Drept civil.
Decizie civilă
Fond funciar.
În cauză nu există niciun motiv care să determine revocarea dreptului de administrare şi de folosinţă al pârâţilor MIRA şi ISU asupra terenului în litigiu, iar faptul că acest teren face parte din domeniul public de interes naţional, potrivit Legii nr. 213/1998, fiind destinat nevoilor forţelor armate şi că prevederile art. III alin. 11 din Legea nr. 169/1997 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 nu constituie temei pentru revocarea dreptului de administrare şi de folosinţă al pârâţilor.
(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. civ., dec. nr. 222/2008, nepublicată)
Prin sentinţa civilă nr. 4531 din 20.12.2007 pronunţată de Judecătoria Bistriţa s-a respins ca nefondată acţiunea civilă formulată de reclamanta C.D.M. împotriva pârâţilor M.A.I., Statul Român, prin M.F.P., I.S.U., Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bistriţa-Năsăud, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
Împotriva sentinţei expuse a declarat recurs reclamanta.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
În mod corect instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei, reţinând că în cauză nu există niciun motiv care să determine revocarea dreptului de administrare şi de folosinţă al pârâţilor MIRA şi ISU asupra terenului în litigiu, faptul că acest teren face parte din domeniul public de interes naţional, potrivit Legii nr. 213/1998, fiind destinat nevoilor forţelor armate şi că prevederile art. III alin. 11 din Legea nr. 169/1997 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 nu constituie temei pentru revocarea dreptului de administrare şi de folosinţă al pârâţilor.
Verificând dosarele pe care recurenta le-a avut şi le are pe rolul instanţelor cu privire la suprafaţa de 0,87 ha pentru care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, se constată că prin Hotărârea Comisiei Judeţene Bistriţa-Năsăud nr. 359/2000 s-a admis contestaţia petentei C. D. M. împotriva propunerii Comisiei municipale Bistriţa de validare a reconstituirii dreptului de proprietate a acesteia pentru suprafaţa de 0,87 ha prin înscrierea pe anexa 49 şi s-a dispus atribuirea în natură a acestei suprafeţe în Râtul Crainimăt. Împotriva Hotărârii nr. 359/2000 a formulat plângere în termen Comisia Municipală Bistriţa, plângere ce a format obiectul dosarului iniţial nr. 8364/2000 al Judecătoriei Bistriţa. Urmare a parcurgerii succesive a mai multor cicluri procesuale cauza a fost reînregistrată sub mai multe numere de dosar. În aceste dosare s-a reţinut că terenul cu privire la care recurentei i se reconstituie dreptul de proprietate provine de la antecesorul acesteia D. V., care a fost împroprietărit în baza Legii nr. 187/1945, iar ulterior a fost radiat, motiv pentru care potrivit art. 36 din Legea nr. 1/2000 terenul respectiv se va acorda în limita suprafeţelor disponibile sau despăgubiri, considerent pentru care Hotărârea nr. 359/2000 a fost anulată prin sentinţa civilă nr. 3868/2005.
S-a constatat că terenul indicat şi pretins de recurentă a fi atribuit în natură (deoarece cel al antecesorului a fost reconstituit altor persoane fizice), este în proprietatea Statului Român, transmis în baza Decretului nr. 409/1955 în administrarea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi în folosinţa Grupului de Pompieri Bistriţa prin Ordinului nr. 60/1980 al Ministerului Agriculturii. În prezent Grupul de Pompieri Bistriţa a devenit Inspectoratul Teritorial pentru Situaţii de Urgenţă Bistriţa-Năsăud.
Potrivit actelor de la dosar rezultă că prin Ordinul nr. 69 din 7.04.1980 al Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare s-a transmis din administrarea IAS Bistriţa suprafaţa de l5 ha în administrarea unităţilor Ministerului Administraţiei şi Internelor, sens în care s-au încheiat două protocoale comune cu nr. 249.152/31.07.1985; 25903/29.07.1985 şi nr. 249168/23.06.1986; 6347/FG/4.07.1986 şi procesul verbal de predare preluare din 4.XI.1986 dintre IAS Bistriţa şi Grupul de pompieri Bistriţa, prin care terenul respectiv a fost preluat în folosinţă de Grupul de Pompieri, fiind şi în prezent în folosinţa acestuia, astfel cum rezultă din expertiza tehnică topografică efectuate de expertul P. I.
La data transmiterii terenului în administrarea Ministerului Administraţiei şi Internelor prin Ordinul nr. 69/1980 era în vigoare Decretul nr. 409/1955, terenul fiind intrat în proprietatea Statului Român, iar această transmitere s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor art. 1 lit. a, art. 2 din actul normativ citat prin ordin al conducătorilor instituţiilor centrale de stat, respectiv al miniştrilor celor două ministere care au transmis, respectiv preluat bunul. În speţă, nu era nevoie de o hotărâre a Consiliului de Miniştri, deoarece nu erau incidente dispoziţiile art. 7 din Decretul nr. 409/1955 transmiterea nefăcându-se către o gospodărie agricolă colectivă, ştiut fiindcă aceste entităţi deţineau altfel de proprietate decât cea de stat.
Din acest punct de vedere Ordinul nr. 69/1980 şi protocoalele încheiate sunt legale, ele fiind supuse reglementărilor legale în vigoare la data emiterii lor potrivit principiului „tempus regit actum”, în speţă nefiind aplicabile dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 213/1998, prevederi care se aplică numai raporturilor juridice create după intrarea în vigoare a Legii nr. 213/1998, actul normativ neproducându-şi efecte retroactiv.
În cauză nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 1/2000, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond deoarece în prezent terenul este supus prevederilor art. 35 alin. 2 din Legea nr. 121/1996, text potrivit căruia imobilele, clădirile şi terenurile deţinute de unităţile Corpului de Pompieri sunt proprietate a statului. Aceste imobile sunt definitive, ca formând domeniul public al Statului şi de anexa l pct. 29 din Legea nr. 213/1998, iar pe de altă parte, recurenta nu este moştenitoarea fostului sau foştilor proprietari tabulari ai terenului în speţă, teren identificat ca fiind înscris în CF 2054 şi 2820 Bistriţa având ca foşti proprietari tabulari pe H. I. şi R. I., care nu au nicio legătură cu petenta, nefiind antecesorii acesteia.
Analizând sentinţa şi prin prisma dispoziţiilor art. III alin. 11 din Legea nr. 169/1997, instanţa apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Potrivit art. III alin. 11 din Legea nr. 169/1997 actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităţilor terenuri pentru care s-au depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate privată îşi suspendă efectele până la soluţionarea cererii de către comisiile de fond funciar. Din modul de redactare a textului arătat se desprinde concluzia că acesta priveşte acte de administrare emise după apariţia Legii nr. 18/1991, lege care introduce noţiunile de domeniu public şi privat al statului şi al localităţilor, când s-au declanşat procedurile de reconstituire a dreptului de proprietate privată, şi când în mod evident actele de administrare la care se referă textul pot prejudicia într-un fel sau altul persoanele îndreptăţite.
În speţă, actele de administrare atacate sunt anterioare, din anul 1980, ele producându-şi efectele cu mult înainte de apariţia Legii nr. 18/1991.
Având în vedere considerentele expuse urmează ca potrivit art. 312 C. proc. civ, să se respingă ca nefondat recursul declarat în cauză şi să se menţină ca temeinică şi legală sentinţa atacată (judecător Redl Elvira).
