Rectificare titlului de proprietate emis în baza Legii 18/1991


S.C. 3305 / 21.12.2011

Fond funciar

Rectificare titlului de proprietate emis în baza Legii 18/1991

Constată că prin acţiunea civilă înregistrată la data de 14 martie 2011 la Judecătoria Sibiu, reclamantul G. R. N., dom. în com. S.,str. V. nr.- a chemat în judecată pe pârâţii Comisia judeţeană S., pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în S., str. A .Ş. nr. – , prin Prefect , solicitând admiterea acţiunii şi obligarea acestei pârâte să emită titlu de proprietate cu menţiunile prevăzute în titlul  nr.650/ 31.10.2002 , iar persoana fizică C. C. să fie radiată din acest act ; cu stabilirea daunelor cominatorii şi perioada de timp pentru care se acordă . De asemenea a precizat că mai cheamă în judecată şi pe pârâţii C. C., dom. în com. Ş.-M. nr.-, jud. S., precum  şi pe pârâtul C. V.-M., dom. în M., str. Gh.D. nr.- jud. S., faţă de care, în subsidiar a solicitat reclamantul , să fie obligat să depună titlul de proprietate nr.650/54/31.10.2002 în original , la Comisia locală Ş.-M., cu perceperea daunelor cominatorii ce se vor stabili.

A mai solicitat reclamantul obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată în caz de opunere.

În motivarea acţiunii, reclamantul arată că potrivit titlului de proprietate nr.650/54/2002 emis de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate S., la rubrica persoana fizică erau menţionaţi cei 3 moştenitori ai numitei defuncte C. M., respectiv: C. M., C. C. şi G. R.. Prin sentinţa civilă nr. 1244/13.03.2007 irevocabilă, pronunţată de Judecătoria Sibiu, s-a dispus anularea parţială a titlului de proprietate în sensul radierii numitului C. C.. În vederea emiterii titlului de proprietate conform sentinţei, comisia judeţeană, pretinde reclamantul, a emis hotărârea  nr. 2451 /2010 prin care s-a dispus anularea parţială a titlului nr.650/54/2002. Ulterior, conform unei proceduri interne , hotărârea a fost transmisă Comisiei Locale Ş. – M., care urma să facă propunerea pentru emiterea titlului, însă aceasta a solicitat pârâtului C. V.-M. să restituie titlul original , iar faţă de faptul că acesta se eschivează să-l predea invocând tot felul de argumente, comisia refuză eliberarea actului potrivit sentinţei. Afirmă reclamantul că potrivit art. 36(5 ) din HG 890/2005 titlurile de proprietate pentru persoanele care au făcut plângere la judecătorie în baza Legii 18/1991 se vor completa şi se vor elibera după pronunţarea hotărârii judecătoreşti irevocabile , şi că , în atare context, devine evident că tot comisia judeţeană  eliberează şi titlul rectificat ca urmare a unei astfel de hotărâri. Refuzul comisiei este apreciat de reclamant ca având caracter prejudiciabil pentru dânsul , întrucât pe de o parte, prin radierea din act a unuia dintre  titulari se măreşte cota de proprietate a celor menţinuţi în titlu , iar pe de altă parte pentru că întâmpină greutăţi la înstrăinarea terenului, inclusiv la obţinerea unui preţ corespunzător. Refuzul pârâtului C. V.-M. este considerat de reclamant ca fiind un abuz de drept  deoarece nu radierea sa a fost dispusă prin hotărâre judecătorească , deci nu este prejudiciat cu nimic, iar pe de altă parte, radierea lui C. C. a fost decisă printr-o sentinţă irevocabilă, la a cărui îndeplinire trebuie să contribuie , cu bună-credinţă.

 În drept, s-au invocat prev.art.36 alin.5 din HG 890/2005.

 Ataşat cererii introductive reclamantul a depus o serie de înscrisuri în copie constând în: titlu de proprietate , diferite cereri adresate Primăriei Ş.-M. ; notificare şi somaţie; hotărârea nr.2451/2010; declaraţii ; sentinţa civilă nr.1244/13.03.2007.

 Prin sentinţa civilă nr. 2645/05.04.2011, Judecătoria Sibiu a dispus disjungerea capătului de cerere privitor la pârâtul C. V.-M. , pentru care şi-a declinat  competenţa  în favoarea Judecătoriei Mediaş, având în vedere că pârâtul are domiciliul în raza acestei instanţei.

Ca atare, cauza a fost trimisă Judecătoriei Mediaş, fiind primită şi înregistrată la data de 17.06.2011.

Reclamantul a precizat că îşi menţine cererea în modalitatea formulată.

Pârâtul C. V.-M. s-a opus admiterii cererii reclamantului.

Prin cererea precizatoare de la fila 131 dosar, reclamantul a arătat că cheamă în judecată şi pe pârâta Comisia Locală  Ş.-M. pentru stabilirea dreptului de proprietate, faţă de împrejurarea că prin acţiunea iniţială a cerut să fie obligat pârâtul C.V.-M. să predea originalul titlului de proprietate aceste comisii.

 În contextul acestui cadru procesual şi constatând că pricina vizează un litigiu de fond funciar, prin încheierea din 10 noiembrie 2011 s-a dispus transpunerea cauzei la un complet specializat de fond funciar ,  însă completul specializat a considerat că litigiul nu este unul de fond funciar  , fapt pentru care cauza a fost retrimisă acestui complet.

 Pârâta Comisia Locală Ş.-M. pentru stabilirea dreptului de proprietate a depus întâmpinare –fila 140 dosar, invocând pe cale de excepţie lipsa capacităţii procesuale şi lipsa calităţii procesuale pasive, iar pe fond, solicitând să fie exonerată de plata cheltuielilor de judecată, arătând că în măsura în care se va stabili obligaţia de  predare a originalului titlului de proprietate dânşii sunt direcţi interesaţi să-l primească în vederea efectuării procedurii de corectare şi radiere a numitului C. C..

Asupra acestor excepţii, instanţa s-a pronunţat prin încheierea din 15 decembrie 2011 – fila 153 dosar, în sensul respingerii lor, întrucât art. 52 alin.2 din Legea 18/1991 atribuie capacitate şi calitate procesuală, comisiilor locale.

Aşadar, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa reţine următoarele :

Potrivit înscrisului de la fila 3 dosar, la data de 31.10.2002 sub nr.650 Comisia Judeţeană S. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor  a eliberat  titlu de proprietate pe numele C. M., C. C., G. R., pentru o suprafaţă de teren cu vegetaţie forestieră, în condiţiile Legii 18/1991, Legii nr.169/1997 şi ale Legii 1/2000. Prin sentinţa civilă nr.1244/13.03.2007 a Judecătoriei Sibiu /filele 18-21 dosar/ s-a dispus anularea parţială a acestui titlu de proprietate în sensul radierii numitului C. C., hotărâre devenită irevocabilă la data de 27.09.2007 potrivit menţiunilor existente pe copia sentinţei de la fila 21 dosar. Pe baza acestei sentinţe, Comisia Judeţeană S. pentru stabilirea dreptului de proprietate, a emis hotărârea nr.2451/05.05.2010 – fila 11 dosar , prin care se stabileşte că se anulează parţial titlul de proprietate nr.650/54/2002 în sensul radierii numitului C. C..

 Prin cererea promovată, în capătul  disjuns al acţiunii, reclamantul a solicitat ca pârâtul C. V.-M. să fie obligat să predea Comisiei Locale Ş.-M.  originalul titlului de proprietate , pentru rectificarea acestuia în sensul  radierii lui C. C., considerând că refuzul său de a-l preda este nejustificat şi constituie un abuz de drept.

Cererea a fost fondată în drept pe dispoziţiile art.  36 alin.5 din HG 890/2005 ,text de lege care statuează că titlurile de proprietate pentru persoanele care au formulat plângeri la judecătorie în baza prevederilor legilor fondului funciar se vor completa şi se vor elibera după pronunţarea hotărârii judecătoreşti irevocabile. Această dispoziţie legală trebuie,  însă raportată la  dispoziţiile  art. 44 ind.8 din Legea 167/1997, act normative ,  pe baza căruia a fost emis titlul, unde se prevede că  de fapt tot comisia judeţeana, care a emis titlul de proprietate, este cea care îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desfiinţa,  reglementare identică regăsindu-se şi în Legea 18/1991 / art.58 şi 64/ .

Prin urmare,  obligaţiile derivate din eventualele modificări sunt stabilite din punct de vedere legal exclusiv în sarcina comisiilor judeţene sau a primarului în ipoteza prev. de art. 64 din Legea 18/1991, aşa după cum în mod corect reclamantul a făcut demersuri la aceste autorităţi în repetate rânduri, potrivit dovezilor de la filele 4-6 dosar .Nici o dispoziţie legală nu condiţionează conformarea acestor autorităţi la dispoziţiile legale enunţate de faptul restituirii originalului titlului, cu atât mai mult cu cât au posibilitatea înlocuirii unui titlu cu altul .

Uzanţele  administrative interne nu pot genera alte obligaţii decât dacă sunt prevăzute şi conforme cu  legea. Prin urmare, din această perspectivă cererea reclamantului pentru a fi obligat pârâtul să predea originalul titlului este neîntemeiată, întrucât excede dispoziţiilor legale menţionate.

Nici abuzul de drept nu poate fi reţinut în condiţiile în care originalul înscrisului a parvenit deţinătorului pe o cale legală, legitimă, semnând de primire a lui,  obligaţia de a respecta dreptul reclamantului de a solicita şi obţine  titlu de proprietate în acord cu hotărârea judecătorească  revenind tot  comisiilor judeţene care eliberează astfel de titluri şi nicidecum pârâtului. Tocmai de aceea în litigii de natură asemănătoare în care moştenitorii înscrişi în titlu îşi disputau drepturile constituite şi invocau imposibilitatea valorificării drepturilor lor pentru că titlul se afla în deţinerea unuia dintre ei, instanţele au dispus obligarea la predarea unei copii certificate pentru realizarea drepturilor lor şi nicidecum remiterea originalului. În cazul de faţă reclamantul se află în posesia copiei actului din moment ce a depus o data cu acţiunea principală un astfel de înscris. 

În aceeaşi ordine de idei,  şi din punctul de vedere al practicilor uzitate în mod obişnuit, cutumiar, există şi alte acte care sunt anulate parţial sau total  în instanţă, cum sunt de exemplu actele notariale ori chiar a hotărârilor reformate în căile de atac, dar cu toate acestea nu există nici o procedură care să impună obligativitatea  restituirii înscrisului original sau a exemplarelor originale , odată ce ele au intrat în posesia celui căruia i-a fost comunicat, înmânat, pentru ca efectele actelor modificatoare să se producă.

Rezultă aşadar că atâta timp cât restituirea unui înscris original primit în condiţii legitime nu se regăseşte ca fiind  o obligaţie impusă de lege  sau într-o altă ipoteză  asumată de parte,  în sensul de a preda titlul original, cererea reclamantului excede unei obligaţii de a face , neexistând în cazul de faţă  nici un raport juridic care să o fundamenteze  . Considerente de fapt şi de drept pentru care , cererea reclamantului,  în capătul disjuns al acţiunii cu care a fost învestită această instanţa , va fi respinsă.