Dosar nr. xxxxx/193/2009 Fond funciar
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BOTOŞANI – JUDEŢUL BOTOŞANI
ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE
PREŞEDINTE –
GREFIER –
SENTINŢA CIVILĂ NR.
La ordine judecarea acţiunii civile având ca obiect fond funciar formulată de petentul R.V. în contradictoriu cu intimaţii R.CT., R.C., Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar a com. B., jud. Botoşani şi Comisia Judeţeană de Stabilire a Dreptului de proprietate Privată Asupra Terenurilor Botoşani – prin Prefect.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică de la xxx 2012, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată şi când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunţarea pentru data de xxx 2012 apoi pentru astăzi când:
I N S T A N Ţ A
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani sub nr. xxxxx/193/2009 la data de xxx2009 petentul R.V. a solicitat iniţial în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar a com. B., jud. Botoşani şi Comisia Judeţeană de Stabilire a Dreptului de proprietate Privată Asupra Terenurilor Botoşani – prin Prefect, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 0,18 ha intravilan ce nu a fost înscris în titlul de proprietate nr. xxxx emis pe numele autorului său R.M.
În motivare petentul susţine că este moştenitor al defunctului R.M., căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 7 ha 9200 m.p. teren situat pe teritoriul satului D. jud. Botoşani, fiind emis în acest sens titlul de proprietate nr. xxxxxx/x2002. Că, intimata Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar a com. B. l-a „păgubit de suprafaţa de 2,08 ha” (fila 15 ds.) omiţând să înscrie suprafaţa de 0,18 ha în titlul de proprietate nr. xxxxxx/x2002, deşi în adeverinţa nr. xxx/x1991 este menţionată această suprafaţă de teren. Că, de aproximativ 10 ani solicită verbal şi în scris Primăriei B. punerea în posesie cu suprafaţa de teren agricol care i se cuvine prin moştenire conform registrului agricol şi adeverinţei nr. xxx/x1991, însă această autoritate a lăsat nesoluţionată această sesizare.
În dovedire, reclamantul depune la dosar înscrisuri, şi anume: titlul de proprietate nr. xxxxxx/x2002, adeverinţa nr. xxx/x1991, planşe reprezentând loturile înscrise în titlul de proprietate nr. xxxxxx/x2002, acte de sre civilă, adrese emise de Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar a com. B., copie registru agricol, act de proprietate ale defunctului G.Gh.C.din anul 1929 act de vindere cumpărare încheiat la data de xxx 1912, act de vindere cumpărare încheiat la data de xx 1912, act de vindere cumpărare încheiat la data de xx 1928, testamentul defuncţilor soţi G.G. şi Z.G., testamentul autentificat sub nr. xxx/1997.
Legal citată, Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar a com. B., a formulat întâmpinare prin care arată că, autorul petentul a solicitat prin cererea xxxx/x1991 reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 7,27 ha teren situat pe raza comunei B.. Că, deşi în registrului agricol din anii 1956-1958 R.M. figura cu suprafaţa totală de 3,27 ha teren, acestuia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 7,92 ha teren, adică cu 0,65 ha mai mult decât a fost solicitat prin cerere, şi cu 4,20 ha mai mult decât figura acesta înscris în evidenţele agricole. Prin precizările formulate la data de xxx2010, Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar a com. B. arată că în titlul de proprietate emis pe numele defunctului R.M. sunt înscrise suprafeţe mai mari decât cele cu care figura acesta în registrul agricol.
În dovedire, intimata depune la dosar cererea xxxx/x1991 formulată de R.M. (fila 30 ds.), copie a filei din registrul agricol în care este înscris rolul autorului petentului, (fila 31 ds.), extras din planul cadastral a satului D. pe care sunt evidenţiate proprietăţile defunctului R. M..(fila 61 ds.)
Prin precizările formulate la data de xxx, petentul arată că după decesul părinţilor săi a rămas prin moştenire 7,92 ha iar potrivit actelor de proprietate, acestora ar fi trebuit să li se reconstituie 9,02 ha teren agricol, diferenţa reprezentând moştenire de pe urma defunctului G.G.C., bunicul matern. Prin urmare, petentul solicită instanţei „a obliga comisia comunală de retrocedare a terenurilor agricole, punerea în posesie cu suprafeţele omise din rea credinţă rectificarea actului de proprietate sau anularea după caz, şi eliberarea unui nou titlu de proprietate cu suprafeţele reale”
Prin precizările formulate la data de xxx2010 (fila 80 ds.), petentul arată că în titlul de proprietate nr. xxxxx/xx2002 nu s-a înscris suprafaţa de 0,18 ha care îi aparţine de drept, fiind menţionat în adeverinţa nr. xxx/xx1991. Petentul reclamă pe de o parte o serie de aspecte care privesc necorelarea suprafeţelor de teren înscrise în titlul de proprietate nr. xxxxxxx/xx2002 şi amplasamentul faptic al acestora, iar pe de altă parte, neînscrierea în titlul de proprietate nr. xxxxxx/xx2002 a suprafeţelor de teren dobândite de bunicii materni în temeiul Legii 197/1945
Finalmente, prin precizările formulate la data de 17.02.2012, (fila 11 ds.) petentul R. V., a solicitat instanţei:
1. modificarea parţială a titlului de proprietate nr. xxxxxx/27.09.2002 în sensul înscrierii suprafeţei de 0,18 ha teren la locul numit „loc de casă Corhana” situat în intravilanul satului D. comuna B. şi a suprafeţei de 0,36 ha teren la locul numit „Malul Galben” din extravilanul aceleaşi localităţi.
2. obligarea Comisiei Locale de Aplicare a Legii Fondului Funciar a com. B. la punerea în posesie a petentului cu aceste suprafeţe de teren, să întocmească şi să înainteze documentaţia Comisiei Judeţene Botoşani.
3. obligarea Comisiei Judeţene Botoşani să emită titlu de proprietate.
În susţinerea acestei cereri, petentul arată că atât suprafaţa de 0,18 ha cât şi suprafaţa de 0,36 ha teren au format obiectul reconstituirii dreptului de proprietate alături de alte parcele, în urma cererii depuse de R. M. în termenul prevăzut de Legea 18/1991, aceste terenuri regăsindu-se în adeverinţa de proprietate nr.xxx/x1991. Petentul subliniază că diferenţa de teren preluată de CAP provine de la bunicii materni G.G.C. şi G.P. care au locuit în aceeaşi gospodărie cu părinţii petentului.
Prin decizia civilă nr. xxx R pronunţată la data de xxx 2011, în dosar xxxxx/193/2009, reţinând că petentul „nu este contra pentru a fi convocaţi în instanţă” moştenitorii defunctului R.M., Tribunalul Botoşani a casat încheierea de şedinţă din xxx 2010 (fila 99 dosar) prin care a fost suspendată judecata în temeiul art. 155 ind.1 Cod procedură civilă, dispunând continuarea judecării cauzei. Deşi petentul R.V. nu a arătat în mod expres că înţelege să cheme în judecată şi ceilalţi beneficiari ai dreptului de proprietate asupra terenului înscris în titlul de proprietate nr. xxxxxx/xxx2002, dimpotrivă, precizând că nu este cazul introducerii în cauză a celorlalţi moştenitori (fila 68 dosar), dând eficienţă dispoziţiilor art. 315 al.1 din Codul de procedură civilă, instanţa a dispus introducerea în cauză în calitate de intimaţi a numiţilor R.CT. şi R.C..
Legal citaţi pârâţii nu s-au prezentat în instanţă, nu au formulat întâmpinare, şi nu şi-au exprimat în nici un fel opinia faţă de acţiunea reclamantului.
La solicitarea instanţei, OCPI Botoşani a înaintat la dosar titlul de proprietate nr. xxxxxx/xxx2002 şi documentaţia care a stat la baza acestuia.
Analizând acţiunea reclamantului R.V. prin prisma motivelor formulate, a probelor administrate şi a dispoziţiilor legale incidente, instanţa reţine că este nefondată pentru considerentele care succed:.
Prin cererea înregistrată sub nr. xxxx/xx1991 la Primăria Comunei B. (fila 30 ds.) R.M. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă totală de 7,27 ha, pe care l-a deţinut până în anul 1945 şi care figurează înscris în rolul său din registrul agricol (fila 31 ds.)
Potrivit adeverinţei de proprietate nr. xxx/x.1991 (fila 6 ds.), prin HCJ nr. xxx/x1991 s-a stabilit pentru R.M. dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 6,53 ha.
Potrivit fişei suprafeţelor primite în proprietate (f. 93 ds.), beneficiarul reconstituirii dreptului de proprietate, R.M. a confirmat prin semnătură, întinderea şi amplasamentul terenului pentru care s-a emis titlul de proprietate nr. xxxxxx/x.2002 (f. 3 ds.)
Sintetizând susţinerile petentului, acesta solicită reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 0,18 ha situat în locul denumit „loc casă Corhana” intravilan sat D. comuna B. şi asupra terenului în suprafaţă de 0,36 ha situat în locul denumit „Malul Galben” extravilan sat D.. Urmare a reconstituirii, se solicită modificarea titlului de proprietate nr. xxxxxx/x2002 în sensul înscrierii suprafeţelor de teren menţionate mai sus. Instanţa reţine din apărarea petentului că terenurile pentru care solicită reconstituirea dreptului de proprietate au aparţinut bunicilor materni.
Din actele depuse la dosar, nu rezultă că petentul ar fi parcurs procedura stabilită de Legea 18/1991 în sensul formulării unei cereri adresate Comisiei Locale de Aplicare a Legii Fondului Funciar a com. B. cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafaţă de 0,18 ha şi pentru terenul în suprafaţă de 0,36 ha în calitate de moştenitor al defuncţilor G.G.C. şi G.P.. Din apărările petentului rezultă că acesta invocă adeverinţa nr. xxx/x.1991 şi faptul că terenul menţionat în această adeverinţă de proprietate nu se regăseşte în titlul de proprietate nr. xxxxxx/x.2002.
În primul rând, referitor la adeverinţa de proprietate evocată de petent, având în vedere reglementările legale în vigoare, literatura de specialitate şi practica judiciară, instanţa concluzionează că adeverinţa de proprietate este un act administrativ irevocabil, în baza căruia se creează raporturi juridice civile, vizând dreptul de proprietate. Adeverinţa de proprietate constituie un titlu de proprietate temporar, care dăinuie în timp numai până la eliberarea titlului de proprietate şi reprezintă dovada existenţei dreptului de proprietate reconstituit, singură ori împreună cu procesul-verbal de punere în posesiune. Trebuie adăugat şi faptul că, adeverinţa de proprietate are forţă juridică probantă în cadrul acţiunii în revendicare, a acţiunii de sistare a stării de indiviziune şi îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară.
În temeiul Legii nr. 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate se finalizează prin eliberarea titlurilor de proprietate şi punerea în posesiune a proprietarilor. Prin art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 750/1991 privind unele măsuri de intensificare a lucrărilor agricole de toamnă şi de aplicare a Legii fondului funciar, s-a prevăzut obligaţia comisiilor comunale, orăşeneşti şi municipale de stabilire a dreptului de proprietate de a elibera în termen de 5 zile adeverinţele privind stabilirea dreptului de proprietate fiecărei persoane îndreptăţite, cu menţiunea că adeverinţele se eliberează numai în cazul în care nu se pot elibera titlurile de proprietate. Aşadar, rezultă că adeverinţele de proprietate sunt eliberate legal de comisiile locale (comunale, orăşeneşti sau municipale), pe baza hotărârii comisiei judeţene prin care au fost validate propunerile de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate şi constituie dovada dreptului de proprietate, până la eliberarea titlului de proprietate, fiind perfecte substitute ale titlurilor de proprietate, şi conferind toate prerogativele ce decurg din această situaţie juridică. Prin urmare, adeverinţele de proprietate înlocuiesc provizoriu titlurile de proprietate, până la emiterea cărora au aceeaşi forţă juridică, iar împreună cu procesele-verbale de punere în posesie fac dovada dreptului de proprietate în cadrul acţiunii în revendicare. Mai trebuie adăugat că în baza adeverinţelor de proprietate nu se poate trece la punerea în posesiune a proprietarilor. De altfel, Curtea Supremă de Justiţie, în secţiile unite, prin pct. 2 al Deciziei nr. I din 30 iunie 1997, a stabilit că adeverinţa şi procesul-verbal de punere în posesiune nu constituie titlu de proprietate.
Pe de altă parte, instanţa reţine că reclamantul a înţeles să solicite modificarea titlului de proprietate eliberat tatălui său R.M. tatăl său iar argumentul care stă la baza cererii este neînscrierea în acest titlu a terenului care a aparţinut bunicilor materni.
Având în vedere că disponibilitatea este un principiu fundamental care guvernează etapa dezbaterilor judiciare şi care în procesul civil desemnează, în sens material, dreptul părţii de a dispune de „obiectul” procesului, iar în sens procesual, dreptul acesteia de a dispune de „mijloacele procedurale acordate de lege”, instanţa apreciază că în cauză, principiul disponibilităţii constituie, în sensul art. 129 alin. ultim C. proc. civ., un obstacol pentru orice tentativă (chiar şi din partea instanţei) de a modifica obiectul litigiului sau limitele acestuia. Instanţa reţine că acţiunea cu care a fost învestită priveşte modificarea titlului de proprietate nr. xxxxxx/xx.2002 cu privire la întinderea terenului pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate defunctului R.M.. Nemulţumirea reclamantului cu privire la acest aspect, putea fi valorificată doar de titularul titlului de proprietate nr. xxxxxx/x.2002 şi anume R.M., pe calea plângerii, formulate fie împotriva procesului verbal de punere în posesie, fie împotriva hotărârii Comisiei judeţene ce a validat propunerea Comisiei locale cu privire suprafeţele de teren atribuite. Această plângere putea fi formulată în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii comisiei judeţene. Faptul că R.M. nu a uzat de procedura plângerii (ce trebuia adresată instanţei într-un anumit termen determinat) echivalează cu însuşirea amplasamentului şi a întinderii terenului pentru care a operat reconstituirea dreptului de proprietate.
Cu privire la obiectul propriu zis al cererii – „modificare titlu de proprietate” – instanţa constată că nu există nici un text în cuprinsul legilor fondului funciar în temeiul căruia reclamantul să se adreseze direct instanţei de judecată pentru a obţine modificarea întinderii suprafeţelor de teren reconstituite şi predate deja în temeiul unui titlu de proprietate. În acest sens, este de menţionat că prin intrarea în vigoare a Legii nr. 169/1997 s-au prevăzut situaţii în care se poate solicita direct instanţei „anularea” titlului de proprietate, iar nu modificarea acestuia. Reclamantul nu a înţeles însă să solicite „nulitatea” titlului de proprietate nr. xxxxxx/x.2002, totală sau parţială şi să-şi întemeieze acţiunea pe vreunul dintre cazurile de nulitate prevăzute în această lege, astfel încât instanţa nu se află învestită să analizeze incidenţa vreunui astfel de eventual caz de nulitate. Împrejurarea că reclamantul nu are deschisă calea directă a unei acţiuni în justiţie pentru a se dispune „modificarea titlului” nu conduce la concluzia că acesta nu s-ar putea adresa cu o astfel de cerere către Comisia locală de fond funciar, aceasta având posibilitatea să aprecieze, în funcţie de circumstanţele cauzei, dacă se impune revocarea sau modificarea unui titlu de proprietate cu privire la amplasamentul şi întinderea suprafeţelor de teren reconstituite prin acesta şi să formuleze propuneri în acest sens către Comisia judeţeană, fiind astfel deschisă calea unei acţiuni în justiţie împotriva hotărârii Comisiei judeţene. Un argument în acest sens îl constituie art. 27 alin. 22) din Legea nr. 18/1991, interpretat a fortiori. Astfel, dacă comisiile de fond funciar au posibilitatea de a revoca titluri de proprietate emise abuziv altor persoane decât foşti proprietari, cu atât mai mult comisiile de fond funciar au posibilitatea de a revoca sau modifica (în esenţă, reprezintă acelaşi lucru) titluri de proprietate sub aspectul amplasamentelor şi întinderii suprafeţelor atribuite anterior, dacă se constată că nu s-au respectat cerinţele legii cu privire la aceste aspecte.
În consecinţă, se reţine că o persoană nu are deschisă calea unei acţiuni directe la instanţă prin care să solicite „modificarea” unui titlu de proprietate (putând cere în mod direct doar „nulitatea” unui astfel de titlu), dar are dreptul de a se adresa Comisiei locale cu o cerere prin care să solicite modificarea unui titlu de proprietate, urmând ca ulterior să aibă acces la instanţă împotriva modului de soluţionare.
Pe de altă pare, instanţa reţine că, pentru a beneficia de dreptul de reconstituire în baza legii 18/1991 este necesară formularea unei cereri scrise, excluzându-se de către legiuitor dobândirea acestui drept din oficiu. Regula de principiu reglementată de art. 11 din legea 18/1991 impune soluţia că în patrimoniul celor îndreptăţiţi nu se naşte un drept de proprietate ope legis ci doar vocaţia la reconstituirea dreptului de proprietate. În accepţiunea legilor fondului funciar, actul prin care se reconstituie titularului cererii, dreptul de proprietate, este titlul de proprietate. În acest sens art.8 al.1 şi al.3 din Legea 18/1991 prevede că „stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor se face prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept. Stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate”. Potrivit art. 27 din Legea nr. 18/1991 republicată şi art. 35 – 37 din Regulament, pe baza documentaţiilor înaintate de comisia locală (cuprinzând anexele validate, planurile de parcelare, procesele-verbale de punere în posesie şi schiţele terenurilor), comisia judeţeană emite titlurile de proprietate. Având în vedere aceste dispoziţii legale, se apreciază că termenul pentru depunerea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, termen stabilit de Legea nr. 18/1991, astfel cum a fost modificata prin Legea 247/2005, este un termen de decădere, iar nu un termen de prescripţie, nefiindu-i astfel aplicabile dispoziţiile Decretului nr. 167/1958, si nefiind astfel susceptibil de întrerupere sau suspendare, în condiţiile enunţate de amintitul decret.
Prin neformularea cererii de reconstituire în interiorul acestui termen de decădere, partea pierde însuşi dreptul său subiectiv civil la reconstituirea, în condiţiile legii, a dreptului de proprietate, acest termen reprezentând aşadar un termen de decădere materială. Întrucât legea nu reglementează, ca instituţie, termenele de decădere materială, urmează a fi aplicate prin analogie, dispoziţiile legale cele mai apropiate, acestea regăsindu-se în prevederile art.103 Cod procedură civilă, care reglementează decăderea procesuală.
În aplicarea acestor dispoziţii, se apreciază că decăderea se răsfrânge asupra drepturilor neexercitate în termen, indiferent de caracterul şi natura termenelor legale. Astfel, nerespectarea termenelor imperative determină decăderea, adică stingerea dreptului neexercitat înăuntrul lor. Pentru a înlătura incidenţa reglementării evocate în precedent, reclamantul are sarcina de a dovedi existenta unor împrejurări mai presus de voinţa sa, de natură a împiedica formularea unei cereri privind reconstituirea dreptului de proprietate în termenul prevăzut de lege. Noţiunea „împrejurare mai presus de voinţa părţii” conduce la ideea existentei unui caz de forţă majoră, a unei împrejurări externe, cu caracter excepţional şi cu caracter absolut invincibil, de natură a împiedica nu numai partea în sine, dar si orice altă persoană aflată în aceeaşi situaţie, de la a-şi manifesta voinţa, anume, în speţă, de la a îndeplini şi a depune la autoritatea competentă, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate. Din probele administrate în cauză, nu reiese însă existenţa unei astfel de împrejurări excepţionale, dimpotrivă se reţine că reclamantul, care de altfel a confirmat acest aspect, nu a mai formulat anterior,– în ceea ce priveşte suprafaţa de 0,18 ha şi suprafaţa de 0,36 ha teren situat pe raza comunei B. în locurile denumite „loc casă Ca „ şi „Malu” vreo cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, la niciuna din legile fondului funciar.
Întrucât din probele administrate nu reies a fi îndeplinite condiţiile pentru repunerea în termenul de decădere în interiorul căruia ar fi trebuit formulată cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, în temeiul Legii 18/1991, astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea 247/2005, instanţa apreciază că acţiunea este nefondată, urmând a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂŞTE
Respinge acţiunea formulată de R.V. cu domiciliul în Sv, str., nr., bl., sc., ap., Judeţ Suceava în contradictoriu cu R.CT. domiciliat în Bt, str., nr., ap., Judeţ Botoşani, R.C. domiciliată în Bt, str., nr., ap., Judeţ Botoşani, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Botoşani – prin Prefect şi Comisia locală de aplicare a legii fondului funciar a comunei B. – prin Primar
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din xxx.
PREŞEDINTE, GREFIER,
