Nerespectarea principiului reconstituirii drepului de proprietate pe vechiul amplasament- nulitate absoluta virtuala (decizia civila nr. 2101/9.11.1009 pronuntata de Tribunalul Iasi)
Prin sentinţa civilă nr. 4381/17.03.2009, Judecătoria Iaşi a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de reclamanţii H.V., H.A, E.E. în contradictoriu cu pârâţii G. A., Comisia Locală de aplicare a Legii 18/1991 şi Comisia Judeţeană Iaşi de aplicare a Lg. 18/1991.
S-a retinut de catre prima instanta ca reclamantului H.V. şi autorului celorlalţi reclamanţi li s-a reconstituit suprafaţa maximă de teren permisă de legislaţia în vigoare la acel moment, respectiv 10 ha teren iar pentru, pentru diferenţa de teren, de 4,02 ha (s-au solicitat 7,5 ha) reclamanţii au formulat cerere de reconstituire în baza Lg.1/2000, prin urmare, cererea acestora este mult ulterioară datei la care a fost eliberat titlul de proprietate al pârâtului pe vechiul amplasament al autorului reclamanţilor, deci terenul solicitat nu era liber la data formulării cererii iniţiale.
În final, prin sentinţa atacată s-a reţinut că, în ceea ce priveşte constituirea pe un “alt amplasament”, instanţa reţine că principiul reconstituirii pe vechile amplasamente a fost consacrat abia prin Lg. 1/2000, din analiza cumulativă a textelor de lege desprinzându-se în fapt, concluzia, că reconstituirea terenurilor pe vechiul amplasament potrivit dispoziţiilor Lg.18/1991 era o situaţie de excepţie, amplasamentul reconstituirii fiind un atribut al Comisiilor. Mai mult decât atât, în speţă, în mod evident fiind vorba de constituirea dreptului de proprietate nu se pune problema respectării vechiului amplasament, în cauză fiind incidente dispoziţiile derogatorii ale art. 2 alin.2 Lg.1/2000 potrivit cu care: “Drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverinţe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nici o confirmare”.
Împotriva acestei aceste sentinţe au declarat recurs, în termen legal, reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Se arată faptul că instanţa de fond a greşit atunci când a reţinut că amplasamentul nu era liber la momentul la care l-au solicitat, în condiţiile în care, pe de o parte au dovedit că autorii lor au deţinut teren în satul Piciorul Lupului încă din 1880, iar pe de altă parte, la data de 03 martie 1991 au formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru tot terenul de 14,01 ha, dată la care întreaga suprafaţă de teren era liberă .
Susţin recurenţii că, în mod abuziv comisia locală a constituit dreptul de proprietate unui număr de 15 persoane pentru acest teren de 4 ha, în condiţiile în care le-a fost reconstituit dreptul de proprietate recurenţilor reclamanţi prin hotărâre judecătorească.
Prin decizia civila nr. 2101/9.11.1009 pronuntata de Tribunalul Iasi s-a admis recursul formulat de către recurenţii H.V., H.A., E.E., sentinţa a fost modificata în totalitate, in sensul ca s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamanţii H.V., H.A., E.E în contradictoriu cu pârâţii G.A., Comisia Locală de aplicare a Legii 18/1991 şi Comisia Judeţeană Iaşi de aplicare a Lg. 18/1991, s-a constatat nulitatea absolută a Titlului de Proprietate nr. 23980/25.08.1992 emis pe numele pârâtului.
Tribunalul a retinut ca, prin prisma motivelor invocate de către reclamanţi, reiese cu certitudine că, se solicită constatarea nulităţii titlului de proprietate al pârâtului, nu ca urmare a inexistenţei dreptului acestuia la constituire ci, ca urmare a nerespectării principiului reconstituirii pe vechiul amplasament, nerespectare de natură a leza drepturile recunoscute de lege recurenţilor .
Din actele şi lucrările dosarului, rezultă că amplasamentul identificat iniţial şi prevăzut în titlul de proprietate nu este cel corect, astfel încât pârâtului i s-a atribuit un teren la care nu avea dreptul .
În aceste condiţii, este evident că emiterea titlului de proprietate s-a efectuat cu încălcarea dispoziţiilor legii fondului funciar, titlul de proprietate fiind lovit de nulitate absolută virtuală .
Astfel, cu toate că prin consacrarea principiilor fundamentale ale aplicării dispoziţiilor procedurale administrative în ceea ce priveşte emiterea titlului de proprietate, Legea nr. 18/1991 nu precizează sancţiunea nerespectării acestora, prin neinserarea expresă a acestui motiv de nulitate în art. III alin 1 din Legea nr. 169/1997 aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, este de observat că nulitatea virtuală este incidentă în cazul încălcării unor reguli esenţiale ale procedurii de restituire, al căror scop este de a apăra interesele generale vizând, soluţionarea justă a cererii de reconstituire şi, deopotrivă, interesele foştilor proprietari .
Deşi principiul reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament s-a consacrat expressis verbis abia prin Legea nr. 1/2000, totuşi, existenţa acestui principiu poate fi dedusă şi anterior, din caracterul reparator al Legii nr. 18/1991, din dispoziţiile art. 14 ale aceluiaşi act normativ .
