SENTINŢA CIVILĂ NR. 1145/2013
Fond funciar – Anulare titlu de proprietate
Acţiunea a fost respinsă pe motiv că reclamanta nu şi-a dovedit calitatea de moştenitor.
Prin acţiunea introdusă la această instanţă la data de 7 decembrie 2012 şi înregistrată sub nr. ……. reclamanta X cu domiciliu în municipiul ……., a chemat în judecată pe pârâtul Y domiciliat în comuna …… şi Comisia Judeţeană de Legea 18 / 1991 de pe lângă Prefectura ….. pentru ca , prin hotărârea ce se va pronunţa , să se dispună :
– anularea titlului de proprietate emis pârâtului Y , pentru imobilul şi terenul aferent acestuia , situat în ……. şi a terenului extravilan în suprafaţă de 6,8 ha;
– să se constate că ¼ din imobilul şi terenul situat în comuna Ciocăneşti , str. Calei , nr. 12 – 16 şi terenul extravilan de 6,8 ha îi aparţin în calitate de moştenitoare a bunicilor materni C.S. şi C.M.
– obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivarea acţiunii reclamanta a învederat următoarele : bunicii materni C.S. şi C.M. au deţinut în timpul căsătoriei imobilul şi terenul aferent gospodăriei, situat în comuna …… şi un teren extravilan de 8 ha .
Din căsătoria bunicilor au rezultat 6 copii cu drepturi egale la succesiune, respectiv : C. F. – fără moştenitori, C.Ghe. – doi moştenitori, dar unul singur în viaţă, C. E. – mama reclamantei aceasta fiind unica moştenitoare, C. M. – un moştenitor, C.S. fără moştenitori şi pârâtul C.I. care are un fiu moştenitor şi doi nepoţi .
De la decesul defuncţilor bunici şi până în prezent nu s-a deschis succesiunea acestora .
La primăria comunei C…., unde figurează imobilele, apare ca unic proprietar, pârâtul C.I.
La data de 31.05. 2012 a solicitat printr-un fax, primăriei, relaţii cu privire la actele în baza cărora pârâtul C. I. figurează ca proprietar atât pe terenul din intravilan cu gospodăria aferentă , cât şi pentru terenul extravilan. Nu a primit nici un răspuns .
Reclamanta, înţelege să solicite partea de ¼ din bunurile aparţinând bunicilor săi , bunuri ce consideră că se împart în mod legal, la 4 persoane : ¼ fiul lui C. Ghe. în calitate de nepot, ¼ pentru P.A., fiica lui C. E., căsătorită N… – în calitate de nepoată, ¼ pentru fiul lui C.M., în calitate de nepot şi ¼ pentru pârâtul C.I. , în calitate de fiu al defuncţilor.
Ceilalţi 2 copii ai defuncţilor, adică C.F. şi C. S. au decedat fără să aibă copii .
Deoarece nu a putut obţine actele necesare pentru a cunoaşte temeiul de drept pentru care s-a emis titlul de proprietate doar pârâtului C.I., reclamanta va depune până la primul termen de judecată o copie a titlului deţinut de pârât.
Înţelege ca până la proba contrară să-şi întemeieze acţiunea pe prevederile L 18 / 1991 modificată şi completată .
Potrivit art. 52 , pct. 1 din L. 18 /1991 /R, în sensul acestei legi „ Comisia Judeţeană „ este autoritate publică cu activitate administrativ – jurisdicţională şi în această calitate, intimata poate modifica, anula sau înlocui titlul de proprietate, în conformitate cu dispoziţiile cu dispoziţiile art. 58 din L. 18 / 1991 .
Acţiunea introdusă de reclamantă are ca obiect principal anularea titlului de proprietate, formulată în temeiul L. 18/1991, emiterea, pe cale de consecinţă a unui nou titlu pe numele său, astfel încât nu este identică cu o acţiune în revendicare, nu este evaluabilă în bani şi nu trebuie exercitată de către toţi coproprietarii.
În acest sens invocă practica judiciară a unor instanţe , făcând referire la sentinţa civilă nr. 469/ 2003 a Judecătoriei Aiud şi la Decizia civilă nr. 896 /A/ 2003 a Tribunalului Alba şi Decizia civilă nr. 486/07.09. 2004 a Curţii de Apel Alba.
În dovedirea acţiunii a înţeles să se folosească de proba cu înscrisuri, expertiză de specialitate, interogatoriu, testimonială şi orice ală probă ar rezulta din dezbaterii .
A solicitat ca situaţia în acre nu se va putea prezenta în instanţă să solicite judecarea cauzei şi în lipsă, conform art. 242 al.2 C.p. civ.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 82, art. 112 , art.242 , art.274 al.1 C.p. civ. coroborate cu dispoziţiile L. 18 / 1991 modificată şi completată din L.169/ 1997, L. 1/ 2000, L.10/ 2001 şi L. 247 / 2005.
A anexat acţiunii – copie certificat naştere, şi certificat de deces, C. E., certificat de naştere N.A., certificat de căsătorie, copie C.I. reclamantă, Notificarea din 31.05. 2012 către Primăria comunei C…. cu dovada de transmitere prin fax ;
Actele propuse în probatoriu au fost suplimentate şi trimise prin poştă instanţei, la termenul de 04.02.2013 , fiind cusute la dosar la filele 38 – 52.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, în termen legal, pârâtul C.I, a invocat excepţia lipsei calităţii de moştenitor a reclamantei, de pe urma defuncţilor C. S. şi C.M. În susţinerea excepţiei se invocă faptul că reclamanta a solicitat prin petitul 2 al acţiunii să se constate că are dreptul la ¼ din imobilul rămas de pe urma defuncţilor, în calitate de moştenitoare.
Pe cale de consecinţă a ridicat şi excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei, care nefăcând dovada calităţii de moştenitor nu poate avea nici calitate procesual activă în cauză .
Pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, întrucât autoarea reclamantei C. E. nu a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate potrivit dispoziţiilor L. 18 / 1991 , iar în această situaţie nu poate cere anularea titlului de proprietate.
A mai susţinut pârâtul că fiecare dintre fraţii săi şi-au primit drepturile cuvenite de la părinţi, iar cererea pentru terenul ce face obiectul litigiului a fost formulată în nume propriu.
A ridicat excepţia insuficientei timbrării a acţiunii , considerând că aceasta trebuie timbrată la valoarea petitului II al acţiunii , iar ulterior a ridicat aceiaşi excepţie – în şedinţa din 15.04. 2013, în concluziile puse pe fond şi cu privire la capătul principal al cererii .
Excepţia de netimbrare , pentru ambele capete a de cerere va fi respinsă ca neîntemeiată, având în vedere că acţiunea în anulare a unui titlu de proprietate, introdusă în temeiul L. 18 / 1991 este scutită de plata taxei de timbru conf. art. 16 din L.146/ 1997 şi pe cale de consecinţă este scutit de plata taxei de timbru şi capătul de cerere subsecvent .
Ulterior introducerii acţiunii , reclamanta a făcut o precizare a acesteia , indicând numărul T.P. a cărui anulare o cere , acesta fiind 21427 ( fila 59 dosar ) .
În combaterea excepţiilor lipsei calităţii de moştenitor respectiv a calităţii procesual active , reclamanta a învederat că mijloacele de probă admisibile în acest cadru sunt : certificatul de moştenitor sau certificatul de calitate de moştenitor, testamentul , actele de stare civilă şi orice alte mijloace de probă admise de leg.
În finalul precizărilor , reclamanta a solicitat instanţei să pună în vedere pârâtului să depună la dosar înscrisul cu care el face dovada calităţii de proprietar .
Reclamanta a învederat că în urma demersurilor sale , a primit o adresă de la primăria comunei Ciocăneşti conform căreia , pârâtul figura în registrul agricol cu suprafaţa de 6,82 ha în vol. 5 /I/ 2013 poziţia 44 , conform cu T.P. nr. …..
Anexează cererii precizatoare în copii conform cu originalul următoarele acte : Certificat de naştere C. E., Certificat de căsătorie C.E., Certificat de deces N.E. ( C. E. căsătorită ), Certificat de naştere P. A., ( fostă N.A. ) , adresa nr. 872/20.02. 2013 a Primăriei C….. , fişa de punere în posesie nr. …. , copie C.I. P.A .
Prin întâmpinare/ note scrise depuse la dosarul cauzei ( întâmpinarea fiind depusă în termenul prev. de art. 132 C.p. civ. ) pârâta C.J.P.S.D.P.P.A.T.Călăraşi, a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă pentru următoarele considerente :
Conf. disp. art. 8 şi urm. din Legea nr. 18/1991 – Legea fondului funciar republicată, modificată şi completată, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie se face în condiţiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.
De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producţie sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum şi. în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă şi alte persoane anume stabilite.
Stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere prin eliberarea unui titlu de proprietate (…). Reclamanta nu face dovada respectării acestei proceduri legate.
De la intrarea în vigoare a Legii nr. 18/1991 – Legea fondului funciar, respectiv de la data de 19.02.1991. reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se realizează numai prin procedura specială, stabilită de această lege, şi, în consecinţă, acţiunea formulată direct în faţa instanţei de judecată este o revendicare de drept comun şi este inadmisibilă deoarece Legea nr. 18/1991 este o lege specială şi derogatorie de la dreptul comun.
S-a considerat că acţiunea în revendicare întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun nu poate fi admisă nici atunci când persoanele îndreptăţite au urmat procedura administrativă obligatorie, atât în situaţiile în care această procedură a fost finalizată, prin emiterea titlului de proprietate, cât şi în situaţia în care această procedură nu a fost încheiată.
Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, aplicarea operaţiunii juridice de restituire integrală (restitutio in integrum), a fost guvernată de prevederile dreptului comun în materia revendicării, reprezentat prin dispoziţiile din Codul civil.
Legea nr. 18/1991, ca lege nouă, suprimă, practic, acţiunea dreptului comun şi, fără a elimina accesul la justiţie, perfecţionează sistemul reparator, iar prin norme de procedură speciale îl subordonează controlului judecătoresc.
Întrucât reglementările cuprinse în Legea nr. 18/1991 interesează substanţial şi procedural ordinea publică, rezultă că acestea sunt de imediată aplicare. în acest context, după data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, acţiunea în revendicare a terenurilor pe care le vizează nu mai este admisibilă pe calea dreptului comun, persoanele îndreptăţite fiind ţinute să urmeze procedura stabilită de legea specială. Este de precizat, însă, că o acţiune fondată pe dispoziţiile noii legi este condiţionată de parcurgerea unei proceduri administrative: obligatorii, prealabilă sesizării instanţei judecătoreşti. Declanşarea procedurii are loc, în conformitate cu prevederile art.8 şi urm. din Legea nr. 18/1991, pe calea unei cereri adresate de persoana îndreptăţită primăriei localităţii în a cărei rază teritorială se află terenul pentru care urmează a fi reconstituit dreptul de proprietate.
În cazul unor întârzieri nejustificate ale răspunsului la cererea adresata primăriei persoanele îndreptăţite pot obţine soluţionarea acesteia şi, ca atare, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului solicitat, pe calea unei acţiuni în justiţie îndreptate împotriva refuzului nejustificat al comisie locale de a soluţiona cererea, iar nu pe calea unei acţiuni în revendicare de drept comun.
O asemenea condiţie prealabilă nu încalcă prevederile art. 21 din Constituţie, care consacră accesul liber la justiţie, întrucât vizează faza administrativă a procedurii necontencioase şi nu afectează substanţa dreptului garantat atât constituţional, cât şi prin art. 6 alin. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994. în acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că “dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut”
precum şi că “există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricărui drept”. Aşadar , cu condiţia ca dreptul să fie efectiv, statul poate să reglementeze într-un anumit mod accesul la justiţie şi chiar să îl supună unor limitări sau restricţii.
O modalitate prin care un stat-parte la Convenţie poate limita sau restrânge dreptul la un proces echitabil este şi obligativitatea parcurgerii unei proceduri administrative prealabile. în acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că “raţiuni de flexibilitate şi eficienţă, care sunt pe deplin compatibile cu protecţia drepturilor omului, pot justifica, intervenţia anterioară a unor organe administrative sau profesionale [….] ce nu satisfac sub fiecare aspect în parte exigenţele menţionatelor prevederi ; un asemenea sistem poate fi reclamat de tradiţia juridică a mai multor state membre ale Consiliului Europei”. Această posibilitate reprezintă marja de apreciere pe care Curtea o recunoaşte statelor membre în privinţa drepturilor fundamentale care nu sunt privite ca drepturi absolute, cum este şi dreptul la un proces echitabil.
Accesul la justiţie presupune în mod necesar însă ca, după parcurgerea procedurilor administraţie, partea interesată să aibă posibilitatea să se adreseze unei instanţe judecătoreşti. În lipsa unei asemenea posibilităţi, dreptul de acces la instanţă ar fi atins în substanţa sa . În măsura în care aceste exigenţe sunt respectate, dreptul de acces la justiţie nu este afectat.
Se poate constata că, prin Legea nr. 18/1991, au fost reglementate nu numai procedurile administrative de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor dar şi modalităţile de a ataca în justiţie măsurile dispuse în cadrul acestei proceduri . Astfel , potrivit art. 27 al. 3 din HG nr. 890/2005, persoanele nemulţumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de către comisiile locale pot face, în termen de 10 zile de la afişare, contestaţie adresată comisiei judeţene, iar, potrivit disp. art. 53 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată, modificată şi completată, împotriva hotărârii comisiei judeţene asupra contestaţiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare. Deci, persoana îndreptăţită are posibilitatea de a supune controlului judecătoresc toate hotărârile care se iau în cadrul procedurii legilor fondului funciar, inclusiv refuzul persoanei juridice de a soluţiona cererea formulată.
Pe de altă parte, s-a reţinut că, prin respingerea ca inadmisibilă a acţiunii în revendicare de drept comun formulată după data intrării în vigoare a Legii fondului funciar nr. 18/1991, nu se aduce atingere nici art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului, care garantează protecţia unui bun actual aflat în patrimoniul persoanei interesate sau a unei speranţe legitime cu privire la valoarea patrimonială respectivă. Ori, aşa cum reiese din jurisprudenţa sa în materie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că simpla solicitare de a obţine un bun preluat de stat nu reprezintă niciun bun actual şi nici o speranţă legitimă. Prin urmare, terenurile care se încadrează în domeniul de aplicare a Legii nr. 18/1991 nu mai pot fi restituite decât în condiţiile prevăzute de acest act normativ, fiind exclusă acţiunea în revendicare de drept comun, cu excepţia acţiunilor pendinte la data de 19 februarie 1991.
Concursul dintre legea specială şi legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială.
Dispoziţiile Legii fondului funciar nr. 18/1991- lege specială şi derogatorie de la dreptul comun – sunt obligatorii de la data intrării ei în vigoare, în raport şi de adagiile generaţia specialibus non derogant şi specialia generalibus derogant.
În consecinţă, legiuitorul permite reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile Legii nr. 18/1099, act normativ cu caracter special, care se aplică cu prioritate fată de prevederile din Codul civil, care constituie dreptul comun în materia revendicării, în caz contrar, s-ar ajunge la situaţia în care dispoziţiile Legii nr. 18/1991 ar fi golite de conţinut, astfel încât să nu-şi producă efectele juridice, or nu aceasta este raţiunea pentru care a fost adoptată o atare lege specială de reparaţie.
În consecinţă, legiuitorul permite reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile Legii nr. 18/1099, act normativ cu caracter special, care se aplică cu prioritate fată de prevederile din Codul civil, care constituie dreptul comun în materia revendicării, în caz contrar, s-ar ajunge la situaţia în care dispoziţiile Legii nr. 18/1991 ar fi golite de conţinut, astfel încât să nu-şi producă efectele juridice, or nu aceasta este raţiunea pentru care a fost adoptată o atare lege specială de reparaţie.
În drept. art. 115-118 C.pr. civ.
La termenul din 25.03. 2013 , pârâtul prin apărător a formulat, cerere pentru lipsă de apărare , solicitând a-i fi comunicate ( apărătorului ) copii de pe actele de proprietate de care se prevalează pârâtul . Cunoaşterea acestor acte este necesară deoarece , în afara titlului de proprietate nr.21427 / 1998 ar mai exista încă un titlu, în baza căruia pârâtul a înstrăinat nuda proprietate asupra imobilului casă de locuit.
Instanţa a comunicat pârâtului doar copia T.P. depus de pârât în dosar
( nr. 21427) reclamantului revenindu-i obligaţia de a dovedi acţiunea prin administrarea probelor în conformitate cu dispoziţiile art. 1169 Cod civil ; instanţa nu se poate substitui reclamantului în ce priveşte acest aspect, în virtutea rolului său activ .
La termenul următor acordat , în lipsa reclamantului şi apărătorului acestuia , pârâtul , prin apărător a solicitat judecarea cauzei în baza probelor administrate ; instanţa a reţinut cauza în pronunţare considerând cercetarea judecătorească terminată şi având în vedere că reclamantul a evocat judecarea cererii sale şi în lipsă.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele :
Cu privire la excepţia de netimbrare a capătului II al cererii – constatarea calităţii de moştenitoare a reclamantei , pentru cota de ¼ din imobilul casă de locuit şi terenul aferent ,totul situat în com. C….. , judeţul Călăraşi instanţa reţine că doar capătul de cerere având acest obiect , referitor la terenul aferent poate fi considerat subsecvent acţiunii principale introduse în baza dispoziţiilor L. 18 / 1991.
Într-adevăr , acţiunile introduse în aceste condiţii sunt scutite de plata taxei de timbru , în conformitate cu disp. art. 15 lit. p din L. 146 / 1997, coroborate cu dispoziţiile din L. 18 / 1991.
Constatarea dreptului de proprietate pentru 1/4 din respectivul teren , este subsecvent acţiunii principale , şi va urma acelaşi regim juridic în privinţa timbrării, în sensul că este scutit de plata taxei de timbru .
În ce priveşte constatarea aceluiaşi drept de proprietate pentru 1/4 din imobilul casă de locuit – acţiunea se bazează pe dreptul comun , ar fi trebuit să fie introdusă în contradictoriu cu toţi moştenitorii cu vocaţie succesorală ai defuncţilor C. S. şi C. M.
În raport cu cele arătate mai sus acţiunea ar fi trebuit timbrată la valoarea obiectului acţiunii , în conformitate cu disp. art. 3 lit. c ( indice 2) din L. 146 / 1997 cu suma de 50 lei / moştenitor .
Reclamanta a refuzat în mod constant timbrajul cu argumentaţia prezentată anterior în considerent ;în consecinţă instanţa va anula capătul de ceree privind constatarea calităţii de moştenitor pentru ¼ din casa de locuit ( cota parte ideală, în indiviziune cu alţi moştenitori ).
Referitor la excepţia lipsei calităţii de moştenitor respectiv a lipsei calităţii procesual active a reclamantei , instanţa a respins-o întrucât prin actele de stare civilă depuse la dosar se face dovada că reclamanta este nepoată bunicilor materni C.S. şi C.M.
În conformitate cu disp. art. 109 ( indice 1 ) C.p. civ. instanţa constată că prin acest capăt de cerere a fost ivestită cu o acţiune având ca obiect dezbaterea succesiunii defuncţilor C.S.şi C.M. ,în condiţiile în care se cere stabilirea calităţii de moştenitor a reclamantei pentru ¼ din imobilul situat în com. C….., rămas de pe urma de defuncţilor .
Sesizarea instanţei se putea face numai după îndeplinirea procedurii notariale prealabile.
Reclamanta avea obligaţia să ataşeze acţiunii încheierea emisă de notarul public cu privire la verificarea evidenţelor succesorale prevăzute de Codul civil şi de lege ( art. 109( indice 1 ) al.4 ) .
Excepţia neîndeplinirii procedurii succesorale notariale a fost pusă în discuţie din oficiu şi admisă, deoarece reclamanta nu a făcut dovada respectării cerinţelor prevăzute de art. 109 ( indice 1 ) C.p. civ. –cererea sa adresată instanţei fiind prematură.
Pe fondul cauzei instanţa a pronunţat o soluţie de respingere a capătului de cerere privind anularea titlului de proprietate cu nr.21427/ din 19.03. 1998, emis pentru suprafaţa de 6,8 ha pentru următoarele considerente :
Dispoziţiile Legii fondului funciar nr. 18/1991- lege specială şi derogatorie de la dreptul comun – sunt obligatorii de la data intrării ei în vigoare, în raport şi de adagiile generaţia specialibus non derogant şi specialia generalibus derogant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE :
Respinge excepţia lipsei calităţii de moştenitor respectiv a lipsei calităţii procesual active a reclamantei X, ridicată de pârâtul Y .
Admite excepţia prematurităţii capătului II al acţiunii , respectiv al constatării dreptului de proprietate al reclamantei, pentru 1/4 din imobilele deţinute de bunicii materni C.S. şi C.M. şi pe cale de consecinţă respinge acţiunea cu privire la acesta.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de anulare a titlului de proprietate nr. 21427/ 1998 cerere formulată în contradictoriu cu pârâtul C. I.şi C.J.P.S.D.P.P.A.T. Călăraşi .
Cu recurs în 15 zile de la comunicare .
Pronunţată în şedinţa publică din 15 aprilie 2013.
