Dosar nr.xxxxxxx
R O M Â N I A
JUDECATORIA COSTESTI
SENTINTA CIVILA Nr. xx
Sedinta publica de la xxxx
Completul compus din:
PRESEDINTE
Grefier
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantii N F, G A D, B L F, N O N, N C, S E, N D si pe pârâtii N P. I, N A, C L F F B, C J F F A, având ca obiect fond funciar nulitate absoluta partiala a titlului de proprietate.
La apelul nominal facut în sedinta publica nu se prezinta partile.
Procedura legal îndeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier, dupa care :
Dezbaterile si cuvântul pe fond au avut loc la data de 12 ianuarie 2010 fiind consemnate în încheierea de sedinta din acea data parte integranta din prezenta hotarâre, când instanta pentru a da posibilitatea partilor sa depuna la dosar concluzii scrise a amânat pronuntarea pentru data de astazi cu urmatoarea solutie:
INSTANTA
Constata ca prin cererea formulata la 01.06.2009, reclamantii N F, G A D, B L F, N O N, N C, S E, N D solicita în contradictoriu cu pârâtii, N P. I, N A, C L F F B, C J F F A constatarea nulitatii absolute partiale a TP nr.79352/21.11.1995 si a actelor premergatoare acestuia, respectiv adeverinta de proproietate, proces verbal de punere în posesie si HCJ în sensul excluderii pârâtilor din aceste acte deoarece sunt personae neîndreptatite la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafata de 3,26 ha ce provine de la autoarea comuna N P E (I) fiind renuntatori la succesiunea acesteia prin declaratiile de renuntare nr.1229/1992 si 1231/1982, obligarea celor doua comisii sa emita un nou titlu de proprietate pentru aceeasi suprafata de teren, însa fara cei doi pârâti care nu au calitatea de mostenitori, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea actiunii, reclamantii arata ca sunt mostenitorii legali ai lui N P N, decedat la 01.06.2002, care este fiul autoarei Nedea P Elena, iar celelalte doua reclamante N D si S E sunt fiicele aceleiasi autoare.
Pentru terenurile cuvenite autoarei comune au formulat cereri de reconstituire autorul reclamantilor, numitul N N, cele doua reclamante S E si ND , precum si pârâtul N I si pârâta N A. Se apreciaza pentru aceasta pârâta ca a formulat cerere de reconstituire pentru 1 ha teren primit ca zestre de la parintii sai si nu pentru terenul în litigiu. Mai arata reclamantii ca pentru a putea beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate trebuie îndeplinite cumulutaiv conditiile prev. de art 8 alin.2 si art 13 din Legea nr.18/1991, iar pârâtii, chiar daca au formulat cerere de reconstituire, nu pot face dovada calitatii de mostenitori întrucât au renuntat expres la succesiunea autoarei. Evoca în acest sens decizia nr. XI / 05.02.2007 a ICCJ prin care s-a admis recursul în interesul legii si s-a stability ca beneficiaza de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai mostenitorii care au acceptat succesiunea nu si cei care au renuntat la mostenire.
În drept, cererea a fost motivata pe disp.art III alin.1 lit.a) din Legea nr.169/1997 modif. de legea nr.247/2005 raportat la art.13 din lg 18/1991 si recursul în interesul legii al ÎC.C.J.
Prin precizarile la actiune de la f.86 dos., reclamantele, S E si N D, arata ca excluderea pârâtilor din titlu se impune atât din puncte de vedere al renuntarii la succesiune, cât si pentru faptul ca pârâta N A nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru autoare, deoarece, desi a mentionat în cerere ca are calitatea de mostenitoare a autoarei N P E, suprafata pe care a cerut-o de 3,17 ha a fost taiata cu o linie si a trecut doua hectare, tocmai în considerentul ca aceasta a fost înzestrata la casatorie cu 1 ha teren trecut la rolul agricol al sotului sau. Nici la aceasta suprafata de 2 ha ramasa de la autoare pârâta N A nu este îndreptatita deoarece a primit de la parinti terenul de 1 ha cu care a fost validata si detine separat titlul de proprietate.
La termenul din 5.08.2009 , pârâtul Nedea P Ion formuleaza întâmpinare si cerere reconventionala solicitând respingerea actiunii reclamantilor iar în cazul admiterii actiunii principale solicita sa se dispuna pentru aceleasi considerente si excluderea din titlul de proprietate a reclamantelor S E si N D.
Motiveaza pârâtul N I ca acesta alaturi de cele doua reclamante, pârâta NA si NN ( autorul celorlalti reclamanti) sunt fiii autoarei comune N P E.
La aparitia legii funciare, atât reclamantii cât si pârâtii, au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile autoarei N E, astfel ca prin HCJ nr.71/1991 a fost validata aceasta autoare pentru 3,27 ha, fiind mentionati la rubrica mostenitori toti copiii acesteia. În baza acestei validari s-a procedat la întocmirea fisei cu date pentru titlul de proprietate, fisa semnata fara obiectiuni si de reclamanta S E. La 21.11.1995 s-a întocmit si titlul de proprietate care a fost însusit de toti mostenitorii. Imediat dupa validare, mostenitorii au folosit terenurile apartinând succesiunii autoarei cu precizarea ca pentru terenurile din extravilan nu au existat niciodata conflicte privind modalitatea de folosinta. Au fost lucrate terenurile împreuna de toti mostenitorii pâna în anul 1998 si ulterior pârâtul a preluat cu acordul reclamantilor o suprafata de 7500 mp extravilan pe care o stapâneste si în prezent. Mai arata ca pâna în anul 2001 a stapânit si în intravilan cca 860 mp care fac parte din terenul de 3436 mp dar a fost îndepartat abuziv de pe teren de catre reclamanti.
Reclamantii nu au contestat validarea sa în calitate de mostenitor, nu s-au împotrivit stapânirii terenurilor de catre acest pârât si nu au urmat procedura speciala prevazuta de art 53 din lg.18/1991.
Cererea reclamantilor pentru excluderea sa din titlul de proprietate este lipsita de interes si totodata tardiva pentru ca si reclamantele S E si N D au renuntat expres la succesiunea defunctei N P E, potrivit declaratiilor notariale nr.1230 si 1233/ 1982. Nici acestea nu pot face dovada calitatii de mostenitoare si pentru argumentele expuse în chiar cererea lor de chemare în judecata ar trebui excluse din titlul de propriretate.
La termenul din 01.09.2009, reclamantele S E si N D, formuleaza întâmpinare la cererea reconventionala aratând în esenta ca introducerea pârâtei N A în titlul de proprietate al autoarei este abuziva întrucât aceasta pârâta a primit separat 1 ha de teren prin înzestrarea de la parinti.
Trebuie exclus si pârâtul N I acesta fiind autorul tuturor neîntelegerilor si greselilor aparute în acest caz deoarece în mod tacit si premeditat a participat la întocmirea actelor de reconstituire fara sa fie împuternicit.
De existenta titlului de proprietate reclamantele au aflat dupa anul 2005 când au facut unele demersuri la Primaria B si au aflat ca titlul de proprietate s-a dat lui NI, acesta se foloseste de titlu pentru subventii de la stat si a refuzat sa-l arate celorlalti mostenitori. Este mincinoasa afirmatia acestui pârât ca reclamanta a semnat fisa cu date pentru ca semnatura nu-i apartine si nici nu îsi însuseste aceasta fisa.
Pârâtul a ocupat abuziv dupa anul 2000 suprafata de 7500 mp terenul extravilan cel mai fertil si a vrut sa ocupe si în intravilan cca 200 mp. Între mostenitori au existat tot timpul discutii întrucât acest pârât s-a opus sa se împarta si sa se lucreze în mod echitabil întreaga suprafata de teren.
Nu a contestat validarea acestuia în calitate de mostenitor în termen de 30 de zile conform procedurii, întrucât nu a avut cunostinta de emiterea titlului si nu au participat la întocmirea actelor premergatoare, nu au semnat nici o fisa cu date si nici nu l-au împuternicit pe acest pârât sa semneze în numele lor.
Si acest pârât a fost înzestrat la casatorie de parinti si ajutat la construirea casei, motiv pentru care si din acest punct de vedere s-ar impune excluderea sa din titlu.
Referitor la invocarea renuntarii pentru reclamante acestea arata ca, în opinia lor, trebuie sa ramâna în titlul de proprietate deoarece titlul de proprietate a fost emis pâna la aparitia recursului în interesul legii iar titlul de proprietate “ si-a facut efectul legii” . Daca în regimul comunist s-au facut mari nedreptati, în regimul actual nu este posibil ca un singur mostenitor si descendentii lui sa beneficieze de întreaga mostenire. Cele doua reclamante s-au ocupat de întretinerea, hrana si cheltuielile cu decesul autoarei.
La termenul din 27.10.2009, reclamantele S E si N D formuleaza cerere completatoare si precizatoare, solicitând ca în situatia admiterii cererii reconventionale sa se constate ca sunt proprietarele suprafetelor de teren de 3436 mp, 5000 mp teren extravilan si 7295 mp teren extravilan ca urmare a uzucapiunii de peste 30 de ani, si nulitatea partiala a titlului de proprietate nr.79352/1995 pentru suprafetele pentru care au invocat constatarea uzucapiunii – f.129 si f.153 dosar.
Motiveaza reclamantele aceasta completare la actiune în sensul ca atât înainte cât si dupa decesul autoarei lor, împreuna au stapânit terenurile acesteia si au ajutat-o pe autoare în gospodarie iar dupa decesul autoarei au muncit pamânturile în sensul ca l-au însamântat, cultivat si au strâns roadele de pe acesta, au facut acte de dispozitie, în sensul ca au platit taxele si impozitele locale.
Apreciaza ca cererea reconventionala formulata de pârâti este neîntemeiata si nu pot fi înlaturate de la mostenirea parintilor, chiar daca sunt “ renuntatoare la mostenire” întrucât la data obtinerii certificatului de mostenitor nr.1424/1982, masa succesorala a autoarei nu cuprindea si terenurile reconstituite pe legea funciara, asa încât nu puteau renunta la ceva ce nu exista în masa succesiunii.
În plus, cele doua reclamante stapâneau terenurile pe care autoarea le daruise anterior cu titlu de zestre, lucru cunoscut de toti mostenitorii.
Desi au stapânit toate bunurile succesiunii, înteleg sa formuleze actiuni în constatare doar pentru terenurile mentionate expres în completarea cererii deoarece nu înteleg sa încalce totusi cota celorlalte parti, întrucât si acestia sunt mostenitori si asa este corect sa beneficieze fiecare de la parintele sau de o parte din bunuri.
Mai arata reclamantele ca au exercitat o posesie utila chiar si în conditiile lg.58/1974 si 59/1974, deoarece aceste legi au interzis doar înstrainarea terenurilor fara acte juridice si nu exercitarea posesiei utile asupra terenului.
Pârâta CLFF B formuleaza întâmpinare, lasând la aprecierea instantei solutionarea actiunii, mentionând ca în baza legii nr.18/1991 toti mostenitorii defunctei N E au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile autoarei de la rolul agricol.
Validarea s-a facut prin HCJ nr.71/1991, anexa 3, iar partile nu au formulat contestatie în baza lg.18/1991. Nu se cunoaste daca au fost întocmite procese verbale de punere în posesie
La dosarul cauzei au fost depuse acte de stare civila, C.M. nr.1424/1982, T.P nr.79352/1995, cererile de reconstituire, rol agricol autoare, HCJ nr.71/1991, procura judiciara, T.P nr.68177/1995 privind pe N A, fisa cu date pentru titlu de proprietate privind pe autoarea N P E, chitante de plata pentru impozitul casa si terenuri, au fost administrate interogatoriile partilor prezente si s-au audiat martorii propusi de acestea.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin TP nr.79352/1995, a fost reconsittuit dreptul de proprietate pentru 3,27 ha autoarei N P E ( Ia) cu mostenitorii beneficiari: N P N, N P D, N A, N( S) E si N P I.
Titlul de proprietate a avut la baza formularea cererilor de reconstituire de catre toti mostenitorii – f.61, 65 dos. si HCJ nr.71/1991, hotarâre de validare necontestata în procedura plângerii – f.66 dosar.
Potrivit certificatului de mostenitor nr.1424/18982 aflat la fila 13 dosar, singurul mostenitor acceptant al succesiunii autoarei N I, a fost fiul acestea numitul N N, toti ceilalti descendenti fiind straini de succesiune prin renuntare potrivit declaratiilor notariale mentionate în certificatul de mostenitor.
I.) Se va proceda mai intai la analiza capetelor de cerere in completarea actiunii deoarece priveste o institutie de drept distincta, invocata doar de doua reclamante, fata de argumentul comun al cererii initiale care intereseaza toti reclamantii si cererea reconventionala a paratului Nedea Ion.
In sustinerea cererii completaoare, pentru constatarea dreptului de proprietate, in nume propriu, asupra terenurilor din T.P. nr. 79352/1995, in suprafata de: 3436 mp intravilan din t.5, p 142/1/143, 5000 mp extravilan din t.8, p.163/23 si 7295 mp extravilan din t.67, p. 873/11, reclamantele S:E: siN:D:, invoca incidenta uzucapiunii de peste 30 de ani, potrivit art 1890 C. civ.
Pornind de la aceasta cauza a pretentiilor ,se apreciaza ca titlul de proprietate nr. 79352/1995 este lovit de nulitate absoluta partiala, în baza art. III din Legea nr. 169/1997.
Analizând acest fundament al pretentiilor , retinem ca uzucapiunea reprezinta dobândirea dreptului real ca efect al posedarii bunului timp îndelungat, astfel încât starea de fapt se transforma intr-o stare de drept.
Pentru a opera uzucapiunea se cere o posesie neviciata, continua, neântrerupta, netulburata si sub nume de proprietar, asa cum cer disp. art. 1847 C. Civ.
Asa cum rezulta din raspunsurile partilor la interogatoriu, timp de 10 ani partile s-au inteles, reclamantele S E si N D au stapanit extravilane in pct. „Scoala”, „Draghia”, „Burdea” si „Visinoaia” (cu acceptul lui N N) si au muncit terenul din gradina casei iar paratul N I a stapanit extravilan in Pct. „Lunca”, imediat dupa aparitia lg 18/91.
O astfel de intelegere exclude reprezentarea partilor ca au inteles sa folosesca terenurile in virtutea unui drept propriu bazat pe o posesie indelungata sub nume de proprietar, caci este limpede ca „intelegerea privind modul de stapanire” s-a facut in virtutea considerarii drepturilor succesorale.
Fata de probatoriul administrat în cauza instanta nu poate retine incidenta uzucapiunii, în favoarea reclamantelor pentru terenul intravilan si extravilan.
Rezulta din chiar declaratia martorei M I, ca atat timp cat a trait autoarea, gradina casei s-a folosit de catre N D impreuna si cu acordul defunctei, or, acest lucru schimba radical pozitia în care s-a gasit reclamanta , nu de posesor în sensul disp.art 1847, ci de detentor precar.
Stapanirea imobilului „ cu ingaduinta proprietarului” oricat de mult ar dura in timp, nu este de natura sa duca la dobandirea dreptului prin uzucapiune, deoarece precaritatea este mai mult decat un viciu al posesiei, iar in realitate nu se exercita o posesie utila in sensul disp art. 1853 alin 2 C.civ.
Totodata, reclamantele nu a facut dovada intervertirii precaritatii in posesie utila, in cazurile circumstantiate de prevederile art 1858 C.civ.
Or, potrivit art. 1855 C.civ. când posesorul a inceput a poseda pentru altul, se presupune ca a conservat aceeasi calitate, daca nu este proba contrarie. Asadar, pana la decesul autoarei nu se poate vorbi despre o posesie uitila.
Dupa decesul autoarei, certificatul de mostenitor il mentioneaza ca unic acceptant pe N N si oricat de mult ar fi administrat si exploatat in timp cele 2 reclamante terenul intravilan acest lucru s-a facut cu acceptul mostenitorului de drept N N.
Elocventa in acest sens este procura de administrare din 19.12.2001- de la f 131 dos- prin care sotia defunctulul N N, le mandateaza pe cele 2 reclamante sa administreze si sa conserve imobilele intravilane si extravilane cuvenite lui N N, cu mentiunea expresa ca din 1982 aceste reclamante au administrat imobilele tot cu acordul tacit al lui N N.
Daca in privinta terenurilor extravilane nu sunt probleme, pentru ca N N cat a trait a acceptat intelegerea fratilor pentru exploatarea extravilanului, pentru terenul intravilan apar discutii, deoarece reclamantii mostenitori ai lui N N sunt in conflict de interese cu reclamantele S E si N D.
In timp ce acestea cer constatarea uzucapiunii pentru teren intravilan de 3436 mp (de unde rezulta ca inteleg sa limiteze terenul gospodariei din certificatul de mostenitor la 639 mp curti-constructii, reconstituit in titlu ) pozitia celorlalti reclamanti (in dosarul de partaj nr 496/214/2008 ) este in sensul ca intraga suprafata de 4075 mp „ silistea casei” li se cuvine in baza certificatul de mostenitor al lui N N, teren pentru care ceilalti frati sunt renuntatori, iar pentru extravilane „ pot sa le imparta cum doresc”.
Deoarece nu face obiectul acestei judecati, instanta nu va aprofunda chestiunea reconstiturii privind intinderea a ceea ce inseamna curtea si gradina casei, conform legii funciare fata de mentiunea de 250 mp din certificat, aspect care, de principiu, se solutioneaza la partaj pentru lotizarea corecta sau prin cerere separata. Esentiala in dezlegarea incidentei uzucapiunii este atitudinea partilor reclamante. Procura de administrare nu distinge suprafata intravilana, toata suprafata intravilana din titlu mostenitorii lui N N o cer in atribuire la partaj iar reclamantele nu au facut dovada ca pentru diferenta de 3436 mp intravilan au exercita o posesie utila si nu ca administratore/detentor precar in baza procurii.
Cat despre terenurile extravilane, incidenta uzucapiunii este înlaturata, in primul rand pentru ca anterior lg 18/91 terenurile au fost colectivizate ( nu s-a probat si nici nu aveau cum sa probeze ca au stapanit in timpul CAP exact acele parcele in extravilan) iar posesia reclamantelor dupa 1990 pentru aceste terenuri a fost savarsita in considerare calitatii de mostenitoare.
Nu în ultimul rând, cererile de reconstituire înfrâng invocarea uzucapiunii deoarece au inteles sa solicite aceste terenuri in calitate de mostenitoare ale defunctei autoare si nu invocand un drept propriu !
Pentru aceste considerente, fata de dispozitiile art. 1847, art 1858 C. Civ, art II din lg 169/1997, capetele de cerere in constatarea dreptului de proprietate in baza uzucapiunii si pe cale de consecinta anularea partiala a titlului pentru acele terenuri, nu sunt intemeiate.
Cât priveste „capatul de cerere” formulat prin concluzii scrise (f108 dos) de a se rectifica eroarea materiala privind numele autoarei care este E si nu I, aceasta îndreptare se poate efectua si pe cale administrativa si nu necesita interventia instantei decât daca se face dovada refuzului administrativ.
II.) Reclamantii si paratul in cererea reconventionala invoca încalcarea disp. art. 696 C.civ. de catre comisia locala întrucât renuntatorii nu intrau în categoria succesibililor care sunt considerati a fi repusi în termenul de acceptare prin formularea cererilor la comisii.
Intr-adevar, dupa lungi controverse în practica judiciara s-a stabilit ca dispozitiile funciare trebuie coroborate cu legea civila, eredele renuntator fiind considerat strain de mostenire, renuntare care opereaza si pentru bunurile viitoare ale defunctului.
Potrivit recursului în interesul legii, Dec. nr. XI/2007 a ICCJ, s-a stabilit ca beneficiaza de dreptul de mostenire a proprietatii, în temeiul art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, în sensul repunerii în termenul de acceptare a succesiunii, numai mostenitorii care nu au acceptat-o în termenul prevazut de lege, iar nu si cei care au renuntat la succesiune.
Conform art. 696 din Codul civil, eredele care renunta la succesiune este considerat ca nu a avut niciodata aceasta calitate, titlul de mostenitor fiind desfiintat cu efect retroactiv, mostenitorul fiind considerat ca o persoana straina de mostenire. Regula indivizibilitatii patrimoniului succesoral confera acelasi caracter indivizibil si optiunii succesorale care nu poate fi conditionata de aspectul cantitativ al patrimoniului succesoral. Renuntarea vizeaza atât bunurile existente în succesiune la data decesului, cât si cele care, eventual, ar intra în succesiunea respectiva”.
In opinia instantei, aceasta aparare poate fi invocata de mostenitorul interesat in cadrul procedurii speciale a plangerii la Hotararea Comisiei Judetene, deoarece de la data emiterii HCJ partile interesate cunosc atat persoanele beneficiare cat si suprafata reconstituita.
De regula, actiunile in nulitate titlu fundamentate pe disp art III din lg. 169/1997, au in vedere titlurile emise tertilor, deoarece este firesc ca promotorilor unor astfel de actiuni sa nu le fie opozabila hotararea comisiei judetene care a stat la baza titlului contestat, pentru tertul in cauza.
In momentul in care se contesta propriul titlu de catre beneficiari , in baza art. III din lg 169/1997, examinarea motivului concret de nulitate trebuie raportata la o imposibilitate obiectiva si temeinic argumentata , pentru care beneficiarul titlului nu a uzat de procedura prev. de art 53(2) din lg 18/1991 sau nu avea interes la acea vreme sa conteste HCJ.
Altfel, daca pentru orice motiv se lasa deschisa calea actiunilor in nulitate a propriului titlu, se ajunge la eludarea procedurii speciale, prev de art 53(2)din lg. 18/1991, plangerea la HCJ.
Asa cum se arata in intampinarea comisiei locale de la f 59 dos, propunerile de validare ale comisiei locale nu au fost contestate si Hotarârea Comisiei Judetene nr. 71/1991 nu a fost atacata cu plangere. Potrivit art 29 din HG nr. 131/91, in vigoare la acea data, Comisia judeteana va analiza propunerile primite de la comisiile comunale, precum si contestatiile celor care s-au considerat nemultumiti de modul de stabilire a dreptului de proprietate de catre comisia comunala. Comisia judeteana, prin hotarâre, va solutiona contestatiile si va valida sau invalida propunerile si le va transmite, prin delegat, în termen de 3 zile, comisiilor subordonate, care le vor afisa imediat la sediul consiliului local si vor comunica, sub semnatura, persoanelor care au formulat contestatii (nu este cazul reclamantilor) hotarârea comisiei judetene.
De la data comunicarii sub semnatura, persoanele nemultumite pot face plângere împotriva hotarârii comisiei judetene la judecatorie în termen de 30 de zile.
Asadar, pentru a asigura stabilitatea circuitului civil si a se evita incertitudinile viitoare pentru cei mentionati în titlu a fost prevazuta o procedura speciala de contestare conform art. 53 al. 2 din Legea 18/1991. Aceleasi ratiuni se justifica si in cazul paratei pe care cele 2 reclamante o contesta ca beneficiara, (aparte de motivul renuntarii ) intrucat a fost inzestrata de parinti la casatorie si a obtinut titlu in nume propriu pentru 1 ha teren.-f 155 dos.
Peste argumentele expuse, „inzestrarea” acestei parate nu reprezinta un motiv de excludere de la averea funciara a autoarei. Pentru restabilirea egalitatii intre comostenitori, exista o alta procedura -de raport a donatiilor, care se valorifica in cadrul actiunilor de partaj si nu prin excluderea automata din titlu a celui inzestrat, ca un artificiu intrucat poate fi prescrisa actiunea de raport a donatiei.
Din raspunsul partilor la interogatoriu rezulta ca paratul-reclamant N P I reclamantele –parate S E si N D (TOTI AVAND CALITATEA DE RENUNTATORI-conform CM de la f 13 dos) au stapanit terenuri intravilane si extravilane din titlu inca de la aparitia lg. 18/1991. Folosinta terenurilor din titlu este confirmata si de declaratiile martorilor.
In acest context, nu se mai poate sustine ca nu s-a stiut cine anume beneficiaza de averea funciara a defunctei N P I.
Practic, singurul mostenitor care nu are calitatea de renuntator conform certificatului de mostenitor de la f 13 dos. este Nedea Nicolae, in prezent decedat, cu mostenitorii reclamanti : NF, G A, BL, NO si N C.
Daca sanctiunea scoaterii din titlu pentru renuntatori ar trebui aplicata, atunci si reclamantele S (N ) Esi N D ar trebui excluse, deoarece sunt renuntatoare.
Din concluziile scrise depuse de ceilalti reclamanti(mostenitorii lui N N la fila 111 dos rezulta ca doresc scoaterea din titlu doar a paratilor, iar pentru celalalte renuntatoare, reclamantele S (N ) E si N D, lasa la aprecierea instantei „ deoarece nu pot pune concluzii impotriva matusilor”, ceea ce ar insemna o aplicare de sanctiune „selectiv”.
Cu referire la analiza normelor de drept substantial invocate in cauza, se observa ca finalitatea invocarii disp. art. 696 C.civ. de catre cei interesati este urmarita în concretizarea disp. art. 697 C.civ. partea renuntatorului profitând coerezilor sai.
Insa, potrivit art. 691 C.civ, de aceasta „parte” mostenitorul acceptant poate dispune cu titlu oneros sau gratuit. Legea nu interzice ca aceasta parte sa revina chiar si renuntatorilor initiali, ca efect al gratificarii indirecte savarsita de mostenitorul care renunta la partea de acrescamant , prin acceptarea ca renuntatorii sa fie beneficiari ai titlului.
Aceasta problema de drept nu trebuie confundata cu „ cantitatea, amplasamentul, sau categoria de folosinta” a terenurilor care pot compune „partea redata” renuntatorilor. Desigur ca trebuie sa se tina seama, pe cat posibil, de modul de folosinta si intelegerea fratilor in exploatarea terenurilor la partaj.
In speta de fata sunt suficiente elemente din care rezulta ca N P N, nu a inteles sa profite de partile erezilor renuntatori, concretizate in celelalte terenuri. Pretentiile acestuia sunt ferme doar cu referire la casa de locuit, terenul curti-constructii cu gradina casei, lucru firesc, deoarece in virtutea CM nr 1424/1982 aceste bunuri i se cuvin in exclusivitate, in opinia instantei. Pentru aceste imobile, ceilalti frati sunt si raman renuntatori, chiar daca sunt cuprinse in titlul de proprietate. Chitantele de plata a impozitului pentru casa si teren intravilan sunt emise atat pentru contribuabil N N, cat si pentru N D si N (S) I dar aceste documente de plata nu le transforma in proprietare pe cele 2 surori, peste mentiunile din certificatul de mostenitor. f.160-175 dos
O astfel de renuntare la beneficiul prev. de art 679 Cciv, nu incalca ordinea publica, nu este prohibita de lege, astfel incat nulitatea pe chestiunea renuntarii celorlalti frati la succesiune sa fie absoluta si sa opereze peste vointa singurului mostenitor acceptant N P. N.
Se observa ca cererile formulate la comisie aflate de f 61-65 dos sunt inregistrate toate in data de 7.03.1991, scrise chiar de catre renuntatoarea reclamanta S(N) E pentru toti mostenitorii, atat in numele singurului mostenitor acceptat-N N (decedat) cat si in numele celorlalti mostenitori renuntatori.
In opinia instantei, prin formularea unor astfel de cereri rezulta clar acordul mostenitorilor de a împarti averea funciara a defunctei, fara a distige dupa cum sunt renuntatori sau nu.
In concret, nici N N nu a formulat cerere deplasandu-se personal, nu s-a probat mandatarea expresa a sorei sale, ci a beneficiat ca toti ceilalti, de cererea facuta si in numele sau, de catre sora renuntatoare.
Cata vreme stapanirea terenurilor din titlu a fost notorie si cunoscuta intre frati, acest motiv de nulitate trebuia invocat prin plangere la HCJ sau de indata ce mostenitorul interesat a cunoscut situatia si nu era de acord cu ea.
S-ar putea sustine ca in acest sens este notificarea de la f 140 dos din 28.03.2002, prin care N N ii cere fratelui sau N I sa nu mai foloseasca teren intravilan, dar acest act nu schimba datele spetei, in primul rand pentru ca se refera la intravilanul cuvenit oricum in baza certificatului de mostenitor si in al doilea rand nu s-a mers mai departe prin contestarea HCJ, macar incepand de la acea data.
Potrivit declaratiei martorei M I, coroborat cu raspunsul lui N D la interogatoriu, mostenitorul N N a venit sa lucreze pamantul dupa 1990, iar cu referire la terenul gradina casei, i-a atras atentia celuilalt frate, paratul N I, ca nu este de acord sa foloseasca acest parat teren din gradina casei. Pentru terenurile extravilane nu au existat discutii.
Intruct situatie de fapt difera de la o speta la alta, pentru motivele mai sus expuse, instanta opineaza ca, din punct de vedere procedural, motivul de excludere al renuntatorilor din titlu trebuie valorificat in procedura plangerii la HCJ(cu sau fara repunerea in termenul de formulare a plangerii) si numai in cazuri exceptionale in cadrul actiunilor in nulitate titlu, daca mostenitorul indreptatit face dovada ca nu a cunoscut, din motive straine de culpa sa, hotararea comisiei judetene, continutul titlului de proprietate iar din elementele faptice nu putea cunoaste ca renuntatorii folosesc terenul.
Pe de alta parte, instanta este de parere ca excluderea din titlu a renuntatorilor, in baza dezlegarii de drept data prin recursul in interesul legii, nu opereaza automat doar prin efectul acestei decizii. In anumite cazuri, prioritate trebuie sa aiba principiul stabilitatii circuitului civil,( tocmai in aceasta idee fiind instituita parcurgerea procedurilor speciale) exercitarea cu buna-credinta a drepturilor in promovarea acestor actiunii in nulitate (care uneori sunt formulate dupa cca 10-15 ani de la validare) precum si dreptul de dispozitie al celui interesat sa invoce renuntarea la succesiune a celorlalti si nu o face in timpul vietii (de regula astfel de litigii fiind pornite de mostenitori )
Aceste argumente nu contravin celor retinute prin Dec. nr. XI/2007 a ICCJ, privind interpretarea disp art 13(2) din lg.18/91. Cu alte cuvinte, un renuntator care a formulat cererea de reconstituire si a folosit terenurile cu stiinta mostenitorului indreptatit, poate paraliza scoaterea sa din titlu, tocmai pentru faptul ca mostenitorul interesat sa profite de partea renuntatorului, a renuntat la acest beneficiu din momentul cand a acceptat sa fie formulate cereri de reconstituire comune, validarea este comuna, nu a contestat prin plagere la HCJ si a cunoscut ca renuntatorul foloseste terenurile din titlu.
Este cunoscut faptul ca legea funciara a instituit o exceptie de la principiul indivizibilitatii optiunii succesorale, stabilind ca reconstituirea dreptului de proprietate se face la cerere, ceea ce inseamna ca in aceasta materie acceptarea mostenirii se face numai prin cererea adresata comisiei de fond funciar.
Data fiind aceasta derogare, mostenitorii pot „renunta” prin abstentiune (neformularea cererii) la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Aceasta situatie se regaseste in ipoteza in care un mostenitor acceptant (sa spunem singurul din certificatul de mostenitor obtinut anterior lg 18/91) intelege sa ramana cu bunul dobandit in baza certificatului (de regula casa si teren curti-constructii) si sa nu formuleze cerere pentru restul averii funciare.
Legea funciara permite ca ceilalti mostenitori, neacceptanti la data obtinerii certificatului de mostenitor, sa fie repusi de drept in termenul de acceptare a mostenirii, prin cererea pe care o fac comisiei. In mod firesc, titlul de proprietate va fi emis numai pe numele acestora, dar, de cele mai multe ori, cuprinde si terenul curti-constructii, care apartine mostenitorului din certificat, nesemnatar al vreunei cereri de reconstituire.
In acest caz drepturile trebuie stabilite in baza unor norme aplicabile diferite de drept succesoral si funciar, tocmai pentru a nu vatama mostenitorul nementionat in titlu.
Atunci cand mostenitorul din certificat impreuna cu ceilalti mostenitori neacceptanti formuleaza cereri la comisie, de regula, nu sunt probleme, desi practica judiciara a cunoscut si cazuri cand mostenitorul din certificat a fost inlaturat de la restul averii funciare datorita proximitatii gradului de rudenie cu defunctul.
Tot datorita exceptiei de la principiul indivizibilitatii optiunii succesorale se poate ivi urmatoarea situatie: unicul mostenitor acceptant nu formuleaza cerere de reconstituire, renuntand prin abstentiune la celelalte terenuri, toti ceilalti mostenitori sunt renuntatori insa formuleaza cere la comisie.
Care trebuie sa fie solutia? Respingerea cererilor de reconstituire, deferirea averii funciare catre stat si pastrarea terenurilor la dispozitia comisiilor? Credem ca nu !
Altfel, reconstituirea proprietatii private ar ramane un drept iluzoriu gratie unor norme care mai mult incurca decat simplifica.
In opinia instantei si in aceasta ipoteza renuntatorii pot beneficia de averea funciara prin interpretarea sistematica si teleologica a disp. art 701 C.civ. si art 13(2) din lg. 18/91, deoarece cererea adresata comisiei reprezinta o veritabila retractare a renuntarii, cata vreme „succesiunea nu a fost acceptata de alti erezi” intelegandu-se partea de succesiune(terenurile) la care mostenitorul acceptant a inteles sa renunte prin neformularea cererii de reconstituire.
S-au evocat aceste exemple intrucat, din punctul de vedere al instantei, atunci cand dispozitiile funciare se intrepatrund cu cele de drept succesoral, proble si particularitatile spetei sunt cele care fundamenteaza solutia de mentinere sau de anulare a titlului.
Pentru toate considerentele expuse, in baza art II din lg. 169/1997 corob. cu art 53 din lg. 18/91, art 697, art 691 C.civ, instanta va respinge atat cererea principala, precizata si completata de catre reclamanti cat si cererea reconventionala, ca naintemeiate.
In baza art 274 C.p.c. cheltuielile de judecata vor fi compensate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge actiunea principala formulata de reclamantii N F, G A D, B L F, NO N, NC, S E, N D, în contradictoriu cu pârâtii N P. I, NA, C L F F B, si C J F F A, precizata si completata de reclamanti, ca neîntemeiata.
Respinge cererea reconventionala formulata de pârâtul N P I ca neîntemeiata.
Compenseaza cheltuielile de judecata.
Cu recurs motivat în 15 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publica de la xxxx.
Presedinte,
Grefier,
Red.tehdact.ED
13 ex/19.02.2010
