S.C. 790/18.04.2012
Fond funciar
Inadmisibilitatea acţiunii în constatare atunci când partea poate cere realizarea dreptului.
Constată că prin acţiunea civilă înregistrată la instanţă la data de 28.02.2012 reclamantul L. Z., domiciliat în comuna A., sat A. nr.-, jud. S., cheamă în judecată pe pârâţii L. I., domiciliat în S., str. piaţa C. nr.-, jud. S, L. P., domiciliat în S., str. Ş. de Î. bl. -, ap.-, jud. S., C. L. A. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi COMISIA JUDEŢEANĂ S. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, solicitând:
Să se constate dacă procesul verbal de punere în posesie, în baza căruia s-a emis titlul de proprietate nr. 543/16/15.02.1997 a fost sau nu a fost semnat de către cei trei proprietari, respectiv L. Z., L. P. şi L. I., cărora li s-a eliberat acest titlu;
Să se constate că acest proces verbal conţine o singură semnătură şi dacă aceasta aparţine sau nu vreunuia dintre cei trei proprietari susmenţionaţi.
În motivare arată că în anul 1991 s-a depus o cerere de reconstituire la Primăria Comunei A.pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată în baza Legii nr. 18/1991, de către toţi cei trei fraţi, pentru terenul lui C. A. şi C. I., iar în urma acestei cereri s-a întocmit documentaţia în vederea eliberării titlului, respectiv procesul verbal de punere în posesie, dar acesta nu a fost semnat de către niciunul dintre cei trei proprietari, proces verbal în care s-au introdus şi alte terenuri ale altor persoane străine, faţă de care beneficiarii titlului de proprietate nu au calitatea de moştenitori, reconstituirea făcându-se în mod greşit şi ilegal şi pentru terenul ce a aparţinut lui C. A., care are alţi moştenitori.
În drept invocă dispoziţiile art. 111 şi art. 274 Cod pr. civilă, art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Cererea nu a fost timbrată, fiind considerată o acţiune în baza Legii nr. 18/1991, care este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
Prin întâmpinare, pârâţii L. P. şi L. I. solicită respingerea acţiunii ca inadmisibilă ori ca nefondată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării arată că prin acţiunea sa reclamantul solicită constatarea unor situaţii sau stări de fapt şi că, potrivit dispoziţiilor art. 111 Cod pr. civilă, partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept, rezultând în mod indiscutabil că acţiunea acestuia este una inadmisibilă. Mai arată că şi în situaţia în care reclamantul ar fi solicitat constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept derivând din starea de fapt acţiunea ar fi fost inadmisibilă, de vreme ce nu s-a solicitat şi realizarea dreptului, pentru că, potrivit dispoziţiilor art. 111, cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
În continuare pârâţii arată că reclamantul a mai formulat anterior o acţiune împotriva lor, ce a făcut obiectul dosarului nr. -/257/2011 al Judecătoriei Mediaş, prin care solicita, între altele, constatarea nulităţii absolute a procesului verbal de punere în posesie asupra terenurilor, cât şi a titlului de proprietate nr. 543/16.02.1997, dar acţiunea a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. -/24.02.2012 a Judecătoriei Mediaş, rămasă irevocabilă prin respingerea apelului şi recursului prin decizia civilă nr. -/03.12.1999 a Tribunalului Sibiu şi decizia civilă nr. -/17.03.2000 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Examinând cauza instanţa reţine:
Prin procesul verbal de punere în posesie, nedatat, depus la filele 5 şi 6 dosar, se atestă faptul că reclamantul şi fraţii săi, pârâţii L. P. şi L. I., au fost puşi în posesie cu suprafaţa de 5 ha şi 7700 mp, potrivit Legii nr. 18/1991, ca urmare a cererii de reconstituire pe care cei trei au făcut-o la Comisia locală A. (fila 7 dosar), şi în baza căruia s-a eliberat titlul de proprietate nr. 543/16/15.02.1997 (fila 8 dosar). Procesul verbal este semnat de preşedintele comisiei şi de către delegatul cadastral, iar la proprietar conţine o semnătură care ar putea fi descifrată ca fiind „L. E.”
Titlul de proprietate nr. 543/16/15.02.1997 şi procesul verbal de punere în posesie au făcut obiectul mai multor litigii (filele 25, 26, 28, 29, 32, 33-35 dosar), iar prin sentinţa civilă nr. -/2 martie 1999 a Judecătoriei Mediaş, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1815/3 decembrie 1999 a Tribunalului Sibiu şi Decizia civilă nr. 661/17 martie 2000 a Curţii de Apel Alba Iulia, s-a dispus sistarea indiviziunii asupra terenurilor înscrise în acest titlu.
Prin urmare, în esenţă, procesul verbal de punere în posesie şi titlul de proprietate şi-au consacrat statutul de acte emise în condiţiile legii prin hotărârile mai sus amintite, când beneficiarii acestora şi-au realizat dreptul la care se refereau.
Prin acţiunea de faţă reclamantul solicită doar a se constata că procesul verbal de punere în posesie nu a fost semnat de către cei trei beneficiari, să se constate că acesta conţine o singură semnătură şi să se constate dacă aceasta aparţine sau nu vreunuia dintre ei, fără a se justifica interesul şi finalitatea demersului judiciar.
Potrivit dispoziţiilor art. 111 Cod pr. civilă, „Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.”
Prin urmare, textul legal admite posibilitatea promovării unei acţiuni în constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept, ceea ce face ca o astfel de acţiune să aibă un caracter contencios, pentru că ea se bucură de autoritatea de lucru judecat, dar şi unul subsidiar, pentru că acţiunea nu poate fi primită dacă se poate cere realizarea dreptului. Acţiunea în constatare exclude o acţiune prin care se cere să se constate o stare de fapt, iar pentru ca acţiunea în constatare să fie admisibilă se cere în primul rând ca reclamantul să dovedească că are un interes legitim, actual şi născut.
Din modul în care îşi motivează reclamantul acţiunea nu rezultă care ar fi interesul său în obţinerea unei hotărâri care să se bucure de autoritatea de lucru judecat, iar pe de altă parte, constatarea existenţei sau inexistenţei semnăturilor unor persoane pe procesul verbal de punere în posesie corespunde mai degrabă constatării existenţei unei stări de fapt, în condiţiile în care cererea se limitează doar la constatarea acestei situaţii, fără o finalitate practică.
Împrejurarea relatată de reclamant prin acţiune cum că o parte din terenurile înscrise în procesul verbal de punere în posesie ar fi aparţinut numitului C. A., ai cărui moştenitori ar fi C. I. şi O. E., n. C., precizând clar că instanţa este sesizată şi investită doar cu cele două capete de cerere privind constatarea semnăturii de pe procesul verbal „nu şi cu alte aspecte”, nu face decât să confirme că reclamantul nu poate justifica un interes personal, legitim şi actual. Interesul în promovarea unei acţiuni judiciare este dat de folosul practic pe care tinde să-l obţină titularul acţiunii, folos care trebuie relevat instanţei de judecată pentru a putea aprecia în ce măsură el este legitim, actual şi născut.
În raport de toate aceste considerente instanţa constată că acţiunea reclamantului este inadmisibilă, va admite excepţia invocată de pârâţi şi va respinge acţiunea.
Fiind în culpă cu privire la purtarea procesului, în baza dispoziţiilor art. 111 Cod pr. civilă reclamantul va fi obligat să plătească fiecăruia dintre pârâţii L. I. şi L. P. suma de câte 11 lei cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli de transport, conform biletelor de la fila 45 dosar.
