FONDULUI FUNCIAR.PUNERE ÎN POSESIE.
Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 21/2013, pronunţată în dosarul nr. 10313/190/2012
Prin cererea înregistrată la această instanţă sub numărul de mai sus, petenţii G.A.S., P.I. şi P.M.A. au solicitat, în contradictoriu cu intimatele C.J.S.D.P.P.T BN şi C.L.S.C., să fie obligate acestea să le pune în posesie şi să le elibereze titlurile de proprietate pentru suprafeţele de teren de 1,15ha vegetaţie forestieră şi 0,80 ha teren agricol, pe vechiul amplasament, pentru care prin Decizia civilă nr. 379/R/2011 din 17.11.2011, definitivă şi irevocabilă, pronunţată de Tribunalul Bistriţa în dosarul 7042/190/2007 s-a dispus reconstituirea dreptului lor de proprietate; şi la plata despăgubirilor cominatorii de 20% din salarul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere de la data depunerii prezentei cereri în judecată şi până la data eliberării titlurilor de proprietate – 720 lei x 20%=1441ei/zi daune cominatorii.
În motivare se arată că, prin Decizia civila nr. 379/R/2011 din 17.11.2011, definitivă şi irevocabilă, pronunţată de Tribunalul Bistriţa în dosarul 7042/190/2007, în calitate de petenţi, s-a dispus în favoarea petenţilor, reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţelor de 1,15 vegetaţie forestieră şi 0,8ha teren pe vechiul amplasament. Prin încheierea de şedinţă din data de 27.03.2012 de către Judecătoria Bistriţa s-a dispus investirea cu formulă executorie a Deciziei Civile nr. 379/R/2011 din 17.11.2011 pronunţată de Tribunalul Bistriţa.
La data de 30.05.2012, petenţii au depus la I.P.Bistriţa – Năsăud cererea nr. IID/9199/30.05.2012 pentru reconstituirea dreptului de proprietate şi eliberarea Titlului de proprietate în favoarea petenţilor G.A.S., P.I. şi P.M.A., aşa cum este prevăzut în Decizia civila nr. 379/R/2011 din 17.11.2011, definitivă şi irevocabilă pronunţată de Tribunalul Bistriţa în dosarul 7042/190/2007, investită cu formulă executorie, prin care li se reconstituie dreptul de proprietate pentru 1,15 ha vegetaţie forestieră şi 0,80ha teren pe vechiul amplasament. La data de 25.06.2012, I.P. le-a adus la cunoştinţă că, în virtutea prevederilor art. 6, lit. b şi art.36 alin. 1 din HG 890/2005, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, care prevăd că “comisiile judeţene asigura îndrumarea şi controlul comisiilor comunale”, a dispus C.L.S.C. să pună în executare Decizia civila nr. 379/R/2011 din 17.11.2011, definitivă şi irevocabilă pronunţată de Tribunalul Bistriţa în dosarul 7042/190/2007, investită cu formulă executorie.
Până la această dată, atât C.J.BN, care are atribuţii de îndrumare şi control, cât şi C.L.S.C., care au, în conformitate cu prevederile Legii 18/1991 şi a H.G. 890/2005, obligaţia legală de punere în posesie şi eliberare a Titlului de proprietate pentru suprafeţele de teren pentru care s-a dispus prin Decizia civilă nr. 379/R/2011 a Tribunalului Bistriţa reconstituirea dreptului de proprietate, nu au întreprins măsuri de întocmire şi eliberare a documentelor care ateste dreptul de proprietate al petenţilor, fapt care le aduce prejudicii întrucât nu pot intra în posesia suprafeţelor de teren menţionate pentru a folosi în condiţii normale exploataţia agricolă. Astfel, cele 0,8ha sunt împrejmuite ilegal de către S.C. O.A.C. SRL, suprafaţa în care sunt amplasate şi drumurile de acces în incinta exploataţiei agricole.
Având în vedere faptul că există o decizie a instanţei de judecată, respectiv Decizia civilă nr. 379/R/2011 a Tribunalului Bistriţa, investită cu formulă executorie, prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pe suprafeţe de teren identificate şi măsurate atât de către C.L.S.C., cât şi prin expertizele efectuate în cauză, nu mai există niciun impediment şi trebuie să se treacă la punerea în posesie şi eliberarea Titlului de proprietate, aşa cum prevăd: art. 58 din Legea 18/1991, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive, comisia judeţeană care a emis titlul de proprietate, îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desfiinţa »; art. 27 din Legea 18/1991, art. 34 alin. (l) din H.G.890/2005 care prevede « după pronunţarea hotărârii judecătoreşti, punerea în posesie se va face ţinându-se seama de dispoziţiile acesteia « .
De la data pronunţării Deciziei civile nr. 379/R/2011 a Tribunalului au trecut 288 zile, aproximativ 8 (opt) luni de zile, iar de la solicitarea adresată Comisiei Judeţene peste 90 de zile, timp în care se tergiversează eliberarea titlului de proprietate fapte ce îi provoacă daune materiale şi morale. În fapt, atât C.J. cât şi C.L.S.C. nu au respectat nici prevederile art. 24 alin. l din Legea 554/2004 care prevede ” (1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.”
Petenţii susţin că toate aceste tergiversări urmăresc favorizarea S.C. O.A.C. SRL, căreia i s-a respins dreptul de superficie pentru cele 0.8ha, atât prin Decizia civilă nr. 379/R/2011 a Tribunalului Bistriţa, cât şi prin Decizia nr. 107/A/2009 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud şi Decizia nr. 683/R/2010 C.A. Cluj. În fond, S.C. O.A.C. SRL este interesată de folosirea acestui de teren, sperând în îndeplinirea termenului general de prescripţie de 3 ani de la data pronunţării sentinţei. Este de notorietate publică şi dovedit cu extrase de C.F. că toate aceste proprietăţi revendicate au aparţinut bunicului petenţilor, G.A., care a fost ridicat şi împuşcat de către organele de securitate la data de 21.07.1950 pe motiv că este chiabur şi s-a opus înfiinţării de G.A.C (Gospodărie Agricolă Colectivă).
Ca urmare a dovezilor obţinute, prin Decizia 2332/2002 a C.C.C.L.R.A., bunicului petenţilor i s-a acordat titlul de «luptător în rezistenta anticomunistă», beneficiind de prevederile O.U.G.214/1999 de «restituirea în condiţiile legii … a bunurilor confiscate». Cu toate dovezile de care a dispus (extrase de CF, expertize şi adeverinţe), după 11 ani de procese au obţinut o sentinţă definitivă şi irevocabilă, investită cu formulă executorie, pe care instituţiile abilitate ale statului roman refuza să o pună în executare. Refuzul C.L.S.C. de punere în posesie şi a C.J.BN, respectiv de a elibera Titlul de proprietate pentru suprafeţele stabilite prin Decizia civilă nr. 379/R/2011 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud este şi o încălcare a prevederilor art. 5, lit. i de punere în posesie şi a art. 6, lit. a şi h de Control şi eliberare a titlului de proprietate prevăzute în din H.G.890, privind atribuţiile comisiilor. Totodată, refuzul acestor autorităţi de a emite titlul de proprietate şi de a-şi îndeplini astfel obligaţia prevăzută de lege este de natură a constitui o ingerinţă în dreptul de proprietate al petenţilor, drept consacrat de art. 1 din Protocolul 1 al CEDO potrivit căruia dreptul de proprietate trebuie să se bucure de o reală protecţie şi să fie garantat.
În drept s-au invocat prevederile Legii 18/1991, art. 5, 6, 34 al(l) şi urm. din H.G.890/2005 şi art. 24 şi urm. din Legea 554/2004.
În probaţiune s-au anexat înscrisuri (f. 6-13).
Deşi au fost legal citaţi, intimaţii nu au formulat întâmpinare.
Prin precizările depuse la dosarul cauzei la termenul din 13.11.2012, petenţii au solicitat împrocesuarea în calitate de intimaţi a numiţilor P.BN, în calitate de preşedinte al C.J.BN, şi P.C.S.C., în calitate de preşedinte al C.L.S.D.P.P.T.S.C., solicitând instanţei să dispună judecarea cauzei cu celeritate şi punerea în executare a Deciziei civile nr. 379/R/2011, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. 7042/190/2007, investită cu formulă executorie prin Încheierea de şedinţă din data de 27.03.2012, menţionând că îşi menţin pretenţiile privind daunele cominatorii.
În motivare se arată că cele două comisii au fost părţi în acest proces şi în consecinţă au luat act de Decizia nr. 379/R/2011/17.11.2011 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud precum şi dovezile depuse la dosar. De la data pronunţării Deciziei civile nr. 379/R72011 din l7.11.2011, definitivă şi irevocabilă, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul 7042/190/2007 au trecut aproape un an de zile şi nici până în prezent atât P.BN în calitate de preşedinte al C.J., cât şi P.C.S.C., în calitate de preşedinte al C.L., nu au întreprins măsurile prevăzute de legile şi normele de aplicare a legilor fondului funciar pentru a li se elibera Titlul de proprietate, aşa cum a decis instanţa de judecată.
Astfel că nu şi-au dus la îndeplinire obligaţiile prevăzute legile fondului funciar, care sunt „a) Comisia Judeţeană, în virtutea prevederilor art. 6, lit. b şi art. 36 alin. 1 din HG 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, care prevăd că “Comisiile judeţene asigura îndrumarea şi controlul comisiilor comunale; b) art. 58 din Legea 18/1991 «pe baza hotărârii judecătoreşti definitive, comisia judeţeană care a emis titlul de proprietate, îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desfiinţa”. Obligaţiile Comisiei locale sunt „a) Art. 27 din Legea 18/1991, art. 34 alin (l) din H.G.890/2005 care prevede «după pronunţarea hotărârii judecătoreşti, punerea în posesie se va face ţinându-se seama de dispoziţiile acesteia”.
În calitate de autorităţi publice nu au respectat Decizia civilă nr. 379/R/2011 din 17.11.2011, definitivă şi irevocabilă, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul 7042/190/2007 şi nici prevederile art. 24, alin. l din Legea 554/2004 care prevede ” (1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
În concluzie, petenţii consideră că este inadmisibilă situaţia ca instituţiile publice ale statului Roman să nu ducă la îndeplinire/respecte o decizie definitivă şi irevocabilă a Tribunalului Bistriţa-Năsăud timp de aproape un an de zile, în condiţiile în care au fost părţi în proces şi aveau obligaţia s-o facă, atât ca părţi în proces cât şi obligaţi de legile fondului funciar şi a Legii 554/2004.
În probaţiune s-au anexat înscrisuri.
În probaţiune s-au anexat înscrisuri.
Prin scriptul depus la dosarul cauzei la termenul din 08.01.2013, intimatul P.C.S.C. a arătat că, în urma deplasării C.L. la faţa locului pentru identificarea suprafeţei de 0,80 ha teren de care se face referire în sentinţa civilă, s-a constatat că există construcţii, respectiv 3 grajduri pentru animale, siloz de suprafaţă, alimentare cu apă – rezervor de 50 mc, platformă pentru moară, drumuri şi alte platforme.
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din 08.01.2013, petenţii au solicitat admiterea acţiunii lor, astfel cum a fost ea formulată şi precizată, reiterând motivele de fapt şi de drept prezentate în cauză.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma probelor administrate şi a temeiurilor juridice aplicabile, instanţa reţine următoarele :
Prin Decizia civilă nr. 379/R/17.11.2011 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dos. nr. 7.042/190/2007 s-a hotărât în mod irevocabil reconstituirea dreptului de proprietate al petenţilor asupra 1,15 ha. teren cu vegetaţie forestieră şi 0,80 ha. teren arabil pe vechiul amplasament. C.L.S.C. se apără invocând faptul că împotriva Hotărârii C.J.BN nr. 23/30.10.2012 prin care se stabilea procedura administrativă de punere în aplicare a deciziei civile menţionate s-a formulat plângere, context în care nu poate pune încă în aplicare hotărârea comisiei judeţene.
Instanţa apreciază că hotărârea judecătorească ce a reconstituit dreptul de proprietate al petenţilor incumbă prin ea însăşi obligaţia comisiilor ce au competenţe în materie de fond funciar de a proceda la punerea în posesie şi eliberarea titlului de proprietate pentru petenţi, potrivit atribuţiilor legale ce le revin. Prin urmare, faptul că a fost adoptat un act administrativ de către C.J. prin care să se indice modalitatea de punere în aplicare a obligaţiei de punere în posesie şi eliberare a titlului pentru petenţi în considerarea deciziei Tribunalului Bistriţa-Năsăud, act administrativ ce a fost atacat cu plângere, nu este de natură a suspenda îndeplinirea obligaţiilor legale ce revin subiectelor de drept ce au atribuţii legale în materie de fond funciar.
Astfel, potrivit art. 5 lit. i) din H.G. nr. 890/2005, comisiile locale au atribuţia de a pune în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptăţite să primească terenul, completează fişele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia judeţeană a propunerilor făcute, şi le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competenţelor ce le revin, iar potrivit art. 6 lit. f) din actul normativ menţionat anterior, comisia judeţeană emite titlurile de proprietate. Cum în speţă, petenţii sunt în mod evident persoane îndreptăţite a primi terenurile pentru care a fost reconstituit dreptul lor de proprietate, cererea lor va fi admisă în contradictoriu cu C.L.S.C. şi C.J. BN, în limita atribuţiilor legale ale acestor din urmă subiecte de drept.
Sub aspectul daunelor cominatorii, instanţa reţine incidenţa în speţă a art. 64 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit căruia în cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia judeţeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulţumită poate face plângere la instanţa în a cărei rază teritorială este situat terenul, iar dacă instanţa admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancţiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, anume stabilite de instanţă.
Faţă de prevederile legale menţionate instanţa va obliga pe intimatul P.C.S.C. la plata de daune cominatorii dacă în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri nu se realizează punerea în posesie şi înmânarea titlurilor de proprietate petenţilor pentru suprafeţele de teren de 1,15 ha. şi respectiv, 0,80 ha. Solicitarea petenţilor de stabilire a daunelor cominatorii calculat prin raportare la salariul minim brut pe economie nu are niciun temei legal, iar suma de 144 lei / zi este considerată ca fiind excesivă, astfel că instanţa va stabili cuantumul daunelor cominatorii la suma de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere.
Instanţa va respinge celelalte cereri de obligare a celorlalte subiecte de drept la plata de daune cominatorii, întrucât legea fondului funciar stabileşte în mod expres că daunele cominatorii sunt stabilite în sarcina primarului, neexistând temei legal pentru obligarea celorlalte subiecte de drept la plata de daune cominatorii.
Referitor la plata cheltuielilor de judecată, deşi intimatele C.L.S.C. şi C.J. BN, precum şi intimatul P.C.S.C, au căzut în pretenţii, instanţa va respinge cererea petenţilor în acest sens, întrucât nu s-a făcut dovada plăţii vreunei sume cu astfel de destinaţie. Astfel, cererea a fost scutită de taxa de timbru şi nici nu au avut angajat apărător. Susţinerile petenţilor în sensul că au fost efectuate cheltuieli cu transportul sau cazarea nu sunt dovedite în niciun fel, astfel că nu se poate admite cererea petenţilor formulată în acest sens.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs petenţii G.A.S., P.I. şi P.M.A., care au solicitat casarea în parte a sentinţei atacată în sensul admiterii daunelor cominatorii şi a cheltuielilor de judecată aşa cum au fost solicitate de către Judecătoria Bistriţa, în acest dosar, atât în sarcina P.BN în calitate de preşedinte al C.J.BN cât şi în sarcina primarului comunei S.C. în calitate de preşedinte al C.L.S.C..
În motivare s-a arătat că în fapt, prin Decizia nr. 379/R/17.11.2011 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, definitivă şi irevocabilă, C.J.BN şi C.L.S.C. au fost obligate în calitate de pârâţi în dosarul nr. 7042/190/2007, să le reconstituie dreptul de proprietate pentru 0,8 ha teren agricol pe vechile amplasamente şi 1,15 ha vegetaţie forestieră.
Recurenţii au solicitat să se constate faptul că, deşi de la data rămânerii definitive şi irevocabile a Deciziei nr. 379/R/17.11.2011 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. 7042/190/2007 a trecut mai mult de l an de zile ( 434 de zile până la data 08.01.2013, data pronunţării Sentinţei nr. 21/2013 atacate prin prezentul recurs), atât C.L.S.C. cât şi C.J.BN care au fost părţi în acest dosar au refuzat să pună în aplicare această decizie definitivă şi irevocabilă.
S-a arătat că, aceeaşi instanţa a Judecătoriei Bistriţa (acelaşi preşedinte şi acelaşi complet) care a pronunţat sentinţa nr. 4756/2010 din dosarul nr. 7042/190/2007 şi care a fost anulată în totalitate prin Decizia nr. 379/17.11.2011 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, definitivă şi irevocabilă, dispune prin Sentinţa civilă nr. 21/2013 din 08.01.2013, în prezentul dosar, să nu se acorde daune cominatorii, în condiţiile în care a acordat termene însumate de peste 120 de zile intimaţilor, fără ca înăuntrul acestor termene intimaţii să procedeze aşa cum prevede Decizia nr. 379/17.11.2011 la punerea în posesie şi eliberarea Titlului de proprietate. Instanţa de judecată a acordat termene care însumate înseamnă peste 120 de zile de la data depunerii cererii de chemare în judecată, timp suficient pentru emiterea Titlului de proprietate de către Comisiile de fond funciar implicate. Cu toate că dispoziţiile Deciziei civile nr. 379/R/2011 din 17.11.2011, sunt executorii, iar judecarea cauzelor de fond funciar se face cu celeritate aşa cum prevede art. 2, alin. l TITLUL XIII, accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare din Legea nr. 247/2005.
De asemenea, s-a arătat că instanţa de judecată acordă daune cominatorii după 30 de zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a sentinţei nr. 21/2013, în valoare de 50 lei/zi în sarcina P.C.S.C., adică încă 45 zile, care însumate înseamnă 165 de zile, adică peste 5 luni pentru executarea Deciziei civile nr.379/R/2011 din 17.11.2011, de la data introducerii cererii de chemare în judecată, considerând că acest fapt constituie o sfidare a drepturilor acestora materiale şi morale şi dispoziţiilor executorii a ale acestei decizii.
Recurenţii au menţionat că, nici până în prezent atât P.BN în calitate de preşedinte al C.J., cât şi P.C.S.C., în calitate de preşedinte al C.L., nu au întreprins măsurile prevăzute de legile şi normele de aplicare a legilor fondului funciar care impun ca în aceste cazuri să se dispună punerea în posesie şi eliberarea Titlului de proprietate, aşa cum a decis instanţa de judecată, astfel că, nu şi-au dus la îndeplinire obligaţiile prevăzute de legile fondului funciar. S-a considerat sub acest aspect că daunele cominatorii trebuiesc stabilite atât în sarcina P.BN în calitate de preşedinte al C.J., cât şi în sarcina P.C.S.C. în calitate de preşedinte al comisiei locale, ambele comisii având atribuţii în eliberarea titlului de proprietate aşa cum s-a arătat mai sus. În calitate de autorităţi publice nu au respectat Decizia civilă nr. 379/R/2011 şi nici prevederile art. 24, alin. l din Legea nr. 554/2004.
S-a menţionat că, la data de 30.05.2012 recurenţii au depus la I.P.BN cererea nr. IID/9199/30.05.2012 pentru eliberarea Titlului de proprietate în favoarea petenţilor: G.A.S., P.I. şi P.M.A., aşa cum este prevăzut în Decizia civilă nr. 379/R/2011, cerere care a fost transmisă de către prefectura Bistriţa în data de 25.06.2012, C.L.S.C., iar de la data depunerii cererii au trecut mai mult de 7 luni de zile, concluzionându-se că daunele cominatorii sunt justificate în acest caz deoarece ele sunt în fapt un mijloc de constrângere a debitorilor obligaţiei de a executa dispoziţiile executorii stabilite, în condiţiile în care de la data rămânerii definitive şi irevocabile a Deciziei nr. 379/R/2011/17.11.2011 a trecut mai mult de 1an de zile, iar de la data depunerii cererii în judecată şi până la data pronunţării Sentinţei nr. 21/08.01.2013 a Judecătoriei Bistriţa, sunt 115 zile (16.09.2012-08.01.2013).
Totodată, s-a precizat că debitorii care au fost părţi în dosarul civil nr. 7042/190/2007, au încălcat cu rea-credinţă prevederile legale ale legilor fondului funciar şi ale Legii nr. 554/2004 şi au refuzat să pună în aplicare dispoziţiile obligatorii ale Deciziei definitive şi irevocabile a Tribunalului Bistriţa-Năsăud. Nici până în prezent nu au dispus măsurile prevăzute de lege pentru punere în posesie şi eliberarea Titlului de proprietate.
În consecinţă, recurenţii au arătat că îşi menţin pretenţiile privind daunele cominatorii atât în sarcina P. BN, cât şi în sarcina P.C.S.C. în calitate de preşedinţi ai Comisiilor de Fond Funciar, în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere de la data depunerii cererii în judecată şi până la data eliberării titlurilor de proprietate, care însumează 115 zile de la data de 16.09.2012-08.01.2013, astfel 720 lei x 20% =1441ei/zi daune cominatorii x 115zile = 16.330 1ei în sarcina fiecăruia dintre cei doi preşedinţi de Comisii de fond funciar implicaţi în eliberarea Titlului de proprietate.
Referitor la cheltuielile de judecată s-a apreciat că ele sunt corecte, chiar dacă instanţa de judecată a refuzat acordarea acestora pe motiv că „ nu au fost depuse dovezi”, arătându-se că în fapt P (parte în proces), care are domiciliul în Bucureşti, a fost prezent/s-a deplasat la toate 3 termene de judecată, aşa cum a menţionat de fiecare dată Judecătoria Bistriţa, ceea ce în opinia recurenţilor înseamnă dovada suficientă a efectuării unor cheltuieli de deplasare. Aceste cheltuieli privind deplasarea la Judecătoria Bistriţa şi redactarea documentelor pentru instanţă nu se făceau dacă nu erau nevoiţi să ceară prin instanţa de judecata obligarea pârâţilor la punerea în executare a Deciziei nr. 379/R/2011/17.11.2011, motiv pentru care au arătat că îşi menţin pretenţiile privind cheltuielile de deplasare astfel 3 deplasări Bucureşti-Bistriţa la termenele de judecată şi reprezentare astfel: 900 km (Bucureşti-Bistriţa, dus-întors) x 7% 1itru de motorină x 5,51 lei/l x 3 deplasări = 1038 lei, 150 1ei (cazare+diurnă)/zi/deplasare x 3deplasari = 450 lei, 400 lei redactare acte, documente pentru reprezentare la instanţă =400 lei. Total cheltuieli de judecată =1038 lei + 450 lei + 400 lei=1888 lei, din care 944 lei în sarcina P. BN, în calitate de pârât.
Recurenţii au mai arătat că, textul art. 274 din Codul de procedură civilă, instituie prezumţia de culpă procesuală a celui ce cade în pretenţii, pentru că dacă debitorul din raportul juridic ce face obiectul judecăţii şi-ar fi respectat obligaţia, creditorul obligaţiei nu ar fi trebuit să suporte sarcinile pecuniare ale unui proces. Ca atare, în cazul în care cererea de chemare în judecată este admisă, iar pârâtul nu recunoaşte până la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului, înseamnă că operează prezumţia culpei procesuale şi în acest caz cheltuielile procesuale trebuie suportate de către debitori, fără ca aceasta să constituie o îmbogăţire fără just temei.
În drept s-au invocat dispoziţiile Legilor fondului funciar, art. 58 din Legea nr. 18/1991, art. 5, art. 6, art. 34 alin. l şi urm. din H.G. nr. 890/2005, art. 24 şi urm. din Legea nr. 554/2004, Legea contenciosului administrativ, Codul de procedură civilă, art. 304 alin. 8, 9 şi art. 304 alin. l.
Împotriva sentinţei civile nr. 21/2013 pronunţată de Judecătoria Bistriţa a formulat recurs şi intimatul P.C.S.C., care a solicitat prelungirea termenului de punere în posesie şi înmânarea titlurilor de la 30 de zile stabilite în sentinţă la cel puţin 60 de zile, deoarece procedurile premergătoare titlurilor de proprietate depăşesc termenul de 30 de zile.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 299 şi art. 316 Codul civil.
C.J.S.D.P.P.T, reprezentată legal prin preşedinte-prefect a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului promovat de petenţii G.A.S., P.I. şi P.M.A. şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei civile nr.21/2013 pronunţată de Judecătoria Bistriţa în Dosarul Civil nr.10313/190/2012.
În motivare se arată că atât C.J.BN, cât şi C.L.S.C. au început demersurile în vederea punerii în executare a Deciziei civile nr. 379/R/2011, respectiv C.J. a adoptat Hotărârea nr. 23/2012 prin care a fost aprobată înscrierea în Anexa nr.6 S.C., poziţia 2, a suprafeţei de 0.80 ha curţi-construcţii precum şi a suprafeţei de 1,15 ha teren cu vegetaţie forestieră în favoarea numiţilor G.A.S., P.I. şi P.M.A.. Totodată în conformitate cu art.5, lit.d şi lit.h din Hotărârea Guvernului României nr.890/2005, anexele sunt completate şi înaintate de comisiile locale.
Recurenţii susţin că punerea în posesie se face în baza Deciziei civile nr.379/R/2011, că nu ar mai fi cazul să se supună validării în comisie o decizie a instanţei definitivă şi irevocabilă, precum şi că în loc să se dispună punerea în posesie şi eliberarea titlului de proprietate se întocmesc procese verbale şi se emite Hotărârea C.J.BN nr.23/30.10.2012. La cele susţinute de recurenţi, se învederează instanţei că procedura reconstituirii dreptului de proprietate este o procedură specială fiind reglementată de Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, Legea nr.247/2005 precum şi de Hotărârea Guvernului României nr.890/2005. Este adevărat că prin Decizia civilă nr.379/R/2011 pârâtele C.L.S.C. şi C.J.BN au fost obligate să procedeze la reconstituirea dreptului de proprietate pentru cele două suprafeţe de teren dând naştere la “obligaţia de a face”, dar întrucât Legea nr. 18/1991 a fondului funciar este o lege specială, reconstituirea dreptului de proprietate se realizează în conformitate cu prevederile acestei legi. În consecinţă C.J.BN nu poate proceda la emiterea titlului de proprietate dacă nu au fost înaintate documentele reglementate de art.36, alin.l din Hotărârea Guvernului României nr.890/2005. Titlul de proprietate este actul final în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate, act care are la bază documentele reglementate de art.36. Se subliniază totodată că atribuţiile C.J., sunt în mod limitativ reglementate de art.6 din Hotărârea Guvernului României nr.890/2005, iar ce a depins de aceste atribuţii, comisia judeţeană şi-a îndeplinit. Astfel până la această dată a fost adoptată Hotărârea nr.23/2012, demers obligatoriu în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate.
Se susţine că, deşi prin recursul promovat a fost chemat în judecată şi P.BN, acesta nu a avut calitate de parte în Dosarul civil nr.10313/190/2012 judecat la instanţa de fond, deci calea de atac este formulată împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală. Se subliniază totodată că nu există identitate între P.BN şi C.J.BN. Astfel activitatea prefectului este reglementată de Legea nr.340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, iar activitatea C.J.BN este guvernată de Legea nr.18/1991, Legea nr.1/2000, Legea nr.247/2005 precum şi de Hotărârea Guvernului României nr.890/2005. Singurele excepţii în care, prefectul are calitate de parte în materie de fond funciar este cea reglementate de art.III, alin.2 din Legea nr.18/1991, care cuprinde cazurile de nulitate absolută ale actelor emise cu încălcarea prevederilor legilor fondului funciar, adică nulitatea acestor acte poate fi invocată de primar, prefect, A.N.R.P şi de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluţionarea cererilor este de competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun, precum şi dacă care acţiunea este îndreptată împotriva unui ordin emis de prefect, situaţie reglementată art.54 din Legea nr.18/1991, respectiv:” Dispoziţiile art. 53 alin. (1) se aplică şi în cazul în care plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condiţiile prevăzute în cap. III”.
În drept: art.308 din Codul de procedură civilă, art.6 din H.G.R nr.890/2005, art.52 din Legea nr.18/1991.
Tribunalul, examinând în baza prev. art. 304 şi 3041 Cod procedură civilă hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, constată că aceasta este temeinică şi legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii.
