Prin acţiunea adresată Judecătoriei Videle şi înregistrată sub nr. 1038/335/2009 din 27.05.2009, petentul MN a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii VL, NP , MI, Comisa Locală de Fond Funciar Tătărăştii de Jos şi Comisia Judeţeană Teleorman, constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. 8001202/18.08.1999 eliberat de Comisia Judeţeană Teleorman.
În motivarea acţiunii petentul a arătat că este singurul îndreptăţit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 3,7300 ha teren ce provine de la bunicul său MA, de pe urma căruia au rămas ca moştenitori acceptanţi numai el şi bunica sa, MI, astfel cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. 375/12.12.1968.
Petentul a menţionat că prin testamentele nr. 725/29.11.1967 şi 726/29.11.1967, MA şi MI l-au instituit ca legatar al întregii lor averi.
În drept petentul a invocat dispoziţiile art. III alin. 1 şi 2 din Legea nr. 169/1997. Acesta a ataşat în dovedirea acţiunii sale înscrisurile de la filele 4-11.
La solicitarea instanţei, întemeiată pe dispoziţiile art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă, petentul prin apărător a învederat la primul termen de judecată că a înţeles să solicite constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr. 800 1202/18.08.1999.
La data de 15.06.2009 intimatul MI a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, arătând că nu sunt incidente dispoziţiile art. III alin. 1 şi 2 din Legea nr. 169/1997, întrucât este îndreptăţit la reconstituirea dreptului de proprietate. A mai precizat că deşi parcurgerea procedurii reglementate de Legea nr. 18/199 este obligatorie, petentul nu a formulat contestaţie împotriva actelor premergătoare emiterii titlului de proprietate. În plus, terenul înscris în titlul de proprietate a făcut obiectul unei cereri de ieşire din indiviziune în dosarul nr. 595/335/2009, în care petentul a solicitat reţinerea unei cote de 1 pentru fiecare cotitular.
La data de 22.06.2009 Comisia Judeţeană Teleorman a depus la dosarul cauzei actele care au stat la baza eliberării titlului de proprietate atacat ( filele 52-61 ).
La data de 25.06.2009 petentul MN a depus la dosarul cauzei o cerere completatoare, prin care a solicitat ca în cazul respingerii primului capăt de cerere să se constate dreptul său de proprietate dobândit prin uzucapiune asupra cotei de 3 din terenul intravilan de 0,1893 ha, situat în satul Udupu, comuna Tătărăştii de Sus, judeţul Teleorman, în sola 27, parcelele 1742 şi 1743.
Petentul a motivat că s-a născut în casa bunicilor săi şi tot acolo a locuit, având posesia întregului teren intravilan şi comportând-se ca un adevărat proprietar timp de peste 50 ani, fără să fie tulburat de cineva. De asemenea, petentul a susţinut că figurează ca proprietar al terenului în registrele agricole existente la Primăria comunei Tătărăştii de Sus.
În completarea probei cu înscrisuri petentul a depus certificat de atestare fiscală eliberat de Primăria comunei Tătărăştii de Sus.
Faţă de cererea completatoare, intimatul MI a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea solicitării petentului, deoarece acesta nu a avut o posesie utilă, continuă şi sub nume de proprietar timp de 30 ani asupra terenului. A învederat intimatul că MA, decedat în anul 1968 şi MI, decedată în anul 1984 au posedat această suprafaţă, fiind cunoscuţi ca proprietari.
La data de 01.09.2009 intimatul MI a depus completare la întâmpinare, invocând inadmisibilitatea cererii în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Ca urmare a decesului intimatei VL, intervenit la data de 23.07.2009, pe parcursul procesului, petentul a formulat la data de 01.10.2009 cerere de introducere în cauză a moştenitorilor acesteia, respectiv VL, VC şi CC.
Prin cererea precizatoare şi răspunsul la întâmpinare, din data de 07.10.2009, petentul a arătat că bunica sa, M I, care a decedat în anul 1984, a exercitat o posesie utilă de 18 ani asupra terenului, în timp ce el a exercitat o astfel de posesie 23 ani, din anul 1984 şi până la promovarea acţiunii de partaj, fiind îndeplinite condiţiile uzucapiunii de lungă durată.
Excepţia inadmisibilităţii, invocată de intimatul M I, a fost respinsă de instanţă la termenul din 19.11.2009, pentru motivele arătate în încheierea de şedinţă de la filele 157-158.
Examinând probatoriul administrat constând în înscrisurile depuse la dosar, interogatoriul petentului şi al intimaţilor MI, NP şi VA şi declaraţiile martorilor FF, LF şi BT, instanţa a reţinut următoarele:
Petentului MN şi intimaţilor VL, NP şi M I li s-a reconstituit dreptul de proprietate, în calitate de moştenitori ai defunctului MA, eliberându-li-se titlul de proprietate nr. 800 1202/18.08.1999, asupra terenului în suprafaţă totală de 3,7300 ha situat pe raza comunei Tătărăştii de Sus, judeţul Teleorman.
Potrivit certificatului de moştenitor nr. 375/12.12.1968 emis de fostul Notariat de Stat Local Roşiorii de Vede, de pe urma defunctului MA, decedat la data de 11.01.1968, au rămas ca moştenitori MI, în calitate de soţie supravieţuitoare, cu cota de 1 şi MN, în calitate de nepot de fiică, cu cota de 3.
Acelaşi certificat de moştenitor atestă renunţarea la succesiune a descendenţilor de gradul I M S ( decedat la 19.05.1984, tatăl intimatului Mărăcine Ioan) V L şi N P, prin declaraţii exprese, cât şi a altor doi moştenitori înlăturaţi prin neacceptare conform art. 700 Cod civil.
Cum VL, N P şi M S, autorul intimatului MI, au renunţat la succesiunea defunctului MA, instanţa apreciază că titlul de proprietate emis este lovit de nulitate absolută parţială, în ce priveşte reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acestor intimaţi.
Renunţătorii nu pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate, chiar dacă au fost trecuţi în titlul de proprietate, alături de alţi moştenitori acceptanţi ai fostului proprietar. Dacă renunţătorii figurează în titlul de proprietate, succesorii acceptanţi pot solicita constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate, în condiţiile art. III din Legea nr. 169/1997.
Cererea de reconstituire formulată de renunţătoarele VL, N P şi fiul renunţătorului MS nu echivalează, potrivit art. 13 din Legea nr. 18/1991, cu o repunere în termenul de acceptare a succesiunii lui M A.
Recursul în interesul legii, dat în aplicarea art. 13 din Legea nr. 18/1991, republicată, prin Decizia nr. XI din 05.02.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a stabilit că beneficiază de posibilitatea repunerii în termenul de acceptare a succesiuni numai moştenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 Cod civil, iar nu şi cei care au renunţat expres la succesiune.
Dat fiind faptul că VL, NP şi M S au renunţat expres la succesiune, aspect dovedit cu certitudine de declaraţiile notariale menţionate în certificatul de moştenitor nr. 375/12.12.1968, aceştia sunt socotiţi că nu au fost niciodată moştenitori, iar vocaţia lor succesorală este retroactiv desfiinţată. Regula indivizibilităţii patrimoniului succesoral conferă acelaşi caracter indivizibil şi opţiunii succesorale care nu poate fi condiţionată de aspectul cantitativ al patrimoniului succesoral. Renunţarea vizează atât bunurile existente în succesiune la data decesului, cât şi cele care, eventual, ar intra în succesiune respectivă, cum este cazul terenului înscris în titlul de proprietate atacat.
În atare situaţie, instanţa nu poate reţine apărarea intimatului M I referitoare la repunerea în termenul de acceptare a succesiunii. Din moment ce tatăl său M S a renunţat expres la succesiunea lui M A, intimatul M I nu poate beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate, prin retransmitere, ca moştenitor al copilului fostului proprietar al terenului.
Conform art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit legii civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991: actele de reconstituire sau reconstituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri.
Necontestarea actelor premergătoare emiterii titlului de proprietate şi partajarea terenului prin sentinţa nr. 443/02.03.2009 a Judecătoriei Videle nu sunt de natură să acopere acest caz de nulitate, care poate fi invocat de orice persoană ce justifică un interes legitim şi are un regim juridic distinct de acela al nulităţii relative. Numai nulitatea relativă poate fi confirmată tacit.
Ca efect al admiterii capătului de cerere privind nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate, petitul având obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune va fi respins, ţinând seama de caracterul lui subsidiar.
Dincolo de această rezolvare dată în funcţie de soluţia capătului de cerere principal, instanţa apreciază că reclamantul nu a făcut dovada dobândirii cotei de 3 asupra terenului intravilan în suprafaţă de 1893 mp prin uzucapiune.
Dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune presupune o posesie utilă, adică neatinsă de vreunul din viciile acesteia.
Faptul locuirii împreună cu bunicii săi în casa aflată pe terenul în litigiu ( aspect confirmat de martorii F Fl şi B T ) nu echivalează cu exercitarea unei posesii utile de către petent, acesta nefiind erau cunoscut în acea perioadă ca proprietar al bunurilor.
După decesul lui M A, la data de 11.01.1968, suprafaţa de teren intravilan a făcut parte din masa succesorală, situaţie în care petentul şi bunica sa au stăpânit terenul în calitate de moştenitori. Moştenitorii sunt presupuşi că stăpânesc unii pentru alţii cât se găsesc în stare de indiviziune, motiv pentru care posesia lor exercitată în aceste condiţii, având un caracter echivoc, nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune şi nici joncţiunea invocată de petent.
Împrejurarea că în anul 1978, în timpul vieţii bunicii sale, petentul figura în registru agricol cu suprafaţa de 1311 mp nu constituie dovada transformării posesiei comune în una exclusivă, câtă vreme însuşi petentul justifică înscrierea în evidenţele agricole pe temeiul drepturilor sale succesorale.
Posesia pe care petentul a exercitat-o personal după decesul lui M I ( la data de 11.12.1983) şi până în anul 1991, când V L a formulat prima cerere de reconstituire ( conform tabelului de la fila 61 ), nu este de natură să conducă la dobândirea dreptului de proprietate în condiţiile art. 1890 Cod civil. După formularea acelei cereri de reconstituire nu se mai pune problema exercitării unei posesii utile din partea petentului.
În consecinţă, instanţa a admis în parte acţiunea dedusă judecăţii, a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 8001202/ 18.08.1999 eliberat de Comisia Judeţeană Teleorman, în ce priveşte reconstituirea dreptului de proprietate pe numele intimaţilor VL, NP şi MI, pentru suprafaţa de 3,7300 ha teren situată pe raza comunei Tătărăştii de Sus, judeţul Teleorman şi a dispus radierea acestora din titlul de proprietate.
A respins, ca nefondat, capătul de cerere subsidiar având ca obiect uzucapiune.
