Prin DECIZIA CIVILA NR. 781/30.06.2010 pronuntata de Tribunalul Prahova în dosar nr. 5111/204/2008, a fost respins recursul civil declarat de recurenta-reclamanta B.M. impotriva sentintei civile nr. 323/27.01.2010, pronuntata de Jud. Campina in dosar nr. 5111/204/2008, în contradictoriu cu pârâtii Comisia Locala de aplicare a Legii nr. 18/1991 din cadrul Primariei com. Sotrile, Comisia Judeteana Prahova din cadrul Prefecturii jud. Prahova, I.P., I.M. si S.G., ca nefondat si s-a luat act ca intimatii-parati nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Prin cererea înregistrata pe rolul Jud. Campina sub nr. 5111/204/2008 reclamanta a chemat în judecata civila pe pârâtii Comisia Locala Sotrile din cadrul Primariei com. Sotrile, Comisia Judeteana Prahova din cadrul Prefecturii jud. Prahova, S.G. si I.P. si I.M., pentru ca prin sentinta ce se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr. 3073/18.05.1998 eliberat pe numele pârâtilor I.P. si I.M., întrucât li s-a reconstituit suprafata de 868 mp în loc de 250 mp si nulitatea absoluta partiala a contractului de vânzare cumparare aut. sub nr. 3009/20089 în baza principiului nulitatii actului subsecvent.
În motivarea actiunii reclamanta a aratat ca este proprietara unei suprafete de 4800 mp teren dobândit prin mostenire de la autoarea sa conform certificatului de mostenitor nr. 27/2008, iar în anul 1981 autorii sai au înstrainat pârâtului I.P. o casa de locuit si suprafata de 250 mp teren identificat prin schita de plan aferenta contractului de vânzare cumparare aut. sub nr. 1750/1981.
Reclamanta a mai precizat ca pârâtul I.P. a înstrainat pârâtei S.G. terenul si casa si a formulat o actiune în granituire împotriva pârâtei deoarece nu exista semne clare de hotar care sa delimiteze proprietatile, iar pârâta a formulat o întâmpinare prin care a aratat ca detine suprafata de 713 mp.
Prin aceeasi cerere reclamanta a precizat ca unitatea administrativ teritoriala com. Sotrile nu a fost zona colectivizata si nu îi sunt aplicabile prevederile legii nr. 18/1991 si terenul primit de pârâtul I.P., peste suprafata de 250 mp îi apartine si trebuie înlaturat acest abuz.
În drept, reclamanta si-a întemeiat cererea pe disp. art. III alin. 1 din Legea nr. 18/1991 modificata si completata prin Legea nr.169/1997, Legea nr. 1/2000 si Legea nr. 247/2005, Decretul nr. 167/1958, art. 2.
În dovedirea actiunii reclamanta a depus în copie la dosar certificatul de mostenitor nr. 27/2008 (f.7), contractele de vânzare cumparare aut. Sub nr. 1750/1981 si aut. Sub nr. 3009/2008 (f.10-11), si a solicitat probe cu înscrisuri si interogatoriu.
Prin întâmpinarea a depusa la dosar pârâta S.G. a invocat exceptia prematuritatii actiunii întrucât reclamanta îsi întemeiaza dreptul de proprietate pe certificatul de mostenitor nr. 27/2008 fara a invoca un titlul de proprietate, exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei întrucât aceasta probeaza numai calitatea de mostenitor a autorilor sai si nu probeaza calitatea de proprietara asupra imobilului, exceptia lipsei de interes a reclamantei în promovarea actiunii privind constatarea nulitatii absolute partiala a titlului de proprietate nr. 3073/1998 si exceptia nulitatii absolute partiale a certificatului de mostenitor nr. 27 din 28.01.2008 cu privire la bunul imobil de la litera b pct. 1 care nu este identificat si circumstantiat în teritoriu.
În ceea ce priveste fondul cauzei pârâta a aratat ca în cauza nu sunt aplicabile disp. art. III din Legea nr. 169/1997 iar pentru suprafata de teren constituita pârâtului sunt aplicabile disp. art. 36 din Legea nr. 18/1991 si a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata.
În drept, pârâta si-a întemeiat cererea pe disp. art. 115 si urm. din codul de procedura civila.
În drept, pârâta si-a întemeiat cererea pe disp. art. 115 si urm. din codul de procedura civila.
Pârâtii I.P. si I.M. au formulat note de sedinta prin care au aratat ca instanta a fost investita prin actiunea introductiva cu doua capete de cerere speta având caracterul unui litigiu de fond funciar si hotarârea nu poate fi atacata decât pe calea recursului iar constatarea nulitatii absolute partiale a contractului de vânzare cumparare nu se poate circumscrie din punct de vedere al cailor de atac dispozitiilor art. 282 alin. 1 din codul de procedura civila.
Pârâtii au mai precizat ca pârâta S.G. a solicitat pe cale de exceptie nulitatea absoluta partiala a certificatului de mostenitor nr. 27/2008 care are caracterul unei cereri reconventionale si care trebuie sa fie disjunsa pentru a nu priva partile de utilizarea cailor de atac prevazute de lege (f.37).
În drept, pârâtii nu au indicat dispozitiile legale pe care îsi întemeiaza cererea.
Pârâta Comisia Locala Sotrile de aplicare a legii nr. 18/1991, a formulat întâmpinare prin care a aratat ca pârâtul I. P. a solicitat în baza art. 35 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 atribuirea în proprietate a suprafetei de 800 mp aferent constructiei dobândita prin actul de vânzare cumparare iar prin decizia nr. 515/1991 a Prefecturii jud. Prahova s-a dispus trecerea terenului în suprafata de 250 mp în proprietatea actualilor detinatori ai constructiilor.
Pârâta a mai aratat ca în perioada 1997-1998 s-au efectuat masuratori în vederea întocmirii schitelor de plan pentru emiterea titlului de proprietate, iar în urma masuratorilor efectuate în prezenta proprietarului si a sustinerilor acestuia ca a cumparat cu chitanta deferenta de teren specialistul topo a întocmit schitele de plan sina fost emis titlul de proprietate nr. 3073/19988 (f.40).
La dosar s-au depus decizia nr. 971/1981 ( f.43), decizia nr. 515/1991 si anexa (f.48-51), ordinul nr. 22/24.03.1999(f.52), copia registrului agricol (f.56).
Prin întâmpinare pârâtul I.P. a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata si a precizat ca a încheiat un înscris sub semnatura privata cu aceeasi vânzatori prin care i s-a înstrainat suprafata de 620 mp iar în timpul vietii lor N.V. si N.E. nu au promovat nici un demers juridic sau de alta natura în vederea redobândirii bunului pierdut(f.67).
În drept, pârâtul si-a întemeiat cererea pe disp. art. 115 si urm. din codul de procedura civila.
În dovedirea sustinerilor sale pârâtul a solicitat probe cu înscrisuri, martori , interogatoriu.
În sedinta publica din 01.04.2009 reclamanta si-a precizat temeiul de drept al actiunii respectiv art. III alin. 1 pct. 5 din Legea nr. 18/1991 modificata prin Legea nr. 247/2005 si au fost respinse ca neîntemeiate exceptiile prematuritatii formularii actiunii si aceea a lipsei de interes a reclamantei în formularea actiunii si a fost unita cu fondul cauzei exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei .
În cauza au fost încuviintate si administrate probe cu înscrisuri, interogatoriu, martori la cererea partilor.
La cererea pârâtilor au fost audiati martorii A. I. si M.V. (f.88, 181).
În cadrul probei cu înscrisuri Comisia Locala Sotrile a depus în copie la dosar actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate : cererea formulata de pârâtii I.P. si I.M. nr. 629/20.03.1991 (f.91), decizia nr. 971/14.07.1981(f.92), contractul de vânzare cumparare aut. sub nr. 1750/1981(f.93), ordinul nr. 22/24.03.1999 (f.95-96), decizia nr. 515/19.07.1991 (f.99).
A fost luat interogatoriul Comisiei Locale Sotrile la cererea pârâtei S.G. (f.104).
Comisia Locala Sotrile a depus în copie dosar evidentele registrului agricol pentru pârâtii I.P. si I.M. (f.106).
Prin sentinta civila nr. 323/27.01.2010, pronuntata de Jud. Campina in dosar nr. 5111/204/2008 a fost respinsa ca neîntemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale active invocata de pârâti, iar actiunea formulata de reclamanta a fost respinsa ca neîntemeiata.
De asemenea a fost respinsa ca neîntemeiata exceptia nulitatii absolute partiale a certificatului de mostenitor nr. 27/2008 invocata de pârâta.
Totodata s-a luat act de declaratia pârâtilor I.P. si I.M. ca nu solicita cheltuieli de judecata si a fost respinsa ca neîntemeiata cererea pârâtei S.G. privind cheltuielile de judecata.
Examinând actele si lucrarile dosarului instanta de fond a constatat în fapt urmatoarele : Prin contractul de vânzare cumparare aut. sub nr. 1750/14.05.1981, autorii reclamantei N.V. si N.E. au înstrainat pârâtului I.P. casa de locuit construita din lemn acoperita cu tigla compusa din doua camere si dependinte si un grajd, constructii ce se aflau pe un teren în suprafata de 250 mp situat în com. Sotrile si care nu a facut obiectul înstrainarii, fiind trecut în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974(f.9).
Conform deciziei nr. 971 din 14.07.1981, s-a decis trecerea în proprietatea statului a terenului de 250 mp aferent constructiei înstrainate prin contractul de vânzare cumparare aut. sub nr. 1750/1981(f.43).
Prin cererea înregistrata la nr. 629/20.03.1991 pârâtul I.P. a solicitat eliberarea titlului de proprietate pentru suprafata de 800 mp întrucât a cumparat si diferenta de la 250 mp (f.42).
Din decizia nr. 515/19.07.1991 si anexa acesteia, instanta de fond a constatat ca în baza art. 35 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, s-a hotarât trecerea în proprietatea actualilor proprietari ai locuintelor, a terenurilor, iar pârâtului I.P. i-a fost atribuita în proprietate suprafata de 250 mp (f.48,50).
Conform anexei la Hotarârea Consiliului Local al com. Sotrile nr. 8 din 15.04.1998 si anexei modificatoare la decizia nr. 515/1991 privind proprietarii carora li s-au trecut în proprietatea statului terenurile cu ocazia cumpararii de locuinte, suprafata de 250 mp constituita pârâtului I.P. a fost modificata la suprafata de 868 mp (f.53-54).
Prin titlul de proprietate nr. 3073/18.05.1998, pârâtului I.P. i-a fost constituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 868 mp. teren constructii situat în com. Sotrile (f.38).
Ulterior pârâtii I.P. si I.M. au vândut pârâtei S.G. terenul în suprafata de 713 mp împreuna cu locuinta aflata pe acest teren conform contractului de vânzare cumparare autentificat sub nr. 3009/19.06.2008 la B.N.P. I.M. si S. V. (f.11).
Din certificatul de mostenitor nr. 27/2008 s-a retinut ca la data de 28.12.2007 a decedat autoarea reclamantei, N.E. si în masa succesorala ramasa de pe urma acesteia a ramas un teren în suprafata de 4.800 mp situat în intravilanul com. Sotrile (f.7).
Martorul A.I. a declarat ca pârâtul I.P. stapâneste un teren de circa 250 mp si casa dar pârâtul a mai primit de la autoarea reclamantei, numita N.E., o suprafata de teren care este alaturata terenului de 250 mp.
Martorul a precizat ca N.E. a facut gardul care delimita proprietatea sa de cea a pârâtului I.P. si acest gard a ramas la fel de circa 25 de ani si între acestia nu au existat discutii în legatura cu gardul, iar terenul stapânit de catre N.E. nu a fost luat de CAP deoarece se afla lânga casa (f.88).
Audiat la cererea pârâtilor martorul M.V. a aratat ca autoarea reclamantei N.E. a facut gardul în anul 1986 si acest gard a ramas la fel pâna în prezent si nu a fost modificat nici dupa decesul acesteia ( f.181).
A mai aratat instanta de fond ca potrivit art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 republicata terenurile atribuite în folosinta pe durata existentei constructiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluarii terenurilor aferente constructiilor, în conditiile art. 30 din Legea nr. 58/1974, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinta a terenului, proprietari ai locuintelor.
Totodata s-a mai precizat in hotararea pronuntata ca prin art. 36 alin. 4 din Legea nr. 18/1991 se statueaza ca disp. art. 23 ramân aplicabile, dispozitii care prevad la alin. 1 ca sunt si ramân în proprietatea privata a cooperatorilor sau mostenitorilor acestora terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul Lege nr. 42/1990.
În consecinta, s-a concluzionat ca potrivit textelor de lege mentionate si a practicii judiciare în materie întinderea terenului aferent constructiei si anexelor gospodaresti se determina în functie de intentia partilor contractante si nu poate fi limitat doar la suprafata de 250 mp, astfel cum prevedea legea nr. 58/1974, motivat si de faptul asigurarii functionalitatii gospodariei agricole, cu toate consecintele care decurg din aceasta.
Sub acest aspect s-a subliniat ca are o relevanta deosebita analizarea situatiei date, pe lânga clauzele contractuale vizând obiectul înstrainarii si pretul de vânzare cumparare, care sa conduca neechivoc asupra intentiei partilor, legat de întinderea dreptului înstrainat.
Din declaratia martorului audiat A. I., prima instanta a retinut ca pârâtii au stapânit o suprafata mai mare de 250 mp alaturata acestei suprafete pe care au primit-o de la autoarea reclamantei N.E., iar gardul dintre proprietati a ramas la fel de circa 25 de ani si nu au fost discutii între parti si autoarea reclamantei (f.88).
S-a mai precizat de catre instanta de fond ca in practica judiciara, respectiv decizia nr. 7281/17.12.2001 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, depusa la dosar de reclamanta s-a decis ca terenurile atribuite în folosinta pe durat existentei constructiilor ca efect al preluarii terenurilor conform art. 30 din Legea nr. 58/1974, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinta a terenului proprietari ai locuintelor dar legea nu precizeaza întinderea suprafetei de teren dar, fata de aceasta formulare s-a dedus de catre instanta de fond ca legiuitorul a avut în vedere suprafata atribuita în folosinta înscrisa în decizia de atribuire, dar în acelasi timp nu poate fi ignorata dispozitia cuprinsa în alin. 4 al art. 36 raportat la art. 23 din lege cu trimitere la art. 8 din Decretul lege 42/1990.
Totusi se mentioneaza ca s-a instituit o exceptie atunci când se dovedeste ca intentia comuna a partilor din actul de înstrainare a fost sa transmita dobânditorului întreaga suprafata detinuta aferenta casei de locuit si anexelor gospodaresti precum si curtea si gradina din jurul acestora.
S-a mai precizat de catre instanta de fond ca pentru a se stabili corect notiunea de teren atribuit în folosinta trebuie sa se aiba în vedere si faptul ca cel care a cumparat constructia a folosit nu numai suprafata de teren pentru care s-a emis decizia de atribuire în folosinta ci întreaga suprafata de teren compus din teren aferent si curte, respectiv ceea ce au detinut în fapt dobânditorii constructiei.
În acelasi sens se arata ca s-a pronuntat si Curtea Suprema de Justitie prin deciziile nr. 1448/12.09.1996 si 754/25.03.1998 prin care s-a retinut ca legea nr. 18/1991 urmareste pe lânga masurile reparatori sa se normalizeze o serie de situatii între care si cea a detinatorilor de terenuri trecute în proprietatea statului ca urmare a înstrainarii constructiilor aflate pe ele, normalizare ce nu s-ar putea realiza prin atribuirea unor suprafete de cel mult 100 mp la oras si 250 mp în mediul rural, deoarece de cele mai multe ori terenul ocupat de casa de locuit si anexele gospodaresti depaseste aceste suprafete.
Instanta de fond a mai aratat ca potrivit art. 966 din codul civil obligatia ce este fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea nici un efect, iar conform art. 968 din codul civil, cauza este nelicita când este prohibita de legi, contrarie bunelor moravuri si ordinii publice.
Cauza fiind una din conditiile generale de validitate ala actului juridic reprezinta expresia pozitiei subiective a partilor fata de actul juridic încheiat.
Recunoasterea prevalentei interesului subdobânditorului de buna credinta a fost impusa de preocuparea pentru asigurarea securitatii circuitului civil si a stabilitatii raporturilor juridice.
Având în vedere probele administrate în cauza, instanta de fond a respins actiunea ca neîntemeiata.
În ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantei, invocata de catre pârâti instanta de fond a respins-o ca neîntemeiata aratand ca reclamanta poate solicita fata de disp. art. III din Legea nr. 169/1997, nulitatea titlului de proprietate emis în baza legii nr. 18/1991, unor persoane care nu erau îndreptatite la reconstituirea dreptului de proprietate.
Referitor la certificatul de mostenitor nr. 27/2008 emis pe numele defunctei N.E., autoarea reclamantei, s-a aratat ca este înscrisul prin care se constata cu efect retroactiv de la data deschiderii succesiunii, calitatea de mostenitor a unei persoane si drepturile sale succesorale si constituie mijlocul legal de dovada a acestei calitati si a acestor drepturi si ca nu constituie titlul de proprietate ci numai o confirmare a calitatii de mostenitor.
Intrucat prin întâmpinarea formulata pârâta S.G. a invocat exceptia nulitatii absolute partiale a certificatului de mostenitor nr. 27/2008 pentru terenul de la pct. 1 lit. b respectiv terenul de 4.800 mp care nu a fost identificat si nu este indicat in titlul de proprietate, prima instanta a precizat ca din acest certificat de mostenitor nr. 27/2008 rezulta ca terenul de 4800 mp a fost dobândit de defuncta prin mostenire de la parintii sai de peste 40 de ani timp în care l-a stapânit public, continuu, netulburat si sub nume de proprietar si s-a aratat ca având în vedere ca acest certificat de mostenitor nu constituie titlul de proprietate el nu poate fi utilizat de reclamanta ca un înscris prin care sa-si dovedeasca dreptul de proprietate asupra acestui teren, astfel ca pârâta nu este prejudiciata prin emiterea acestui certificat de mostenitor, iar în situatia în care pârâtei i-ar fi încalcat dreptul de proprietate aceasta are posibilitatea sa-si apere acest drept pe calea unei actiuni în revendicare, motiv pentru care exceptia nulitatii absolute a certificatului de mostenitor nr. 27/2008 invocata de pârâta S.G. a fost respinsa ca neintemeiata.
Instanta de fond a respins ca neîntemeiata cererea pârâtei S.G. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata întrucât nu a dovedit efectuarea acestora si a luat act de declaratia pârâtilor I.P. si I.M. ca nu solicita cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs recurenta-reclamanta B. M., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, aratand ca in mod gresit prima instanta a respins actiunea, intrucat com. Sotrile nu a fost zona colectivizata si astfel nu sunt aplicabile disp. art. 36 al. 4 din Legea nr. 18/1991, respectiv art. 8 din Decretul nr. 42/1990, acte normative care fac referire la suprafetele aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti din zonele unde terenul a trecut in proprietatea satului, adica zone cooperativizate.
Un al doilea motiv de recurs vizeaza faptul ca in opinia recurentei instanta de fond nu s-a pronuntat pe cel de-al doilea capat al cererii sale introductive cu referire la nulitatea absoluta partiala a contractului de vânzare cumparare aut. sub nr. 3009/2008 în baza principiului nulitatii actului subsecvent, si nu a motivat in nici un fel solutia respingerii actiunii si sub acest aspect.
In concluzie s-a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei recurate si pe fond admietrea actiunii asa cum a fost formulata.
In sustinerea recursului, recurenta a depus un set de acte.
Intimata-parata S.G. a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea ca legala si temeinica a hotararii primei instante.
Intimatii-parati I.P. si I.M. au depus la dosar concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea ca legala si temeinica a hotararii primei instante.
Examinând sentinta atacata, prin prisma motivelor de recurs mentionate anterior, a textelor de lege incidente în cauza, si având în vedere disp. art. 3041 C. pr. civ., Tribunalul constata ca recursul este nefondat, urmând a fi respins, asa cum se va arata în continuare:
Referitor la primul motiv de recurs, Tribunalul retine ca legalitatea titlului de proprietate emis în beneficiul intimatului-pârât I.P. a fost in mod corect analizata de catre prima instanta, în raport cu dispozitiile legale privitoare la constituirea dreptului de proprietate.
Astfel in mod corect s-a retinut de catre prima instanta ca nu exista temei legal pentru constatarea nulitatii absolute partiale a titlului de proprietate nr. 3073/18.05.1998 eliberat pe numele intimatului-parat I.P., numai pentru faptul ca ulterior a fost emis în beneficiul recurentei-reclamante, certificatului de mostenitor nr. 27/2008, in baza caruia aceasta pretinde ca este proprietara unei suprafete de 4800 mp teren dobândit prin mostenire de la autoarea sa, N. E., intrucat este un înscris prin care se constata cu efect retroactiv de la data deschiderii succesiunii, calitatea de mostenitor a unei persoane si drepturile sale succesorale si constituie mijlocul legal de dovada a acestei calitati si a acestor drepturi, fara a reprezenta un titlu de proprietate ci numai o confirmare a calitatii de mostenitor.
Mai mult, Tribunalul constata ca si instanta de fond ca terenul de 4.800 mp nu a fost identificat si nu este indicat in titlul de proprietate nr. 3073/18.05.1998, eliberat pe numele intimatului-parat I. P.
In aceste conditii este evident ca posibilitatea constatarii nulitatii absolute partiale a titlului prin care s-a constituit dreptul de proprietate în beneficiul intimatului-pârât I. P., cerere cu solutionarea careia recurenta-reclamanta a investit instanta de fond, este posibila, conform art.III lit.a din Legea nr.169/1997, numai daca pârâtul nu era îndreptatit, potrivit legii, la constituire.
Acesta a fost motivul pentru care, in cauza s-a stabilit existenta si întinderea dreptului intimatului-pârât I. P. la constituire, în raport cu art. 36 alin. (3) si alin. (4) din Legea nr. 18/1991.
Articolul 36 alin.3 din Legea nr. 18/1991, aplicabil în cauza, dispune “terenurile atribuite în folosinta pe durata existentei constructiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluarii terenurilor aferente constructiilor în conditiile art.30 din Legea nr.58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului si localitatilor urbane si rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinta a terenului, proprietari ai locuintelor”.
Legea nu precizeaza întinderea suprafetei de teren care trece în proprietatea persoanei îndreptatite la atribuire, dar fata de formularea – trec în proprietatea actualilor detinatori terenurile atribuite în folosinta – se deduce ca legiuitorul a avut în vedere suprafata atribuita în folosinta, înscrisa în decizia de atribuire, însa nu poate fi ignorata dispozitia cuprinsa în alin.4 al art.36, prin raportare la art.23 din lege, care trimite la art.8 din Decretul -Lege nr.42/1990.
Alineatul (4) al art. 36 din Legea nr.18/1991 determina modul de stabilire a întinderii suprafetei de teren care poate fi dobândita prin constituire, daca terenul, la data intrarii în vigoare a legii, se afla într-o zona cooperativizata. Daca terenul se afla într-o zona necooperativizata, se atribuie numai suprafata înscrisa în decizia de atribuire în folosinta.
O asemenea delimitare se impune, în raport cu art. 8 din Decretul-Lege nr. 42/1990, la care face trimitere art. 23 din Legea nr. 18/1991.
Or, în cauza, împrejurarea daca terenul s-a aflat sau nu în zona cooperativizata este pe deplin stabilita, in sensul ca terenul se afla intr-o zona care nu a fost cooperativizata.
Insa, este evident si logic ca atunci când se dovedeste ca intentia comuna a partilor din actul de înstrainare a fost sa transmita dobânditorului întreaga suprafata detinuta aferenta casei de locuit si anexelor gospodaresti precum si curtea si gradina din jurul acestora, se instituie o exceptie de la regulile de mai sus.
In consecinta, avand in vedere textele de lege de mai sus, in mod corect instanta de fond a procedat la analizarea notiunii de teren atribuit în folosinta, sens in care a retinut ca trebuie sa se aiba în vedere si faptul ca cel care a cumparat constructia a folosit nu numai suprafata de teren pentru care s-a emis decizia de atribuire în folosinta ci întreaga suprafata de teren compus din teren aferent si curte, respectiv ceea ce au detinut în fapt dobânditorii constructiei.
In stabilirea intelesului acestei notiuni, este evident ca întinderea terenului aferent constructiei si anexelor gospodaresti se determina în functie de intentia partilor contractante si acest teren nu poate fi limitat doar la suprafata de 250 mp, astfel cum prevedea legea nr. 58/1974, motivat si de faptul asigurarii functionalitatii gospodariei agricole, cu toate consecintele care decurg din aceasta, o relevanta deosebita avand in contextul acestei analize atat clauzele contractuale cat si obiectul înstrainarii si pretul de vânzare cumparare, care sa determine fara echivoc intentiei partilor, cu privire la întinderea dreptului înstrainat.
In acest sens sunt relevante probele administrate in fata instantei de fond, respectiv declaratia martorului A. I. care a declarat ca intimatul-pârât I.P. stapâneste un teren de circa 250 mp si casa dar ca acesta a mai primit de la autoarea reclamantei, numita N.E., o suprafata de teren care este alaturata terenului de 250 mp, acelasi martor precizand ca N.E. a facut gardul care delimita proprietatea sa de cea a pârâtului I.P. si ca acest gard a ramas la fel de circa 25 de ani, iar între cei doi nu au existat discutii în legatura cu gardul, precum si faptul ca terenul stapânit de catre N.E. nu a fost luat de CAP deoarece se afla lânga casa (f.88 dosar fond).
Totodata, martorul M.V. a aratat ca autoarea reclamantei, numita N.E. a facut gardul în anul 1986 si acest gard a ramas la fel pâna în prezent si nu a fost modificat nici dupa decesul acesteia ( f.181 dosar fond).
Nu in ultimul rand trebuiesc amintite actele analizate de catre prima instanta si aflate intr-o stransa corelare cu probele testimoniale, respectiv, contractul de vânzare cumparare aut. sub nr. 1750/14.05.1981, deciziei nr. 971 din 14.07.1981, cererea înregistrata la nr. 629/20.03.1991 prin care pârâtul I.P. a solicitat eliberarea titlului de proprietate pentru suprafata de 800 mp, decizia nr. 515/19.07.1991 si anexa acesteia, anexa la Hotarârea Consiliului Local al com. Sotrile nr. 8 din 15.04.1998 si anexa modificatoare la decizia nr. 515/1991 privind proprietarii carora li s-a trecut în proprietatea statului terenurile cu ocazia cumpararii de locuinte, acte care au stat la baza emiterii titlul de proprietate nr. 3073/18.05.1998, intimatului-pârât I.P.
Se mai cuvine mentionat ca Legea nr. 18/1991 urmareste pe lânga masurile reparatorii, sa se normalizeze o serie de situatii între care si cea a detinatorilor de terenuri trecute în proprietatea statului ca urmare a înstrainarii constructiilor aflate pe ele, normalizare ce nu s-ar putea realiza prin atribuirea unor suprafete de cel mult 100 mp la oras si 250 mp în mediul rural, deoarece de cele mai multe ori terenul ocupat de casa de locuit si anexele gospodaresti depaseste aceste suprafete.
Mai mult, cu referire la intentia partilor din raportul juridic obligational supus analizei in cele de mai sus, instanta de fond a mai avut in vedere si disp. art. 966 Cod civil, potrivit carora obligatia fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea nici un efect, precum si disp. art. 968 Cod civil, conform carora cauza este nelicita când este prohibita de legi, contrarie bunelor moravuri si ordinii publice, concluzionand pe baza textelor de lege aratate ca notiunea de cauza, fiind una din conditiile generale de validitate ale actului juridic reprezinta expresia pozitiei subiective a partilor fata de actul juridic încheiat, astfel incat recunoasterea prevalentei interesului subdobânditorului de buna credinta a fost impusa de preocuparea pentru asigurarea securitatii circuitului civil si a stabilitatii raporturilor juridice.
In consecinta, fata de considerentele de mai sus, Tribunalul apreciaza ca primul motiv de recurs este nefondat, urmand a fi respins.
In ceea ce priveste cel de-al doilea motiv de recurs, vizand faptul ca in opinia recurentei instanta de fond nu s-a pronuntat pe cel de-al doilea capat al cererii sale introductive cu referire la nulitatea absoluta partiala a contractului de vânzare cumparare aut. sub nr. 3009/2008 în baza principiului nulitatii actului subsecvent, si nu a motivat in nici un fel solutia respingerii actiunii si sub acest aspect, Tribunalul il va inlatura ca nefondat avand in vedere urmatoarele:
Chiar recurenta-reclamanta mentioneaza atat in actiunea introductiva cat si in cererea de recurs, ca a solicitat a se constata nulitatea absoluta partiala a contractului de vânzare cumparare autentificat sub nr. 3009/19.06.2008 de B.N.P. I.M. si S.V., în baza principiului nulitatii actului subsecvent, actul principal a carui nulitate absoluta partiala s-a solicitat a se constata fiind titlul de proprietate nr. 3073/18.05.1998, emis pe numele intimatului-pârât I.P.
In aceste conditii, atat timp cat prima instanta a analizat pe larg aspectele care ar fi putut determina nulitatea absoluta partiala a actului principal, este evident ca implicit s-a procedat la o analiza si a valabilitatii actului subsecvent, ale carui conditii de legalitate se circumscriu celor privind actul principal.
In opinia Tribunalului, instanta de fond procedand la stabilirea legalitatii emiterii titlului de proprietate nr. 3073/18.05.1998, a constatat si legalitatea incheierii contractului de vânzare cumparare aut. sub nr. 3009/2008, prin care intimatii-pârâti I.P. si I.M. au vândut intimatei-pârâte S.G. terenul în suprafata de 713 mp împreuna cu locuinta aflata pe acest teren, intrucat numai in urma emiterii tiltului de proprietate aratat a putut fi posibila incheierea contractului de vanzare-cumparare precizat.
Astfel, Tribunalul constata ca si acest motiv de recurs este nefondat, urmand a fi respins, prima instanta procedand legal si temeinic in stabilirea situatiei de fapt si de drept in cauza de fata.
In consecinta, fata de toate considerentele de mai sus, Tribunalul, in baza art. 312 C.pr. civ., va respinge recursul ca nefondat si va lua act ca intimatii – pârâti S. G. si I. P. si I. M., nu au solicitat cheltuieli de judecata.
