Nulitate titlu de proprietate. Teren reprezentând curtea şi grădina casei. Nemotivarea hotărârii în raport de temeiul juridic corect.
Art.23 din Legea nr.18/1991 raportat la art. III lit.a din Legea nr.169/1997.
Prin acţiunea înregistrată sub nr.5087/318/2009 pe rolul Judecătoriei Tg-Jiu, reclamanţii S M, C Ghe şi G D au chemat în judecată pe pârâţii P I M, Comisia Locală Tg-Jiu pentru aplicarea L.18/1991 şi Comisia Judeţeană Gorj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi au solicitat să se constate nulitatea titlului de proprietate nr.1511735 emis la data de 08.04.2008 pârâtului P I M şi a actelor premergătoare emiterii acestuia.
În cauză a formulat cerere de intervenţie în interes propriu C A, precizând că pentru imobilele deţinute de către reclamantul G D, intervenientul posedă acte de proprietate, astfel încât a solicitat admiterea cererii sale de intervenţie.
Prin sentinţa civilă nr. 7831 din data de 26.11.2009 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. 5087/318/2009, s-a respins acţiunea reclamanţilor şi au fost obligaţi să plătească pârâtului P I M suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul C A.
Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a reţinut că reclamanţii S M, C Ghe şi G D au chemat în judecată pe pârâţii P I M, Comisia Locală Tg-Jiu pentru aplicarea L.18/1991 şi Comisia Judeţeană Gorj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, şi au solicitat să constate nulitatea titlului de proprietate nr.1511735 emis la data de 08.04.2008 pârâtului P I Mşi a actelor premergătoare emiterii acestuia, pentru suprafaţa de 8960 mp, susţinând că această suprafaţă de teren le aparţine.
Că, intervenientul C A a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, precizând că deţine în mod legal o suprafaţă de 320 mp, fiind primită prin donaţie de la G D în baza actului de donaţie nr.3144/1971, pe această suprafaţă construind în baza unei autorizaţii de construcţie o casă, însă în mod nelegal această suprafaţă de teren a fost inclusă în titlul de proprietate emis pârâtului.
S-a constatat că prin HCJ nr.780/13.12.1993 reclamantului S M i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 2,58 ha teren situat pe raza localităţii Tg-Jiu, din care suprafaţa de 0,20 ha se află în „Siliştea casei”, iar suprafaţa de 0,10 ha se află în pct. „La şosea” şi că în baza acestei hotărâri în aceeaşi zi i-a fost eliberată şi adeverinţa nr.5457 pentru suprafaţa de 2,58 ha.
Că, a fost obligată Comisia Locală Tg-Jiu de aplicare a Legii 18/1991 să întocmească documentaţia necesară emiterii titlului de proprietate în favoarea reclamantului pentru suprafaţa de 3055 mp situată în cartierul Drăgoieni din Tg-Jiu, nr.98.
Cu privire la pârâtul P I M, s-a reţinut că este moştenitor al defunctei P N, autoarea sa formulând cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate la data de 09.03.1991, fiindu-i eliberat titlul de proprietate pentru suprafaţa de 3,3196 ha, teren situat în cartierul Drăgoieni.
Că, prin sentinţa civilă nr.6362/23.10.2006, s-a constatat că autoarea pârâtului a deţinut acte doveditoare pentru suprafaţa de 1,15 ha teren situat în pct. „La grădini”, însă i-au fost eliberate acte de proprietate numai pentru suprafaţa de 2450 mp în acest punct şi astfel a fost obligată Comisia Locală Tg-Jiu să înainteze documentaţia necesară pentru emiterea titlului de proprietate în favoarea lui P I M pentru suprafaţa de 0,896 ha teren situat în pct. „La grădini”, eliberându-se procesul verbal de punere în posesie nr.2787/13.02.2008 şi titlul de proprietate nr.1511735/08.04.2008.
S-au reţinut concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, în sensul că titlul de proprietate a fost eliberat pârâtului cu respectarea dispoziţiilor sentinţei civile nr.6362/23.10.2006, iar suprafaţa consemnată în acest titlu nu se regăseşte în actele de vânzare-cumpărare invocate de reclamantul S M, acte aflate la filele 6 şi 7 din dosar, că acest teren nu se regăseşte în cuprinsul cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de acesta.
S-a mai reţinut că şi reclamantul S M se prevalează de sentinţa civilă 107/11.01.2008 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr.14138/318/2007 şi că suprafaţa de 3055 mp se suprapune peste terenul pârâtului, aşa cum rezultă din suplimentul întocmit la raportul de expertiză.
Că, reclamantul S M deţine titlul de proprietate nr.1512338/23.05.2008 pentru această suprafaţă de teren şi că ambele titluri de proprietate sunt eliberate în baza unor hotărâri judecătoreşti irevocabile şi în această situaţie, s-a apreciat că nu se poate constata nulitatea vreunuia dintre ele, câtă vreme instanţele de judecată au dispus eliberarea acestor acte şi au stabilit amplasamentul.
Că, atât reclamantul S M, cât şi pârâtul P I M sunt îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafeţele consemnate în titlurile de proprietate, iar eventualele litigii privind ocupaţiunea, vor fi soluţionate în cadrul unei acţiuni civile în revendicare, dacă părţile vor dori acest lucru.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii .
Prima critică a sentinţei se referă la faptul că în mod greşit a reţinut instanţa că titlul de proprietate al pârâtului s-a emis în temeiul sentinţei civile 3662/23.10.2006 şi că nu este lovit de nulitate ,întrucât această sentinţă nu le este opozabilă, fiind încălcate disp. art. III lit. a din Leg. 169/1997.
Recurenţii susţin că pe terenurile cuprinse în titlul de proprietate al intimatului pârât au edificate construcţii şi nu se putea elibera titlu de proprietate.
Recurentul S M arată că deţine titlu de proprietate pe terenul ce reprezintă curtea şi grădina casei, iar recurenţii C Ghe şi G D susţin că au edificate construcţiile ca urmare a unor autorizaţii de construire şi sunt validaţi cu aceste suprafeţe reprezentând curtea şi grădina casei .
Recurenţii apreciază că titlul de proprietate emis pârâtului este afectat de motivul de nulitate prevăzut de art. III lit. a din Leg. 169/1997, că terenurile sunt deţinute cu titlu de siliştea şi grădina casei înainte de anul 1969.
Tribunalul analizând recursurile de faţă , a constat că acestea sunt fondate, urmând a fi admise în temeiul art. 312 alin. 5 c.pr.civ, raportat la art. 304 pct. 7 c.pr.civ., casată sentinţa instanţei de fond şi trimisă cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând următoarele:
Deşi recurenţii expun mai multe considerente, acestea conduc la susţinerea unui singur motiv de recurs şi acesta îl reprezintă faptul că terenurile cuprinse în titlul de proprietate contestat şi în actele premergătoare acestuia reprezintă curtea şi grădina casei recurenţilor, fiind incidente dispoziţiile art. 23 din legea 18/1991, raportat la art. III lit. a din Legea 169/1997.
Aceleaşi susţineri au fost invocate de recurenţii reclamanţi şi prin motivele de fapt ale cererii de chemare în judecată.
În mod greşit instanţa nu a analizat cererea de chemare în judecată potrivit temeiurilor ei de fapt şi de drept şi a reţinut că nu există motive de nulitate , de îndată ce titlul de proprietate al pârâtului a fost emis în temeiul unei sentinţe judecătoreşti .
În raport de cele reţinute s-a constat că sentinţa instanţei de fond este nemotivată, că fondul cauzei nu a fost soluţionat , fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 7 c.pr.civ, raportat la art. 261 pct. 5 c.pr.civ., motivele de recurs invocate neputându-se analiza de instanţa de control judiciar.
Dacă instanţa reţine pentru reclamantul S M existenţa unei sentinţe civile care a stat la baza emiterii titlului de proprietate al pârâtului, pentru ceilalţi reclamanţi C Ghe şi G D, dar şi cu privire la cererea de intervenţie , sentinţa nu cuprinde nici un considerent.
Aproape în totalitate considerentele reprezintă o expunere a stării de fapt şi de drept a situaţiei deduse judecăţii, fără a se analiza motivele invocate de reclamanţi prin cererea de chemare în judecată.
S-a apreciat greşit că reclamanţii urmează a-şi valorifica drepturile în cadrul unei acţiuni în revendicare, de îndată ce au fost invocate motive de nulitate absolută a titlului de proprietate al pârâtului prevăzute în mod expres de lege, iar din situaţia dedusă judecăţii rezultă că dreptul de proprietate al reclamanţilor izvorăşte din lege, în raport de categoria de folosinţă a terenului.
Cu ocazia rejudecării instanţa de control judiciar a indicat a se analiza pentru fiecare reclamant în parte incidenţa dispoziţiilor art.23 din Legea 18/1991, determinând în fapt întinderea dreptului ce reprezintă curtea şi grădina casei, cuprinderea acestor suprafeţe în titlul de proprietate al pârâtului şi se va constata că pentru aceste suprafeţe de teren sunt incidente dispoziţiile art. III lit. a din Legea 169/1997, întrucât pentru acestea pârâtul nu este persoană îndreptăţită la reconstituire, cel puţin cu privire la stabilirea amplasamentului care, potrivit legii , are o afectaţiune specială.
S-a recomandat a se avea în vedere că şi în situaţia în care nu au fost emise acte de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate pentru aceste suprafeţe de teren , sau nu au fost formulate cereri de constituire sau reconstituire, dreptul de proprietate izvorăşte din lege şi în nici un caz această omisiune nu ar putea să aibă ca efect înlăturarea reclamanţilor din dreptul de proprietate pentru terenurile intravilane cu această categorie de folosinţă, drept de proprietate ce poate fi comparat chiar în lipsa actului material doveditor al proprietăţii cu un alt act de proprietate, fie el şi al vechiului proprietar, instanţa reţinând necritic existenţa sentinţei judecătoreşti în obligaţie de a face pentru intimatul pârât, mai ales că din aceasta nu rezultă o reconstituire a proprietăţii în favoarea acestuia.
decizia nr. 567/15 martie 2010
