Să fie obligaţi pârâţii la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare arată că sunt coproprietarii terenurilor mai sus precizate şi cu toate că au solicitat de mai multe ori, atât scris şi verbal, să fie puşi în posesie, pârâţii refuză nejustificat, fiind şi lipsiţi de foloasele produselor ce s-ar fi putut obţine de pe aceste terenuri.
În drept invocă dispoziţiile art. 64 din Legea nr. 18/1991.
VI. Prin întâmpinare la această cerere, Comisia Locală B. solicită în primul rând suspendarea judecării acestei cauze până la soluţionarea acţiunii ce formează obiectul dosarului civil nr. 4799/257/2011, aflat pe rolul instanţei.
Pe fond, arată că, în situaţia în care se va stabili valabilitatea titlului de proprietate, nu se opune la admiterea în parte a acţiunii, respectiv în ce priveşte punerea în posesie.
Arată că nu a procedat la punerea în posesie a reclamanţilor pentru că prin declaraţiile date aceştia au înţeles să renunţe la dreptul de reconstituire, ceea ce nu poate fi considerat un refuz. Mai arată că nu sunt de acord cu plata de daune cominatorii şi cu plata folosului de tras întrucât nu are nicio culpă pentru neexecutare, punerea în posesie nefiind posibilă din cauza reclamanţilor.
În drept invocă dispoziţiile art. 115 Cod pr. civilă.
VII. Primarul Comunei B., prin întâmpinare, arată şi el că , în situaţia în care se va stabili valabilitatea titlului de proprietate, nu se opune la admiterea în parte a acţiunii, respectiv în ce priveşte punerea în posesie. Se opune admiterii cererii reclamanţilor de a fi obligat la plata de daune cominatorii şi plata folosului de tras, considerând că nu are culpă pentru neexecutare, punerea în posesie nefiind posibilă din cauza reclamanţilor, care au depus declaraţii de renunţare la dreptul de reconstituire.
În drept invocă dispoziţiile art. 115 cod pr. civilă.
Examinând cauza atât prin prisma excepţiilor invocate cât şi pe fond instanţa reţine:
În fapt, în anul 1998 pârâţii/reclamanţi reconvenţional S. C., S. F. şi S. I. M. au formulat cerere către Comisia Locală B. pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor deţinute de autorul lor S. F.. Cererea acestora a fost aprobată, fiind cuprinşi în Anexa nr. 38, poziţia 4 cu suprafaţa de 7,43 ha (fila 73 dosar).
Prin Hotărârea nr. 170/19.12.2011 a Comisiei Judeţene S. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (fila 72 dosar) a fost validată propunerea Comisiei Locale B., dispunându-se preşedintelui acestei comisii punerea în posesie cu suprafeţele aprobate, precum şi întocmirea actelor necesare în vederea emiterii titlurilor de proprietate.
Ca urmare, pârâţilor de mai sus li se întocmeşte titlul de proprietate nr. 2030/23 din 13.08.2002 (fila 4 dosar) prin care li se atribuie în proprietate suprafaţa de 7 ha şi 4.300 mp teren agricol după cum urmează: -tarla 4, parcela 88/2 arabil în suprafaţă de 4 ha şi 800 mp, între vecinii: N-canal; E-Tudor R.; S-drum naţional; V-Dumitru A; -tarla 4, parcela 84/13 arabil în suprafaţă de 1 ha şi 2000 mp, între vecinii: N-SNCFR; E-Tudor R.; S-canal; V-Dumitru A; -tarla 4, parcela 83/1 fâneţe în suprafaţă de 2 ha şi 1500 mp, între vecinii N-SNCFR; E-drum exploatare.
Printr-o cerere trimisă Primăriei Comunei B., datată 29.11.2002, înregistrată la primărie sub nr. 1282/27.11.2003 (fila 6 dosar) pârâţii S. C. şi S. F. înaintează fiecare câte o declaraţie prin care arată că îşi retrag cererile făcute în anul 1998, prin care au solicitat restituirea pământului situat pe teritoriul comunei B. (filele 56 şi 57 dosar). Pârâtul S. I. M. dă şi el o declaraţie autentificată la data de 7 noiembrie 2002, prin care declară şi el că îşi retrage cererea nr. 306/27 martie 2008 prin care a solicitat restituirea suprafeţei de teren cuvenită potrivit Legii nr. 18/1991.
Este în primul rând de observat că toate cele trei cereri au fost formulate după emiterea titlului de proprietate.
Cu adresa nr. 1282/27.11.2003 (fila 7 dosar) Primăria Comunei B. solicită Prefecturii Judeţului S. – Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor radierea pârâţilor din documentaţia pentru reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 1/2000, anexa nr. 38, poziţia 4 B., ca urmare a declaraţiilor de retragere formulată de cei trei pârâţi.
Prin Hotărârea nr. 447/28.01.2004 a Comisiei Judeţene S. (fila 8 dosar) se modifică şi se completează în parte Hotărârea nr. 170/2001 a Comisiei Judeţene S. privind validarea propunerilor stabilite de Comisia Locală B. şi se radiază din anexa nr. 38, poziţia 4 B. suprafaţa de 7,43 ha.
Aceasta fiind starea de fapt, instanţa, având a se pronunţa mai întâi asupra celor două excepţii invocate, le găseşte nefondate şi le va respinge.
În ce priveşte excepţie tardivităţii solicitării reclamantei Comisia Locală B. de a se constata renunţarea la reconstituire faţă de finalizarea procedurii de reconstituire, invocată de pârâţii S. C., S. F. şi S. I. M., este de observat că, în sens material, dreptul la promovarea unei acţiuni în justiţie reprezintă posibilitatea titularului unui drept subiectiv de a pretinde pârâtului, prin intermediul instanţei judecătoreşti, să-şi execute obligaţia ori să recunoască dreptul contestat. Exercitându-şi dreptul material la acţiune, reclamantul îşi apără dreptul încălcat împotriva pârâtului pe cale de constrângere. Lipsa dreptului material la acţiune nu are ca efect neprimirea cererii, ci ea trebuie soluţionată pe fond. Estre adevărat că exercitarea dreptului material la acţiune este supus unor anumite limite în care poate fi exercitat, iar legea stabileşte în acest sens anumite termene de prescripţie, după expirarea căruia apărarea pe calea de acţiune în faţa instanţei nu mai este posibilă. Excepţia invocată de pârâţi nu se referă la pierderea dreptului material la acţiune ci priveşte mai degrabă o problemă care impune analizarea în fond a cererii reclamantei. Ca urmare, excepţia este nefondată.
Cât priveşte excepţia tardivităţii formulării de către pârâţii S. C., S. F. şi S. I. M. a cererii de anulare a hotărârii Comisiei Judeţene S., invocată de
această comisie, nu există nicio dovadă că pârâţilor le-a fost comunicată această hotărâre. Comisia Locală B. a susţinut doar că hotărârea a fost comunicată sub semnătură pârâtului S. F., dar nu a adus nicio dovadă în acest sens, deşi instanţa i-a cerut. Ca urmare, şi această excepţie este nefondată.
Relativ la starea de fapt descrisă, analizând în fond cererile cu care a fost sesizată, instanţa constată că, potrivit dispoziţiilor art. 51 din Legea nr. 18/1991, comisia judeţeană este competentă să soluţioneze contestaţiile şi să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale, atribuţii preluate şi în art. 6 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, aprobat prin HG nr. 890/2005.
Pentru titlurile deja emise, care au intrat în circuitul civil, comisiile judeţene nu mai au atribuţii de restrângere a drepturilor stabilite sau de anulare a acestora, chiar dacă ar fii vorba de nulitate. Pentru aceste situaţii Legea nr. 18/1991 a prevăzut, prin art. 63, posibilitatea soluţionării unor astfel de litigii pe calea dreptului comun.
Prin urmare, odată ce Comisia Judeţeană S. a validat propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea reclamanţilor şi titlul a fost deja emis, aceasta nu mai putea modifica hotărârea de validare a propunerii făcute de către comisia locală.
Dacă ulterior emiterii titlului de proprietate beneficiarii acestuia au înţeles să renunţe la proprietatea lor, atunci calea de urmat era cea a dreptului comun.
Aşadar, retragerea de către pârâţi a cererilor formulate pentru reconstituirea dreptului de proprietate, în condiţiile în care aceste cereri au fost satisfăcute, nu mai poate produce consecinţele juridice de revenire la situaţia dinaintea satisfacerii acestor cereri, prin procedurile prevăzute de Legea nr. 18/1991. Odată reconstituit dreptul el rămâne în folosul celui pentru care s-a stabilit, iar pentru renunţarea la acest drept există căile legale prevăzute de dreptul comun. Retragerea cererii nu echivalează cu renunţarea la dreptul de reconstituire, dar ea poate duce la pierderea dreptului de a formula o nouă cerere. Pentru pârâţi nu mai exista însă acest interes, pentru că cererea pe care şi-au retras-o a fost satisfăcută înainte de retragere.
În raport de toate aceste considerente, instanţa găseşte neîntemeiată acţiunea reclamantei şi o va respinge, urmând ca în baza dispoziţiilor art. 55 din legea nr. 18/1991 să fie admisă în parte acţiunea reconvenţională formulată de pârâţii S. C., S. F. şi S. I. M. şi a se constata nulitatea hotărârii nr. 447/28.01.2004 emisă de Comisia Judeţeană S. cu desfiinţarea acesteia.
Totodată, Comisia Locală B., prin reprezentantul său legal Primarul Comunei B., vor fi obligaţi să-i pună în posesie pe reclamanţii reconvenţional S. I. M., S. C. şi S. F. cu privire la suprafaţa de 7 ha şi 4.300 mp teren agricol înscrisă în titlul de proprietate nr. 2030/23 din 13.08.2002 emis de Comisia Judeţeană S., sub sancţiunea plăţii unor daune cominatorii de 50 lei pe zi de întârziere, începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
Pentru garanţia executării prezentei hotărâri şi pentru a preveni pagube ulterioare pentru reclamanţii reconvenţionali, instanţa a considerat necesară obligarea pârâţilor reconvenţional la plata unor daune cominatorii de 50 lei pe zi de întârziere, în cazul în care nu-i vor pune în posesie pe titularii dreptului de proprietate, sumă care va putea acoperi eventualele daune provocate prin întârziere. Executarea obligaţiilor de către pârâţii reconvenţional îi absolvă de plata daunelor cominatorii.
Cât priveşte cererea reclamanţilor reconvenţional de a fi obligaţi pârâţii reconvenţional la plata folosului de tras, estimat la suma de 5.000 lei pentru anii 2009, 2010 şi 2011, instanţa o găseşte neîntemeiată.
În primul rând este de observat că situaţia creată a fost generată de către reclamanţii reconvenţional, care au depus cereri de retragere a cererilor de reconstituire, ceea ce a creat convingerea comisiei şi a primarului că nu mai doresc restituirea terenurilor, fără ca ulterior să mai manifeste interes pentru intrarea în posesia terenurilor. În al doilea rând, declaraţiile de renunţare la declaraţiile date în anul 2002 s-au făcut abia la data de 29 noiembrie 2011, iar o notificare către primărie pentru punerea în posesie au făcut doar la data de 06.12.2011, ceea ce nu justifică acordarea unor despăgubiri pentru perioade anterioare.
Fiind admisă doar în parte acţiunea reconvenţională şi având în vedere că prin întâmpinarea depusă în termen legal Comisia Locală B. a fost de acord cu punerea în posesie, dacă se va stabili valabilitatea titlului de proprietate , în baza dispoziţiilor art. 276 Cod pr. civilă cheltuielile de judecată vor fi compensate.
