Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. ……… din data de 09.05.2014 reclamanţii N.A. și O.U. au chemat în judecată pârâtele C.L.F.F.C. C. ȘI C.J.P.S.D.P.T.C. pentru ca instanţa, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate că, la data formulării cererilor de retrocedare, exista teren disponibil pe raza comunei Comana în vederea reconstituirii dreptului de proprietate asupra diferenţei de teren în suprafaţă de 12,625 ha ; au mai solicitat reclamanţii obligarea pârâtelor la restituirea în natură a diferenței de teren în suprafaţă de 12,625 ha şi obligarea pârâtelor la plata de penalităţi în temeiul art. 905 alin. 2 până la emiterea titlului de proprietate.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că sunt moştenitorii autorului A.V.M. şi că, în această calitate, li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 34,5 ha pe raza comunei Comana.
Au mai arătat reclamanţii că, ulterior, au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferenţa de teren până la 50 ha, iar pentru această suprafaţă au fost înscrişi în Anexa 23 cu motivarea că nu mai există rezervă de teren pe raza comunei Comana.
După apariţia legii nr. 193/2007, au formulat o nouă cerere pentru retrocedarea întregii diferenţe până la 85 ha (suprafaţa deţinută de autorul lor pe raza comunei Comana), însă cererea lor a fost respinsă.
În drept, au fost invocate prevederile legii nr. 18/1991 , ale legii nr. 1/2000 şi ale legii nr. 67/2010 .
În dovedirea cererii, reclamanţii au depus la dosarul cauzei titlul de proprietate emis în favoarea lor, acte de stare civilă, cereri, hotărâri, precum şi un set de acte constând în corespondenţa purtată cu comisiile de fond funciar şi alte instituţii ale statului.
La data de 02.07.2014 , pârâta C.J.P.S.D.P.T.C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată.
În acest sens, pârâta a arătat că în favoarea moştenitorilor autorului A.V.M. s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafaţă deţinută de autorul lor, respectiv, 85 ha pe raza comunei Comana, în natură şi prin acordarea de despăgubiri, iar potrivit art 7 din Legea nr. 165/16.05.2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, “până la întocmirea situaţiei centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile judeţene de fond funciar sau, după caz, de către Comisia de Fond Funciar a municipiului Bucureşti, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile de fond funciar, precum şi orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar”.
La termenul de judecată din 05.11.2014, pârâta C.L.F.F.C.C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului ca fiind neîntemeiată.
Pe cale de excepţie, pârâta a invocat autoritatea de lucru judecat, arătând că prin decizia pronunţată de Tribunalul Constanţa la data de 13.12.2011, în dosarul nr. ……., instanţa s-a pronunţat în mod irevocabil asupra aceleiaşi cereri, având aceleaşi părţi, obiect şi cauză ; a invocat disp. art. 431, 432 C.pr.civ.
Pârâta a invocat, de asemenea, prematuritatea formulării cererii de chemare în judecată, arătând că potrivit art. 7 din Legea nr. 165/16.05.2013, “până la întocmirea situaţiei centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile judeţene de fond funciar sau, după caz, de către Comisia de Fond Funciar a municipiului Bucureşti, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile de fond funciar, precum şi orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar”.
Pârâta a depus acte în susţinere.
Analizând cu prioritate, în conformitate cu disp. art. 248 alin.1 rap.la art. 130 alin.2 Cod procedură civilă, excepţia autorităţii de lucru judecat, instanţa constată următoarele:
Prin decizia fără număr pronunţată de Tribunalul Constanţa la data de ….., în dosarul nr. ……, instanţa de copntrol judiciar a admis recursul formulat de pârâtele din prezenta cauză împotriva sentinţei civile nr. …… pronunţată de Judecătoria Mangalia în dosarul nr. …… şi a modificat în parte hotărârea recurată, în sensul că a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamanţilor din prezenta cauză, în calitate de moştenitori ai defunctei lor mame, M.V., soţie supravieţuitoare a defunctului A.V.M., asupra terenului în suprafaţă 8,7 ha pe raza comunei Comana, sub forma acordării de despăgubiri băneşti conform titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În considerentele acestei decizii, instanţa a reţinut că în favoarea moştenitorilor autorului A.V.M. s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 50 ha teren agricol (34,50 ha în natură şi 15,50 ha prin acordarea de despăgubiri) din suprafaţa totală deţinută de autorul lor, respectiv, 85 ha pe raza comunei Comana.
S-a reţinut, de asemenea, că soţiei supravieţuitoare a autorului, M.M., îi revenea suprafaţa de 8,7 ha reprezentând cota de ¼ din diferenţa de 35 ha nerestituită, cum corect a reţinut instanţa de fond şi nicidecum suprafaţa de 13,375 ha cum eronat au susţinut recurenţii N.A. și O.U.
Instanţa de control judiciar a constatat că « reclamanţii nu au făcut dovada faptului că autorii lor au deţinut teren cu destinaţia de păşune », dar a apreciat că « afectaţiunea specială a acestor categorii de terenuri rezultă din cuprinsul dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 18/1991 ».
Pe cale de consecinţă, instanţa de control judiciar a apreciat că « nu se poate realiza reconstituirea dreptlui de proprietate din aceste categorii de terenuri, singura modalitate de soluţionare pozitivă a cererii reclamanţilor fiind aceea de acordare de despăgubiri băneşti ».
În prezenta cauză, scopul şi finalitatea procesului sunt aceleaşi şi privesc aceleaşi părţi şi aceeaşi cauză, chiar dacă cererile reclamanţilor sunt circumscrise unor petite care par distincte de cele deduse judecăţii în acţiunea soluţionată în mod irevocabil.
Potrivit art. 430 C.pr.civ., hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă”.
Potrivit art.431 C.pr.civ., „Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă”.
Prin urmare, autoritatea de lucru judecat reprezintă faptul că o cerere nu poate fi judecată decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre, iar efectele sale sunt exclusivitatea, incontestabilitatea, executorialitatea şi obligativitatea.
Exclusivitatea autorităţii de lucru judecat se referă la imposibilitatea soluţionării unui nou litigiu între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect şi cu aceeaşi cauză, şi se invocă în procesul ulterior prin intermediul excepţiei autorităţii de lucru judecat.
Examinând speţa de faţă prin prisma textelor de lege enunţate, instanţa constată că în dosarul de faţă şi, respectiv, în dosarul nr. ….. al Judecătoriei Mangalia – soluţionat, în mod irevocabil, prin decizia fără număr pronunţată de Tribunalul Constanţa la data de …, în dosarul nr. ……. -, acţiunile formulate de părţi au acelaşi obiect vizând reconstituirea dreptului de proprietate asupra diferenţei de teren rămasă nerestituită, se întemeiază pe aceeaşi cauză şi procesul se poartă între aceleaşi părţi, fiind, astfel, îndeplinite condiţiile necesare pentru ca autoritatea de lucru judecat să opereze.
În cauză, susţinerile apărătorului ales al reclamanţilor privind numărul diferit de părţi cu calitate procesuală activă, rămâne fără relevanţă în contextul în care scopul celor două demersuri judiciare este acelaşi.
Pentru aceste considerente, instanţa constată că excepţia autorităţii de lucru judecat este întemeiată, urmând să o admită, cu consecinţa respingerii acţiunii.
