Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. xxxx/838/2012 înregistrată la Judecătoria Lieşti la data de xxx, reclamantul I.I., domiciliat în comuna L., jud. Galaţi, în contradictoriu cu pârâţii I.C., I.N., P.I., I.S., I.V., B.I., C.C., C.M., Prefectura Galaţi – Comisia Judeţeană pentru Aplicarea Legii 18/1991, Primăria Lieşti- Comisia Locală pentru Aplicarea Legii 18/1991, a solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a Titlului de Proprietate nr. 6831-90 emis la data de 27.01.1997 pe numele moştenitorilor numitului I.C., în sensul radierii din titlu a suprafeţei de 2541 mp teren intravilan cuprins din eroare în titlul atacat.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că asupra suprafeţei de teren de 800 mp este proprietar potrivit certificatului de moştenitor nr. 15/1971 eliberat de Notariatul de Stat Tecuci, iar asupra diferentei de teren de 1741 mp este proprietar ca efect al dispoziţiilor Decretului Lege nr. 42/1990 şi al art 23 din Legea nr. 18/1991. Consideră că este unic moştenitor al defunctului I.C., devenind astfel proprietar al casei şi terenului aferent. În drept, s-au invocat prevederile Legii nr. 18/1991, Decretului Lege nr. 42/1990, Legea nr. 247/2005, art 557 cod civil – Legea nr. 287/2009.
Prin întâmpinare, pârâţii I.C. şi P.C. au solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată, motivând că suprafaţa de teren de 800 mp a devenit proprietatea defunctului C.I. prin cumpărare în timpul căsătoriei cu soţul supravieţuitor I.M. potrivit actului autentificat nr. 264/1934, masa succesorală nu putea trece peste 400 de mp, restul de 400 mp aparţinea defunctei I.M., a cărei moştenitori sunt, acceptând succesiunea prin cererea depusă conform cererii depuse la comisia locală de fond funciar pentru emiterea titlului.
Astfel, reclamantul este moştenitor doar asupra ½ parte din terenul de 2541 mp, diferenţa fiind a soţiei supravieţuitoare I.M., mama sa.
Prin cerere reconvenţională, pârâţii reclamanţi reconvenţionali I.C. şi P.I. au solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de moştenitor nr. 15/1971 eliberat de Notariatul de Stat Tecuci şi partajarea averii succesorale rămasă de pe urma defunctei I.M., soţie supravieţuitoare, decedată la 2 aprilie 1990.
În motivarea solicitării de constatare a nulităţii absolute parţiale a certificatului de moştenitor nr. 15/1971, pârâţii au învederat că masa succesorală rămasă după defunctul I.C. constând în teren în suprafaţă de 800 de mp a devenit proprietatea defunctului prin cumpărare în timpul căsătoriei cu soţia supravieţuitoare, în anul 1934, iar în certificatul de moştenitor în mod legal trebuia să se menţioneze că diferenţa de ½ parte formează cota de bun comun al defunctei soţii, care nu putea renunţa la propria cotă de proprietate. Mai arată că terenul şi casa au fost dobândite de defuncţii părinţi prin cumpărare.
În certificatul de moştenitor se menţionează că a fost demolată construcţia veche, iar pe teren reclamantul pârât reconvenţional I.I. a construit o casă nouă cu mijloace proprii, constatare ce este contrară legii, întrucât doar instanţa poate constata contribuţia părţilor la dobândirea bunurilor, notarul fiind obligat să constate cota de ½ parte din bunuri dobândite în timpul căsătoriei.
Învederează că nu au avut cunoştinţă de existenţa certificatului de moştenitor nr. 15/1971. Certificatul contestat nu a fost depus la Primăria Comunei Lieşti până la data de 03.04.2012.
Prin întâmpinarea formulată de reclamant la cererea reconvenţională şi răspunsul la întâmpinarea depusă de către pârâţii reclamanţi reconvenţionali I.C. şi P.I., se arată că, în cuprinsul certificatului de moştenitor nr. 15/1971, este precizată masa succesorală formată din terenul de 800 mp intravilan,aferent casei, cota de ½ parte din această suprafaţă nefiind consemnată. Defuncta soţie supravieţuitoare a declarat că terenul este proprietatea exclusivă a defunctului soţ, iar susţinerile pârâţilor privitor la imposibilitatea de a renunţa la cota de ½ parte din bunul comun este neîntemeiată, defuncta nefiind proprietară asupra bunurilor cuprinse în certificatul de moştenitor, astfel că nu putea renunţa la un bun pe care nu îl deţinea. Declaraţia acesteia este doar o recunoaştere a proprietăţii exclusive pe care a avut-o defunctul I.C., tatăl reclamantului, asupra întregului teren cât şi a reclamantului asupra casei de locuit.
La termenul din 11.09.2012, reclamantul a depus precizarea de acţiune prin care înţelege să solicite constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate în sensul radierii din calitatea de titlulari ai pârâţilor I.N., B.I. I. T., S.T., I. M. şi I.I.
La termenul din 09.10.2012, pârâtul C.C. a formulat „cerere precizatoare”, calificată de instanţă ca fiind cerere reconvenţională, solicitând respingerea acţiunii reclamantului şi constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de moştenitor nr. 15/1971 al Notariatului Tecuci. S-a mai solicitat şi partajarea masei succesorale rămasă după defuncţii soţi I.C. şi M.I.
În motivarea cererii, arată că acceptă succesiunea legală judiciară în temeiul art 1100 al. 1 cod civil, prin reprezentare succesorală, în calitate de fiu al defunctei I.I., decedată la 21.01.2007. Certificatul de moştenitor nr. 15/1971 a fost ţinut ascuns până la data promovării acţiunii şi lovit de nulitate absolută prin grava încălcare a drepturilor de proprietate şi succesorale a defunctei I.M., soţie supravieţuitoare a defunctului I.C. Constată că I.M. nu a renunţat la succesiunea soţului său, cota sa succesorală se împarte la ceilalţi succesibili, iar aceasta nu putea renunţa la cota sa de proprietate, ci numai prin acte translative cu titlu oneros. Solicită ca reclamantul să facă dovada că a construit casa actuală de locuit, împreună cu anexele aferente. Suprafaţa ce îi revine reclamantului este de 194 mp, în indiviziune cu fratele său I.M. Până la acest moment, suprafaţa de teren s-a aflat în folosinţa indiviză a moştenitorilor şi constituie masa succesorală în cauză ce urmează a fi partajată. A depus copia certificatului de deces al defunctei I.I., certificatul de naştere al acesteia, certificatul de naştere al pârâtului C.C.
În drept, a invocat prevederile noului cod civil, dispoziţiile codului de procedură civilă, codul familiei, Legea nr. 18/1991.
Pentru acest termen, pârâtul C.C. a depus precizări prin care arată că cererea precizatoare reprezintă doar o întâmpinare şi o achiesare la cererea reconvenţională.
S-au administrat probele cu înscrisuri, interogatoriu, s-au depus actele ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma cererilor şi a apărărilor formulate, a probelor administrate şi a dispoziţiilor legale în materie, instanţa reţine următoarele:
Pârâţii sunt descendenţii defuncţilor I.C. şi I.M., în calitate de fii, fiică şi nepoţi, rude de gradul doi.
Potrivit art 13 din Decretul nr.40/1953 aplicabil la data deschiderii succesiunii defunctului I.C., „notarul de stat stabileşte numărul şi calitatea moştenitorilor, precum şi masa succesorală”. Astfel, notarul a stabilit că masa succesorală este compusă din terenul de 800 mp, şi construcţia cu destinaţie de casă de locuit , cu menţionarea faptului că noua casă a fost edificată de moştenitorul I.I., prin mijloace proprii. Instanţa apreciază că această menţiune a clarificat compunerea masei succesorale, în sensul că astfel reclamantului nu i-a fost transmisă cota de ½ din casă, ci cota de 1/1 parte („împreună cu casa de locuit aflătoare …”). Menţiunile notarului nu sunt la adăpost de critici, întrucât se arată că masa succesorală este compusă din teren şi casă, dar se arată şi că această casă a fost construită de reclamant. Efectele juridice sunt aceleaşi, în ambele cazuri precizarea notarului are ca efect recunoaşterea calităţii de proprietar al casei, fie prin transmitere, pe calea succesiunii, fie pe calea accesiunii imobiliare artificiale, caz în care i s-ar fi putut recunoaşte un drept de creanţă la manifestarea dorinţei proprietarului (defunctului) de a prelua construcţia. Dreptul de creanţă ar fi urmat să fie înscris în pasivul moştenirii.
Dreptul de proprietate asupra casei este însă necontestat de pârâţi prin cerere reconvenţională.
Cu privire la cererea de constatare a nulităţii absolute parţiale a certificatului de moştenitor nr. 15/1971 eliberat de Notariatul de Stat Tecuci, instanţa apreciază ca neîntemeiată cererea, pentru următoarele motive:
Pârâţii susţin că terenul în suprafaţă de 2541 mp a fost cumpărat de defunctul I.C. în timpul căsătoriei cu I.M., iar în certificatul de moştenitor trebuia să se facă menţiunea că ½ parte din teren formează cota de bun comun al soţiei supravieţuitoare I.M.
Din faptul că terenul a fost cumpărat în anul 1934, menţiune cuprinsă în certificatul de moştenitor nr. 15/1971 (fila 4), nu rezultă că cota de ½ parte din teren îi revenea defunctei soţii, regimul matrimonial al comunităţii universale de bunuri, reglementat prin art 30 Legea nr. 4/1953 nefiind în vigoare la data cumpărării terenului, ci regimul dotal reglementat prin art 1223 şi următoarele din codul civil 1864, iar în lipsa convenţiilor matrimoniale, bunurile soţilor rămân distinct în patrimoniul fiecăruia, nefiind comune, dispoziţii în prezent abrogate prin art 49 din D. 32/1954, astfel că terenul a constituit, în lipsa dovezilor contrare, proprietatea exclusivă a defunctului I.C., aşa cum s-a menţionat în certificat „…imobil devenit proprietatea defunctului…”. La dosar nu au fost depuse nici alte înscrisuri din care să reiasă dreptul defunctei I.M la cota de ½ parte din terenul de 2541 mp.
Aşadar, terenul a fost cumpărat de defunctul I.C., tatăl reclamantului şi reconstituirea dreptului de proprietate se face în beneficiul moştenitorilor săi, nu în beneficiul defunctei soţii M.I. sau al moştenitorilor acesteia.
Susţinerea pârâţilor potrivit căreia doar instanţa poate constata contribuţia părţilor la dobândirea bunurilor este neîntemeiată, art 14 din Decretul nr. 40/1953 prevăzând că „dacă toţi moştenitorii se prezintă, îşi dovedesc calitatea şi se invoiesc asupra împărţelii, notarul de stat va redacta, potrivit învoielii lor, actul de împărţeala”, astfel că notarul, în urma „învoirii” moştenitorilor, stabileşte cotele de moştenire legale, dar partajul îl va realiza după dorinţa părţilor, putându-se stabili alte cote şi renunţa la sultă. Totodată, notarul ia act de compunerea masei succesorale pe baza informaţiilor oferite de părţi, nefiind nicio cauză de nulitate a certificatului, în speţă, toţi succesibilii fiind prezenţi la dezbatere.
Sesizarea privind deschiderea procedurii succesorale identifică doar moştenitorii prezumtivi, însă, întrucât succesiunea după defunctul I.C. a fost dezbătută, Primăria Comunei Lieşti nu poate elibera un act privind calitatea de moştenitor al unei persoane, cu atât mai mult cu cât se face nota, la finalul actului, că a fost anexat la data de 03.04.2012 certificatul de moştenitor nr. 15/1971, iar adeverinţele eliberate de Primăria Comunei Lieşti nu constituie titluri de proprietate.
Instanţa constată că nu au fost identificate cauze de nulitate absolută parţială a certificatului de moştenitor nr. 15/1971 eliberat de Notariatul de Stat Tecuci, cererile reconvenţionale urmând a fi respinse.
În ce priveşte cererea principală, instanţa constată că pârâţii I.N., B.I., defuncţii I.T., S.T., I.M., şi I.I. au renunţat la succesiunea după defunctul lor tată, potrivit menţiunilor din certificatul de moştenitor şi copia registrului de renunţători. Singurul moştenitor acceptant este reclamantul.
În aceste condiţii, pârâţii I.N., B.I., I.T., S.T., I.M şi I.I. nu pot fi repuşi în termenul de acceptare a succesiunii, prin formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul art 13 alin 2 din Legea nr. 18/1991 – „moştenitorii care nu-şi pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor. Ei sunt consideraţi că au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei”.
Potrivit deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dată în soluţionarea recursului în interesul legii nr. XI/2007 – Secţiile Unite, care a statuat faptul că „beneficiază de repunere în termenul de acceptare a succesiunii numai moştenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prev. de art. 700 C.Civ, iar nu şi cei care au renunţat la moştenire.”, pârâţii I.N., B.I., defuncţii I.T., S.T., I.M., şi I.I., nefiind erezi prin efectul renunţării (art. 696 Cod civil), nu pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate pentru că sunt consideraţi străini de moştenire.
Fiind străini de succesiune, defuncţii I.T., S.T., I.M., şi I.I nu pot transmite succesorilor lor, pârâţii I.C., P.I., I.S., I.V., C.C., C.M., întrucât drepturile nu se aflau în patrimoniul lor la data decesului.
Aşadar, Titlul de Proprietate nr. 6831-90/27.01.1997 a fost emis şi în favoarea unor persoane neîndreptăţite, în sensul art III din Legea nr. 169/1997, instanţa urmând a constata nulitatea absolută a menţiunilor vizând calitatea de moştenitori ai defunctului I.C. pentru pârâţii I:N. (fiu,pârât), B.I. (fiică,pârâtă) şi defuncţii I.T. (moştenitor pârâtul I.C.), S.T. (moştenitor pârâtul P.I.), I.M. (decedat, moştenitori fiind pârâţii I.V. şi I.S.) şi I.I (moştenitori C.C. şi C.M ).
Întrucât terenul în suprafaţă de 2541 mp aferent casei a fost moştenit de reclamantul I.I., iar casa a fost edificată pe acest teren de către reclamant, construcţia veche fiind desfiinţată, iar construcţia nouă a fost edificată de reclamant, conform certificatului nr. 15/1971, nefiind administrate probe care să dovedească o altă stare de fapt, defuncta I.M. nu a fost coproprietară asupra bunurilor imobile casă de locuit şi teren aferent, iar pârâţii reclamanţi reconvenţionali I.C. şi P.I. nu pot dobândi drepturi de coproprietate pe care autoarea lor nu le-a transmis, în consecinţă se va respinge şi cererea privind partajarea averii succesorale rămasă de pe urma defuncta soţie supravieţuitoare I.M.
În temeiul art 274 cod proc. civ., va obliga pârâţii căzuţi în pretenţii la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 1200 de lei, reprezentând onorariu de avocat, luând act că la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, pârâtul C.M nu a avut nicio obiecţie, recunoscând astfel pretenţiile reclamantului.
Pentru aceste motive, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul I.I., s-a constatat nulitatea absolută a menţiunilor din Titlul de Proprietate nr. 6831-90/27.01.1997 cu privire la calitatea de moştenitori a pârâţilor I.N., B.I., , a defuncţilor I.T., S.T. I.M. I.I. şi s-a dispus radierea acestora din titlul de proprietate.
S-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâţii reclamanţi reconvenţionali I.C şi P.I., privind constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de moştenitor nr. 15/1971 eliberat de Notariatul de Stat Tecuci şi privind partajarea averii succesorale rămasă de pe urma defunctei I.M., decedată la 2 aprilie 1990.
