Fond funciar. Formularea cererii pentru reconstituirea dreptului de proprietate în anul 2014


După apariţia Legii nr. 18/1991 G. A a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile care au figurat în registrul agricol, teren ce i-a fost reconstituit prin validarea cererii de către Comisia Judeţeană Maramureş pentru suprafaţa de 0,46 ha şi apoi emiterea titlului de proprietate. Deşi hotărârea de validare a fost dată în anul 1991 aceasta nu a fost atacată. Ba mai mult, la legile ulterioare de fond funciar G. A nu a mai formulat alte cereri  pentru reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru o eventuală diferenţă de teren ce nu i-a fost validată.

După apariţia Legii nr. 18/1991 G. A a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile care au figurat în registrul agricol, teren ce i-a fost reconstituit prin validarea cererii de către Comisia Judeţeană Maramureş pentru suprafaţa de 0,46 ha şi apoi emiterea titlului de proprietate. Deşi hotărârea de validare a fost dată în anul 1991 aceasta nu a fost atacată. Ba mai mult, la legile ulterioare de fond funciar G. A nu a mai formulat alte cereri  pentru reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru o eventuală diferenţă de teren ce nu i-a fost validată.

Aşa fiind a se cere în anul 2014 reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafaţă de teren ce nu a fost solicitată se consideră a fi nefondată.”

DECIZIA CIVILĂ NR. 204/A/7 mai 2015

Prin sentinţa civilă nr. 7763 din 17 septembrie 2014, pronunţată de Judecătoria Baia Mare s-a respins cererea reclamantei G. A, împotriva intimatelor Comisia Locală Cicîrlău de aplicare a Legii fondului funciar şi Comisia Judeţeană Maramureş de aplicare a Legilor fondului funciar.

În considerentele sentinţei se reţine că, din probele administrate (expertiza topografică extrajudiciară şi probele testimoniale) a reieşit că terenul ce formulează obiectul litigiului, identificat în CF 598 Cicârlău, sub nr. topo 553 şi 554 şi în CF 720 Cicârlău, sub nr. topo 555, a fost adus în CAP de tatăl reclamantei, T G, după care CAP-ul i l-a returnat acestuia pentru a-l folosi cu titlu de lot ajutător.

Analizându-se înscrierile din CF 598 Cicârlău şi CF 720, s-a observat că terenul de sub nr. topo 553, 554 şi respectiv, 555 nu au aparţinând, anterior cooperativizării, nici reclamantei şi nici lui T G.

Nici nu s-a făcut dovada că terenul în litigiu ar fi fost dobândit de reclamantă sau antecesorii acesteia, în mod legal, de la proprietarii înscrişi în CF 598 şi CF 720, anterior CAP.

Aceasta înseamnă că terenul nu a fost preluat de CAP de la reclamantă sau de la antecesorii acesteia.

Prin urmare, concluzia care s-a desprins a fost că terenul a fost preluat de CAP de la proprietarii înscrişi în CF 598 Cicârlău şi CF 720 Cicârlău, şi dat, apoi, cu titlu de lot ajutător, tatălui reclamantei.

Aşa fiind, înseamnă că reclamanta nu a fost îndreptăţită să i se reconstituie dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu, în temeiul dispoziţiilor art. 23 din Legea 18/1991, republicată.

Mai mult, prevederile art. 23 alin. ultim din Legea 18/1991, republicată, dispun că asupra terenurilor preluate de CAP de la foştii proprietari şi atribuite, apoi, cu titlu de lot ajutător altor persoane decât fostul proprietar, nu se constituie sau reconstituie dreptul de proprietate în favoarea  persoanelor care l-au primit cu titlu de lot ajutător. Această din urmă ipoteză s-a conturat, din probele administrate, în prezenta speţă, terenul din litigiu fiind dat de CAP cu titlu de lot ajutător, tatălui reclamantei, fără, însă, ca acesta să fi aparţinut anterior preluării autorului reclamantei. Aceasta înseamnă, potrivit art. 23 alin. ultim din Legea 18/1991, republicată, că dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu nu se poate reconstitui moştenitorilor celui căruia terenul a fost atribuit cu titlu de lot ajutător. Cum, din probele administrate nu a reieşit nici că terenul din CF 598 Cicârlău şi CF 720 Cicârlău, de sub nr. topo 553, 554 şi 555 este aferent celui atribuit de CAP, în suprafaţă de 250 mp, în vederea construirii casei, sau că a fost dobândit de reclamantă sau autorii săi, în perioada în care terenurile erau scoase din circuitul civil, instanţa va reţine că, în speţă, nu sunt îndeplinite prevederile invocate de reclamantă, cele ale art. 23 din Legea 18/1991, republicată.

Pentru ipoteza în care reclamanta a solicitat, acest teren în temeiul  art. 8 şi 11 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, şi Comisia Judeţeană Maramureş de aplicare a Legilor Fondului Funciar i-a invalidat cererea, se putea formula plângere împotriva hotărârii acesteia, sau în situaţia în care Comisia Judeţeană Maramureş de aplicare a Legilor Fondului Funciar nu a soluţionat în nici un fel cererea cu privire la terenul în litigiu, dat fiind faptul că ulterior, în temeiul art. 33 din Legea 18/1991, republicată s-a dat posibilitatea solicitării, din nou,a reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor cu privire la care Comisia Judeţeană Maramureş de aplicare a Legilor Fondului Funciar nu s-a pronunţat, reclamanta trebuia să reitereze cererea în baza legii republicate.

Însă, analizată chiar şi din perspectiva dispoziţiilor art. 8 şi 11 din Legea 18/1991, ignorându-se neformularea unei cereri de reconstituire depusă în temeiul art. 33 din Legea 18/1991, cererea reclamantei de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului de sub nr. topo 553, 554 şi 555 Cicârlău nu a fost întemeiată, dreptul de proprietate neaparţinând, anterior CAP, antecesorilor reclamantei sau reclamantei, concluzie ce se desprinde din înscrierile în CF 598 Cicârlău şi CF 720 Cicârlău, unde dreptul de proprietate asupra acestor imobile este înscris în favoarea unor persoane ce nu s-au dovedit a fi rude cu reclamanta şi nici că au transmis, în mod legal, dreptul de proprietate acesteia sau antecesorilor ei, anterior cooperativizării.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel G. V, G. I, G. I şi S F R care au solicitat admiterea apelului, modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată şi pe cale de consecinţă să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea defunctei G. A pentru o suprafaţă de 325 mp situat în Cicârlău, aferent casei de locuit, curţi şi garduri ce face parte din nr. topo 553, 554, 555 Cicârlău, obligarea comisiei de fond funciar Cicârlău şa punerea în posesie pentru suprafaţa de 325 mp şi a Comisiei Judeţene Maramureş de aplicare a Legilor fondului funciar de eliberare a titlului de proprietate.

În motivarea apelului se arată că instanţa a interpretat greşit normele de drept material şi probatoriul administrat în cauză.

Suprafaţa de teren solicitată a fost adusă în cooperativă de bunicii lor T G şi I. care au deţinut în Cicârlău casa de locuit şi terenul solicitat, aspect ce reiese din Registrul Agricol din perioada anterioară înfiinţări CAP 1959 – 1962. curţile şi grădinile, în general, deşi au fost preluate de CAP acestea nu au fost folosite în CAP – uri, au fost atribuite deţinătorilor construcţiilor cu titlu de lot ajutător.

Terenul a fost solicitat de mama lor care a formulat cererea de Comisia Locală Cicârlău cu nr. de înregistrare 806/13.03.1991. pentru suprafaţa de 300 mp s-a eliberat titlu de proprietate în condiţiile în care suprafaţa este de 625 mp în total.

Intimata Comisia Locală Cicârlău prin întâmpinarea depusă (fila 24) a arătat că nu se opune la admiterea apelului cu motivarea că, terenul este aferent casei de locuit, curţi, construcţii, teren ce a aparţinut părinţilor defunctei G. A, adică bunicilor anterior cooperativizării. Au luat la cunoştinţă de expertiza extrajudiciară  cu care sunt de acord.

Intimata Comisia Judeţeană Maramureş prin întâmpinarea depusă (fila 15) arată că nu se opune la reconstituirea dreptului de proprietate în măsura în care sunt în termenul prevăzut de lege.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, în baza dispoziţiilor art. 479 alin. 1 N Cod procedură civilă, tribunalul a constatat faptul că după apariţia Legii nr. 18/1991 G. A a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la mai multe terenuri în suprafaţă totală de 59 ari (fila 38 dosarul de fond). Comisia Judeţeană Maramureş de fond funciar prin Hotărârea nr. 944 din 19 decembrie 1991 a validat pentru suprafaţa totală de 0,46 ha.

Prin titlul de proprietate nr. 526/45 din 13 decembrie 1994 s-a reconstituit în favoarea numitei G. A dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 51 ari printre care se află şi terenul în suprafaţă de 300 mp cu nr. top 653/1/2 intravilan, teren pe care ulterior reclamanta l-a înscris în CF 50767 nr. cad. 50767 Cicârlău.

În prezentul litigiu se cere reconstituirea unei suprafeţe de 325 mp ce se află în prelungirea terenului de 300 mp.

În registrul agricol la poziţia numitului T G pe perioada anilor 1959 – 1963 acesta figurează cu teren intravilan în suprafaţă de 6 ari. Pentru aceiaşi perioadă G. A căsătorită cu G. I figurează cu poziţie separată pentru suprafaţa totală de 50 de ari, din care 10 ari teren intravilan.

Aşa fiind a se cere în anul 2014 reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafaţă de teren ce nu a fost solicitată se consideră a fi nefondată.

Raportat la împrejurarea că în cursul procesului G. A a decedat la data de 8 iulie 2014, deci anterior pronunţării sentinţei civile nr. 7763/17.09.2014 tribunalul din oficiu a invocat lipsa capacităţii de folosinţă a reclamantei G. A.

Lipsa calităţii procesuale, de folosinţă sau de exerciţiu, atrage nulitatea actului de procedură, nulitatea nefiind condiţionată de existenţa unei vătămări deoarece capacitatea procesuală este o condiţie de exerciţiu a dreptului la acţiune, deci o condiţie extrinsecă actului de procedură.

În Noul Cod de procedură civilă, la art. 176 se prevede expres că nulitatea nu este condiţionată de existenţa unei vătămări în cazul încălcării dispoziţiilor legale referitoare printre altele şi la capacitatea procesuală, în afara cazurilor expres prevăzute de text, fiind menţionată şi situaţia încălcării dispoziţiilor legale referitoare la alte cerinţe legale extrinseci actului de procedură, dacă legea nu dispune altfel. A fost astfel inserată în cod opinia doctrinară unanimă referitoare la această chestiune.

Deoarece apelanţii nu au solicitat trmiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. e teza 1 Noul Cod de procedură civilă a fost admis apelul cu consecinţa anulării sentinţei apelate şi a se reţine cauza spre rejudecare. Pe fondul cauzei pentru considerentele arătate mai sus, tribunalul a apreciat că cererea reclamantei nu este fondată.