Fond funciar, actiune in constatare


Deliberând asupra recursului civil de faţă constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. …… au fost respinse  ca nefondate excepţia inadmisibilităţii, excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes invocate de pârâta ….

Prin aceea?i sentin?ă, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanţii ….., în contradictoriu cu pârâţii …. s-a constatat că reclamanţii sunt proprietarii suprafeţei de …. teren situat în intravilanul ……., comuna …, învecinat cu: la ……, la ….., la …, la ….., teren dobândit prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de ….. , antecontract validat prin sentinţa civilă nr……..

 De asemenea, s-a constatat nulitatea absolută parţială a adeverinţei nr……. emisă pe numele ….. şi dispune radierea din aceasta a suprafeţei de …..

 În final a fost obligată pârâta …. să plătească reclamanţilor suma de ….. reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

In ceea ce prive?te excep?ia inadmisibilită?ii, instan?a de fond a re?inut că,

legea fundamentală recunoaşte  oricărei persoane  accesul  liber  la justiţie, drept recunoscut şi de  art. 6 paragraful 1 din  Convenţia  pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale  conform căruia orice  persoană are dreptul la judecarea  în mod  echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale  de către  o instanţă  care să hotărască asupra încălcării drepturilor  şi obligaţiilor sale cu caracter civil astfel încât, a respinge aprioric cererea unei persoane  ca efect al admiterii excepţiei de inadmisibilitate înseamnă a nega  acesteia tocmai dreptul  de acces liber  la justiţie

Excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes au fost analizate împreună cu fondul cauzei.

Astfel, referitor la situa?ia de fapt, prima instan?ă a re?inut că, la  data de 22.04.1988 reclamanţii au încheiat  cu numitul  …..  un înscris intitulat ” Zdelcă „ prin care  acesta  le-a vândut o casă  situată în ….., pomi  fructiferi, beci,  gard, vie şi împrejmuiri cu gard, învecinată  la răsărit cu ….., la apus cu teren viran  denumit  …..  „,  la sud  cu …..  şi la nord …., la preţul de …..  ce a fost  plătit la acea dată  ?i că, prin  sentinţa civilă  nr. …. a ….  s-a  validat  antecontractul prin care  …… a vândut  reclamanţilor o casă de locuit, beci, teren cultivat cu pomi, vie, împrejmuire, hotărârea  urmând a ţine loc de act autentic  de vânzare – cumpărare, fără ca, în cuprinsul acestei sentinţe  să se menţioneze însă întinderea  suprafeţei de teren .

 A mai re?inut instan?a de fond că, în anul 1991  ….. a solicitat  reconstituirea  dreptului  de proprietate  pentru suprafaţa  de ….. teren, însă  conform  adeverinţei nr. ……  acestuia i s-a stabilit dreptul de proprietate pentru  suprafaţa de ……  teren,  adeverinţa  purtând menţiunea …..

 În considerentele hotărârii se mai arată pe de o parte că,  anterior apariţiei Legii 18/1991 ……  vânduse o suprafaţă de teren, acesta  nu mai era  îndreptăţit la reconstituirea dreptului de proprietate  decât pentru  diferenţa  dintre  suprafaţa  avută anterior colectivizării şi suprafaţa  vândută iar pe de altă parte că, întrucât nici zdelca, nici  sentinţa civilă nr. ….. nu precizează  întinderea  suprafeţei de teren , revine instanţei  de faţă  sarcina de a  stabili  care a fost întinderea  suprafeţei de  teren  avută în vedere  de părţi la încheierea  actului denumit” Zdelcă  „.

Raportându-se la dispozi?iile art.  23 din Legea 18/1991  ?i la probatoriul administrat în cauză, instanţa de fond a apreciat că suprafaţa  de teren  avută  în vedere de reclamanţi  şi de autorul pârâtei  la data  încheierii antecontractului de  vânzare – cumpărare  are întinderea de …… ?i că, faptul că  printr-un proces  verbal încheiat de comisia  locală de fond funciar  s-a  delimitat  suprafaţa  de teren aferentă construcţiilor  ca fiind de …..  este  irelevant în cauză, comisia locală nefiind  abilitată  să stabilească ce suprafaţă  de teren au avut în vedere  părţile  la încheierea convenţiei ( comisia doar a delimitat  suprafaţa  strict necesară utilizării normale  a construcţiilor) .

În consecinţă, apreciind  că suprafaţa  de teren  convenită de părţi  avea întinderea  de ….., instanţa de fond a  constatat că reclamanţii îşi justifică  interesul şi calitatea  procesuală în cauză, chiar dacă  prin contractul  autentificat sub nr.  …..  au donat  lui … şi …  casa de locuit şi suprafaţa de …… teren.

Totodată, instan?a de fond a re?inut concluziile  raportului de expertiză prin care a fost identificată  suprafaţa de  ….. teren  înscrisă în registrul agricol  al lui …. ?i care a confirmat  că din anul 1960 şi până  la data întocmirii zdelcii, terenul a suferit modificări, suprafaţa  de ….. a fost  transformată în râpă prin acţiunile pârâului …, aceste susţineri fiind  confirmate chiar  de menţiunile din  zdelcă, unde  se indică ca vecin la  apus  „…. „.

În consecinţă, instanţa a admis în parte acţiunea formulată  şi a constatat că reclamanţii sunt proprietarii suprafeţei de  ….  teren situat în intravilanul  satului ….., învecinat  cu : N- ….., S-…., E-….., V- ….. dobândit prin antecontractul de vânzare – cumpărare  încheiat  la data de ….., antecontract  validat  prin sentinţa  civilă nr.  …… .

 În final, a constatat nulitatea absolută parţială a adeverinţei  nr. ……  şi a dispus  radierea  din aceasta a suprafeţei de …… teren  întrucât ……  nu mai era îndreptăţit  la reconstituirea dreptului  de proprietate  pentru suprafaţa  vândută în anul 1988 .

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta ….., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru următoarele considerente:

În motivarea recursului, pârâta  a precizat pe de o parte că, prima instan?ă a interpretat în mod eronat dispoziţiile legale în materie, dând eficienţă dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 18/1991, în condiţiile în care Hotărârea de Guvern nr. 890/2005 menţionează în mod expres că terenul la care are dreptul cel care a cumpărat imobile construcţii anterior apariţiei Legii nr. 18/1991 este cel prevăzut de legile în vigoare la momentul la care a avut loc înstrăinarea iar pe de altă parte că,  nu a avut în vedere şi a interpretat eronat şi dispoziţiile Legii nr. 18/1991, astfel cum au fost ele modificate prin Legea nr. 247/2005. du să în aplicare de HG nr. 890/2005.

În al doilea rând pârâta a sus?inut că hotărârea este netemeinică pentru că, prima instan?ă a respins în mod gre?it excep?iile invocate, arătând că, eronat s-a re?inut inciden?a dispozi?iilor art. 21 din Constituţia României şi art. 6 par. 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, deoarece excepţia inadmisibilităţii nu se referea la posibilitatea persoanelor de a se adresa instanţelor judecătoreşti, ci la împrejurarea că terenul ce a fost reconstituit legal pentru moştenitorii lui …..  nu a fost constituit sau reconstituit pe bază de cerere pentru reclamanţii din prezenta cauză a?a încât, neuzând de dispoziţiile Legii nr. 18/1991, reclaman?ii nu mai aveau calea deschisă pentru promovarea unei astfel de acţiuni.

În  ce priveşte excepţia lipsei de calitate procesuală activă şi a lipsei de interes, pârâta a învederat că,  reclamanţii nu şi-au dovedit interesul legitim, direct, actual şi, pe cale de consecinţă, cele două excepţii trebuiau admise ?i că, prima instan?ă nu a avut în vedere că s-a încheiat un contract de donaţie şi că imobilul casă de locuit şi suprafaţa de …… au fost înstrăinate lui …… şi ……,  şi în consecinţă, deja terenul aferent casei de locuit ce a constituit obiectul validarării antecontractului încheiat în ….. prin sentinţa civilă nr. …. este proprietatea beneficiarilor donaţiei.

În al treilea rând, pârâta a sus?inut că, instan?a de fond  a interpretat eronat  probatoriul administrat în cauză, în mod greşit aceasta re?inând că la încheierea Zdelcii a fost prezent  ……, în realitate fiind …….. 

Pârâta a sus?inut că, în  realitate, terenul a fost reconstituit pentru familia ……, că nu s-a înstrăinat teren cu ocazia încheierii antecontractului, avându-se în vedere doar 250 mp teren, învederând  totodată că,  este de neînţeles cum instanţa a apreciat că terenul avut în vedere la momentul încheierii tranzacţiei este de ….., din moment ce era interzisă înstrăinarea de terenuri, dar, mai mult decât atât, ….. şi ……, încheind contractul de donaţie, au transferat proprietatea pentru ….. mp din ceea ce pretind ei că au cumpărat de la tatăl meu …….

În final, pârâta a precizat că în mod eronat instanţa de fond a admis şi capătul de cerere privind nulitatea absolută parţială a adeverinţei nr. …… şi a dispus radierea suprafeţei de ……, deoarece,  adeverinţa de proprietate nu reprezintă actul de reconstituire pentru moştenitorii ….., ci actul de reconstituire îl reprezintă hotărârea ……, prin care s-a validat reconstituirea proprietăţii pentru întreaga suprafaţă de ….., din care ….. grădină şi …. teren arabil iar din  moment ce hotărârea ….. nu a fost contestată, nejustificat şi în totală contradicţie cu dispoziţiile legale în materie, dar şi cu probele administrate în cauză, s-a dispus nulitatea parţială a adeverinţei pentru …… şi radierea suprafeţei din adeverinţa mea.

Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozi?iie art. 299, ale art. 304 pct-le 7 ?i 9 ?i art. 3041 Cod procedură civilă.

Intima?ii, legal cita?i, au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ?i men?inerea hotărârii atacate ca fiind  legală ?i temeinică, instan?a de fond făcând o interpretare şi aplicare corectă a legii, apreciind just probele administrate în cauză, constatând raporturile juridice încheiate între părţi şi efectele produse de actele juridice încheiate.

În primul rând, intima?ii au precizat că, în mod temeinic au fost respinse excep?iile deoarece, pe de o parte ?i-au exercitat dreptul de a ne adresa instanţei judecătoreşti pentru apărarea dreptului real de proprietate asupra terenului dobândit prin cumpărare de la ….. în anul … iar pe de altă parte scopul urmărit prin promovarea acţiunii, respectiv interesul legitim, personal şi actual, sunt justificate, întrucât dreptul de proprietate le-a fost contestat şi era incertă întinderea suprafeţei de teren pe care au dobândit-o în proprietate.

Expunând situa?ia de fapt ?i statuările sentin?ei civile nr. ……., intima?ii sus?in că, instan?a de fond a stabilit legal şi temeinic întinderea dreptului de proprietate pe care l-am dobândit în urma încheierii actului juridic din ……., drept constatat prin sentinţa civilă nr. …. cu efect declarativ,  când instanţa a constatat vânzarea şi hotărârea ţine loc de act autentic de vânzare-cumpărare, ca fiind de ……., aşa cum a fost identificat şi determinat terenul prin raportul de expertiză întocmit de expert ……,  iar interpretarea actului juridic încheiat la …. între ……. şi …… şi ……, s-a tăcut potrivit voinţei interne şi reale a părţilor.

Raportându-se la situa?ia de fapt ?i probatoriul adminsitrat în cauză,  intima?ii au concluzionat în sensul că, la data de …, când a fost întocmită adeverinţa nr. ….. pe numele ……, acesta nu era titularul dreptului de proprietate asupra terenului pe care 1-a vândut anterior conform actului juridic încheiat la ….. şi a sentinţei civile nr. ……, care a constatat vânzarea şi a ţinut loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru acest teren ?i în consecin?ă, ….. nu era o persoană îndreptăţită să i se reconstituie în proprietate terenul de ….. mp identificat prin raportul de expertiză, astfel încât în mod legal instanţa de fond a constatat nulitatea absolută parţială a adeverinţei nr. …….

La termenul din ……, recurenta a depus precizări prin care a învederat că la data încheierii înscrisului denumit „zdelcă”era în vigoare Legea nr.58/1974 care nu permitea vânzarea de terenuri a?a încât,  suprafaţa de teren avută în vedere la încheierea „zdelcii”a fost de ……

De asemenea, recurenta a sus?inut că  în mod eronat prima instan?ă a validat raportul de expertiză.

În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri, recurenta depunând la dosar plan?e foto .

Analizând actele şi lucrările dosarului, dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sentinţa primei instanţe prin prisma motivelor de recurs, dar şi sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 3041  Cod procedură civilă, tribunalul va reţine că recursul este  neîntemeiat, faţă de următoarele considerente.

A?a după cum a re?inut ?i prima instan?ă,  la  data de …. intima?ii reclamanţi au încheiat  cu numitul  ……  un înscris intitulat ” Zdelcă „ prin care  acesta  le-a vândut o casă  situată în satul  ……., pomi  fructiferi, beci,  gard, vie şi împrejmuiri cu gard, învecinată  la răsărit cu drumul, la apus cu teren viran  denumit  …..,  la sud  cu …..  şi la nord cu ……, la preţul de …. lei  ce a fost  plătit la acea dată.

De asemenea,  prin  sentinţa civilă  nr. ….. a …….  s-a  validat  antecontractul prin care  ……. a vândut  reclamanţilor o casă de locuit, beci, teren cultivat cu pomi, vie, împrejmuire, hotărârea  urmând a ţine loc de act autentic  de vânzare – cumpărare, fără ca, în cuprinsul acestei sentinţe  să se menţioneze însă întinderea  suprafeţei de teren.

Instanţa de control judiciar, analizând recursul de faţă prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 7-9 Cod procedură civilă dar şi ale art. 3041  Cod procedură civilă, constată că este nefondat, sentinţa primei instanţe fiind pronunţată cu aplicarea corectă a legii ?i în conformitate cu probatoriul administrat în cauză.

Excep?iile lipsei calită?ii procesuale active ?i a lipsei de interes au fost

în mod legal respinse, din acest punct de vedere criticile recurentelor fiind vădit nefondate.

În primul rând, calitatea procesuală activă presupune existenţa  unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat, respectiv în speţă, presupune existenţa unei identităţi între reclamantă şi beneficiara hotărârii a cărei anulare  se solicită sau identitatea dintre aceasta şi persoana interesată  .

Astfel, calitatea procesuală se determină în raport de litigiul dedus judecăţii în sensul că, numai o persoană poate fi reclamant – petent în prezenta speţă – în cadrul raportului juridic litigios.

Cu alte cuvinte, calitatea procesuală este titlul legal care îndreptăţeşte o persoană să fie parte în procesul civil .

Faţă de prevederile  art. III  din Legea nr.169/1997,  care reprezintă „sediul materiei” în privinţa nulităţii absolute a actelor emise cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr.18/1991 „Prin calitate procesuală se înţelege interesul îndreptăţit al unei persoane de a cere concursul justiţiei, ce izvorăşte din încălcarea unui drept propriu sau dintr-un raport – recunoscut de lege – de conexitate cu acel drept.

Raportat la dispoziţiile legale incidente în cauză, dar şi la practica judiciară în materie, instanţa reţine că, într-o acţiune în anularea act administrativ jurisdic?ional emis în baza Legii nr. 18/1991, legitimare procesuală are orice persoană ale cărei interese au fost nesocotite la eliberarea titlului de proprietate şi care îşi poate justifica interesul printr-un titlu sau orice act  prin care dovedeşte că i-a fost recunoscut  dreptul ce pretinde că îi este lezat prin titlul de proprietate a cărui anulare o solicită .

Or, a?a cum temeinic a re?inut ?i prima instan?ă, intima?ii reclaman?i a

dovedit calitatea ?i interesul prin înscrisul sub semnătură privată intitulat ”Zdelcă „ ?i  prin  sentinţa civilă  nr. … a ….

Astfel, analizând interesul acesteia în promovarea acţiunii, rezultă cu

certitudine că acesta  este legitim, necontravenind legii sau vreunei alte reguli, este născut şi actual, deoarece există la momentul introducerii acţiunii, folosul practic vizând-i direct pe intima?ii- reclaman?i  . Interesul reclamanţilor intimaţi derivă şi din faptul că prezenta situaţie este generată anterior încheierii contractului de donaţie; mai mult, interesul donatorilor reclamanţi există şi în scopul garantării suprafeţei înstrăinate.

?i excep?ia inadmisibilită?ii a fost respinsă în mod temeinic, criticile recurentei fiind nefondate.

Pentru exercitarea acţiunii civile este necesar ca o persoană  să pretindă ( să afirme) un drept subiectiv civil sau să se prevaleze de o  situaţie juridică a cărei realizare pe calea justiţiei este obligatorie .

Pe de altă parte, excepţia inadmisibilităţii invocată de către recurenta, aceasta vizează neîndeplinirea unei  condiţii de exerciţiu a acţiunii,  în speţă, dreptul intima?ilor reclaman?i de a sesiza instanţa de judecată, motivat de existen?a sentin?ei  civile nr. …… Or, existen?a acestei sentin?e nu prive?te o condi?ie de admisibilitate ci reprezintă eventual motive de netemeinicie a ac?iunii.

De altfel, accesul la justiţie şi dreptul la un proces echitabil este asigurat, sub toate aspectele, deoarece, prin legea se asigură şi accesul la instanţele judecătoreşti, legiuitorul reglementând dreptul cetăţeanului de a apela  la justiţie pentru satisfacerea drepturilor sale, iar în cadrul acestei proceduri instanţele se pronunţă asupra încălcării dispoziţiilor legale .

În sprijinul celor reţinute anterior, instanţa are în vedere practica Curţii Europene a Drepturilor Omului care a statuat că „dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut”, precum şi că „există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricărui drept.” (cauza „Golder contra Regatului Unit”, 1975 ) .Astfel, atât timp cât intima?ii au urmat o procedură instituită de lege şi au formulat o acţiune în baza unei norme legale, care permite acestora să se adreseze instanţei pentru apărarea şi valorificarea  drepturilor lor, acţiunea nu poate fi considerată inadmisibilă .

În acelaşi timp, acestora ‚ nu li se poate îngrădi accesul liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, prin negarea dreptului de a ataca în justiţie un înscris autentic . În acest sens invocăm şi practica instanţei supreme, amintind aici, deciziile 6990/10.12.2004, 3149/20.04.2005 şi 1073/01.02.2006 ale Înaltei  Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia civilă  şi de proprietate intelectuală.

Şi în ceea ce priveşte fondul cererii, hotărârea primei  instan?e 

este temeinică ?i legală motivele de recurs fiind nefondate.

Potrivit art. 111 Cod proc. civilă  „ partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept.”

În primul rând, instanţa de control judiciar constată că,  din expunerea motivelor de recurs,  recurenta critică soluţia instanţei de fond ?i  prin prisma interpretării eronate a probelor şi aprecierea subiectivă a acestora care a dus la admiterea, motive ce nu se circumscriu motivelor pentru care se pot cere casarea sau modificarea sentinţei.

În al doilea rând, referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozi?iile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă,  referitor la interpretarea eronată a dispozi?iilor art. 23 din Legea nr. 18/1991, instan?a de control judiciar apreciază că acesta este nefundat. În acest sens, tribunalul re?ine că, instan?a de fond nu ?i-a întemeiat solu?ia pe dispozi?iile acestui text de lege, dimpotrivă, aceasta a re?inut că reclamanţii nu pot fi puşi în posesie  cu vreo suprafaţă de teren  atâta timp cât au dobândit dreptul de proprietate  prin cumpărare  şi nu prin constituire sau reconstituire  în baza dispoziţiilor  speciale ale Legii 18/1991.

Întâi de toate, tribunalul re?ine că ac?iunea este admisibilă, din punctul de vedere al art. 111 Cod procedură civilă, deoarece, intima?ii reclaman?i nu au făcut altceva decât să solicite să se constate existen?a dreptului stabilit prin  sentinţa civilă  nr. …..  .

Prin urmare, ace?tia nu aveau la îndemână o ac?iune în realizarea dreptului, ac?iune de care de altfel uzaseră anterior ?i se finalizase prin pronun?area sentinţei civilă  nr. ……. Pe de altă parte, solu?ia instan?ei este temeinică raportat la probatoriul administrat în cauză, din care rezultă că inten?ia păr?ilor a fost aceea de a înstrăina ?i terenul.

Astfel, în ciuda sus?inerilor recurentei, această inten?ie reiese chiar din înscrisul sub semnătură privată intitulat ” Zdelcă „ validat  prin  sentinţa civilă  nr. ……, în care se men?ionează, ca obiect al înstrăinării, pe lângă construc?ie ?i pomi  fructiferi, gard, vie şi împrejmuiri cu gard. ?i în ceea ce prive?te suprafa?a de teren ce a făcut obiectul vânzării, a?a cum aceasta a fost validată de către instan?a judecătorească, aceasta este de …. ?i a fost identificată de către expert, conform însemnărilor din registrul agricol al vânzătorului dar ?i conven?iei de înstrăinare.  Raportul de expertiză se coroborează ?i cu declara?iile martorilor ….  ?i  … 

Astfel, în mod temeinic şi legal, s-a constatat faptul că reclamanţii au avut calitatea de proprietari pentru suprafaţa de …. astfel cum a fost identificată de prima instanţă. Instanţa are în vedere necesitatea pronunţării unei hotărâri unitare cu privire la întreaga suprafaţă de teren – atât cei …. donaţi cât şi restul de ….. dobândiţi de reclamanţii intimaţi.

Nu în ultimul rând, instan?a de control judiciar apreciază că,  prin admiterea ac?iunii nu se nesocotesc dispozi?iile sentin?ei  civile nr. ….. modificată în parte prin decizia nr. ……, deoarece, s-a dat eficien?ă puterii de lucru judecat  a hotărârii anterioare prin care s-a validat opera?iunea juridică de vânzare cumpărare, respectiv sentinţa civilă  nr. ….. 

În acest sens, instan?a supremă a statuat, într-o decizie de spe?ă că : „…legea şi-a fixat preferinţele sale, în sensul că, în procesul de reconstituire şi de constituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, s-a dat prevalenţă deţinătorilor caselor de locuit şi a anexelor gospodăreşti, aşa încât terenul aferent acestora, precum şi curtea şi grădina din jurul lor, intră, prin voinţa legii, în proprietatea privată a deţinătorilor construcţiilor, în timp ce foştii proprietari trebuie compensaţi cu o suprafaţă de teren echivalentă în intravilan sau, în lipsă, cu teren situat în extravilan, în imediata vecinătate. Deci, în conflictul de drepturi dintre foştii proprietari de terenuri ce, pe timpul colectivizării, au fost ocupate de construcţiile unor terţi şi deţinători actuali ai acestor construcţii, legea, fie din considerente de echitate, fie din raţiuni de stabilitate a raporturilor juridice, i-a preferat pe aceştia din urmă, înţelegând să dispună compensarea celor dintâi cu o suprafaţă de teren echivalentă în intravilan ori, după caz, în extravilan, în imediata vecinătate a terenurilor ocupate de construcţii. ” – decizia nr. 6119 din 4 noiembrie 2004 a Înaltei  Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia civilă  şi de proprietate intelectuală

?i motivul de recurs referitor la gre?ita anulare a adeverin?ei de proprietate este nefondat, având în vedere considerentele expuse anterior dar ?i împrejurarea că, odată stabilit faptul că terenul apar?ine intima?ilor reclaman?i, acesta nu mai putea figura în adeverin?a autorului recurentei. Nici cu privire la acest aspect nu se poate reţine faptul că se încalcă puterea de lucru judecat a  dispozi?iilor sentin?ei  civile nr. …… modificată în parte prin decizia nr. ……, deoarece în prezenta cauză adeverinţa nr. …. este analizată pentru prima oară (valabilitatea acestei adeverinţe); astfel decizia dată de tribunal în 2008 şi prezenta speţă tratează aspecte diferite. Acesta este motivul pentru care instanţa de control judiciar nu va avea în vedere nici procesul verbal de constare depus la fila 36 dosar, considerând că nu poate produce efecte juridice raportat la forma acestuia precum, la probatoriul administrat în cauză – proba testimonială şi la dispoziţiile art. 1312 Codul Civil.

Faţă de aceste considerente, văzând dispoziţiile art. 3041 Cod  procedură civilă şi având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7-9 Cod  procedură civilă sau alte motive de ordine publică, instanţa va respinge recursul formulat de pârâta …. împotriva sentinţei civile nr. …. pronun?ată de  …..,  urmând să menţină hotărârea instanţei de fond.

In ceea ce priveşte cheltuielile de judecată instanţa reţine că, potrivit art. 274 Cod procedură civilă, partea care cade in pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Astfel, raportat la soluţia ce se va pronunţa, de respingere a recursului şi  reţinând culpa procesuală a recurentei  pârâte, instanţa o va obliga pe aceasta, la plata sumei de …. către intimata … cu titlu de cheltuieli de judecată.