Prin sentinţa menţionată Judecătoria Găeşti a respins acţiunea formulată de reclamanta C E, în contradictoriu cu pârâţii P V, P C, P V, S T, G E, , COMISIA LOCALĂ PETREŞTI DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR şi COMISIA JUDEŢEANĂ DÂMBOVIŢA DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR prin care s-a solicitat nulitatea absolută parţială, în limita suprafeţei de 20 ha şi 5.198 mp teren arabil extravilan, a titlului de proprietate nr.119045/24.11.2009 emis pe numele reclamantei şi al pârâţilor pentru suprafaţa totală de 50 ha teren arabil extravilan, în sensul de a fi scoasă această suprafaţă de teren din acest titlu de proprietate, întrucât aceasta nu îi aparţine defunctului P R.I (bunicul matern) ci tatălui reclamantei – D Z.Marin, iar pe cale de consecinţă să se dispună obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar Petreşti să întocmească documentaţia necesară în vederea emiterii unui nou titlu de proprietate cu acelaşi număr, autor şi moştenitori doar pentru suprafaţa de 29 ha şi 4802 mp teren arabil extravilan, iar Comisia Judeţeană de Fond Funciar Dâmboviţa să fie obligată să emită titlu de proprietate, nulitatea absolută totală a titlului de proprietate nr.97416/14.07.1999 emis pe numele P E, în calitate de moştenitoare a defunctului P I. Ghe, pentru suprafaţa totală de 10 ha teren curţi construcţii şi arabil intravilan şi extravilan, suprafaţă ce nu a aparţinut niciodată defunctului P I. Ghe ci face parte din averea lăsată de autorul comun P R. Ion, astfel că P E era persoană neîndreptăţită la reconstituire, fiind nora acestui defunct. Ca urmare a constatării nulităţii absolute parţiale a acestui titlul de proprietate, reclamanta solicită instanţei obligarea Comisiei locale de fond funciar Petreşti să întocmească documentaţia necesară în vederea emiterii unui nou titlu de proprietate pentru aceeaşi suprafaţă şi cu acelaşi amplasament, însă având ca autor pe P R. I şi ca moştenitori pe P V, P C, P V, S T şi G E iar Comisia Judeţeană de Fond Funciar Dâmboviţa să fie obligată să emită titlu de proprietate.
În motivare reclamanta a susţinut că autorul comun al părţilor, P R. I decedat în luna noiembrie 1944, a avut doi copii: P A, mama reclamantei şi P Ghe, tatăl pârâţilor. La data de 30.10.1944 autorul comun a întocmit un testament prin care a testat în favoarea fiicei suprafaţa de 50 de pogoane teren, respectiv 25 ha iar restul să ii rămână fiului său. Cu ocazia reformei agrare s-au inventariat terenurile proprietarilor iar din procesul verbal încheiat la data de 22.07.1945 rezultă că s-a măsurat suprafaţa de 50 ha şi 9.310 mp, din care făcea parte şi suprafaţa de 25 ha teren arabil precizată în testament, ce revenea copiilor fiicei sale, Anastasia, căsătorită D, predecedată autorului P R. I.
Reclamanta arată că tatăl său, D Z. M a avut proprietate personală în 1945 pe raza judeţului Dâmboviţa, comuna Greci, sat Greci şi anume: suprafaţa de 390 ha în moşia „lunca, Nisipuri şi Mogodia compusă din 69 ha teren arabil, din care expropriat 20 ha, 300 ha pădure, un ha teren curţi construcţii şi 20 ha teren neproductiv, din care expropriat 20 ha. A solicitat împreună cu ceilalţi moştenitori reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 50 pogoane de teren, care a fost reconstituită de pe urma acestui autor prin titlul de proprietate nr.74537/1997 şi prin titlul de proprietate nr. 129968/2003.
Ca urmare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma defunctului P R. I a fost emis titlul de proprietate nr. 119045/2009 pentru suprafaţa de 50 ha teren arabil, reconstituită moştenitorilor C E, P V, P C, P V, S T şi G E. Ulterior a promovat acţiune de ieşire din indiviziune în dosarul nr. /232/2010, solicitând împărţirea suprafeţei de 50 ha pe cele două tulpini de moştenitori care urmau să primească câte 25 ha. În acest sens s-au pronunţat sentinţa civilă nr. /2011 a Judecătoriei Găeşti şi decizia civilă nr. /2013 a tribunalului Dâmboviţa. situaţia a fost însă schimbată prin decizia nr. /2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. /232/2010 care a reţinut în considerente că, atâta timp cât terenul lăsat moştenire conform primului legat s-a aflat în posesia lui D M iar de pe urma acestuia s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în baza legii nr.18/1991, pentru respectarea clauzelor testamentare se impune ca pârâţii să respecte sarcina impusă autorului lor Ghe I. R. P, aceea de a completa cele 50 ha. Astfel, cauza a fost trimisă pentru rejudecare, în vederea efectuării unui nou raport de expertiză care să identifice suprafaţa de 4 ha şi 4802 mp necesară pentru întregirea lotului reclamantei cuvenit în baza testamentului, urmând să se dea eficienţă clauzelor testamentului întocmit la data de 30.10.1944 de către autorul comun I.R. P.
Consideră reclamanta că prin aceasta s-a diminuat proprietatea tatălui său, D Z. M cu suprafaţa de 20 ha şi 5.198 mp, care astfel rămâne doar cu 29 ha şi 4.802 mp din 50 ha şi a fost mărită nejustificat proprietatea bunicului matern cu suprafaţa de 20 ha şi 5.198 mp, la care se adaugă cele 10 ha reconstituite nejustificat pe numele P E, nora defunctului P R. I, faţă de 50 ha şi 9.310 mp cât măsura proprietatea acestuia în 1945, urmând să beneficieze în total de 80 ha şi 5.198 mp.
În concluzie, apreciază că suprafaţa de 20 ha şi 5198 mp din totalul de 50 ha teren reconstituit de pe urma defunctului D Z M „trebuie să fie scoasă din titlul de proprietate ce a fost emis ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate de pe urma defunctului P R. Ion, pentru întregirea proprietăţii ce a aparţinut defunctului D Z M până la limita legală de 50 ha”, întrucât acesta a deţinut ca avere proprie în anul 1945 suprafaţa de 390 ha teren, din care 69 ha teren arabil.
Reclamanta consideră că justifică un interes legitim în promovarea acţiunii întrucât ca urmare a emiterii titlurilor de proprietate contestate şui a dispoziţiilor din decizia nr. /2014 a Curţii de Apel Ploieşti a fost diminuată proprietatea tatălui său cu suprafaţa de 20 ha şi 5.198 mp, cu care a fost mărită nejustificat proprietatea bunicului matern.
În drept a invocat dispoziţiile art.III lit. c din legea nr. 169/1997 iar ca probe a indicat: acte, martori, interogatorii, expertiză.
Au fost anexate în copii înscrisurile de la filele: 12-60.
Pârâta Comisia locală de fond funciar Petreşti a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, cu motivarea că reclamantei i-a fost reconstituită suprafaţa solicitată (f.74), în timp ce pârâta Comisia judeţeană nu a depus întâmpinare, cu toate că era obligatorie, conform art. 208 Cod proc. civilă.
Prin întâmpinarea depusă în termen legal la data de 24.11.2014 pârâta P V a solicitat respingerea acţiunii ca fiind „ilegală, nefondată, falsă”, arătând în esenţă că reclamanta nu încearcă decât să repete acţiunea de ieşire din indiviziune din dosarul nr. /232/2010 aflat în rejudecarea fondului pe rolul instanţei, încercând să prelungească termenul de soluţionare şi să nu respecte decizia nr. /2014 a Curţii de Apel Ploieşti.
Prin întâmpinarea depusă separat, dar la aceeaşi dată, pârâţii P V, P C, P V, S T şi G E au solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, invocând, în privinţa primelor două capete de cerere, puterea de lucru judecat de care se bucură decizia nr. /2014, precum şi faptul că reclamanta a fost trecută ca titulară, reprezentantă a tulpinii mamei sale D A, ca urmare a unui demers judiciar promovat în anul 2009, hotărârea intrând în de asemenea în puterea lucrului judecat. Cu privire la cererea de constatare a nulităţii titlului nr. 97416/1999 au invocat lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, motivând că autorul pârâţilor a avut propriul rol agricol ca şi tatăl reclamantei, iar la apariţia legii fondului funciar s-a avut în vedere rolul agricol al autorului lor din anii 1958-1960, anterior cooperativizării.
La data de 08.12.2014, reclamanta C E a formulat răspuns la ambele întâmpinări, prin care a susţinut în esenţă, următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. /2005 pronunţată de Judecătoria Găeşti, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. /27.04.2006 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul civil nr. /2006, s-a dispus nulitatea parţială a titlului de proprietate nr.119045/2002 şi emiterea unui nou titlu pe care să fie menţionată şi ea C E în calitate de moştenitoare alături de pârâţii pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate de pe urma defunctului P R. I pentru suprafaţa de 50 ha pe raza satului Ghergheşti, comuna Petreşti. Astfel a fost emis titlul de proprietate nr.119045/24.11.2009. La acel moment nu a contestat suprafaţa de 50 ha pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate după defunctul P R. I, deoarece în primul rând ştia că aceasta reprezintă limita prevăzută de legea fondului funciar, iar în al doilea rând cunoştea cu certitudine faptul că din această suprafaţă de 50 ha trebuie să îi revină suprafaţa de 25 ha, în calitate de nepoată de fiică predecedată (suprafaţă care de altfel fusese lăsată de bunicul P R. I prin testamentul întocmit în 1944 şi faţă de care ea şi fraţii săi (toţi minori la acel moment) trebuiau să devină proprietari la momentul majoratului. Nu s-a mai întâmplat acest lucru întrucât, ca urmare a instaurării regimului comunist din România, acest teren nu a mai ajuns în proprietatea lor, ci în proprietatea statului până în 1989, fiind preluat direct, el făcând parte din moşia defunctului P R. I. A reiterat solicitarea ca suprafaţa de 20 ha şi 5.198 m.p. teren arabil extravilan să fie scoasă din titlul de proprietate nr.119045/24.11.2009 şi să fie emis un titlu de proprietate pentru această suprafaţă pe numele reclamantei, în calitate de moştenitoare a defunctului Dobrescu Z. Marian, tocmai având în vedere imensa greşeală de interpretare făcută de Curtea de Apel Ploieşti prin decizia civilă nr.355/2014, prin care în mod eronat se stabileşte că din suprafaţa de 25 ha teren arabil la care era îndreptăţită după urma defunctului P R. I, conform testamentului din 1944, trebuie să mai primească doar suprafaţa de 4 ha şi 5.802 m.p., pentru întregirea lotului, întrucât diferenţa de 20 ha şi 5.198 m.p. s-ar afla încorporată în suprafaţa totală de 50 ha teren ce i-a fost reconstituit ei şi celorlalţi moştenitori ai defunctului D Z. M, după urma acestuia. În susţinerea acestei imense greşeli de interpretare făcută în decizia civilă nr.355/2014, Curtea de Apel Ploieşti a avut în vedere un înscris sub semnătură privată intitulat Proces verbal încheiat la data de 7 mai 1946, proces verbal care nu are nici un număr de înregistrare şi care nici nu a fost semnat de tatăl său D Z. M, de altfel din conţinutul acestui proces verbal nici nu rezultă că tatăl său ar fi participat la efectuarea măsurătorilor efectuate de ing. Popovici Emil, astfel că nu a avut cunoştinţă de conţinutul acestuia şi astfel că nici nu avea cum să-l conteste.
A subliniat că tatăl său a avut avere proprie la apariţia reformei agricole din 1945, ce depăşea peste 50 ha teren arabil, motiv pentru care s-a dispus iniţial exproprierea definitivă a moşiei ce aparţinea autorului ei, conform procesului verbal nr.166/16 mai 1946 eliberat de Arhivele Naţionale – Direcţia Judeţeană Dâmboviţa iar ulterior s-a dispus refacerea hotărârii în sensul îndrumărilor venite din partea Comisiei judeţene pentru reforma agrară, prin care admite cota de 50 ha rezervându-se proprietarului, iar în baza art.3 lit.h din lege, prisosul terenului ce depăşeşte această cotă rămâne definitiv expropriată. Niciodată tatăl său D Z. M nu a avut ca proprietate personală o suprafaţă mai mică de 50 ha teren arabil extravilan ci, în 1945, înainte de apariţia reformei agrare, tatăl său deţinea în proprietate personală 69 ha teren arabil, 1 ha curţi construcţii (aceste terenuri formau un trup comun aflându-se în jurul conacului situat în sat Greci, comuna Greci, judeţul Dâmboviţa, cunoscut în zonă sub denumirea „Conacul lui Florică Dobrescu” sau Moşia „La Florică”, tatăl său, D Z. M, fiind cunoscut de consăteni cu numele de Florica D.
După aplicarea reformei agrare în 1945, tatălui său i s-a expropriat suprafaţa de 20 ha teren arabil, rămânând în proprietate cu o suprafaţă de 50 ha în jurul conacului (din care 49 ha teren arabil şi 1 ha curţi construcţii), iar la 02.03.1949 i-a fost confiscată întreaga avere.
Având în vedere că tatăl reclamantei a avut în proprietate personală o suprafaţă mai mare de 50 ha teren arabil înainte de reforma agrară din 1945, iar bunicul matern a avut o suprafaţă de 50 ha teren arabil, ca urmare a apariţiei Legii nr.18/1991 cu modificările şi completările ulterioare, limita reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenurile arabile fiind stabilită la 50 ha, reconstituirea dreptului de proprietate după fiecare autor în parte se limitează la 50 ha.
Faptul că P I. Ghe (tatăl pârâţilor) nu a deţinut proprietate proprie şi personală la nivelul anului 1945 când s-a înfăptuit reforma agrară, rezultă chiar din întâmpinarea formulată individual de P V, care afirmă că tatăl lor a avut rol agricol abia în anii 1958-1960, fără să facă dovada modului de dobândire al terenului cu care pretinde că figura înscris în rolul agricol. P I Ghe, a beneficiat de teren după moartea defunctului Popescu R. Ion, întrucât în timpul vieţii sale, bunicul matern P R.Ion nu a dorit să facă acte de proprietate fiului său P I. Ghe deoarece acesta avea patima jocurilor de noroc, iar bunicului îi era teamă ca fiul său să nu piardă proprietăţile la aceste jocuri.
Având în vedere că terenurile înscrise în titlul de proprietate nr.97416 din 14.07.1999, provin de drept din averea defunctului P R. Ion a cărui moştenitoare legală şi testamentară este, consideră că este persoana îndreptăţită la solicitarea nulităţii acestui titlu de proprietate în vederea stabilirii în mod corect a autorului de la care provine suprafaţa de 10 ha teren ce a fost reconstituită prin acest titlu de proprietate, chiar dacă nu doreşte să fie înscrisă pe acest titlu de proprietate în calitate de moştenitoare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de părţi şi interogatoriile luate de reclamantă pârâţilor persoane fizice şi de către aceştia reclamantei, ataşate la filele 187-188 şi 191-210.
Cu adresa nr. 10220/12.01.2015 Primăria Petreşti a înaintat actele care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate contestate (f.102-134).
Prin încheierea din 15.04.2015 instanţa a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâţi în raport cu decizia civilă nr. /2014 a Curţii de Apel Ploieşti şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei invocată de aceeaşi pârâţi în întâmpinare cu privire la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute totale a titlului de proprietate nr.97416/1999.
Fără a relua considerentele avute în vedere la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active, care se regăsesc în încheierea de şedinţă de la filele 162-163, pe cale de consecinţă, instanţa urmează să respingă capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute totale a titlului de proprietate nr.97416/1999, cât şi capătul de cerere subsecvent, prin care s-a solicitat să se dispună eliberarea unui nou titlu de proprietate pentru aceeaşi suprafaţă şi cu acelaşi autor dar în favoarea pârâţii persoane fizice, ca beneficiari ai reconstituirii.
Cu privire la primele capete de cerere, instanţa reţine următoarele:
Prin titlul de proprietate nr.119045/24.11.2009 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 50 ha teren arabil extravilan de pe urma autorului P R. I pe numele reclamantei şi al pârâţilor PV, P C, P V, S T, G E.
Din documentaţia înaintată de Primăria Petreşti, cât şi din susţinerile părţilor şi celelalte probe administrate în cauză, rezultă că acesta a fost emis în baza cererilor de reconstituire succesive formulate în baza Legii 169/1997 şi a Legii nr.1/2000 modificată prin Legea nr.247/2005, fiind reconstituită suprafaţa maximă admisă de lege de 50 ha, conform art.3 alin. 2 din Legea nr. 1/2000, modificată prin Legea nr. 247/2005, de pe urma autorului PR. Ion.
Reclamanta de faţă a promovat mai întâi acţiune de ieşire din indiviziune cu privire la terenurile înscrise în titlul de proprietate contestat în prezenta cauză, fiind înregistrat pe rolul instanţei dosarul nr.354/232/2010*, aflat în rejudecarea fondului ca urmare a deciziei civile nr.355/2014 a Curţii de Apel Ploieşti, judecata fiind suspendată însă la data de 03.12.2014 până la soluţionarea definitivă a prezentului dosar.
Acţiunea de faţă a fost promovată cu scopul declarat expres de reclamantă de a înlătura inechitatea ce rezultă, în opinia sa, din decizia nr.355/2014 a Curţii de Apel Ploieşti, faţă de îndrumările obligatorii date de instanţa de casare în vederea rejudecării fondului cererii de împărţire a terenurilor reconstituite de pe urma autorului comun prin titlul de proprietate nr. 119045/2009.
Chiar dacă instanţa a respins prin încheierea din 15.04.2015 excepţia autorităţii de lucru judecat în privinţa considerentelor deciziei civile nr.355/2014, constatând că nu există identitate de obiect şi cauză juridică, nu poate face abstracţie în analiza fondului cauzei de faptul că reclamantei îi este opozabilă decizia menţionată şi nu poate obţine contrariul celor statuate în mod definitiv, câtă vreme invocă aceleaşi temeiuri de fapt într-o cauză nouă, chiar dacă se întemeiază pe o altă cauză juridică.
Cauzele de nulitate absolută a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate sunt expres şi limitativ reglementate de art. III din Legea nr.169/1997, iar instanţa nu a identificat nici incidenţa cazului invocat de către reclamantă în ce priveşte reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorului P R. I conform titlului de proprietate contestat, dar nici incidenţa unui alt caz dintre cele prevăzute de art.III din lege. Astfel, se reţine că, potrivit art.III alin. 1 lit. c din Legea nr. 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în intravilanul localităţilor, pe terenurile revendicate de foştii proprietari, cu excepţia celor atribuite conform art.23 din lege.
În speţă, pe lângă faptul că reconstituirea contestată vizează doar terenuri situate în extravilan iar nu în intravilan, reclamanta nu a pretins şi nu a dovedit că ar fi formulat vreodată cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma autorului D Z. M pentru această suprafaţă de 20 ha şi 5.198 mp, în limita căreia solicită constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr.119045/2009 emis de pe urma autorului P R. Ion.
Instanţa nu poate reţine nici nulitatea actului de reconstituire a dreptului de proprietate pentru o suprafaţă de teren a cărei reconstituire de pe urma autorului menţionat în titlul de proprietate a fost solicitată chiar de către reclamantă şi pentru motive ce au apărut ulterior reconstituirii, decizia civilă nr. /2014 fiind pronunţată ulterior emiterii titlului de proprietate contestat, nr.119045/1999.
Din perspectiva cazurilor de nulitate prevăzute limitativ de dispoziţiile art.III din Legea nr. 169/1997, instanţa consideră că nu este necesar să analizeze aspectele invocate de părţi cu privire la suprafeţele de teren expropriate de la autorul P R. Ion şi efectele testamentului lăsat de acesta, care au fost deja analizate în mod definitiv prin decizia Curţii de Apel Ploieşti, chiar dacă reclamanta nu este de acord cu aceasta şi sunt relevante doar sub aspectul modalităţii în care se va realiza ieşirea din indiviziune şi respectiv componenţa loturilor ce se vor atribui părţilor în dosarul de partaj.
Legalitatea reconstituirii dreptului de proprietate este analizată doar din perspectiva respectării dispoziţiilor legilor fondului funciar în vigoare la data emiterii actelor de reconstituire şi cu privire la care instanţa constată că nu au fost încălcate.
Faţă de toate cele expuse mai sus, instanţa va respinge în totalitate acţiunea promovată de reclamantă, iar în temeiul art.453 raportat la art.451 Cod proc. civilă, o va obliga pe aceasta, ca parte care a pierdut procesul, la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat către pârâţi.
Red.C.C.
Tehnored.CC/L.N.D.
Ex.10/25.08.2015
ODCP nr. 8528
