84. Fond funciar – cerere de obligare a comisiilor la punerea în posesie, formulată de un succesor cu titlu particular
Dosar nr. 28695/215/2010
R O M Â N I A
TRIBUNALUL DOLJ
SECŢIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2025/2011
Şedinţa publică de la 31 Octombrie 2011
.
Asupra recursului civil de faţă;
Prin cererea înregistrată la 05.10.2010 la Judecătoria Craiova cu nr. 28695/215/2010, reclamantul S. M. în contradictoriu cu pârâtele Primăria B., Comisia Locală de Fond Funciar B., Consiliul Local B. prin Primar, Primarul Comunei B. a solicitat punerea in posesie asupra terenului în suprafaţă de 3034 mp si obligarea primarului în calitate de preşedinte al comisiei locale la plata de daune cominatorii în cuantum de 300 lei/zi de întârziere.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este proprietarul suprafeţei de teren de 3034 mp prin cumpărarea acestuia de la R. Gh., moştenitoare a lui Mt. Gh. Polina , teren pentru care plăteşte impozit încă din anul 2007.
A mai arătat reclamantul că in anul 2009 dorind să construiască silozuri de cereale pe acest teren a aflat ca el nu exista fizic ci doar scriptic, în realitate, Tarlaua 2 intravilan Parcela 18/1 nu se găseşte şi că deşi ca a făcut demersuri la Primăria B. pentru punerea în posesie, in urma verificărilor efectuate de către aceasta s-a constatat că terenul respectiv este ocupat de alte persoane.
La data de 22.10.2010, Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulate de reclamant ca neîntemeiată întrucât în titlul de proprietate nr. 1376/2003 există o eroare materială în sensul că suprafaţa de 0,3034 ha este situat în extravilan T2, şi nu în intravilan, iar la această dată pe raza comunei B. nu mai există teren liber în intravilan, în schimb în T2 extravilan există teren liber.
S-a ataşat la dosar răspunsul la adresa emisă către Comisia Locală de Aplicare a legilor Fondului Funciar B.(filele 38-41).
Prin sentinţa civilă nr.4435 din 07.03.2011 pronunţată de Judecătoria Craiova a fost respinsă cererea formulată de reclamantul S. M. în contradictoriu cu pârâţii pârâţii Primăria B., Consiliul Local B. prin Primar, Comisia Locală de Aplicare a legilor de Fond Funciar B., Primarul com . B. ca neîntemeiată.
Respingerea cererea privind obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că la data de 26.02.2007 între R. Gh., mostenitor a lui M. C. Gh., în calitate de vânzător, pe de o parte şi S. M. în calitate de cumpărător pe de altă parte, s-a încheiat înscrisul sub semnătură privată intitulat „ act de vânzare –cumpărare ” prin care părţile contractante şi-au exprimat acordul de voinţa cu privire la vânzarea, respectiv cumpărarea unor suprafeţe de teren, respectiv 0, 25 ha şi 0,3034 ha situate în tarlaua 4, parcelele 37 şi tarlaua 2, parcela 18/1 care au următorii vecini: Nord- DE 3, Salan V, E- Gaeburu N, Danciu I, S- Geaburu A, A36/1, Nord- Gaeburu I., Campeanu I, act a cărui validitate a fost constatată prin sentinţa civilă nr. 15082/20.10.2008 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 12387/215/2008, ce tine loc de act autentic( filele 6,8,9).
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată formulate de către reclamantul S. M. precum şi din precizarea depusă la data de 23 noiembrie 2010, a rezultat că acesta a sesizat instanţa cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile legii 64 din legea 18/1991, republicată solicitând obligarea pârâţilor la punerea în posesie a terenului ce a făcut obiectul actului de vânzare cumpărare încheiat la data de 26.02.2010.
Potrivit dispoziţiilor art.64 din legea 18/1991 în cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia judeţeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulţumită poate face plângere la instanţa în a cărei rază teritorială este situat terenul.
Din interpretarea acestor dispoziţii legale a rezultat, că acestea sunt aplicabile numai situaţiilor în care reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut în condiţiile legii, pentru categoriile de persoane, respective de terenuri prevăzute de acestea, iar comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de Comisia Judeţeană sau punerea efectivă în posesie.
În cauza de faţă, această dispoziţie legală nu este incidentă, întrucât reclamantul , nu a beneficiat de prevederile legii 18/1991 şi este în posesia unui titlu constitutiv de drepturi, reprezentat de sentinţa civilă 15082/20.10.2008 pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 12387/215/2008.
De subliniat că, prin cele expuse, nu se contestă valabilitatea şi efectele juridice între părţi ale actelor juridice invocate de petent care, în condiţiile dreptului comun, poate da curs pe orice cale, recunoaşterii acestor efecte. Astfel, reclamantul poate apela la dispoziţiile art. 1327 C.civil, care reglementează obligaţia de predare ce incumbă vânzătorului precum şi posibilităţile pe care le are cumpărătorul, în cazul în care se constată că întinderea terenului este mai mică.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanţa a respins cererea formulată de reclamantul S. M., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul . M., care a arătat că unul din efectele sentinţei civile nr.15082/20.10.2008 a Judecătoriei Craiova este reprezentat de subrogarea deplină a cumpărătorului în toate drepturile şi prerogativele conferite de lege înstrăinătorului beneficiar al titlului de proprietate emis în condiţiile Legii 18/1991; instanţa de fond a realizat o confuzie în privinţa situaţiilor juridice, plecând de la sfera persoanelor îndreptăţite să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate funciară conform art.8 din Legea nr.18/1991; reclamantul nu a solicitat o asemenea stabilire a dreptului de proprietate, însă nu există nici un impediment legal pentru ca el să solicite punerea în posesie; dispoziţiile art.64 alin.2 din Legea nr.18/1991 fac referire la „persoana nemulţumită”,formulă generică ce nu exclude persoanele aflate în situaţia juridică a reclamantului; situaţia juridică dobândită de reclamant este una licită, protejată de lege, garantată de Constituţie şi de CEDO, iar autorul reclamantului nu a fost pus în posesie asupra terenului, însă a înstrăinat valabil, nemaiavând interes legitim, personal şi actual să solicite punerea în posesie.
Intimata Comisia Locală B. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, arătând că numita R. Gh. a acceptat situaţia terenului extravilan pe care l-a avut în posesie şi că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art.1327 Cod Civil.
Recursul este nefondat.
Prima instanţă a reţinut în mod corect starea de fapt şi de drept dedusă judecăţii, pronunţând o hotărâre legală şi temeinică.
Problematica de drept a speţei nu poate primi interpretarea spre care tinde recurentul reclamant, care a susţinut că, în calitatea sa de succesor cu titlu particular al unui succesor universal al beneficiarului reconstituirii dreptului de proprietate funciară, ar avea la dispoziţie mijloacele conferite de lege autorului său pentru a remedia eventualele neajunsuri ce decurg din modalitatea de aplicare a legislaţiei fondului funciar.
În realitate, raporturile juridice ce se nasc între beneficiarii reconstituirii dreptului de proprietate funciară şi comisiile de fond funciar sunt reglementate distinct de raporturile juridice ce se nasc în cadrul circuitului juridic civil dinamic între beneficiarii reconstituirii şi alte subiecte de drept.
Între persoanele îndreptăţite la reconstituire şi comisiile de fond funciar se nasc raporturi juridice de drept substanţial ce decurg din modul de rezolvare a cererilor de reconstituire, ele vizând existenţa dreptului la reconstituire, dar şi întinderea acestuia, precum şi stabilirea amplasamentelor concrete impuse reconstituirii. Odată stabilite aceste amplasamente şi odată emis titlul de proprietate ca act final al procedurii reglementate de lege, beneficiarul are un drept de proprietate ce poartă asupra unui anumit obiect material, delimitat din punct de vedere fizic, cu privire la care el va putea face acte de dispoziţie juridică. Practic, procedura de reconstituire se finalizează prin apropriaţiunea juridică a anumitor terenuri de către beneficiari, fapt ce concretizează vocaţia lor legală de a beneficia de măsuri reparatorii.
În cadrul circuitului juridic civil dinamic, rapoartele juridice se stabilesc între subiectele de drept cu privire la bunurile pe care le au în patrimoniu, drepturile respective putând fi transmise dintr-un patrimoniu în altul în virtutea atributului de dispoziţie juridică.
Prin urmare, în cazul unui act de vânzare-cumpărare precum cel din speţă, acordul de voinţă al părţilor contractante s-a format cu privire la un anumit bun, aşa cum a fost el înscris în titlul de proprietate eliberat autoarei intimatei R. Gh.; raportul juridic respectiv este guvernat de regulile statornicite de Codul civil, prima instanţă statuând în mod corect asupra dispoziţiilor art.1327 C.civil, care reglementează obligaţia de predare a vânzătorului.
Faptul că dispoziţiile art.64 din Legea nr.18/1991 nu sunt aplicabile şi succesorului cu titlu particular rezultă din interpretarea sistematică a acestei legi, care reglementează sfera persoanelor ce beneficiază de reconstituirea sau de constituire, dar şi din raţiunea şi finalitatea legii, care reclamă rezolvarea raporturilor juridice dintre beneficiarii reconstituirii şi comisiile de fond funciar fără a se proceda la o extindere a acestor raporturi juridice şi în privinţa succesorilor cu titlu particular.
Faţă de cele arătate, în temeiul art.312 alin.1 raportat la art.3041 C.pr.civ, recursul va fi respins ca nefondat.
