Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni la data de 09.11.2011 sub nr. 3400/227/2011 reclamanții F.V și F.Cau solicitat, în contradictoriu cu pârâții S.T, Comisia orășenească de fond funciar D. și Comisia Județeană de fond funciar Suceava anularea titlului de proprietate nr. /28.02.2011.
În motivarea acțiunii a arătat că prin cererea din luna martie adresată Comisiei locale de fond funciar D. petenta A.T.E, bunica pârâtei, a solicitat stabilirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,52ha teren care s-ar găsi la poziția 16 în tabelul nominal cu membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativă. Inițial cererea a fost aprobată numai pentru 0,07 ha curți construcții pe raza satului Gulia, emițându-se în acest sens Titlul de proprietate nr. /29.03.1996, iar în procesul-verbal de punere în posesie s-a menționat că suprafața se găsește în anexa 2A, poziția 16. Ulterior, în anul 2001, comisia orășenească se adresează comisiei județene cu propunerea de a se valida dreptul de proprietate al petentei și pentru o suprafață de 0,52ha, fără a se preciza, măcar generic, locația acesteia. Propunerea a fost validată prin Hotărârea nr. /27.09.2001, dispunându-se deschiderea unei noi poziții în anexa 2A, sat Gulia. La data de 15.02.2006, cu prilejul operațiunii de punere în posesie, pe raza comunei Gulia s-a identificat doar suprafața de 0,12 ha.
Au susținut reclamanții că în luna martie 2009 pârâta S. s-a adresat Judecătoriei Fălticeni pentru obligarea comisiei orășenești la punerea în posesie cu privire la 2410 metri pătrați, care a fost admisă în parte, în sensul obligării comisiei la punerea în posesie pentru suprafața de 0,52 ha. Potrivit mențiunilor din procesul-verbal din 01.03.2010, s-a constatat că suprafața de teren în discuție a fost dobândită de către reclamanți prin contract de vânzare-cumpărare, motiv pentru care nu s-a mai făcut punerea în posesie.
La data de 08.12.2011 primarul, secretarul și specialistul în măsurători topografice au ticluit din birou un proces-verbal de punere în posesie pentru suprafața menționată, emițându-se și titlul de proprietate nr. /28.02.2011, care este lovit de nulitate absolută întrucât A.E figurează pe raza localității satului Gulia doar cu 0,07 ha teren. Suprafața de 2400 metri pătrați a aparținut familiei C., iar aceasta face trup comun cu o suprafață mai mare, de 5200 metri pătrați, pe numele C.F fiind emisă adeverința de proprietate nr. /27.08.1991. Ulterior parcela de 5200 metri pătrați a intrat în circuitul civil, fiind vândută succesiv. Astfel, la data emiterii titlului de proprietate nr. /28.02.2011 terenul pretinsă de pârâtă nu se mai afla la dispoziția comisiei locale, ci se afla în proprietatea reclamanților încă din anul 2002.
Au susținut reclamanții că, în contradicție cu dispozițiile art. 27 alin. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991 și art. 34 alin. 2, 4 și 8 din Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, suprafața de teren nefiind identificată efectiv.
În drept au fost invocate dispozițiile art. III lit. a din Legea nr. 169/1997.
Reclamanții au depus în probațiune înscrisuri.
La data de 09.12.2011 pârâta Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că titlul de proprietate este actul autentic cel mai important prin care se finalizează activitatea comisiilor locale și a comisiilor județene de aplicare a legii fondului funciar. Titlul de proprietate este emis în baza hotărârii unei autorități administrativ jurisdicționale, respectiv comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. Procedura se desfășoară în trepte, începând cu formularea cererii de stabilire a dreptului de proprietate, introdusă la primăria în raza căreia se află terenul, aceasta fiind soluționată de comisia de specialitate, iar titlul se emite după operațiunea de validare, în baza documentației care cuprinde anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor.
A susținut pârâta că față de considerentele arătate cererea trebuie soluționată în contradictoriu cu Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 36 din Hotărârea Guvernului nr. 890/2005.
La data de 19.12.2011 pârâta Comisia orășenească de fond funciar D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
În motivare pârâta a menționat că titlul de proprietate a cărui anulare se cere a fost emis în baza HCJ nr. 361/27.09.2001 și a sentinței civile nr. 1485/25.06.2009 pronunțată de Judecătoria Fălticeni, prin care i s-a reconstituit pârâtei S.Tdreptul de proprietate în suprafață de 2410 metri pătrați pe vechiul amplasament. Deși membrii comisiei locale au depus numeroase eforturi pentru a aduce la îndeplinire această obligație, punerea în posesie a fost îngreunată datorită opoziției reclamanților. S-au efectuat deplasări în teren, apelându-se și la sprijinul organelor de ordine, procedându-se la identificarea și măsurarea terenului, conform procesului-verbal de punere în posesie. Având în vedere dispozițiile hotărârii judecătorești și art. 27 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, respectiv art. 5 lit. c, h, i din Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, nu a făcut decât să își îndeplinească obligațiile ce îi revin, conformându-se hotărârii judecătorești.
Pârâta a mai susținut că adeverința de proprietate prin care s-ar fi reconstituit dreptul de proprietate în favoarea autoarei reclamanților a fost eliberată de către Comisia de fond funciar Liteni, astfel încât nu se poate pronunța asupra legalității și temeiniciei acesteia. Reconstituirea nu se poate realiza pe vechiul amplasament dacă există acte de reconstituire emise cu respectarea legii în favoarea terțelor persoane, însă nu se poate susține că aceasta este situația câtă vreme nu a fost parcursă o procedură de alte persoane. Astfel, eliberarea titlului s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind incidente cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. III din Legea nr. 169/1997.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă și Legea nr. 18/1991.
La data de 27.01.2012 reclamanții au completat acțiunea formulată, înțelegând să solicite și constatarea nulității absolute a procesului-verbal de punere în posesie nr. 524/08.02.2011.
La data de 16.02.2012 pârâta S.T a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
În motivare aceasta a arătat că acțiunea în nulitate poate fi introdusă de orice persoană care justifică un interes legitim, or caracterul legitim al interesului pe care îl pot invoca reclamanții este condiționat de dobândirea valabilă a dreptului de proprietate asupra terenului evidențiat în titlul contestat, or reclamanții din prezenta cauză nu au dobândit în mod valabil dreptul de proprietate asupra terenului care se suprapune cu cea din titlul contestat, motivat de faptul că actele succesive de vânzare au la bază adeverința nr. 195/1991 emisă de Comisia de fond funciar Liteni în favoarea lui C.F. Pentru terenul din adeverință nu s-a emis vreodată titlu de proprietate sau proces-verbal de punere în posesie, ci doar o schiță a proprietății situate în satul Liteni, pentru o suprafață de teren de 528 metri pătrați.
Cu privire la fondul cauzei, pârâta a arătat că autoarea sa, A.E, a avut în proprietate anterior cooperativizării o suprafață de 0,52 ha teren situată pe raza satului Gulia, comuna D., declarată în rolul său agricol din perioada 1959-1962. Deși în registrul agricol este înscrisă în dreptul a două parcele mențiunea Valea Poienii, această denumire nu se referă la un amplasament anume, ci reprezintă denumirea unei localități din comună. Autoarea sa nu a avut niciodată în proprietate teren pe raza acestei localități, toate suprafețele sale fiind în satul Gulia, unde a avut și gospodăria. Această împrejurare este confirmată și de mențiunile din contractul de vânzare-cumpărare nr. …164/1960 prin care fiul autoarei și tatăl său a cumpărat de la autoare, bunica sa o suprafață de teren ce se învecinează cu terenul defunctei A.E, în satul Gulia. Totodată, potrivit titlului de proprietate nr. 4368/2006, din suprafața totală de 5200 mp declarată în rolul lui A.E a fost identificată în vecinătatea terenului în litigiu din intravilanul satului Gulia o suprafață de 1290 metri pătrați teren ce reprezintă parte din vechiul amplasament al defunctei sale bunici.
Pârâta a precizat că în dosarul nr. 714/227/2009 al Judecătoriei Fălticeni s-au administrat probe cu privire la situația vechiului amplasament deținut de A.E și s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, că suprafața de 2410 metri pătrați care a fost ulterior înscrisă în titlul contestat este situată pe raza satului Gulia, teren deținut în prezent de către reclamanți. În ceea ce privește valorificarea dreptului subiectiv de reconstituire, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că defuncta A.Ea formulat la data de 6 martie 1991 cerere de reconstituire pentru suprafața de 0,52 ha. Împrejurarea că această cerere a fost instrumentată cu întârziere (în anul 2001) nu este imputabilă părții și nu poate conduce la înlăturarea beneficiului reconstituirii din moment ce, în accepțiunea Legii nr. 18/1991, singurul demers pe care trebuie să îl întreprindă persoana îndreptățită constă în formularea cererii de reconstituire. Referitor la susținerea reclamanților în sensul că în Hotărârea CJ Suceava nr. 361/2001 nu este indicat nici măcar generic locația terenului, aceasta este neîntemeiată, din cuprinsul hotărârii rezultând că terenul se află pe raza comunei Gulia, iar stabilirea amplasamentului și punerea în posesie sunt operațiuni subsecvente validării.
Pârâta a susținut că nici sub aspectul modului în care a fost individualizată prin punere în posesie suprafața de 2410 metri pătrați nu pot fi reținute criticile reclamanților, aceasta realizându-se în conformitate cu dispozițiile sentințelor civile nr. 1485/2009 și 1141/2010 prin care Comisia D. a fost obligată la punerea în posesie, pe vechiul amplasament. Cum procesul-verbal de punere în posesie corespunde întru totul cu vechiul amplasament indicat în considerentele sentinței civile nr. 1485/2009, nu se poate susține că punerea în posesie s-a făcut pe un alt amplasament.
A mai menționat pârâta că titlul de proprietate nr. 1569/1996 a fost nelegal emis în favoarea defunctei A.E, întrucât la data emiterii acestuia cererea de reconstituire nu fusese validată, operațiunea de validare realizându-se ulterior, conform hotărârii nr. 361/2001 a CJ Suceava. Totodată, amplasamentul înscris în titlul menționat nu a aparținut lui A.E, ci surorii sale, A.E…
Pârâta a susținut că în condițiile în care terenul este situat pe raza satului Gulia, Comuna D. competența de efectuare a operațiunii de punere în posesie revenea Comisiei locale D.. Anterior punerii sale în posesie, această comisie nu a efectuat operațiuni similare în favoarea lui C.F, de la care se pretinde că ar proveni parcela în discuție. Sub aspectul legalității actelor de reconstituire, este lipsită de relevanță împrejurarea că terenul în litigiu a format obiectul unor contracte succesive de vânzare, fără ca vânzătorul inițial să fi fost pus în posesie sau să fi obținut un titlu de proprietate, aceasta întrucât prin efectul unor asemenea acte, încheiate cu un neproprietar, suprafața în discuție nu intră în mod legal în proprietatea reclamanților și prin urmare putea fi atribuită în conformitate cu Legea nr. 18/1991.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Pârâta a anexat cererii înscrisuri.
La data de 08.04.2013 cauza a fost scoasă de pe rolul Judecătoriei Fălticeni și înaintată Judecătoriei Constanța ca urmare a admiterii cererii de strămutare, prin încheierea Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosarul nr. /1/2013.
Sub aspectul probatoriului, au fost administrate proba cu înscrisuri, cu interogatorii, proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați C.E, B.D, M.Eși U.Dși proba cu expertiză topografică.
De asemenea, la dosarul cauzei au fost atașate dosarele nr. /227/2009 și /227/2010 ale Judecătoriei Fălticeni.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate în cauză, instanța reține următoarele:
Calitatea procesuală, condiție de exercitare a acțiunii civile, este definită ca identitatea dintre persoana reclamantului și titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății, respectiv identitatea între cel împotriva căruia este îndreptată cererea și cel obligat în același raport.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă, având în vedere că obiectul cererii îl constituie anularea unui titlu de proprietate emis în temeiul dispozițiilor Legii nr. 18/1991, subiectul pasiv al raportului litigios nu poate fi decât emitentul actului, respectiv Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava. Faptul că în procesul de reconstituire are atribuții și Comisia locală nu exclude calitatea comisiei județene, ca emitent al actului contestat.
Pentru aceste argumente, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâta menționată va fi respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește calitatea procesuală activă a reclamanților, instanța reține art. III din Legea nr. 169/1997 conferă posibilitatea de a cere anularea actelor emise în baza legii fondului funciar oricărei persoane interesate, având astfel deschisă calea acțiunii în anulare orice persoană care justifică un interes în anularea unui titlu de proprietate.
Contrar susținerilor pârâtei S.T, instanța apreciază că reclamanții au dovedit calitatea procesuală activă, interesul în promovarea acțiunii în constatarea nulității titlului de proprietate fiind justificat de faptul că aceștia posedă suprafața pentru care s-a emis titlul în favoarea unei alte persoane. O analiză a titlului de proprietate al reclamanților excedează însă verificării prealabile a calității procesuale active, drept condiție de exercitare a acțiunii civile, valabilitatea titlului fiind o chestiune ce ține de însuși dreptul dedus judecății.
În consecință, și excepția lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor F.V şi F.Cinvocată de către pârâta S.T urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
1. Situația reclamanților. În fapt, reclamanții posedă un teren în suprafață de 5200 metri pătrați situat în satul Gulia, comuna D., județul Suceava, dobândindu-l prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. /03.04.2002 încheiat la BNP Maria Apostol (filele 30-31 dosar constituit la Judecătoria Fălticeni) de la vânzătorii U.Fși U.C.M, dreptul de proprietate fiind înscris în cartea funciară nr. 30243 a comunei D..
Aceștia din urmă au dobândit imobilul prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. /13.04.2001 la BNP L.M (fila 26 dosar constituit la Judecătoria Fălticeni) de la C.M și C.R care, la rândul lor, l-au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. /27.05.1992 la Notariatul de stat al Județului Suceava de la C.F(fila 25 dosar constituit la Judecătoria Fălticeni).
C.F, autoarea inițială a reclamanților, și-a justificat dreptul de proprietate asupra terenului prin adeverința de proprietate nr. /27.09.1991 eliberată de către Comisia Comunală Liteni (fila 24 dosar constituit la Judecătoria Fălticeni) în care se arată că în favoarea acesteia s-a stabilit dreptul de proprietate prin hotărârea comisiei județene nr. 2315/20.08.1991 pentru o suprafață de 0,52 ha, prevăzută în tabelul anexa nr. 2A, la poziția 135 (filele 259 și următoarele dosar constituit la Judecătoria Fălticeni).
2. Situația pârâtei S.T. Pârâta S.T este descendenta defunctei A.E, cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra mai multor terenuri, după cum urmează: prin titlul de proprietate nr. 1569/26.03.1996 (fila 7 dosar constituit la Judecătoria Fălticeni) suprafața de 700 metri pătrați în satul Gulia; prin titlul de proprietate nr. 4368/20.03.2006 suprafața de 1290 metri pătrați în satul Gulia (fila 12 dosar constituit la Judecătoria Fălticeni); prin titlul de proprietate nr. 4914/28.02.2011 suprafața de 2410 metri pătrați în satul Gulia (fila 21 dosar constituit la Judecătoria Fălticeni).
Acest din urmă titlu de proprietate a fost emis pentru a pune în aplicare sentința civilă nr. 1485/25.06.2009 a Judecătoriei Fălticeni, irevocabilă prin decizia Tribunalului Suceava nr. 1722/27.10.2009 pronunțate în dosarul nr. 714/227/2009, prin care Comisia orășenească D. a fost obligată să o pună pe pârâtă în posesie pentru o suprafață de 2140 metri pătrați, pe vechiul amplasament.
Pentru punerea în posesie s-a întocmit procesul-verbal nr. 524/08.02.2011 (fila 20 dosar constituit la Judecătoria Fălticeni), reținându-se că terenul se suprapune parțial cu imobilul dobândit de către reclamanți.
Titlurile ulterioare anului 2001 au avut la bază Hotărârea Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava nr. 361/27.09.2001 prin care A.Ea fost validată cu o suprafață totală de 0,523 ha.
3. Litigiile dintre reclamanți și pârâta S.T. Cauza înregistrată sub nr. 174/227/2009 a avut ca părți pe S.T în calitate de reclamantă și pe soții F., alături de Comisia orășenească D., în calitate de pârâți, obiectul acestuia fiind obligare la punere în posesie. Prin decizia Tribunalului Suceava a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a soților F., cererea fiind respinsă față de aceștia.
Totodată, în cauza înregistrată sub nr. /227/2008 S.T a solicitat desființarea Hotărârii Comisiei Județene Suceava nr. 909/31.10.2008 (filele 237 și următoarele dosar constituit la Judecătoria Fălticeni), prin a fost respinsă contestația sa cu privire la soluția dată de către Comisia locală cu privire la cererea de reconstituire pentru suprafața de 0,25 ha însă a renunțat ulterior la judecată.
4. Analiza titlului de proprietate nr. /28.02.2011 emis de către Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava și a procesului-verbal de punere în posesie nr. /08.02.2011.
Nulitatea absolută a titlurilor de proprietate a fost reglementată prin art. III din Legea nr. 169/1997, aceasta cuprinzând o enumerare exemplificativă a actelor lovite de nulitate absolută emise cu încălcarea legilor fondului funciar precum și a cazurilor când aceasta intervine.
În ceea ce privește procesul-verbal de punere în posesie, acesta este actul întocmit de către comisia locală care a propus validarea și se realizează anterior emiterii titlului de proprietate, pe baza unor măsurători tehnice efectuate în teren.
Deși legea nu consacră în mod expres cazurile de nulitate ale unui astfel de proces-verbal, instanța apreciază că prin sintagma actele de constituire sau reconstituire uzată în art. III menționat anterior, legiuitorul a avut în vedere atât titlurile de proprietate, cât și procesele-verbale de punere în posesie, cazurile enumerate în dispoziția legală aplicându-se corespunzător.
Cu titlu preliminar, instanța reține că nu pot fi avute în vedere criticile aduse de către reclamanți actelor contestate constând în faptul că pârâta nu era îndreptățită la reconstituire, iar la baza acestuia nu au stat registrele agricole care fac dovada proprietății autoarei pârâtei, precum și faptul că registrele agricole depuse la dosarul cauzei în contraprobă fac dovada proprietății autoarei acestora, C., întrucât se opune, cu putere de lucru judecat, sentința civilă nr. 1485/25.06.2009 a Judecătoriei Fălticeni, irevocabilă prin decizia Tribunalului Suceava nr. 1722/27.10.2009 pronunțate în dosarul nr. 714/227/2009, prin care s-au analizat aceste aspecte, respectiv dacă pârâta S.T este îndreptățită la reconstituire. Ca atare, la acest moment nu se mai poate pune în discuție dreptul la reconstituire al acesteia, problema fiind tranșată în mod definitiv printr-o altă hotărâre judecătorească.
De asemenea, instanța reține că argumentele pârâtei S.T în sensul că titlul originar al autoarei reclamanților, respectiv adeverința de proprietate nr. 135/27.09.1991 este emisă de către Comisia Locală a localității Liteni, sunt întemeiate, astfel încât nu este incident cazul de nulitate constând în faptul că asupra aceluiași teren au fost emise acte de reconstituire în favoarea terțelor persoane.
În ceea ce privește argumentul reclamanților constând în aceea că și-au înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, instanța apreciază că acesta nu este de natură, prin sine însuși, să atragă nulitatea titlului emis în favoarea pârâtei, cartea funciară având rol de informare, de publicitate. O comparare a titlurilor părților însă nu este însă împiedicată de o astfel de înscriere, însă nici nu face obiectul prezentei cauze.
Ca regulă generală, instanța este ținută a analiza dacă titlul de proprietate a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale pe de o parte și ale hotărârii judecătorești prin care comisia locală a fost obligată la punerea în posesie, pe de altă parte.
Instanța constată că prin sentința civilă menționată, deși Judecătoria Fălticeni și Tribunalul Suceava au apreciat că pârâta S.T este îndreptățită a fi pusă în posesie pentru o suprafață de 2410 metri pătrați conform Hotărârii Comisiei Județene nr. 361/2001, nu au administrat probe în vederea identificării acesteia, ci doar au enunțat regula în materie, instituită de art. 14 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, în sensul că restituirea se va face pe vechiul amplasament, revenindu-i astfel Comisiei locale obligația de a stabili amplasamentul.
Punerea în posesie se realizează, conform art. 34 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, pe bază de măsurători topografice, se vor efectua în conformitate cu prevederile art. 27 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de către specialişti în măsurători topografice, cadastru agricol, organizarea teritoriului, îmbunătăţiri funciare şi cadastru general.
Din raportul de expertiză topografică întocmit în cauză rezultă că schița de punere în posesie de pe verso proces-verbal de punere în posesie nr. /08.02.2011 nu are la bază măsurători efective realizate în teren, reduse ulterior în plan (pct. c.1.2.2 pag. 5 din raport, fila 172 vol. I dosar constituit la Judecătoria Constanța), expertul oferind mai multe argumente pentru care a ajuns la această concluzie.
Totodată, expertul a mai reținut în răspunsul c.1.2.1 că suprafața de 2410 metri pătrați din titlul de proprietate contestat a putut fi măsurată doar parțial, deoarece nu este delimitată în întregime și, de asemenea, că lipsa unei schițe la scară făcută pentru terenul pus în posesia pârâtei afectează posibilitatea de a stabili suprapunerea acestuia cu terenul reclamanților.
Reținând concluziile expertizei de specialitate efectuată în cauză, instanța constată că prin procesul-verbal de punere în posesie nu au fost respectate dispozițiile sentinței civile prin care pârâta a fost obligată la punerea în posesie, în sensul că terenul nu a fost identificat în mod corespunzător, prin măsurători efectuate în teren, situație în care se impune anularea acestui act.
Întrucât titlul de proprietate se emite în temeiul unei documentații complexe, printre care se regăsește și procesul-verbal de punere în posesie, nerespectarea condițiilor de emitere a acestuia din urmă atrage, potrivit principiului anulării și a actelor subsecvente actului viciat (resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis), nulitatea acestuia.
Față de acestea, sunt justificate susținerile reclamanților în sensul că terenul atribuit pârâtei S. prin titlul de proprietate contestat nu a fost identificat corect, pe vechiul amplasament aparținând autoarei sale.
În lumina argumentelor expuse anterior, instanța conchide că cererea formulată de către reclamanții F.V și F.Ceste întemeiată, urmând a o admite, cu consecința anulării procesului-verbal de punere în posesie nr. /08.02.2011 şi a titlului de proprietate nr. /28.02.2011 emis de către Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava.
5. Onorariul expertului. Prin cererea depusă la dosarul cauzei la data de 03.10.2014 (fila 163), expertul P.C.Ta solicitat majorarea onorariului pentru efectuarea expertizei până la suma de 2786 lei, depunând totodată un decont cu privire la cheltuielile efectuate (fila 165).
Potrivit art. 213 alin. 2 Cod procedură civilă de la 1865, instanța poate mări plata cuvenită experților, la cererea acestora.
Observând complexitatea lucrării, faptul că pentru realizarea acesteia a expertul a desfășurat atât o activitate de teren cât și o documentare temeinică cu privire la situația juridică a terenului în litigiu și a terenurilor dobândite de către părți prin succesiunea de acte juridice, instanța apreciază că cererea este întemeiată, urmând a stabili onorariul definitiv al acestuia în cuantum de 2786 lei.
Prin încheierea de ședință din data de 11.03.2014 s-a dispus transferarea onorariului achitat inițial către expertul J.A noului expert numit în cauză și i s-a pus în vedere pârâtei să mai achite suma de 400 lei către expert. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu reiese faptul că pârâta a achitat suma suplimentară stabilită de instanță, astfel încât expertului urmează a i se plăti suma de 1986 lei, în mod egal, de către ambele părți.
Prin chitanța depusă la fila 142 vol. II în dosarul cauzei, reclamanții F au făcut dovada că au achitat către expert suma de 993 lei, astfel încât pârâta urmează a fi obligată să achite acestuia diferența de onorariu de 993 lei.
În ceea ce privește solicitarea expertului de suplimentare a onorariului cu încă 628 lei constând în costurile aferente avizării raportului de expertiză, instanța constată că această cerere a fost depusă la dosarul cauzei la data de 07.09.2015, după închiderea dezbaterilor, astfel încât nu va fi avută în vedere.
Potrivit textului de lege citat anterior, dispoziția privind plata onorariului expertului este executorie de drept.
6. Cheltuieli de judecată. Potrivit art. 274 Cod procedură civilă de la 1865, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Având în vedere soluția de admitere a cererii ce urmează a fi pronunțată în cauză, instanța urmează a admite și acest capăt accesoriu de cerere și va obliga pârâtele să achite reclamanților suma de 3393 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în: 400 lei onorariu inițial expert (fila 280 dosar constituit la Judecătoria Fălticeni), 1000 lei onorariu avocat B.G (fila 249 vol. I), 1000 lei onorariu avocat P.A.M.M (fila 263 vol. I) și 993 lei supliment onorariu expert (fila 142 vol. II)
