Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 5xx/213/2012, reclamanta D.M.G. a chemat in judecata pe A.P.V., Comisia Oraseneasca Corabia pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra terenurilor, prin primar, si Comisia Judeteana Olt pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Privata asupra Terenurilor, prin prefect, ca prin hotararea ce se va pronunta instanta sa dispuna constatarea nulitatii absolute partiale a Titlului de Proprietate nr.2XXX/09.12.2003 emis de Comisia Judeteana Olt pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor pe numele A.P.V. pentru motivul prevazut de art. III alin 1 din Legea 169/1997.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca este mostenitoarea defunctului A.V. decedat la data de 04.03.1999 in conformitate cu certificatul de mostenitor nr. 155/01.06.1999 eliberat de BNP Tinta Gheorghe, cu cota de ¼ din succesiune, iar alaturi de ea mai au calitatea de mostenitor paratul A.P.V., A.Victoria., si fratele A.P.L..
Tatal reclamantei, A.V. este mostenitorul defunctului A.Valerian, decedat la data de XX.XX.1991 in conformitate cu Sentina civila nr.8XX/1997 pronuntata de Judecatoria Caracal in dosarul nr. 1486/1996. La randul sau A.Valerian este mostenitorul defunctului A.Victor, decedat la data de XX.XX.1965 in conformitate cu certificatul de mostenitor 1XX/18.08.1966 eliberat de Notariatul de Stat Raionul Corabia.
Reclamanta sustine ca in timpul vietii A.V. a formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate in baza Legii 18/1991 si a obtinut titluri de proprietate pentru o parte din terenurile ce au apartinut autorilor sai, iar dupa decesul sau demersurile au fost continuate de paratul A.P.V., care insa prin declaratii false sustinand ca este unic mostenitor a obtinut titlu de proprietate exclusiv pe numele sau.
Reclamanta considera ca titlul de proprietate nr. 2XXX/09.12.2003 emis de Comisia Judeteana Olt pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor este sanctionat cu nulitatea abosluta partiala intrucat au fost incalcate dispositiile art. 13 alin 1 din Legea 18/1991 pentru ca la data emiterii titlului succesiunea aututorului fusese dezbatuta si se eliberase certificatul de mostenitor nr. 155/01.06.1999. Totodata sunt incidente in cauza dispozitiile art. III alin 1 lit I din Legea 169/1997, intrucat paratul putea mosteni doar ¼ din terenul autorului in conformitate cu certificatul de mostenitor.
Reclamanta a mai sustinut ca eliberarea titlului s-a facut prin fraudarea dispozitiilor Legii nr. 18 /1991 intrucat paratul a declarat ca este unicul mostenitor al autorului comun desi fusese eliberat certificatul de mostenitor nr. 155/01.06.1999.
In dovedirea celor sustinute reclamanta a solicitat admiterea probei cu inscrisuri, martori si interogatoriu.
In drept, au fost invocate dispozitiile art.112 si urmatoarele, 242 alin 2 C.pr.civ., art. 13 din Legea 18/1991, HG 890/2005, art. III alin 1 p. I din Legea 169/1997.
In sustinere, reclamanta a depus un set de inscrisuri in copie dintre care : titlu de proprietate nr.2167/09.12.2003, certificatul de mostenitor 118/18.08.1966 eliberat de Notariatul de Stat Raionul Corabia, certificatul de mostenitor nr. 155/01.06.1999, Sentinta civila nr.807/1997 pronuntata de Judecatoria Caracal in dosarul nr. 1486/1996, sentinta civila nr. 1480 din 06.11.2008 pronuntata in dosarul nr. 1902/213/2008, sentinta civila nr. 578 din 30.03.2008 pronuntata in dosarul civil nr. 1123/213/2008.
Prin adresa nr. 679 din 28 martie 2012 inregistrata la 30.03.2012 Comisia Locala pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar a Com. Tufeni, depus la dosar in copie contract de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1943 din 19. septembrie 2011, proces verbal de delimitare incheiat la 11.12.2008, tabel nominal (fila 25), Hotararea Comisiei Judetene Olt pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor numarul 1009/22.01.2009.
La data de 20.04.2012 paratul a depus intampinare solicitand respingerea actiunii ca neintemeiata si obligarea paratei la cheltuieli de judecata.
Prin intampinare paratul a invocat exceptia conexitatii aratand ca pe rolul Judecatoriei Corabia au fost inregistrate 3 cauze civile ce au ca obiect constatarea nulitatii absolute partiale a unor titluri de proprietate.
In motivarea intampinarii paratul a aratat ca reclamanta desi nu a formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate potrivit legilor fondului funciar, ar fi trebuit sa fie inclusa la rubrica beneficiar ca titulara a acestor drepturi alaturi de paratul A.P.V..
Paratul a aratat ca un prim demers pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a fost facut de bunicul partilor A.Valerian, caruia i s-a eliberat titlul de proprietate nr.55267/12 din 14.10.1996.
Tot in baza Legii 18/1991, a formulat cerere de reconstituire si A.V., tatal partilor, caruia i s-a eliberat titlul de proprietate nr.55267/13 din 14.10.1996.
La intrarea in vigoare a Legii 169/1997 A.V., tatal partilor, a formulat cerere de reconstituire pentru terenul ce urma sa-i fie retrocedat de pe urma lui A.Valerian, iar aceasta cerere a fost initiata in umele mostenitorilor : A.V., N.F. si A.M., iar in baza acestei cereri s-a emis titlul de proprietate nr.3544 din 19.01.2005.
Aceste demersuri au fost intiate de tatal partilor, iar dupa decesul sau demersurile au fost continuate de paratul A.P.V.
De asemenea, demersurile pentru reconstituirea dreptului de proprietate in baza Legii nr. 1/2000 si respectiv 247/2005 au fost initiate numai de catre paratul A.P.V., in nume propriu si exclusiv.
Paratul a aratat ca actiunea reclamantei este neintemeiata intrucat ratiunea si finalitatea normelor din legile fondului funciar aveau in vedere doar persoanele titulare, sau mostenitorii acestora care formulau cereri, iar nu toti mostenitorii.
Prin raportare la dispozitiile art. 11 din Regulamentului de aplicare a Legii 18/1991, paratul a apreciat ca beneficiau de dispozitiile legilor fondului funciar numai persoanele care formulau cereri si nu toti mostenitorii.
Paratul am mai sustinut ca atata timp cat actele premergatoare emiterii titlului nu sunt anulate, reclamanta nu poate invoca nulitatea titlului de proprietate care are valoarea doar de instrument de proba.
Paratul si-a intemeiat intampinarea pe dispozitiile art. 115 C.pr.civila
La data de 15.05.2012, reclamanta a depus raspuns la intampinarea formulata de parat prin care a invederat in esenta ca exceptia conexitatii este neintemeiata, si ca sustinerile paratului din intampinare sunt neintemeiate intrucat dispozitiile Legii 18/1991 prevad foarte clar sfera persoanelor indrepatite la reconstituirea dreptului de proprietate, reglementand doua situatii: prima situatie este cea a persoanelor care au acceptat mostenirea autorului lor, caz in care aceste persoane sunt indreptatite la reconstituire in baza certificatului de mostenitor sau a hotararii judecatoresti; a doua situatie este cea a terenurilor care au apartinut membrilor cooperatori ce au adus pamant la cooperativa a ale caror succesiuni nu sunt dezbatute, situatie in care prin cererea pe care o fac comisiei mostenitorii sunt repusi de drept in termenul de acceptare a sucesiunii insa numai cu privire la cote ce li se cuvine.
In aceste conditii reclamanta a aratat ca paratul nu a dobandit numai cota sa ce i se cuvenea si intreaga suprafata ce a avut-o in proprietate autorul lor.
Reclamanta a mai sustinut ca referitor la terenurile detinute de autorii lor stia ca fusesera formulate cereri de reconstituire si discutand cu paratul au hotarat sa se ocupe acesta de toate demersurile necesare, atat in numele reclamantei cat si pentru el, urmand sa imparta terenurile obtinute conform cotei cuvenite.
Reclamanta a considerat ca paratul a actionat in calitate de mandatar aceasta fiind intelegerea lor dar nu exista o imputernicire scrisa deoarece a existat o imposibilitate morala de preconstituire a unui inscris.
La dosar au fost depuse mai multe seturi de inscrisuri in copie dintre care : schita arbore genealogic (f53), adresa nr. 4936/02.04.2012, titlul de proprietate nr. 55267/12, titlul de proprietate 55267/13, proces-verbal din data de 24 mai 2002 (fila 56), adresa nr. R972 din 27.05.2002 a Prefecturii Judetului Olt, titlu de proprietate nr. 3544 din 19.01.2005, certificatul de mostenitor nr. 155/01.06.1999, sentinta civila nr. 1480 din 06.11.2008 pronuntata in dosarul nr. 1902/213/2008, sentinta civila nr. 578 din 30.03.2008 pronuntata in dosarul civil nr. 1123/213/2008, cerere nr. 3364 din 07.03.2000 (fila 64), adresa DGAIA Olt nr. 5306/30.10.2002, Hotararea nr. 11682 din 14.04.2003, Comisiei Judetene pentru aplicarea Legii Fonfului Funciar nr. 1/2000, cerere nr. 11499 din 07.09.2008 (fila 68), Hotararea nr. 755 din 02.04.208 a Comisiei Judetene Olt pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, titlul de proprietate nr. 1348 din 19.08.2011, hotararea nr.11683 din 14.04.2003 a Comisiei Judetene pentru aplicarea Legii Fonfului Funciar nr. 1/2000, Extras dupa „Documentatie asupra chiaburilor din comuna Celei” (fila 87), certificat de nastere A.P.V. (fila 88), Cretificat de deces nr. 57 din 5.03.199 A.V., certifiact de nastere A.V., Certificat de deces A.Valerian nr. 9287 din 18.12.1991, fisa gospodarie (fila 159), protocol de predare-preluare a terenurilor cu destinatie agricola din domeniul privat al statului (f161), plan cadastral fila 162, proces verbal de delimitare din 30.06.2003 fila 163, proces verbal din 25.09.2003 (fila 164), Corespondenta intre membrii familiei A.(174-205), contestatie (fila 206), cerere nr.137 din 02.12.1997 (fila 207), declaratie (fila 208), adeverinta nr. 14 si nr.62 a SC T. SA (fila 211), proces verbal de punere in posesie nr.412/23.01.1996, adresa nr. 5198/SCRG/02.07.2012 ANP.
Prin incheierea din data de 05.06.2012 instanta a respins ca neintemeiata exceptia conexitatii invocata de parat prin intampinare.
Prin incheierea din data de 21.06.2012 compeltul C3 a respins ca neintemeiata cererea de recuzare formulata de reclamanta D.M.G. privind recuzarea instantei – Judecator D.R.F.
Instanta a administrat proba cu inscrisuri si in sedinta din data de 29.06.2012 a administrat proba cu interogatoriul paratului.
Prin incheierea din data de 18.09.2012, constatand ca anumite imprejurari trebuie lamurite instanta a dispus repunerea pe rol a cauzei.
Analizând actele dosarului, instanta retine urmatoarele:
In fapt, reclamanta este mostenitoarea defunctului A.V. decedat la data de 04.03.1999 in conformitate cu mentiunile certificatului de mostenitor nr. 155/01.06.1999 eliberat de BNP Tinta Gheorghe, iar alaturi de ea mai au calitatea de mostenitori, A.Victoria., sotie supravietuitoare, A.P.V., (pârâtul din cauza de fata) si A.P.L., descendenti de gradul I (fila 7).
Tatal reclamantei, A.V. este mostenitorul defunctului A.Valerian, decedat la data de XX.XX.1991 in conformitate cu Sentina civila nr.807/1997 pronuntata de Judecatoria Caracal in dosarul nr. 1486/1996.
La randul sau A.Valerian este mostenitorul defunctului A.Victor, decedat la data de XX.XX.1965 in conformitate cu certificatul de mostenitor 118/18.08.1966 eliberat de Notariatul de Stat Raionul Corabia (f.6).
Un prim demers pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a fost facut de bunicul partilor A.V Valerian, in nume propriu, caruia i s-a eliberat titlul de proprietate nr.55267/12 din 14.10.1996 (f.55).
La intrarea in vigoare a Legii 169/1997 A.V., tatal partilor, a formulat cerere de reconstituire pentru terenul ce urma sa-i fie retrocedat de pe urma lui A.Valerian, aceasta aceasta cerere fiind initiata in umele mostenitorilor : A.V., N.S. si A.M. In baza acestei cereri s-a emis titlul de proprietate nr.3544 din 19.01.2005, titlu rectificat prin sentinta civila 1480/06.11.2008 pronuntata de Judecatoria Corabia in dosarul 1902/213/2008. (filele 12-13).
Demersuri pentru reconstituirea dreptului de proprietate in baza Legii nr. 1/2000 si respectiv 247/2005 au fost initiate numai de catre paratul A.P.V., in nume propriu si exclusiv (f.54, 64), fiind emise titlul de proprietate 1348/19.08.2011, prin care lui A. V P.V. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 32,5 ha pe teritoriul comunei Tufeni, ca mostenitor al autorului A. V Valerian si titlu de proprietate nr.2167/09.12.2003, prin care lui A.P.V. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 30 ha pe teritoriul localitatii Corabia, judetul Olt, ca mostenitor al autorului A. Victor, titlu contestat in cauza de fata.
Reclamanta solicita anularea titlului de proprietate nr. 2167/09.12.2003 pentru motivul prevazut de art. III alin 1 din Legea 169/1997, considerând ca, fiind vorba de succesiuni dezbatute, pârâtul a dobândit mai mult decât cota ce i s-ar fi cuvenit. Totodata, acesta mentionat ca pârâtul a actionat in calitate de mandatar al celorlalte persoane indreptatite dar nu exista o imputernicire scrisa din cauza imposibilitatii morale de preconstituite a inscrisurilor. (fila 47-48).
Comisia Locala Corabia a comunicat ca A.Valerian a formulat cerere la Legea 18/1991, A.V Viorel, fiul sau, la Legea 169/1997 iar A. V P. V. la Legea 1/2000 si Legea 247/2005, nefiind identificate cereri formulate de D.M.G. prin care aceasta sa solicite restituiri de terenuri arabile si paduri. (fila 54).
Pentru emiterea nr. 2167/09.12.2003 a fost depusa de Comisia Locala Corabia cererea formulata de pârât ( fila 156), contestatiile formulate de pârâtul A.P.V. referitoare la lg nr.1/2000 (f.157) si hotarârea Comisiei Judetene Olt nr. 11683/14.04.2003 prin care s-a admis contestatia pârâtului si s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 30 ha teren agricol cu inscrierea autorului de rol Antonescu Victor in anexa 37 la HG 1172/2001. (fila 160).
Reclamanta a invocat dispozitiile art. 13, alin.1,2 si 3 din Legea 18/1991, potrivit carora” (1) Calitatea de mostenitor se stabileste pe baza certificatului de mostenitor sau a hotararii judecatoresti definitive ori, in lipsa acestora, prin orice probe din care rezulta acceptarea mostenirii. (2) Mostenitorii care nu-si pot dovedi aceasta calitate, intrucat terenurile nu s-au gasit in circuitul civil, sunt socotiti repusi de drept in termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au apartinut autorului lor. Ei sunt considerati ca au acceptat mostenirea prin cererea pe care o fac comisiei. (3) Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafata de teren determinata pe numele tuturor mostenitorilor, urmand ca ei sa procedeze potrivit dreptului comun”.
Astfel aceasta sustine ca dispozitiile Legii 18/1991 prevad foarte clar sfera persoanelor indrepatite la reconstituirea dreptului de proprietate, reglementand doua situatii: prima situatie este cea a persoanelor care au acceptat mostenirea autorului lor, caz in care aceste persoane sunt indreptatite la reconstituire in baza certificatului de mostenitor sau a hotararii judecatoresti; a doua situatie este cea a terenurilor care au apartinut membrilor cooperatori ce au adus pamant la cooperativa a ale caror succesiuni nu sunt dezbatute, situatie in care prin cererea pe care o fac comisiei mostenitorii sunt repusi de drept in termenul de acceptare a sucesiunii insa numai cu privire la cote ce li se cuvine.
Reclamanta a mai invocat dispozitiile art. 1 din Legea 1/2000, potrivit caruia „Persoanelor fizice si persoanelor juridice care au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole si pentru terenurile forestiere, conform prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, modificata si completata prin Legea nr. 169/1997 si republicata*), li se stabileste dreptul de proprietate in conditiile prevazute de prezenta lege”
Astfel aceasta sustine ca :
– persoanele care au depus cereri in baza Legii 18/1991 si 169/1997 beneficiaza de reconstituire fara a mai fi necesara o noua cerere, dar cu procedura de reconstituire prevazuta de Legea 1/2000 (fila 243-244).
– emiterea titlului de proprietate nr.2167/09.12.2003 s-a facut in baza cererii depuse de A.V. la legea 169/1997 (filele 207-210)
– este si ea persoana indreptatita la reconstituire, in calitate de mostenitor al lui A.V.
Reclamanta a mai sustinut ca fata de probele administrate rezulta ca paratul a actionat in calitate de mandatar al acesteia, aceasta fiind intelegerea lor dar nu exista o imputernicire scrisa deoarece a existat o imposibilitate morala de preconstituire a unui inscris.
Instanta constata ca de pe urma lui A.Victor a fost emis titlul de proprietate nr.2167/09.12.2003 pe numele lui A.P.V., reclamanta solicitând anularea acestuia din urma pâna la limita cotei de 1/4 care i s-ar fi cuvenit pârâtului.
Instanta apreciaza ca cererea reclamantei este neintemeiata, din urmatoarele considerente:
Intr-adevar actul juridic al optiunii succesorale este indivizibil, adica exercitând dreptul de optiune, succesibilul (fiecare in parte) trebuie sa se pronunte unitar cu privire la dreptul sau succesoral, nefiind posibila acceptarea in parte a mostenirii ( a unor bunuri din mostenire) si renuntarea la rest ori acceptarea pura si simpla pentru o parte si acceptarea sub beneficiu de inventar pentru cealalta parte.
Principiul indivizibilitatii dreptului de optiune succesorala comporta insa si unele exceptii, una dintre exceptii de la acest principiu fiind prevazuta de Legea fondului funciar nr.18/1991. Potrivit dispozitiile art.8, art.11, art.13, art.36 si art.48 din aceasta lege, stabilirea (reconstituire) “dreptului de proprietate se face la cerere” depusa de catre fostul proprietar sau mostenitorii acestuia. Daca mostenitorii fostului proprietar nu au formulat cererea prevazuta de lege, nu beneficiaza de reconstituirea dreptului de proprietate. Inseamna ca, desi au acceptat mostenirea lasata de fostul proprietar al terenului (decedat), prin derogare de la principiul indivizibilitatii optiunii succesorale, pot renunta-prin abstentiune-la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului. In privinta terenului “ ei sunt considerati ca au acceptat mostenirea prin cererea pe care o fac comisiei” (art.13, alin.2), personal sau prin reprezentant legal ori prin mandatar.
Chiar daca reclamanta a acceptat succesiunea autorului A.V., succesiunea acestuia fiind dezbatuta, fiind emis certificatul de mostenitor nr. 155/01.06.1999, in privinta terenului nu poate fi considerata mostenitor acceptant atât timp cât nu a formulat o cerere comisiei, personal sau prin reprezentant legal ori prin mandatar.
Dupa cum se arata in decizia Curtii Constitutionale nr.127/1996, stabilirea dreptului de proprietate temeiul legii 18/1991 “se face la cerere”, beneficiind de repunerea in termenul de acceptare a mostenitorii “care au facut cerere la comisie”, indiferent ca este vorba de un singur mostenitor sau mai multi. In aceasta materie acceptarea mostenirii se poate face numai prin cererea prevazuta de lege.
In ceea ce priveste demersurile autorului A.V. referitoare la reconstituirea titlului de proprietate pentru mostenitorii sai, instanta a retinut ca aceste demersuri au vizat reintregirea suprafetei de 26,99 ha ( limita maxima prevazuta de 30 ha-art.41, alin.1 din Legea nr.169/1997), cuvenita autorului A.Valerian (filele 111-raspunsul la intrebarea nr.12, si filele nr.178, 182).
Din cererea defunctului A.V. din anul 1997 (f.209), formulata in temeiul dispozitiilor legii nr.169/1997, reiese ca acesta a formulat solicitarea pentru diferenta 11,12 ha, si nu pentru suprafata totala de 30 ha, reconstituita ulterior in baza titlului de proprietate nr.2167/09.12.2003, cum a mentionat reclamanta in concluziile scrise (f.244).
In baza cererii astfel initiate de catre A.V. s-a emis titlul de proprietate nr.3544 din 19.01.2005, in care se arata ca in urma autorului A.Valerian este reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 8,7 ha in beneficiul mostenitorilor mostenitorilor : A.V., N.S. si A.M. (f.58, f.218-220) .
Este adevarat ca la momentul aparitiei Legii 1/2000, art. 1 avea continutul mai sus evocat astfel ca cererile formulate in temeiul legii 18/1991 sau 169/1997 si nesolutionate puteau primi o rezolvare potrivit Legii 1/2000, acest act normativ fiind considerat doar pentru punerea in aplicare efectiva a prevederilor celorlalte 2 legi. Asa cum reiese din inscrisurile depuse la dosar, demersurile autorului A.V. efectuate in temeiul legii nr.169/1997 s-au concretizat emiterea titlului de proprietate nr. 3544 din 19.01.2005.
Reclamanta nu a formulat cerere la comisia locala de fond funciar, autorul partilor, A.V. a decedat in anul 1999 iar la aparitia Legii 1/2000 pârâtul a formulat o noua cerere la comisia locala, ambele evenimente petrecându-se anterior emiterii titlului de proprietate 3544/19.01.2005 pe numele lui A.V., ca mostenitor al lui A.V..
In situatia in care reclamanta afirma ca titlul de proprietate nr.2167/09.12.2003 trebuia emis tot in virtutea cererii depuse initial de autorul sau A.V. la legea 169/1997, instanta considera ca, in conditiile in care aceasta cerere a primit o rezolvare prin hotarârea Comisiei Judetene 11683/14.04.2003 prin care s-a admis contestatia pârâtului si s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 30 ha teren agricol cu inscrierea autorului de rol A. Victor in anexa 37 la HG 1172/2001. (fila 160), exista posibilitatea pentru reclamanta de a contesta aceasta hotarâre, in calitate de succesor al lui A.V., invocând modul nelegal in care a fost solutionata cererea acestuia, procedura in lipsa careia nu poate invoca drepturi suplimentare in patrimoniul autorului ei.
In situatia in care reclamanta considera ca pentru emiterea titlului de proprietate nr.2167/09.12.2003 era necesara o noua cerere, si ca pârâtul, care a formulat-o, a actionat ca mandatar al ei si succesor al autorului comun A.V., reclamanta avea de asemenea posibilitatea de a contesta actele premergatoare emise, fiind in situatia in care ea insasi a formulat cererea, procedura ce nu a fost urmata. De asemenea, existenta contractului de mandat invocat, in lipsa vreunei mentiuni in acest sens pe cererea adresata comisiei locale de catre pârât, nu poate fi opusa autoritatilor administrative care au solutionat cererea, fiind doar o chestiune de executare a contractului dintre mandant si mandatar, astfel ca nu este incident vreun motiv de nulitate, titlul fiind emis potrivit actelor premergatoare intocmite si necontestate.
Reclamanta invoca imprejurarea ca cererile formulate de catre A.P.V. in temeiul Legilor nr.1/2000 si nr.247/2005 sunt facute si in numele ei, in baza unui mandat . In acord cu toate regulile institutiei mandatului, prevazute in art. 1532 – 1559 C. civ. instanta urmeaza sa constate ca cererea de reconstituire a dreptului de proprietate fiind un act care implica o manifestare de vointa producatoare de efecte juridice cuprinsa intr-un inscris având natura juridica a unui inscris sub semnatura privata, si mandatul acordat celui care o formuleaza trebuie sa imbrace aceeasi forma – scrisa, ad probationaem. Cu alte cuvinte, valabilitatea insasi a mandatului nu este afectata de lipsa formei scrise atâta timp cât cei ce invoca mandatul pot proba existenta lui.
Potrivit dispozitiilor inscrise in art. 1169 C. Civ, reclamanta, invocând existenta unui mandat, aveau obligatia de a proba aceasta imprejurare. Chiar si in situatia in care instanta a admis proba cu inscrisuri si proba cu interogaroriul pârâtului, pentru dovedirea existentei unui mandat verbal dat pârâtului, nici una din probele administrate nu este concludenta, paratul sustinand in raspunsurile la interogatoriu ca acest lucru nu corespunde realitatii deoarece este in relatii de dusmanie de foarte multa vreme cu reclamanta, nu vorbeste cu aceasta de peste 30 de ani, cu toate ca sunt frati. , situatie in care existenta unui atare mandat nu a fost dovedita.
De altfel, reclamantul a invocat, mai degraba existenta unui mandat tacit, pe care instanta o apreciaza ca neconcludenta in raport cu cerinta impusa de art. 8 alin. 3 Lg. 18/1991, aceea a existentei cererii. In plus, instanta retine in cauza natura de mandat special, a mandatului ce ar putea fi dat in vederea depunerii cererii de reconstituire (mandatul special fiind cel care se da pentru o singura operatiune juridica – in speta, formularea cererii de reconstituire). Asa cum se arata in mod constant in doctrina, cel putin oferta de mandat special trebuie sa imbrace forma scrisa, conditie care in litigiul de fata nu este indeplinita.
Asadar, chiar daca, in principiu, dispozitiile art. 1533 C. civ. indica posibilitatea valabilitatii unui mandat tacit, aceasta forma a mandatului are un caracter de exceptie si face, de regula, referire, la cazuri expres prevazute de texte de lege particulare, cum ar fi, spre exemplu, dispozitiile art. 35 alin. 2 C. fam. O atare dispozitie derogatorie, in cazul mandatului special analizat nu exista in materia fondului funciar, iar o interpretare prin extinderea legii ar fi extrem de vatamatoare pentru consecintele juridice pe care le-ar avea, toti mostenitorii nediligenti putând invoca, in contra celor care au facut cerere, existenta unui atare mandat. In speta de fata instanta mai retine fata de imprejurarea ca partile nu sunt in relatii bune de aproximativ 40 de ani, formeaza mai degraba prezumtia simpla ca mandatul nu numai ca nu a fost dovedit, dar nici nu a existat.
In doctrina, se admite cu caracter exceptional, ca mandatul tacit ar produce efecte daca cererea este formulata si in numele altui mostenitor indreptatit care, prin manifestari neindoielnice de vointa, accepta consecintele juridice ale unui atare mandat. In speta insa, ca cererile formulate de catre A.P.V. in temeiul Legilor nr.1/2000 si nr.247/2005 sunt facute in nume propriu, deci nici aceasta ipoteza nu poate fi retinuta.
In plus, reclamanta pretinde anularea acestui titlu pâna la limita cotei de 1/4 la care ar fi indreptatit pârâtul, ceea ce nu poate fi primit intrucât mostenitorii, pentru iesirea din indiviziune, trebuie sa procedeze potrivit dreptului comun, chiar si atunci când au cotele stabilite dinainte, partajul neputându-se realiza prin emiterea unor titluri de proprietate de catre comisiile de fond funciar separat pe numele fiecarui mostenitor, potrivit art. 13 din Legea 18/1991.
Din aceste considerente, instanta apreciaza ca nu poate dispune anularea titlului de proprietate nr.2167/09.12.2003 pâna la limita cotei de 1/4 la care ar fi indreptatit pârâtul si in consecinta, urmeaza a respinge ca neintemeiata actiunea formulata de reclamanta D.M.G.
Având in vedere ca reclamanta a cazut in pretentii, cererea de chemare in judecata fiind respinsa, in conformitate cu prevederile art. 274 cpc, reclamanta va fi obligata sa achite pârâtului cheltuieli de judecata in suma de 2 000 lei onorariu avocat, potrivit chitantei din 03.05.20012( fila 132).t.
Publicat pe portal la 30.04.2013
