Petenta Asociaţia X a formulat în temeiul Legii nr. 1/2000 cerere prin care a solicitat reconstituirea dreptului său de proprietate pe vechiul amplasament pentru o suprafaţă de 50.000 ha teren cu vegetaţie forestieră – invocând ca act în susţinerea pretenţiilor sale Deciziunea Silvică nr. 2/20.08.1946 pronunţată de Judecătoria Rurală de Pace Breaza în aplicarea art. 29 din Codul Silvic din 1910.
Iniţial, dosarul a fost returnat de către Comisia Judeţeană Prahova de aplicare a Legii nr. 1/2000 cu solicitarea de a se întocmi documentaţia în forma prevăzută de HG nr. 1172/2001 şi a se completa cu înscrisuri din care să rezulte că Deciziunea Silvică nr. 2/1946 a rămas definitivă precum şi să se depună acte de stare civilă ale solicitanţilor prin care să se facă dovada vocaţiei succesorale; dosarul nu a mai fost completat.
Ulterior, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 ,petenta a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate la Comisia Locală a Oraşului Comarnic şi la Comisia Locală a comunei Talea. Ambele Comisii Locale şi-au declinat competenţa soluţionării cererilor în favoarea Comisiei Judeţene Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere – având în vedere faptul că terenurile solicitate se află amplasate în raza administrativ-teritorială a mai multor localităţi din judeţele Prahova şi Dâmboviţa.
Prin Hotărârea nr. … emisă de Comisia Judeţeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere au fost invalidate cererile de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 33/4 octombrie 2005 şi 955/4 octombrie 2005 formulate de către petentă.
Motivarea acestei hotărâri este prezentată ca atare în procesul – verbal al şedinţei Comisiei Judeţene de Fond Funciar din data de 11 ianuarie 2007 – aşa încât nu poate fi primită susţinerea petentei în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pentru care s-a decis invalidarea , ceea ce ar conduce , in opinia sa , la nulitatea absolută a hotărârii.
Intimata Comisia Judeţeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere a apreciat – în urma analizei înscrisurilor depuse de petentă în dovedirea cererii sale – că solicitarea obştei este neîntemeiată ,întrucât aceasta nu face dovada dreptului de proprietate pretins. Din Deciziunea Silvică nr. 2/1946 rezultă că Obştea ar fi rezultat încă din timpuri străvechi şi că membrii arătaţi în Tabela Silvică – Anexă ar stăpâni în codevălmăşie o suprafaţă de circa 150.000 ha.
S-a apreciat că aceste constatări sunt contrazise de adresa Inspectoratului Silvic Bucureşti nr. … din care rezultă că „s-a înfiinţat o nouă obşte în comuna Talea” care cuprinde păduri, care până la data respectivei adrese au fost păduri particulare cu amenajament propriu de exemplu „pădurile Breaza – Brâncoveanu – Comarnic – Ghica – Comăneşti , Vasiliu Bolnavu „. Din aceeaşi adresă rezultă refuzul Inspectoratului Silvic Bucureşti de a elibera o autorizaţie de tăiere până la rămânerea definitivă a Deciziunii Silvice sus-menţionate şi „punerea eventuală în posesie a Obştei”.
S-a mai apreciat că suprafeţele solicitate de petentă nu au aparţinut acesteia ,ci unor persoane fizice, împrejurare rezultată şi din amenajamentele Marii Unităţi Forestiere a Bazinului Văii Prahovei din 1951, unde la istoricul proprietăţii se consemnează că „aceste suprafeţe,până la data de 13 aprilie 1948, când au trecut în proprietatea statului, în baza art. 6 din Constituţia RPR ,au aparţinut unor persoane fizice şi juridice: Brâncoveanu, Bibescu, Vasiliu Bolnavu, Eforia Spitalelor Civile şi Casa Regală.”
Comisia Judeţeană a mai considerat şi că Deciziunea Silvică nr. 2/1946 nu a rămas definitivă şi apelul împotriva acesteia nu s-a perimat de drept ca urmare a rămânerii în nelucrare din vina părţilor – ci dosarul a rămas fără obiect la acel moment ,ca urmare a efectelor Constituţiei R.P.R. din anul 1948 art. 6 prin care pădurile au fost declarate bun al întregului popor.
Coroborându-se susţinerilor părţilor cu probatoriul administrat în cauză instanţa apreciază că petenta Asociaţia X nu face dovada dreptului de proprietate pretins, întrucât Deciziunea Silvică nr. 2/ 20 august 1946 pronunţată de Judecătoria Rurală de Pace Breaza – nu a rămas definitivă. Pentru a aprecia astfel ,instanţa reţine următoarele:
Prin Deciziunea Silvică sus-menţionată – s-a constatat existenţa obştei „O – S” cu sediul principal în comuna Talea compusă din membrii arătaţi conform tabelei anexă, tabelă care face parte integrantă din Deciziune – şi s-a mai constatat că Obştea stăpâneşte în codevălmăşie bunul forestier devălmaş în suprafaţă de circa 150.000 ha învecinat cu râul Prahova, Comarnic, Posada, cu siliştea sa, Sinaia, Muntele Furnica, Păduchiosul, Apa Ialomiţa, Doiceşti, Tisa Lupoaia; s-au stabilit drepturi de proprietate şi posesiune în indiviziune fiecărui moşnean , în cote egale, asupra bunului forestier devălmaş, rămas încă neîmpărţit.
Deciziunea Silvică s-a dat cu drept de apel în termen de 30 de zile de la afişarea ei şi a tabelei ce o însoţeşte pe uşa Judecătoriei Breaza şi a tuturor Primăriilor comunelor ce fac parte din obşte.
Din extrasul legalizat din „Registrul Opis general de dosare” pe anii 1946-1948 al Tribunalului Judeţean Prahova – Secţia I , extras înaintat de către Arhivele Naţionale Direcţia Judeţeană Prahova rezultă că împotriva acestei Deciziuni Silvice au exercitat calea de atac a apelului mai mulţi apelanţi
-Moşnenii din Obştea „O-S” au formulat două cereri de apel care au format obiectul Dosarelor nr. 3532 şi 4348 ambele conexate la Dosarul nr. 3283/1946;
-Obştea „Cetei Oi-Si” a declarat apel care a format obiectul Dosarului nr. 3698 conexat la Dosarul nr. 3283/1946.
Din adresa nr. … emisă de Arhivele Naţionale – Direcţia Judeţeană Prahova rezultă că, în afară de Extrasul legalizat din „Registrul Opis General pe anii 1946-1948 al Tribunalului Judeţean Prahova Secţia I (sus invocat) a mai fost identificată la aceste arhive şi copia xerox legalizată a adresei Serviciului Silvic Judeţului Prahova din anul 1946 referitoare la cererea Obştei privind eliberarea unei autorizaţii pentru tăierea de pădure. Din această adresă nr. 6122/21 octombrie 1946 rezultă că „s-a înfiinţat o nouă obşte în comuna Talea „care cuprinde păduri care până la data respectivei adrese au fost păduri particulare exemplificându-se „pădurile Breaza – Brâncoveanu, Comarnic – Ghica – Comăneşti, Vasiliu Bolnavu”. Din aceeaşi adresă rezultă refuzul Inspectoratului Silvic Bucureşti de a elibera o autorizaţie de tăiere până la rămânerea definitivă a Deciziunii Silvice nr. 2/1946 şi „punerea eventuală în posesie a obştei”.
Petenta pretinde fără niciun suport probator că împotriva Deciziunii Silvice nr. 2/1946 ar fi declarat apel exclusiv persoanele menţionate in tabela-anexă.
Petenta susţine că şi-a restrâns pretenţiile şi a renunţat la reconstituirea dreptului de proprietate faţă de moştenitorii C.N. Bolnavu (prin Vasiliu Dimitrie Bolnavu, Arion Maior Maria şi Botezat Aurelia) şi faţă de moştenitorii C.N. Brâncoveanu; pe de altă parte mai susţine şi că apelurile declarate şi suspendate de către ceilalţi trei autori înscrişi în tabela silvică (succesorii defunctului Valentin Bibescu, Gh. Gr. Cantacuzino şi N. Em Creţulescu) – sunt rămase fără obiect, întrucât succesorii lor au formulat cerere de înscriere în asociaţie.
Se prevalează petenta de disp. art. 294 şi 295 C.pr.civ. apreciind că Deciziunea Silvică este „intrată în puterea lucrului judecat provizoriu faţă de toate persoanele care nu au declarat apel sau care sunt înscrise prin succesorii lor în actuala obşte” – însă omite ,aşadar, să învedereze că, împotriva Deciziunii Silvice nr. 2/1946 s-au mai formulat încă trei cereri de apel care au format obiectul Dosarelor nr. 3532, 3698 şi 4348 , cereri formulate chiar de către „Moşnenii din Obştea O-S” şi de către Obştea „Cetei O – S”. Este dovedit deci faptul că împotriva Deciziunii Silvice nr. 2/1946 au declarat apel toate părţile, în speţă atât Obştea O-S, cu sediul în comuna Talea cât şi persoanele fizice faţă de care s-a hotărât adăugarea la tabela silvică-anexă.
Apelul înregistrat sub nr. 3283/1946 pe rolul Tribunalului Judeţean Prahova – Secţia I (dosar la care au fost conexate toate celelalte 13 cereri de apel despre care s-a făcut vorbire anterior) – a fost suspendat în anul 1948.
Petenta mai susţine, de asemenea în mod neîntemeiat, că acest apel s-a perimat de drept cf. art. 248 Cod pr. civilă, întrucât a rămas în nelucrare din vina părţilor. Susţinerea nu poate fi primită deoarece apelul nu a mai fost soluţionat datorită intrării în vigoare a Constituţiei R.P.R. din anul 1948 ( respectiv la data de 13 aprilie 1948) – pădurile trecând în proprietatea statului ca bunuri ale întregului popor, conform art. 6. – iar perimarea nu curge dacă un act guvernamental a împiedicat judecata , cum este cazul in speţa de faţă .
Pe de altă parte , se mai reţine şi că , potrivit disp.art. 252 Cod pr. civilă ( in forma in vigoare in anul 1948, când a fost republicat Codul) :
“ Perimarea se constată din oficiu sau la cererea partii. Preşedintele instanţei va cita de urgenta părţile şi va dispune ca grefa sa întocmească o dare de seama asupra actelor de procedura în legatura cu perimarea.
Hotărîrea este supusă recursului; termenul curge dela pronunţare.”
Perimarea ca sancţiune operează, aşadar, de drept , prin împlinirea termenului de perimare – dar, pentru ca ea să-şi producă efectele, trebuie însă să fie constatată de instanţă printr-o hotărâre judecătorească , care să declare stins procesul in faza in care se află , fiind necesară verificarea ,în contradictoriu, a condiţiilor pentru ca sancţiunea să opereze ; perimarea, fiind o chestiune de fapt, ea trebuie să fie probată. Instanţa poate constata perimarea:
– din oficiu, la împlinirea termenului arătat, dar cu citarea părţilor şi în urma dezbaterilor contradictorii.
– la cererea uneia dintre părţi (chiar şi pârâtul ar avea un asemenea interes) făcută, pe cale de excepţie, în proces sau printr-o cerere separată.
Hotărârea prin care se constată perimarea este dată cu drept de recurs.
O astfel de hotărâre prin care să se constate perimarea de drept – despre care petenta se prevalează – nu există.
Instanţa apreciază că petenta nu face dovada dreptului de proprietate pretins şi pentru următoarele considerente;
Prevederile Codului silvic intrat în vigoare în anul 1910( şi aflat în vigoare şi în anul 1946 când s-a pronunţat Deciziunea Silvică nr. 2/20.08.1946) – respectiv dispoziţiile cuprinse la Cap. 5 I. instituiau ca atare procedura de urmat pentru stabilirea dreptului de proprietate al moşnenilor sau răzeşilor cu privire la păduri, poieni, goluri de munte etc. – astfel:
CAP. 5
I. Stabilirea dreptului de proprietate al mosnenilor sau razesilor cu privire la păduri, poieni, goluri de munte, etc.
ART. 29
Pentru stabilirea drepturilor de proprietate a cetelor de moşneni sau răzeşi aflate în devălmăşie, cu privire atât la pădurile ce stapanesc cat şi la pădurile, fanetele şi locurile de aratura aflătoare În poienile şi locurile goale din interiorul sau dimprejurul perimetrului pădurilor lor, precum şi la golurile de munte destinate pasunatului, se instituie o comisiune compusa din judeţe de ocol, din administratorul plasei şi din controlorul fiscal al locului unde este situata proprietatea, şi care comisiune va fi prezidata de judele de ocol.
Dacă imobilul face parte din mai multe comune sau chiar judeţe ori plasi, ori-care din judecătorii din ocolul căruia ar face parte o porţiune din imobil e dator şi are competenta de a instrumenta pentru întreg imobilul şi a face parte din comisiune. El atrage după sine în Comisiune pe subprefectul şi controlorul din resortul reşedinţei judecătoriei. În asemenea cazuri, şi dacă mai mulţi judecători au luat initiativa operatiunei, conducerea ei rămâne aceluia care a luat-o mai întâi.
Judecătorul este dator ca, în termen de o luna dela promulgarea legei de fata, prin notarii comunelor din ocolul sau, sa se informeze de cetele de moşneni sau răzeşi aflătoare în fiecare comuna, de numele persoanelor cari o compun pe cat va fi posibil, de numele generic al proprietatei, de numele parohului şi al dirigintelui scoalei din comuna situatiunei imobilului.
Notarul e dator, pana în cincisprezece zile dela primirea adresei judelui de ocol, sa-i dea toate aceste informaţiuni, sub pedeapsa unei amenda dela 100-200 lei, care i se va aplica de judele de ocol în mod definitiv.
Treptat cu primirea acestor informaţiuni comisiunea va procede în lucrare, care va trebui terminată pentru toate imobilele cetelor de moşneni sau răzeşi din ocolul sau, pana în opt luni dela promulgarea acestei legi.
Spre acest sfârşit, judele de ocol este dator ca printr’o citaţie colectivă sa încunoştiinţeze obstea de ziua când comisia va descinde în comuna.
ART. 31
La ziua fixată, comisiunea, în asistenta notarului, care va servi ca secretar al ei, va asculta pe toţi mosnenii sau razesii cari se vor prezenta, va examina titlurile, rafuielile dintre ei, hotarniciile şi planurile prezentate de fie-care, va descinde la imobil, va face masuratoarea prin ingineri de va fi nevoie, va lua ori-ce informaţiuni şi va face ori-ce investigatiuni cu privire la obiceiurile locale, la drepturile şi posesiunea lor, va asculta martori, va cerceta ori-ce acte de ori-ce fel i s’ar prezenta, va statua chiar cu privire la drepturile celor ce nu s’ar prezenta, şi, prin derogare dela dispoziţiunile codului şi procedurei civile, va stabili drepturile privitoare la averile dotale, la acelea ale minorilor, interzişilor, persoanelor puse sub consiliu judiciar şi absenţilor, iar când aceştia nu ar avea reprezentanţi legali sau când ar fi lipsa, judecătorul putând chiar la fata locului sa numească reprezentanţi legali minorilor şi incapabililor şi uza de toate mijloacele pentru a constata existenta şi proporţia unor asemenea drepturi, va primi pe soţi ca reprezentanţi de drept, pentru părţile dotale şi parafernale – cu un cuvânt, Comisiunea va uza de puterile cele mai largi pentru a stabili drepturile fie-căruia din devălmaşi, fără a fi nevoie pentru femeile maritate de autorizaţia soţului, pentru minori şi ceilalţi incapabili de îndeplinirea formalităţilor de autorizare cerute de codul şi procedura civilă.
Dacă lucrarea sa nu se va putea termina într’o singura zi, dânsa va continua fără întrerupere şi în zilele următoare pana la terminare.
Asupra întregei sale operaţiuni comisia va da o deciziune semnată de toţi membrii prezenţi, putând lucra chiar cu doi membrii, dintre cari judele de ocol trebuie sa fie prezent neapărat. Pe lângă deciziunea sa, comisia va dresa şi o tabela, cari va face parte integrantă din deciziune şi care va cuprinde: numele obstei, numele membrilor ei, calitatea lor de sunt majori, minori sau incapabili, numele imobilului, natura şi întinderea lui aproximativă şi proportiunea dreptului fie-căruia în imobil.
Deciziunea comisiunei şi tabela care o însoţeşte se vor afişa îndată de judele de ocol la usa primăriei respective, şi pana în trei zile dela pronunţarea lor şi la usa jndecatoriei. Aceasta afişare se va constata prin dresare de proces-verbal semnat, pentru afişarea la comuna, de membrii comisiunei prezenţi la darea deciziunei şi de notar; pentru afişarea la judecătorie, de judecător sau stagiar şi de grefier.
Pentru fie-care imobil judele de ocol va tine un dosar separat.
El este dator a da copii oricui i-ar cere de pe decizia comisiunei şi tabela.
ART. 32
În termen de doua luni de la data afisarei deciziunei comisiunei la usa judecătoriei, ori-cine ar pretinde drepturi asupra acelui imobil, ca făcând parte din obşte dar nu a fost trecut, sau drepturi mai mari decât cele fixate de comisiune, fie ca a fost sau nu prezent înaintea comisiunei are dreptul de a face apel în contra deciziunei comisiunei la tribunalul judeţului de care depinde judecătoria.
Femeea maritata poate face apel fără autorizaţia soţului, soţul poate face apel fără mandat chiar pentru drepturile parafernale ale sotiei, reprezentanţii legali ai minorilor şi interzişilor, fără autorizarea consiliului de familie, care nu este necesară nici pentru a sta în instanta. Pentru cei puşi sub consiliu judiciar, pot face apel, ei sau consilierul lor judiciar. Pentru minori şi interzisi are încă dreptul de a face apel, tot în termenul de mai sus, primarul comunei, notarul, preotul, invatatorul, procurorul tribunalului, minorul mai mare de 14 ani şi orice alta persoana.
În petiţia de apel se va arata numele obstei, domiciliul apelantului, acela al obstei, calitatea în care face apelul, numele şi situaţia imobilului, data deciziunei apelata, iar apelul va fi însoţit şi de o copie de pe el.
Tribunalul, îndată ce va primi un apel, va cere dosarul dela judecătorie.
Nu va fixa termenul la nici un apel pana când din dosarul judecătoriei nu va constata ca a expirat termenul de apel. Atunci va forma un singur dosar pentru toate apelurile făcute contra deciziunei comisiunei, pe cari din oficiu le va declara conexe printr’un proces-verbal şi va fixa o singura zi de judecata. Pentru acea zi se va scoate o singura citaţie pe numele obstei, care va servi ca chemare Ia înfăţişare atât pentru apelanti cat şi pentru obşte. Citaţia se va face după regulile prevăzute la art. 75 alin. II proc. civilă.
Dacă judecata se va amana la ziua fixată pentru cauze legale, sau ar fi nevoie de cercetări locale ori expertize, totuşi preşedintele tribunalului e dator a fixa termenele de înfăţişare şi a face ca toate lucrările preparatorii sa fie făcute în timp util, pentru ca sentinta tribunalului sa fie pronunţată pana în maximum trei luni, socotite din ziua expirarei termenului de apel, sub sancţiunea, în caz de abatere, de pedepse disciplinare.
Apelurile de asemenea natura se vor fixa chiar în zilele în care tribunalul, după regulamentul sau interior, nu judeca apeluri; ele se vor cerceta cu precădere înaintea tuturor proceselor din acea zi, şi dacă nu se vor termina într’o zi, se va continua fără întrerupere în zilele următoare pana la terminare. Tribunalul va judeca cel puţin cu doi judecători. Ministerul public va pune concluziuni.
Tribunalul, apreciind toate titlurile prezentate şi dovezile făcute, va pronunţa sentinta sa.
Sentinta se va redacta de un judecător şi va prevede într’însă numele acelui judecător.
Sentinta tribunalului e definitiva nesupusa opozitiunei, însă cu drept de recurs în Casaţie, în termen de 15 zile dela pronunţare, chiar în cazul când a fost data în lipsa Curtea de Casaţie va, judeca pana într’o luna, cu precădere înaintea tuturor proceselor dela ordinea zilei şi fără opoziţie. Recursul suspenda executarea.
Tribunalul, pe baza sentinţei ce ar pronunţa, va forma pana în cinci zile dela pronunţare, o noua tabela definitiva, care va cuprinde toate enuntarile tabelei comisiunei, şi care se va semna de completul care a luat parte la judecata.
ART. 33
Pana în opt zile dela pronunţarea sentinţei ea trebuie sa fie facuta în condica de sentinţe a tribunalului şi îndată după dânsa se va trece tabela vorbita mai sus, care va face parte integrantă din sentinta. Ele se vor trece şi în registrul de transcripţiuni imobiliare.
Preşedintele tribunalului e dator a trimite din oficiu copii după sentinta şi tabela certificate de el ca conform cu originalele şi cu menţiunea ca sunt transcrise, judelui de ocol respectiv pana în zece zile dela transcrierea lor în registrul tribunalului; iar judecătorul pana în cinci zile dela primire este dator a le trece într’un registru special numit <<Registrul drepturilor moşnenilor sau razesilor>>.
ART. 34
Dacă preşedintele tribunalului pana în doua luni dela afişarea deciziunei comisiunei la judecătoria de ocol, nu va cere judecătoriei dosarul afacerei judecătorul din oficiu este dator a-i trimite tribunalului.
Preşedintele tribunalului va acea grija sa examineze acel dosar, şi când vor fi trecut doua luni dela afişarea deciziunei comisiunei la judecătorie fără sa se fi făcut apel contra ei de nimeni, el este dator a încheia un proces-verbal, constatând neapelarea şi rămânerea lor definitiva şi va face menţiune de aceasta pe decizia comisiunei şi pe tabela ei, ordonând grefei a transcrie procesul sau verbal, decizia comisiunei şi tabela ei, făcând menţiune pe ele de efectuarea acestei operaţiuni. Termenul în care ea se va face, va fi acela prevăzut la articolul precedent.
După transcriere va înapoia din oficiu judelui de ocol dosarul cu menţiunile făcute pe originala decizie a comisiunei şi pe tabela, ca n’au fost apelate, precum şi copie legalizată de preşedinte de pe procesul sau verbal. Judele de ocol, primind toate acestea, le va transcrie îndată în registrul menţionat la articolul precedent.
ART. 35
După ce tabela a rămas definitiva şi s’a transcris, ea constituie un titlu definitiv pentru toţi cei ce au fost prezenţi sau reprezentaţi, în modul indicat de aceasta lege, înaintea uneia din cele doua instanţe de fond.
Aceştia nu vor putea invoca între ei, sub nici un motiv şi pe nici o cale, alte drepturi asupra imobilului decât cele prevăzute În tabela definitiva.
Toţi acei care vor pretinde ca au fost omişi sau au fost înscrişi cu drepturi mai mici decât ar avea şi nu vor fi fost prezenţi sau reprezentaţi în modul indicat de aceasta lege. înaintea nici uneia din cele doua instanţe de fond, îşi vor putea stabili drepturile lor pe cale de acţiune ordinară, înaintea tribunalului care va judeca ca prima instanţa.
Acţiunea se va îndrepta în contra reprezentanţilor obştei, desemnaţi conform acestei legi.
Pe baza hotărârilor definitive ce se vor da, se vor face cuvenitele îndreptări în tabela definitiva, precum şi în registrele tribunalului şi judecătoriei unde ea este transcrisă.
Numai dela data acestei rectificări, nouii înscrişi vor putea exercita drepturile lor de co-devălmaşi.
Drepturile dobândite pana atunci, conform acestei legi, de către cei de al treilea se vor respecta.
Nouii înscrişi nu vor putea, în nici un caz, cere nici valoarea fondului, nici veniturile pe trecut, decât numai în contra obştei şi nu vor putea urmări pentru acoperirea lor decât veniturile nedistribuite încă şi cele viitoare.
Ei nu vor putea înfiinţa nici sechestru asigurator, nici sechestru judiciar în timpul judecatei.”
Potrivit dispoziţiilor legale sus invocate şi în special disp. art. 35 alin. 1 „după ce tabela a rămas definitivă şi s-a transcris, ea constituie un titlu definitiv pentru toţi cei ce au fost prezenţi sau reprezentaţi în modul indicat de această lege, înaintea uneia din cele două instanţe de fond.”
Se reţine aşadar obligativitatea ca tabela să fi rămas definitivă şi să fi fost transcrisă spre a putea constitui un titlu definitiv de proprietate in accepţiunea Codului Sivic in vigoare in anul 1946 – ceea ce, în cauza de faţă , petenta nu a dovedit.
Prevederile legale sus-invocate ale Codului Silvic din 1910 reprezintă prevederi speciale care derogă si deci au un caracter prioritar faţă de dreptul comun în materie ,în ceea ce priveşte rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătoreşti – în virtutea principiului „ specialia generalibus derogant”.
Din examinarea întregului probatoriu administrat a rezultat cu certitudine că petenta nu face dovada dreptului de proprietate pretins – in raport si de disp. art. 6 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere .
Pentru considerentele de fapt şi de drept arătate se constată că plângerea petentei astfel cum a fost precizată – este neîntemeiată şi va fi respinsă ca atare şi ca o consecinţă a acestei soluţii urmează a fi admisă cererea de intervenţie accesorie formulată de către intervenientele R.N.P. R şi DSP în interesul intimatelor Comisia Judeţeană Prahova şi Comisia Locală Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate Prahova asupra terenurilor.
