Dosar nr. XXXXX/193/2011 Fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOŞANI
SECŢIA I CIVILĂ
Şedinţa publică din data de xx.xx.xxxx
Instanţa compusă din:
Preşedinte:
Judecător:
Judecător:
Grefier:
DECIZIA NR. XXX
Pe rol pronunţarea asupra cererilor de recurs formulate de către recurenţii petenţi G. A., G. G. – prin avocat T. C. M., recurenta – intimată Comisia locală de aplicare a legii fondului funciar a Com. X, jud. Botoşani, recurent-intimat C. E., în contradictoriu cu intimaţii Comisia Judeţeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor Botoşani, Ministerul Afacerilor Interne în calitate de succesor al Ministerului Administraţiei şi Internelor, Instituţia Prefectului judeţului Botoşani, Statul Român – prin Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani, T. V., B. E., intimat P. G., împotriva sentinţei civile nr. XXXX din data de xx.xx.xxxx, pronunţată de Judecătoria Botoşani, judeţul Botoşani, în dosar nr. XXXXX/193/2011, având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în şedinţa publică din xx.xx.xxxx, cuvântul părţilor fiind consemnat în încheierea de şedinţă din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre şi când instanţa a amânat pronunţarea pentru data de xx.xx.xxxx, şi pentru astăzi xx.xx.xxxx,când
TRIBUNALUL,
Asupra cererilor de recurs:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani cu nr. XXXXX/193/2011, reclamanţii G. A. si G. G. au solicitat in contradictoriu cu Comisia Locala de aplicare a Legii Fondului Funciar a comunei X, Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Botoşani, chemaţii în garanţie Ministerul Administraţiei si Internelor Bucureşti, Instituţia Prefectului Judeţului Botoşani, Statul Roman prin Ministerul Finanţelor – Direcţia Finanţelor Publice Botoşani, B. E., T. V., P. G., C. E. sa se dispună în favoarea reclamanţilor emiterea titlurilor de proprietate pentru suprafaţa de
1,5 ha teren pentru care a fost eliberata adeverinţa de proprietate nr. XXXX din xx.xx.xxxx, urmare a HCJ nr. 348/28.07.2000, obligarea paratelor la punerea in posesie cu o suprafaţa de teren de 1,5 ha teren reconstituit în proprietate prin titlul nr. XXXXX din xx.xx.xxxx, obligarea pârâtelor la punerea în posesie cu suprafaţa de 6 ha teren înscrisă în titlul de proprietate nr. XXXXX din xx.xx.xxxx, obligarea pârâţilor la plata sumei de 8100 lei cu titlu de daune, constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr. XXXXX/xx.xx.xxxx emis pe numele C. E., a titlului de proprietate nr. XXXXX din xx.xx.xxxx, emis pe numele T. V., a titlului de proprietate nr. XXXXX din xx.xx.xxxx emis pe numele B. E. ca si anularea contractului de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. XXXX din xx.xx.xxxx de către BNP A C. A – S. A., şi înscrierea în pe titlul de proprietate nr. XXXXX/2002 a numelui corect, G. I. G. L..
In motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că autoarea G. G. L. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa avuta în proprietate de 7,5 ha teren pentru care i s-a eliberat titlul de proprietate nr. XXXXX/xx.xx.xxxx si XXXXX/xx.xx.xxxx, titluri care cuprind alte amplasamente decât cele deţinute de autoare, ca deşi au efectuat nenumărate demersuri pentru punerea in posesie cu aceste terenuri Comisia Locala nu a dat curs acestor solicitări aşa încât sunt prejudiciaţi de beneficiul culturilor pe care le-ar fi putut obţine prin valorificarea acestor suprafeţe de teren.
Au mai invocat reclamanţii că vechile amplasamente sunt incluse in titlurile de proprietate emise pe numele C. E., B. E., T. V.,persoane care nu au stăpânit niciodată aceste terenuri, mai mult titlurile petenţilor nr. XXXXX/2000 cuprind amplasamente care nu pot fi identificate in teren.
De asemenea, au arătat că datorita faptului ca nu au fost puşi în posesie au fost in imposibilitatea de a stăpâni si a lucra aceste terenuri fiind prejudiciaţi prin lipsa de folosinţa si beneficiul nerealizat.
În dovedirea acţiunii reclamanţii au depus la dosar înscrisuri, au solicitat audierea martorilor L. I., B. D. cat si efectuarea unor expertize tehnice.
Comisia Locala de aplicare a Legii fondului funciar a comunei X a depus întâmpinare la dosar prin care a invocat excepţia autoritarii de lucru judecat data de sentinţa civila nr. XXXX/xx.xx.xxxx si pronunţata în dosarul nr. XXXX/193/2006 prin care s-a respins ca nefondata cererea reclamanţilor de modificare a titlurilor de proprietate.
A arătat că potrivit hotărârii comisiei judeţene pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor cu nr. XX/xx.xx.xxxx, tabelul anexă nr. 2 a, poziţia 142 a satului Y, comuna X, a fost înscrisă G. M. G. cu suprafaţa de 8 ha – tabelul anexă întocmit în conformitate cu prevederile H.G. nr. 131/1991.
Au mai susţinut că această hotărâre a fost modificată prin hotărârea nr. XXX/xx.xx.xxxx în sensul de a se diminua suprafaţa înscrisă în anexa nr. 20 a Y, poziţia 140, proprietar G. M. G. L. de la 8 ha la 6 ha deoarece diferenţa a fost validată pe anexa nr. 19, iar la Legea nr. 1/2000 a fost validată suprafaţa de peste 10 ha şi au mai arătat că s-a întocmit titlul de proprietate nr. XXXXX pentru suprafaţa de 6,00 ha care se găseşte în prezent la comisia locală de fond funciar X.
A arătat în continuare că în tabelul anexă nr. 19, a fost validată G. G. L. cu suprafaţa de 4 ha, pentru care s-a emis titlul de proprietate nr. XXXXX, suprafaţă care a fost înstrăinată cu Contractul de vânzare -cumpărare nr. XXXX/xx.xx.xxxx.
De asemenea, a evocat faptul că prin hotărârea comisiei judeţene nr. 348/28.07.2000 în tabelul anexă nr. 28 poziţia 7 a fost validată G. G. L. cu suprafaţa totală de 1,50 ha, hotărâre ce a fost modificată prin hotărârea nr. XXX/xx.xx.xxxx, emiţându-se titlul de proprietate nr. XXXXX care se regăseşte şi în prezent la comisia locală de fond funciar X şi că la propunerea comisiei comunale cu adresa nr. XXX/xx.xx.xxxx s-a emis ultima hotărâre a comisiei judeţene nr. 307 din 13.05.2005, privind pe G. G. L., comisia comunală facându-le cunoscut reclamanţilor prin adresa nr. XXXX/xx.xx.xxxx.
A precizat că nu sunt de acord cu solicitările petenţilor de la punctele 1 şi 2 din cerere, iar referitor la punctul 3 a arătat comisia comunală că a stabilit amplasamentele şi a întocmit fîşa anterioară titlului de proprietate nr. XXXXX din xx.xx.xxxx pe numele mamei petenţilor în conformitate cu prev. de art. 14 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 până la data propunerii de emitere a titlului de proprietate.
Referitor la punctele 4 şi 5 din cerere a arătat că pretenţiile petenţilor nu se justifică, aceştia neinteresându-se de teren în timp şi solicitând printr-o acţiune la instanţă modificarea titlului de proprietate, cererea fiind respinsă prin sentinţa civilă nr. XXXX din xx.xx.xxxx întrucât petenţii nu s-au interesat de terenul înscris în titlurile de proprietate ale mamei lor, rămânând în pasivitate, atât la momentul stabilirii amplasamentelor de către comisia comunală, cât şi la punerea în posesie.
Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Botoşani, prin întâmpinarea depusa la dosar a arătat că potrivit atribuţiilor ce le au comisiile comunale, orăşeneşti si municipale, primesc si analizează cererile depuse in conformitate cu prevederile legii pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, întocmesc situaţii definitorii potrivit competentelor ce le revin privind persoanele fizice si juridice îndreptăţite să li se atribuie teren, cu suprafaţa si amplasamentele stabilite, conform planului de delimitare si parcelare întocmit, pune in posesie prin delimitare in teren persoanele îndreptăţite sa primească terenul, completează fisele de punere in posesie a acestora, după validarea de către comisia judeţeană,
a propunerilor, si le înmânează titlurile de proprietate aşa încât Comisia Judeţeană nu are atribuţii stabilite in acest sens, acestea eliberând doar titlul de proprietate in baza documentaţiilor transmise de Comisiei Locala X.
Ministerul Administraţiei si Internelor în calitate de chemata in garanţie a depus întâmpinare la dosar prin care a arătat că cererea de chemare in garanţie formulata de către reclamanţi este inadmisibila considerând ca aceasta trebuie analizată atât prin prisma dispoziţiilor legale avute în vedere la formularea ei cât si a celor invocate de reclamanta in susţinerea cererii. Aşadar, chemarea in garanţie ca instituie de drept procesual se întemeiază, conform prevederilor art. 60 alin. 1 din C.pr.civ. pe existenţa unei obligaţii de garanţie sau despăgubire pe care un terţ o are faţă de partea care a formulat cererea de chemare în garanţie, prin intermediul căreia se urmăreşte realizarea unei astfel de obligaţii în cadrul procesului în care cel garantat este ameninţat în dreptul său de către o altă persoană.
în mod concret, partea care are la dispoziţie o acţiune în regres împotriva unui terţ, poate solicita introducerea acestuia în litigiu, pe calea procesuală a chemării în garanţie, spre a fi despăgubită în ipoteza în care va cădea în pretenţii.
S-a mai arătat în continuare că aplicabilitatea acestei forme de intervenţie priveşte drepturile garantate legal (în urma vânzării, schimbului, cesiunii de creanţa, mandat, partaj succesoral) sau convenţional (ca urmare a contractelor încheiate de părţi) sau se regăseşte atunci când partea care ar cădea în pretenţii ar putea să se îndrepte împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri (răspunderea comitentului pentru fapta prepusului) şi că deşi reclamanţii au pus în discuţie eventuale drepturi garantate legal sau convenţional, există posibilitatea ca reclamanţii să fi avut în vedere situaţia în care partea care ar cădea în pretenţii ar putea să se îndrepte împotriva altei persoane, respectiv răspunderea comitentului pentru fapta prepusului.
Cu toate acestea Ministerul Administraţiei şi Internelor nu ar putea avea calitatea de comitent pentru prepuşii comisia locala şi comisia judeţeană, pârâte cauza dedusă judecăţii, dat fiind dispoziţiile art. 60 şi urm. din C.pr.civ.
S-a motivat în continuare că în cazul în care cel care formulează cererea de chemare în garanţie a unui terţ este reclamantul, respingerea acţiunii ar determina admiterea cererii de chemare în garanţie însă, în cazul de faţă, apreciindu-se, în opinia reclamanţilor, că Ministerul Administraţiei şi Internelor, în calitate de comitent, ar avea atribuţii în ce priveşte soluţionarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, la fel ca şi pârâtele comisia locală şi comisia judeţeană, nu poate fi pus la îndoială faptul că instituţia ca atare ar putea fi ar putea fi chemată în garanţie, eventual, doar de către pârâte altfel ajungându-se în situaţia în care reclamanţii cărora li s-a respins acţiunea, să fie despăgubiţi de cel pe care 1-a chemat în garanţie, comitent pentru prepusul său, ceea ce este inadmisibil.
In acest context s-a menţionat că potrivit Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale sunt autorităţi publice cu activitate administrativă şi funcţionează sub îndrumarea unei comisii judeţene, aceasta din urmă fiind competentă să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale şi mai mult decât atât, potrivit art. 2 alin. 5 din H.G. nr. 890/2005, pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de – proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, cu modificările şi completările ulterioare, comisiile locale funcţionează sub îndrumarea şi controlul comisiei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, precum şi a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.
In ceea ce priveşte comisiile de fond funciar s-a subliniat faptul că raporturile de drept administrativ se formează, în mare parte, între subiectele care aparţin sistemului administraţiei publice în cadrul acestui sistem, alături de raporturile de subordonare, doctrina recunoscând existenţa raporturilor juridice de colaborare şi participare în cadrul celor din urmă, dat fiind că titularii diferitelor competenţe participă la realizarea unor sarcini ale administraţiei publice, participarea făcându-se în temeiul legii, de pe poziţii de egalitate.
S-a evocat în continuare că componenţa comisiei de fond funciar, respectiv atribuţiile acesteia sunt prevăzute la art. 4 alin. 1 şi art. 6 din H.G. nr. 890/2005, cu modificările şi completările ulterioare, iar participanţii, reprezentanţi din diverse organe ale administraţiei publice, colaborează la realizarea competenţelor unui organ diferit de cel pe care îl reprezintă.
Faţă de toate cele expuse s-a apreciat că în situaţia de faţă nu poate fi vorba de existenţa unei obligaţii de garanţie sau despăgubire pe care un terţ Ministerul Administraţiei şi Internelor ar avea-o faţă de părţile care au formulat cererea de chemare în garanţie, respectiv reclamanţii G. A. şi G. G. solicitându-se respingerea cererii ca inadmisibilă.
De asemenea, în situaţia în care instanţa de judecată va înlătura excepţia de inadmisibilitate a cererii de chemare în garanţie a solicitat a se avea în vedere faptul că obiectul acţiunii formulate de către reclamanţi este reprezentat de solicitarea acestora privind reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la imobilul menţionat de aceştia în cererea de chemare în judecată, iar potrivit art. 6 lit. f) din Anexa nr. 1 – Regulamentul privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin H.G. nr. 890/2005, cu modificările şi completările ulterioare, emiterea titlurilor de proprietate este una dintre atribuţiile stabilite în mod expres în sarcina comisiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor.
În concluzie, s-a apreciat de către chemata în garanţie că într-un litigiu de genul celui pus în discuţie, calitate procesuală pasivă nu poate avea decât persoana juridică care trebuie să emită actul respectiv, comisia constituită la nivelul, judeţului pe teritoriul căruia se află imobilul în discuţie, iar mai mult decât atât a solicitat a se observa că, în considerarea prevederilor legale enunţate, la momentul emiterii titlului de proprietate, între reclamanţi şi Ministerul Administraţiei şi Internelor nu s-ar fi putut naşte vreun raport juridic de drept administrativ.
A arătat de asemenea că, potrivit prevederilor art. 12 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, „în scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, atribuirii efective a terenurilor celor îndreptăţiţi şi eliberării titlurilor de proprietate, în fiecare comună, oraş sau municipiu, se constituie, prin ordinul prefectului, o comisie condusă de primar”.
A mai menţionat că, potrivit art. XX Xlin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, „comisia judeţeană şi cea locala au, în limitele competenţei lor şi prin derogare de la dispoziţiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă şi, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat convenţional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat” şi a invocat şi dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 340/2004 privind instituţia prefectului, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „instituţia prefectului este o instituţie publică cu personalitate juridică, cu patrimoniu şi buget propriu” şi ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 340/2004, „activitatea instituţiei prefectului este finanţată de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor, şi din alte surse legal constituite”.
S-a evocat în continuare că potrivit tabelului cuprinzând unităţile din finanţarea directă a ordonatorului principal de credite efectuată prin Direcţia Generală Financiară, ai căror şefi au calitatea de ordonatori terţiari de „ credite din Anexa nr. 2 la Ordinul M.A.I. nr. S/205/21.09.2011 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unităţile M.A.I., prefectul are calitatea de ordonator terţiar de credite.
Prin urmare, în ceea ce priveşte raportul dintre Ministerul Administraţiei şi Internelor şi prefecţi, s-a subliniat faptul că, potrivit prevederilor constituţionale, prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local, iar în acest context, exercitarea de către M.A.I. a unor atribuţii în legătură cu activitatea prefectului vizează strict aspecte de natură organizatorică.
în context, raportat la cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost aceasta formulată, s-a considerat că nu se justifică chemarea în judecată a Ministerului Administraţiei şi Internelor.
De asemenea, în considerarea aspectelor prezentate s-a arătat că este evident ca deşi potrivit art. 4 din H.G. nr. 890/2005 pentru aprobarea
Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, cu modificările şi completările ulterioare, „Cheltuielile necesare pentru tipărirea titlurilor de proprietate se asigură de la bugetul de stat, prin grija Ministerului Administraţiei şi Internelor”, instituţia nu are atribuţii.
In concluzie, s-a considerat că finanţarea instituţiei prefectului prin bugetul M.A.I., nu justifică o eventuală calitate procesuală pasivă a instituţiei, altfel s-ar putea reţine în mod eronat că M.A.J. are obligaţia de a sta în judecată în toate litigiile în care sunt implicate autorităţile publice subordonate pentru simplul motiv că, faţă de acestea, are rolul de ordonator principal de credite.
Instituţia Prefectului Judeţului Botoşani prin întâmpinare a arătat că funcţionează diferit de Comisia Judeţeană Botoşani pentru stabilirea dreptului de proprietate privată, iar aceasta din urmă nu face parte din structura organizatoare a instituţiei Prefectului şi nici nu este subordonată acesteia, ci este o comisie cu caracter administrativ jurisdicţional, nu are personalitate juridica, nu are patrimoniu si buget propriu.
A arată că instituţia prefectului, potrivit art.2 alin.l din Legea nr.340/2004 privind prefectul si instituţia prefectului, se organizează si funcţionează sub conducerea prefectului iar, potrivit alin.2 din acelaşi articol, instituţia prefectului este o instituţie publică cu personalitate juridică, cu patrimoniu si buget propriu, potrivit alin.3 prefectul este ordonator terţiar de credite, iar potrivit alin.4 din acelaşi articol, structura organizatorica si modul de funcţionare ale instituţiei prefectului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului (H.G. nr.46Q720Q6 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr.340/2004 privind prefectul si instituţia prefectului).
A consideră că, în mod eronat reclamantul a invocat Legea nr. 340/2004 şi de aceea solicită ca instanţa de fond să reţină că respectivele comisii de fond funciar funcţionează în subordinea Prefectului, atât timp cât dispoziţiile Legii 340/2004, cât si HG 890/2005, Legiil8/1991 stabilesc exact, în concret, atribuţiile Comisiilor pe de o parte si ale Prefectului, pe de alta parte.
Astfel s-a arătat că în componenţa Comisiei Judeţene intră reprezentanţi ai mai multor instituţii cum ar fi Agenţia Domeniilor Statului, Direcţia Silvică, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară etc.(art4 din HG.890/2005) şi că atribuţiile celor două comisii de fond funciar sunt clar prevăzute în lege, şi tocmai de aceea punerea în posesie nu poate fi realizată de către chemata în garanţie solicitându-se respingerea cererii ca neavând suport legal.
Pârâta B. E. prin memoriul depus la dosar arată că a vândut numitului P. G. o suprafaţă de 785 mp şi că nu a stăpânit niciodată pe amplasamentul dat această suprafaţă de teren.
Pârâtul P. G. a arătat că a cumpărat o suprafaţă de 785 mp teren de la numita B. E. suprafaţa de teren ce a r fi trebuit să fie amplasată în pc XX şi nu în pc XX/XX , că aceasta din urmă parcelă cadastrală este fostul amplasament al reclamantului G., că nu a stăpânit niciodată teren în acest amplasament şi că solicită modificarea titlului de proprietate în sensul trecerii corecte a pc de XX în loc de XX/XX .
A mai arătat pârâtul că nu este de acord cu anularea contractului de vânzare – cumpărare din acest motiv pentru că ulterior modificării titlului de proprietate se va adresa notariatului public în vederea emiterii unei încheieri cu privire la această modificare.
Pârâtul T. V. a arătat că acest teren înscris în titlul său de proprietate nr. XXXXX/xx.xx.xxxx în suprafaţă de 2000 mp, pc XX/XX nu 1-a deţinut niciodată, şi că cedează acest teren cu posibilitatea atribuirii acestei suprafeţe în alt amplasament.
Pârâta C. E. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată, arătând că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 3,5 ha teren primit ca zestre la căsătoria sa, iar Comisia Locală de aplicare a Legii fondului funciar a comunei X , judeţul Botoşani a emis adeverinţa de proprietate nr. XXX din xx.xx.xxxx ulterior eliberându-se titlul de proprietate nr. XXXXX/xx.xx.xxxx.
A învederat pârâta că nu cunoaşte contextul în care apare în evidenţele OCPI cu două fişe tehnice diferite, în care figurează cu teren o dată în pc XXX/XX – 1,99 ha şi o dată în pc XX/X – 1,51 ha şi ulterior în pc XX/XX – 3,5 ha câtă vreme i-a fost eliberată adeverinţa nr. XXXX/xx.xx.xxxx de către Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 3,5 ha într-un singur lot.
A mai arătat pârâta că autoarei reclamanţilor i s-a eliberat titlul de proprietate şi că susţinerea că unele parcele ar fi greşit înscrise în aceste titluri de proprietate sunt speculaţii care nu obligă instanţa de a le modifica cât timp în titlul reclamanţilor figurează suprafaţa constituită sau reconstituită.
A mai menţionat că la termenul de judecată din data de xx.xx.xxxx prin adresa nr. XXX/xx.xx.xxxx Comisia locală X a făcut referire la faptul că mama reclamanţilor G. G. L. nu a solicitat conform art. 37 din legea nr. 18/1991 să devină acţionara şi nu a dat terenul în administrarea SC X SA Cătămărăşti, în acest sens legea prevăzând ca la atribuirea şi punerea în posesie cu terenuri au prioritate cei care au deţinut acţiuni la acea societate.
Ori, în speţă, pârâta consideră că nu sunt îndeplinite cele două condiţii, chiar reclamanţii recunoscând că n-au avut niciodată în posesie terenul chiar dacă defunctei lor mame i s-a eliberat adeverinţa de proprietate.
In concluzie, pârâta a arătat că reclamanţilor li s-au atribuit terenuri pe alte amplasamente deoarece autoarea nu a solicitat acţiuni, iar titlurile de proprietate a persoanelor pârâte în cauză pentru care se cere constatarea nulităţii absolute s-au emis cu respectarea procedurii juridico – administrative, terenurile fiind atribuite legal.
Judecătoria Botoşani prin S.C. nr. XXXX a. admis acţiunea reclamanţilor şi a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. XXXXX din xx.xx.xxxx emis pe numele T. D. V. de către Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Botoşani în sensul radierii suprafeţei de 2000 mp teren situată în sola 5, pc XX/XX obligând Comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar a comunei X să procedeze la punerea în posesie a numitului T. V. cu terenul în suprafaţă de 2000 mp în amplasamentul aflat la dispoziţia comisiei.
A constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. XXXXX din xx.xx.xxxx emis de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Botoşani pe numele B. C. E. în sensul radierii din acest titlu a suprafeţei de 785 mp situată în pc XX/XX sola 5 şi înscrierea acesteia în pc XX sola 4 conform raportului de expertiză întocmit de expert C. M. (f. 372 dosar).
A constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. XXXXX/xx.xx.xxxx emis de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Botoşani pe numele C. I. E. în sensul radierii din acest titlu a suprafeţei de 2,5 ha teren identificat de expert C. M. în schiţa anexă a suplimentului la raportul de expertiză (f. 61 dosar) voi II pc – XX/XX şi a obligat Comisia Locală de aplicare a Legii fondului funciar a comunei X să procedeze la punerea în posesie a numitei C. E. cu suprafaţa de 2,5 ha teren pe un amplasament aflat la dispoziţia comisiei.
A constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. XXXXX din xx.xx.xxxx emis de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Botoşani pe numele G. M. G. – L. şi a obligat Comisia Locală de aplicare a Legii fondului funciar a comunei X să procedeze la punerea în posesie a reclamanţilor pe vechile amplasamente, să înainteze Comisiei Judeţene documentaţia în vederea emiterii unui nou titlu de proprietate care să cuprindă următoarele suprafeţe de teren: suprafaţa de 9391 mp situată în pc XX X, identificată în schiţa anexă nr. 3 ( refăcută) ( f.61 dosar) voi II, suprafaţa de 3515 mp teren situată în pc XX X, schiţa anexă nr. 3, suprafaţa de 2094 mp teren situată în pc XX X, aceeaşi schiţă anexă nr. 3 (f.61 dosar) voi. II, suprafaţa de 2 ha teren identificată de acelaşi expert C. M. în schiţa anexă nr. 2 ( refăcută), f. 62 dosar voi II, respectiv suprafaţa de 4935 mp situată în pc XX X, suprafaţa de 12808 mp situată în pc XX X, suprafaţa de 2257mp situată în pc XX Xşi suprafaţa de 2,5 ha teren identificată de expert C. M. în schiţa anexă nr.3 (refăcută) (f.61 dosar), situată în pc A -XX/XX.
A respins cererea cu privire la punerea în posesie a reclamanţilor cu suprafaţa de 1,5 ha teren situată în pc XXX/X/X/X delimitată în anexa nr. 4 a suplimentului raportului de expertiză C. M. conform titlului de proprietate nr. XXXXX din xx.xx.xxxx ca fiind rămasă fără obiect.
A obligat Comisia Locală de aplicare a Legii fondului funciar a comunei X să plătească reclamanţilor suma de 8880 lei cu titlu de daune.
A respins cererea privind anularea contractului de vânzare – cumpărare nr. XXXX din xx.xx.xxxx autentificat de BNP Asociaţia C. A. S. A..
A respins excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia lipsei calităţii de reprezentant, cererile de chemare în garanţie şi cererea referitoare la corectarea numelui trecut pe titlul de proprietate nr. XXXXX/2000.
In motivele soluţiei adoptate a reţinut instanţa de fond, în ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de S.C. nr. XXXX/xx.xx.xxxx formulată în dosar nr. XXXX/193/2003al Judecătoriei Botoşani că din lecturarea celor două acţiuni aflate în dosar nu rezultă nici identitatea de obiect şi nici de cauză juridică, în prima solicitându-se modificarea titlurilor de proprietate în sensul includerii vechilor amplasamente ale reclamanţilor şi nu verificarea legalităţii titlurilor deja emise terţilor pe amplasamentele acestora.
Nici cea de-a treia condiţie, în sensul ca judecata să aibă loc între aceleaşi părţi nu este dată, judecata în prezenta cauză purtându-se şi faţă de alte persoane care în respectivul dosar nu au fost părţi în proces şi faţă de care urmează să se analizeze în prezent legalitatea emiterii titlurilor acestora, motiv pentru care instanţa apreciază că art. III alin. 2 indice 2 din Legea nr. 169/1997 putea fi verificat în acţiunea anterioară, doar dacă judecata se purta şi cu aceşti titulari ai dreptului de proprietate.
De altfel, s-a arătat în continuare de instanţă că în considerentele S.C. nr. XXXX/2006 se retine ca reclamanţii nu au cerut să se verifice condiţiile emiterii titlurilor altor persoane asupra terenului ce a aparţinut părinţilor pentru a se putea verifica corectitudinea aplicării art. 37 din Legea nr. 18/1991, această cerere tăcând obiectul prezentei judecăţi.
Cât priveşte lipsa calităţii de reprezentant al apărătorului ales, B. D., instanţa a respins-o, acesta făcând dovada calităţii prin contractul de asistenţă juridică încheiat între părţi şi depus la dosar.
în ceea ce priveşte fondul cauzei instanţa a reţinut că reclamanţii au solicitat în contradictoriu cu Comisia Locala de aplicare a Legii Fondului Funciar a comunei X, Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Botoşani, chemaţii în garanţie Ministerul Administraţiei si Terenurilor Bucureşti, Instituţia Prefectului Judeţului Botoşani, Statul Roman prin Ministerul – Direcţia Finanţelor Publice Botoşani, B. E., Tărnăuca V., P. G., C. E. constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. XXXXX din xx.xx.xxxx emis pe numele C. E. în limita suprafeţei de 2,5 ha teren ce constituie vechiul amplasament al autorului reclamanţilor, cerere pe care instanţa a considerat-o consideră întemeiată, apreciind că acesta nu poate fi considerat un titlu de proprietate legal emis câtă vreme fostului proprietar i se reconstituise dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 6 ha teren încă din anul 1992 emiţându-se în acest sens adeverinţa de proprietate nr. XXXX/xx.xx.xxxx.
Deci, a apreciat instanţa de fond că la momentul eliberării adeverinţei sus amintite terenul era liber juridic fiind obligaţia Comisiei Locale de aplicare a Legii fondului funciar în continuare de a proceda la punerea în posesie a reclamanţilor şi mai mult decât atât, autorii intimaţilor C. E., F. A. I. nu au avut niciodată teren în proprietate în amplasamentul reconstituit respectiv pc XX/XX, ci aşa cum rezultă din registrul parcelelor, aceştia au deţinut teren în tarlaua A XXX, pc XXX /X, şi XX/X , cum de altfel a fost emisă iniţial de către Comisia Locală X fişă tehnică nr. XX lui C. E. care conţinea şi toate semnăturile membrilor Comisiei de fond funciar, ulterior fiind emisă o altă fişă cu alte amplasamente în care nici nu mai există semnăturile membrilor Comisiei.
Astfel s-a evocat în continuare, faptul că amplasamentul reconstituit intimatei şi solicitat de petenţi este vechiul amplasament al autoarei , este confirmat şi de declaraţia martorului B. D. care arată că a cunoscut foarte bine amplasamentele autorilor petenţilor făcând parte din Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi că reconstituirea iniţială s-a făcut mamei reclamanţilor pe vechiul amplasament, ulterior acesta fiind schimbat.
Aceleaşi aspecte sunt confirmate şi de către numitul L. I. care a arătat că terenurile pe care le-a avut în proprietate părinţii reclamanţilor sunt terenuri de o calitate foarte bună şi că aceştia au tot efectuat nenumărate demersuri la Comisia de aplicare a fondului funciar pentru restituirea acestor proprietăţi dar fără nici un rezultat.
S-a arătat în considerente în continuare că la momentul emiterii titlului de proprietate intimatei C. E. nu exista un proces verbal de punere în posesie iar în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a numitei C. E., aceasta a solicitat, ca cele 3,5 ha teren să fie acordate la un loc cu rudele sale, ing. F. I., indicând denumirile locale ale amplasamentelor – „Valea Grajdului şi Rur”, pc XXX şi 22, singura fişă tehnică semnată de membrii comisiei având înscrise pc XXX/8 şi XX/X , toate titlurile emise acestora la acelaşi moment cu titlul de proprietate nr. XXXXX/1999 având aceeaşi locaţie pc XXX/8, XX/X şi titlul de proprietate nr. XXXXX emis pe numele F. I. tatăl intimatei cuprinzând acest amplasamentul din pc XXX/9, 22/9 şi având ca vecinătăţi suprafeţele de teren cuprinse în titlul de proprietate nr. XXXXX/1999 C. E..
Alte raţiuni pentru care instanţa a apreciat că fiind nelegal titlul emis intimatei au fost acelea că, nu există o hotărâre a Comisiei Judeţene de validare sau modificare a amplasamentului titlului de proprietate C. raportat la parcela înscrisă iniţial în fişa tehnică, o documentaţie legală prev. de art. 9, art. 27 din legea 18/1991pentru pc XX/XX, procesul verbal de punere în posesie înaintat de OCPI din xx.xx.xxxx neavând semnătura vreunui reprezentat ADS, şi fiind emis în alt loc parcelar. Şi, deşi ştampilat conform cu originalul la
xx.xx.xxxx indică în titlul de proprietate nr. XXXXX/1999 alte amplasamente, respectiv pc XXX, pc XX. De asemenea s-a mai arătat în considerente că nu există un contract de validare al numitei C. E.; nu există documentaţie, în legătură cu terenul solicitat şi înscris în titlul de proprietate nr. XXXXX/1999, întocmită conform art. 9 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001 şi art. 40 din Legea 18/1991; cererea comisiei Judeţene adresată ADS-ului de transmitere a acestui teren către Comisia Locală X şi un protocol aferent întocmit de ADS, Comisia Locală X prin procesul verbal încheiat la xx.xx.xxxx acceptând modificarea titlului de proprietate al intimatei şi acordarea acesteia teren în pc A XXX, A XXX, in lipsa acestor documente.
S-a arătat de judecătorul fondului că a avut în vedere mai ales faptul că prin precizările depuse la dosar ( f. 281ds), voi. II – Comisia Locală de fond funciar X a arătat că are teren disponibil din punct de vedere juridic în raza sa de competenţă teritorială aşa încât nu a fost necesar a se solicita teren la localităţile învecinate, motiv pentru care a apreciat că nu există nici o logică privind atribuirea vechilor amplasamente ale autorilor petenţilor altor persoane şi nu acestora, acest lucru fiind posibil doar în condiţii extreme.
Mai mult, s-a reţinut că Comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar X a arătat, în ceea ce priveşte titlul de proprietate nr. XXXXX emis pe numele C. E., că deţine teren din punct de vedere juridic în trup compact.
Cât priveşte celelalte titluri emise pe numele T. V., B. E., s-a arătat în considerente că şi acestea au fost nelegal emise întrucât cuprind suprafeţe din vechiul amplasament al autoarei G. L., aceştia nu au intrat în stăpânirea acestor amplasamente niciodată, nu le deţin, arătând că stăpânesc teren pe vechile lor amplasamente şi fiind de acord că solicitarea petenţilor este îndreptăţită întrucât reprezintă terenul moştenit de la părinţii lor şi reconstituit pe numele acestora din urmă, recunoscând că reclamanţii au efectuat nenumărate demersuri din anul 1991 şi până în prezent la Comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar încercând să intre în posesia dreptului lorde proprietate.
În speţă s-a concluzionat de către prima instanţă că s-a refuzat reclamanţilor atribuirea vechilor amplasamente în timp ce au fost atribuite altor persoane care nu erau îndreptăţite, reconstituirea proprietăţii fiind solicitată încă din anul 1991, reclamanţii obţinând adeverinţa nr. XXXX/xx.xx.xxxx, legea 18/1991 statuând principiul reconstituirii vechiului amplasament liber la momentul formulării cererilor.
În ceea ce priveşte amplasamentele, instanţa a reţinut că din probatoriul administrat în cauză, respectiv, expertiza de specialitate întocmită a rezultat faptul că titlul de proprietate nr. XXXXX/xx.xx.xxxx s-a emis tară a exista o punere în posesie şi nu în ultimul rând că suprafeţele înscrise în acest titlu nu pot fi identificate în teren.
Astfel, a arătat expertul că în fapt în această solă la înscrierea titlurilor de la OCPI în format electronic nu a fost acceptat decât un singur titlu cu acelaşi per, ori în această solă au fost eliberate mai multe titluri cu aceleaşi per, suprafeţele din titlurile neînregistrate astfel rămânând în rezerva comisiei locale, terenul fiind stăpânit de proprietari până la rezolvarea situaţiei creată.
A mai concluzionat expertul că din această rezervă fictivă, se eliberează titlul în cauză suprapus pe terenul proprietarilor ce nu-şu pot înregistra titlurile la OCPI, acesta fiind de fapt motivul pentru care terenul reclamanţilor nu poate fi identificat.
A mai arătat instanţa în considerente că a ţinut cont în adoptarea soluţiei şi de dips. art. 10 alin. 1 din HG nr. 890/2005 potrivit căruia, în situaţiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar sau moştenitorilor acestuia li se va oferi un alt amplasament situat în aceeaşi localitate sau într-o localitate învecinată şi totodată potrivit art. 10 alin.4 din acelaşi act normativ, care reglementează situaţia în care „nu mai există teren în rezerva comisiei de fond funciar” apreciind că aceste dispoziţii nu sunt incidente în cauză tocmai pentru considerentele arătate.
Ori, din economia acestor dispoziţii legale se impune faptul că compensarea era condiţionată de neformularea cererilor de reconstituire la momentul existenţei libere a fostelor amplasamente, ceea ce nu a fost cazul în speţă.
S-a arătat şi faptul că deşi stabilirea amplasamentelor este atributul comisiei locale de fond funciar, ea poate fi cenzurată de instanţa de judecată tocmai pentru a evita adoptarea unor măsuri abuzive din partea comisiei locale, prejudiciabile pentru titularul reconstituirii, instanţa efectuând astfel verificările necesare, experţii în cauză făcând compararea suprafeţelor cerute pe vechiul amplasament cu cele atribuite, aspecte dovedite şi prin audierea martorilor, în speţă constatându-se că terenul oferit nu corespunde calitativ.
Cererea de punere în posesie cu suprafaţa de 1,5 ha teren înscrisă în titlul de proprietate nr. XXXXX din xx.xx.xxxx în pc XXX/X/X/X a fost respinsă ca fiind rămas tară obiect, întrucât reclamanţii au confirmat că această operaţiune a fost îndeplinită de către comisia de fond funciar.
în ceea ce priveşte prejudiciul, acesta a fost considerat dovedit prin fapta pârâtei debitoare de întocmire a unei documentaţii greşite de punere în posesie şi eliberarea titlului de proprietate fără corespondent în realitate, în temeiul căreia s-a întocmit un T.P. nr. XXXXX/2002 fapt ce face incidente prev. Art.998,999 Cod civil, aspecte ce au fost confirmate de raportul de expertiză întocmit în cauză şi declaraţiile martorului L. I., (f.216 dosar).
In ceea ce priveşte cuantificarea prejudiciului, s-a reţinut că prin raportul de expertiză de specialitate efectuat în cauză de expert G. (f.99 dosar) acesta este în valoare de 8880 lei.
Cât priveşte cererea de anulare a contractului de vânzare cumpărare nr. XXXX din xx.xx.xxxx autentificat de BNP Asociaţia C. A., S. A., instanţa a respins-o întrucât nu au fost îndeplinite motivele de nulitate, cumpărătorul fiind de bună credinţă, astfel că, în urma modificării titlului de propiietate nr. XXXXX/1995 privind parcela cadastrală în care este situată suprafaţa de 785 mp supusă vânzării, contractul poate fi îndreptat pe cale administrativă, de altfel nici pârâtul P. G. nefiind de acord cu anularea contractului de vânzare – cumpărare.
Instanţa a respins cererea de chemare în garanţie a Ministerului Administraţiei şi Internelor Bucureşti întrucât potrivit LI 8/91 comisiile comunale, orăşeneşti şi municipale sunt autorităţi publice cu activitate administrativă şi funcţionează sub îndrumarea comisiei judeţene , aceasta din urmă fiind competentă să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locală, reţinând şi că potrivit disp. art. 6 lit. f din Anexa nr. 1 la Regulamentul privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a modelului şi modului de atribuire a titlului de proprietate precum şi punerea în posesie a proprietarilor aprobat prin HG nr. 8901/2005 emiterea titlurilor de proprietate se face de către Comisia Judeţeană apreciind că prin urmare calitatea procesuală pasivă în acest litigiu nu poate acea decât persoana juridică care a emis actul, comisia judeţeană.
A evocat instanţa de fond în considerente şi disp. art. 12 alini din Legea fondului funciar care statuează că “în scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, atribuirii efective a terenurilor celor îndreptăţiţi şi eliberării titlurilor de proprietate, în fiecare comună, oraş sau municipiu, se constituie, prin ordinul prefectului, o comisie condusă de primar ” şi a arătat că potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol „ comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale vor funcţiona sub îndrumarea unei comisii judeţene, numită prin ordinul prefectului şi condusă de acesta.”
De asemenea, instanţa a luat în considerare şi disp. dispoziţiile art. XX Xlin.2 din Legea nr. 18/1991, potrivit căruia ” comisia judeţeană şi cea locală au, în limitele competenţei lor şi prin derogare de la dispoziţiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă şi, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar”
Ori, a apreciat în continuare judecătorul fondului că dacă legiuitorul ar fi conceput să asimileze aceste organe părţilor din proces, aşa cum drepturile şi obligaţiile părţilor sunt reglementare prin codul de procedură civilă, ar fi fost suficient să arate că ele participă la proces în condiţiile stabilite de codul de procedură civilă, fără a folosi sintagma ” prin derogare”sintagmă ce conduce la ideea că aceste comisii participă la procesul civil ca organe stabilite să aplice şi totodată, să vegheze la aplicarea prevederilor legii cu un statut de oficialitate.
Apoi, în ceea ce priveşte raportul dintre Ministerul Afacerilor şi Internelor şi prefecţi, s-a arătat că prefecţii sunt reprezentanţii guvernului pe plan local, iar în acest context exercitarea de către MAI a unor atribuţii în legătură cu activitatea prefectului vizează aspecte de natură – organizatorică, aşa încât
instanţa a apreciat că Ministerul Afacerilor Interne şi Instituţia Prefectului în asemenea cadru procesual nu justifică calitate procesuală pasivă, cu atât mai mult nu au calitate de chemaţi în garanţie cară să răspundă alături de comisiile de aplicare a legii fondului funciar.
Instanţa a respins şi cererea vizând corectarea titlului de proprietate nr. XXXXXX/2000 în ceea ce priveşte numele de G. G. L. găsind că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 591 pct. 1 din legea nr. 18/1991 potrivit cărora ” îndreptarea erorilor materiale înscrise în titlurile de proprietate care sunt produse din cauza erorilor de scriere se efectuează de Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară”.
Cererea reclamantului privind cheltuielile de judecată a fost apreciată întemeiată în baza art. 53 pct. 3 din Legea nr. 18/1991 pentru suma de 4855,10 lei reţinându-se culpa Comisiei Locale de aplicare a Legii fondului funciar a comunei X pentru nepunerea în posesie corespunzătoare şi pentru solicitarea făcută către Comisia Judeţeană pentru emiterea unui titlu de proprietate în favoarea reclamanţilor fără corespondent în realitate.
Împotriva sentinţei C. E. a formulat recurs în termen legal criticând sentinţa pentru nelegalifate şi netemeinicie şi solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare ori modificarea sentinţei de fond în sensul respingerii acţiunii cu privire la anularea titlului de proprietate nr. XXXXX/1999 emis pe numele său şi plata cheltuielilor de judecată.
În motivele petiţiei de recurs s-a arătat faptul că deşi instanţa de fond a reţinut că la momentul reconstituirii dreptului de proprietate autorilor petenţilor pentru 6 ha şi eliberarea adeverinţei de proprietate, terenul era liber juridic, această afirmaţie nu este reală deoarece sunt documente clare care atestă că la acea dată terenul aparţinea IAS-ului Cătămărăşti Deal şi fusese deja atribuit către C. E. cu adeverinţă nr. XXX/xx.xx.xxxx, aceasta din urmă formulând cerere la 6 martie 1991, Comisia Locală neavând terenul la dispoziţie.
S-a arătat în continuare faptul că adeverinţa recurentei de proprietate nr. XXX/xx.xx.xxxx a fost eliberată anterior adeverinţei autorilor reclamanţilor la fel ca şi titlul de proprietate nr. XXXXX/03, terenul avându-1 în p.c. XX/XX.
În ceea ce priveşte procesul verbal de punere în posesie nr. XXXX/xx.xx.xxxx s-a arătat că acesta a fost întocmit de către O.J.C.G.L. şi Agenţia domeniului Statului , suprafaţa de 3,5 ha din extravilanul localităţii X având-o în p.c. XX/XX de la data eliberării adeverinţei de proprietate şi până în prezent, iar faptul că recurenta apare în evidenţele OCPI Botoşani cu două fişe tehnice diferite pe numele său, nu este culpa acesteia şi nu are ca efect nulitatea absoluta ci doar cea relativa a cărui termen poate fi considerat împlinit in anul 2001, la trei ani de la eliberarea titlului.
Chiar daca mama reclamanţilor a avut teren in p.c. XX/XX anterior cooperativizării, la apariţia Legii nr. 18/1991, acesteia nu i se putea reconstitui terenul pe vechiul amplasament si sa fie pusa in posesie pe vechiul amplasament
deoarece terenul era al I.A.S. Catamarasti, administrator S.C.”X”S.A Catamarasti, care il atribuise deja lui C. E. in calitate de acţionar.
S-a mai arătat în petiţia de recurs de către C. E. că autorul reclamanţilor G. G.-L., ştiind ca vechiul sau teren se afla la IAS Catamarasti, putea sa solicite conform art.37 din Legea nr.18/1991 sa devină acţionara, dându-şi terenul in administrarea S.C.”X”S.A. Catamarasti (IAS) şi că neformulând o asemenea cerere a primit un teren în alt amplasament, dar aceasta nu înseamnă că a fost emis greşit titlul de proprietate.
S-a criticat şi faptul că instanţa obligând Comisia Locală de fond funciar a Comunei X să procedeze la punerea în posesie a reclamanţilor pe vechile amplasamente a acordat mai mult decât s-a cerut, nefiind formulat un asemenea capăt de cerere în petitul acţiunii.
S-a arătat că în cauză nu sunt date disp. art. III, pct. 1 lit.ii din L169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 18/91 care prevăd că sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire şi constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foştilor proprietari, solicitate de către aceştia, în termen legal, libere la data solicitări^ în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, întrucât nu sunt întrunite cele două condiţii:
– reclamanţii nu a avut posesia terenului, iar adeverinţa lor de proprietate este ulterioară adeverinţei de proprietate a recurentei.
După cum a afirmat reclamanta şi comisia Locală X de aplicare a Legii 18/1991 a arătat că la data solicitării reconstituirii, terenul pe vechiul amplasament nu era liber, fiind in domeniul statului la X SA., astfel că reclamanţilor li s-au atribuit terenuri pe alte amplasamente, autoarea lor
nesolicitând acţiuni.
■>
S-a mai arătat în petiţia de recurs că trebuie ţinut cont de faptul că principiul reconstituirii pe vechiul amplasament şi-a găsit aplicarea expresă abia odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2000, şi că potrivit art. 2 din acest act normativ, drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii nr 18/1991, rămân câştigate, nu aduc atingere in nici un fel titlurilor si altor acte de proprietate eliberate cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr 18/1991, la data întocmirii lor, dispoziţiile art II din Legea nr 169/1997 protejând dreptul câştigat al autorului, asigurând astfel stabilitatea circuitului civil.
S-a arătat în continuare că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a reclamanţilor nu are nimic în comun cu legalitatea titlurilor beneficiarilor, iar punerea în posesie a recurentei s-a făcut prin procesul verbal nr. XXXX/xx.xx.xxxx de către OJCGL şi ADS, instituţia ADS fiind înfiinţată prin OUG 198/10 decembrie 1999.
Prin urmare, s-a evocat faptul că solicitarea comisiei judeţene adresata ADS-ului de transmitere a acestui teren către Comisia Locala X şi protocolul aferent întocmit de ADS nu-si avea utilitatea deoarece nu putea să existe o cerere a Comisiei Locale X către o instituţie care nu exista la data eliberării TP nr XXXXXX/xx.xx.xxxx.
S-a mai arătat şi faptul că Comisia Locală X are dreptul exclusiv de a „declara” dacă are teren disponibil şi nu de a decide modificarea titlului de proprietate al recurentei cu atât mai puţin a influenta o sentinţa de nulitate a unui titlu de proprietate.
De asemenea, Primarul Comunei X a declarat recurs în termen legal, în motivele căruia s-a arătat că nu există nicio legătură între pretenţiile reclamantei şi dispozitivul sentinţei recurate, iar pentru exemplificare s-a arătat că reclamanţii au cerut modificarea titlului lor de proprietate şi în final s-a dispus anularea actului.
S-a criticat nereţinerea autorităţii de lucru judecat şi faptul că nu s-a ţinut cont că autoarea reclamanţilor nu a exercitat toate mijloacele procedurale de natură administrativă pe care le-a avut la îndemână pentru a-şi valorifica drepturile respective faţă de hotărârile comisiei locale şi judeţene, hotărâri pe care le-a acceptat şi care au produs consecinţe juridice ce nu pot fi cenzurate ulterior de către instanţa de judecată fără a se încălca principiul stabilităţii raporturilor juridice.
Şi reclamanţii au declarat recurs în termen legal solicitând să se realizeze o modificare, completare în parte a sentinţei în sensul de a se menţiona şi tarlalele (şi chiar denumirile locale din vechime ) în care sunt cuprinse p.c. cadastrale din cauză, în sensul:
-suprafaţa de 9391 mp situată în pc XXA, suprafaţa 3515mp, teren situat în pe XX X, suprafaţa de 2094mp situată în XX X, suprafaţa de 4935 mp, situată în pcXX X (“la Imaş”), suprafaţa de 12808mp situată în pc XXA, suprafata de 2257 mp situată în pc XX Pd (“La Grădină”) sa fie trecute toate în tarlaua (sola) T5.
-suprafaţa de 2,5 ha teren arabil situat în pc A- XX/XX (“Ia Iaz”) sa fie trecute în tarlaua (sola)T3.
Au solicitat de asemenea, a se menţiona expres faptul că raportul de expertiză topocadastrală întocmit in cauză face parte integrantă din hotărârea judecătorească, mai precis raportul de expertiză iniţial – depus la dosar la xx.xx.xxxx pentru termenul de judecată din xx.xx.xxxx(filele 102-104 voi. I dosar), în măsura iu care nu contravine completării raportului de expertiza topocadastrală de la filele 60-62 voi.II dosar, precum si conţinutul completării raportului de expertiza topocadastrală de la filele 60-62 vol.II dosar.
Au pretins reclamanţii a se menţiona expres de asemenea faptul ca planurile de încadrare in zona, parte a raportul de expertiză iniţial – filele 102-104 voi. I dosar, anexele 4, 5 la raport – filele 108,109 voi. I dosar, fac parte integrantă din hotărârea judecătorească, dar şi a fi precizate vecinătăţile în detaliu (N,S,E,V) parcelelor.
S-a criticat de reţinerea ca fiind răspunzătoare pentru prejudiciul suferit de recurenţi reprezentând folosinţa de care au fost lipsiţi pentru terenul în litigiu numai a Comisiei Locale de fond funciar X, deşi cf. prevederilor exprese ale art. 12 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată, art. 2 din H.G nr. 890/2005, art. 2 alin. 5 din Regulament, Comisia Judeţeană are sub îndrumare şi control Comisiile locale de fond funciar.
S-a mai criticat şi nereţinerea calităţii de comitenţi a MAI şi Instituţiei Prefectului pentru Comisiile de fond funciar care asigură realizarea atribuţiilor şi responsabilităţilor stabilite potrivit L. 18/91, pe titluri fiind aplicată parafa Ministerului în cauză, ceea ce simbolizează o asumare a răspunderii, instituţia prefectului având atribuţii privind respectarea pe ansamblu la nivel judeţean, a aplicării legilor reparatorii de reconstituire a dreptului de proprietate privată.
In orice caz, în ipoteza în care s-ar respinge cererile de chemare în garanţie ale Ministerului Afacerilor Interne si Instituţiei Prefectului, a solicitat sa fie atrasa in mod direct răspunderea Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, cerere nouă, inadmisibil a fi formulată pentru prima dată în recurs.
Prin întâmpinare la recursul reclamantului (f. 38-40 ds. recurs) Ministerul Afacerilor Interne a solicitat respingerea recursului, în ce-1 priveşte, evocând că potrivit prevederilor art. 6 lit f Anexa 1 a Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin H.G. nr. 890/2005, cu modificările şi completările ulterioare, emiterea titlurilor de proprietate este una dintre atribuţiile stabilite în mod expres în sarcina comisiilor judeţene de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor.
În continuare s-au evocat mai multe dispoziţii legale precum art. 12 alin.l din L. 18/91, al.2 al acestuia şi parţial art. XX Xl.2 din L. 18/91, art.2 alin.2 din L 340/2004, art.l alin.2 din OUG 96/2012 care, în opinia intimatei stabilesc că în procesul de aplicare a L. 18/91 singurele organe care au atribuţii sunt comisiile locale şi judeţene, iar în ceea ce priveşte raporturile dintre MAI şi prefect, atribuţia MAI vizează nu fondul legii, ci doar aspecte organizatorice.
în plus s-a evocat faptul că MAI nu poate avea calitatea de comitent pentru prepuşii Comisia Locală şi comisia Judeţeană pârâte în cauza dedusă judecăţii prin prisma desp. Art. 60 şi urm Cod procedură civilă întrucât în cazul în care ar avea aceste atribuţii s-ar ajunge în situaţia ca reclamanţii cărora li s-a respins acţiunea să fie despăgubiţi de cel chemat în garanţie, ceea ce desigur este inadmisibil câtă vreme acesta nu poate fi chemat în garanţie decât de pârâte.
Prin întâmpinarea la recursul formulat de C. E. (f.58-61 ds. recurs) reclamanţii G. A. şi G. G. au solicitat respingerea recursului, arătând că nu este reală susţinerea că terenul în litigiu fusese deja atribuit lui C. E. prin adeverinţa nr. XXX/xx.xx.xxxx la momentul formulării cererii de reconstituire de către reclamanţi, întrucât inclusiv recurenta C. E. solicitat potrivit precizărilor depuse la dosar de Comisia Locală la xx.xx.xxxx ca cele 3,5 ha să fie acordate la un loc cu rudele sale ing. F. I., indicând şi denumirile locale al amplasamentelor „Valea Grajdului” şi „Pur” (parcelele XXX şi 22 în numerotarea cadastrala actuală).
În plus, se mai arată că adeverinţa nr. XXX/xx.xx.xxxx de asupra căreia face trimitere cu insistenţă recurenta, se referă doar la acordarea de acţiuni la fostul IAS, si nu la teren in sine: intr-o aplicare normala a legii aceste acţiuni ar fi trebuit sa corespunda terenului vechiului amplasament al autorilor recurentei, C. E., acela care a şi fost solicitat de către recurenta cu cererea nr. XXXX/xx.xx.xxxx.
S-a mai arătat că la data emiterii titlului de proprietate fictiv petenţilor, nici intimata C. E. nu fusese pusa in posesie cu terenul de pe vechiul amplasament al familiei G., din p.c. XX/XX, adică în anul 2002, când IAS-urile fuseseră desfiinţate, iar terenul trecut deja in administrarea ADS, liber juridic şi apt de a fi preluat de către comisiile de fond funciar,daca îşi îndeplineau întocmai atribuţiile legale.
S-a mai evocat şi faptul că pretinsa fişă tehnică de punere în posesie (Anexata doc. trimise de OCPI la dosar la xx.xx.xxxx – fila 109 voi. II dosar) este emisă abia la xx.xx.xxxx, vădit informă, întocmita in alb, nu exista semnătura vreunui reprezentant ADS, iar pretinsa semnătura a numitei C. E. este nereala, total diferita de cea din cererea de la Legea nr. 18/1991 – nr. XXXX/xx.xx.xxxx(anexata precizărilor depuse de Comisia Locala la xx.xx.xxxx).
Cât priveşte temeiul legal pentru constatarea nulităţii absolute a T.P. C. I.E. s-a arătat că acesta este art. III din L.169/97 alin. 4 lit.ii cu modificările aduse prin L 247/2007, care se analizează în relaţie cu data solicitării reconstituirii dreptului de proprietate de către autorul reclamanţilor, dar şi când s-a pus în discuţie efectiv reconstituirea, care a avut loc abia în anul 2002, când s-a procedat la analiza şi întocmirea actelor tehnice, topocadastrale, obligatorii după lege, de identificare şi întocmire a titlului de proprietate.
S-a evocat şi faptul că principiul reconstituirii pe vechiul amplasament fost mereu un principiu care a fost avut în vedere de caracterul reparator al legilor fondului funciar şi, în plus, titlul lui C. nu a fost unul legal pe amplasamentul ce nu i se cuvenea, mai ales că nu i s-a modificat amplasamentul iniţial reconstituit.
In ceea ce priveşte critica recurentei vizând aceea că recurenţilor reclamanţi G. li s-a acordat mai mult decât au cerut deoarece titlul respectiv ar fi fost anulat şi nu doar modificat prin sentinţa de fond- cum a fost solicitarea din cererea introductivă, s-a arătat că, nu a privit pe recurentă în mod direct ca să justifice un interes în înţelesul normelor procedurale pentru a invoca aceste elemente.
Recursurile declarate sunt nefondate, pentru cele ce vor arăta în continuare:
I. In ceea ce priveşte recursul pârâtei C. întemeiat în special pe faptul că vechiul amplasament solicitat în anul 1991 nu era liber şi nu ar fi putut fi
acordat întrucât se afla în administrarea fostului IAS Cătămărăşti unde ar fi putut fi reconstituit la cerere în acţiuni şi nu la dispoziţia Comisiei Locale de fond funciar X pentru a dispune în legătură cu acest teren, Tribunalul Botoşani va arăta următoarele:
Şi în situaţia de reconstituire reglementată de art. 37 al.2 din Legea 18/1991 primează principiul reconstituirii vechiului amplasament, acest fapt decurgând atât din procedura propriu zisă cât şi din condiţionarea recunoaşterii calităţii de acţionar de existenţa vechiului amplasament în patrimoniu societăţii agricole sau comerciale.
In ceea ce priveşte procedura de urmat şi în acest caz cererea de reconstituire se depune la primăria în a cărei rază teritorială se află unitatea agricolă care are în administrare terenul solicitat şi care stabileşte societăţile comerciale ce trebuie să recunoască petiţionarilor calitatea de acţionar, dacă terenul solicitat se află în patrimoniul lor.
Astfel, comisia locală de aplicare a Legii 18/1991 care primeşte cererea are obligaţia de a clarifica dacă este o solicitare de reconstituire în temeiul art. 9 din Legea 18/1991, când terenul se află pe raza sa administrativă sau este o cerere care are ca temei juridic prevederile art. 37 din lege în condiţiile în care suprafaţa solicitată se află în patrimoniul unei societăţi agricole sau comerciale şi s-o trimită persoanei care are în administrare terenul pentru a primi decizie de acţionar, lucru care nu s-a întâmplat în speţă din vina Comisiei locale X care a dispus pur şi simplu reconstituirea emiţând adeverinţă provizorie de proprietate.
În ceea ce priveşte calitatea de acţionar, suportul faptic îl constituie vechiul amplasament neexistând nici o raţiune pentru care legiuitorul să oblige o societate să recunoască calitatea de acţionar unei persoane care nu a adus nimic în patrimoniul pe care îl administrează.
Aşadar, cele două calităţi : fost proprietar al terenului aflat în perimetrul societăţii şi acţionar sunt absolut îngemănate, calitatea de acţionar fiind lipsită de conţinut fără determinarea vechii proprietăţi care ol consacră.
Că este aşa o dovedeşte inclusiv procedura mai simplă a reconstituirii terenurilor dispusă de legiuitor în acest caz.
De altfel recurenta nu a contestat momentul formulării cererii de reconstituire de către reclamanţi care a fost la apariţia Legii 18/1991, adeverinţa provizorie fiind emisă în anul 1992, neavând nici o relevanţă momentul emiterii adeverinţei de reconstituire pe numele acestei recurente sau a titlului în condiţiile în care cererea formulată în termen de fostul proprietar indisponibiliza amplasamentul său pentru oricare din terţi.
Mai mult decât atât autorul intimatelor, C. E., F. A. I. nu au avut niciodată loturi în proprietate în amplasamentul reconstituit, respectiv pc XX/XX, ci aşa cum rezultă din registrul parcelar, acestea au deţinut teren în cu totul alte tarlale, respectiv A XXX, pc.c XXX/8 li XX/X nr.21 pentru care a şi fost emisă iniţial fişa tehnică de către Comisia Locală X care conţinea şi toate semnăturile membrilor Comisiei de Fond Funciar.
Faptul că amplasamentul în litigiu a fost vechea proprietate a autorului reclamantei rezultă din declaraţia martorului B. D. care a măsurat amplasamentele şi care în calitate de membru al Comisiei de fond funciar a arătat că restituirea realizată pe numele mamei petenţilor a avut în vedere vechea proprietate, aspecte relatate şi în declaraţia martorului L. I..
De altfel, inclusiv intimata C. E. a solicitat în cererea de reconstituire nr. XXXX/xx.xx.xxxx (f.136, voi II ds) că terenul de 3,5 ha să-i fie acordat la un loc cu rudele sale indicând amplasamentele: „Valea Grajdului şi Rur”, care au parcele cadastrale XXX/8, XX/X înscrise în singura fişă tehnică nr.XXXX/xx.xx.xxxx ce conţine semnăturile tuturor membrilor comisiei de fond funciar, (f.108, voi II ds.).
Ori, fişa tehnică de punere în posesie (f. 109 voi II ds.) emisă la xx.xx.xxxx nu mai conţine amplasamentele iniţiale şi de altfel cele solicitate în cererea de la Legea 18/1991 şi nici semnăturile persoanelor abilitate cu aplicarea legii , inclusiv recurenta recunoscând că apare în evidenţa OCPI cu două fişe tehnice diferite, dar afirmând că de această situaţie nu este ea vinovată şi nici nu poate atrage nulitatea titlului său de proprietate.
Tribunalul Botoşani apreciază că cele două fişe tehnice prin ele însele nu sunt determinante, dar ele confirmă situaţia de fapt în favoarea reclamanţilor şi protejată de lege, aceea că aceştia au solicitat în termen şi au obţinut reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechiul amplasamentul, aceste fişe tehnice fiind dovezi concludente ale faptului că terenul era liber şi că abia ulterior terenul în litigiu fost înscris în fişa tehnică întocmită recurentei C. E. la 26 mai 2004 şi nu prin adeverinţa generică de reconstituire care dacă a validat cererea, a validat solicitarea pentru amplasamentul din “Valea Grajdului şi Rus”, pentru că acestea au fost pretenţiile.
Cele două condiţii evocate de recurenta C. în petiţia de recurs, respectiv faptul că reclamanţii n-au avut niciodată posesia terenului chiar dacă defunctei lor mame i-a fost eliberată adeverinţa de proprietate, iar reconstituirea s-a făcut ulterior adeverinţei recurente nu sunt prevăzute de textul art. III alin. 1, lit. ii, de altfel evocate de recurentă în petitul cererii de recurs, legiuitorul insistând asupra a două aspecte indisolubil legate: să fi fost formulată cerere de fostul proprietar şi amplasamentul solicitat să fie liber la data solicitării, iar faptul că încă se află în administrarea IAS Cătămărăşti însemna că era liber şi că nu fusese atribuit terţelor persoane (prin acţiuni).
Recurenta nu justifică nici un interes pentru a critica faptul că instanţa a atribuit mai mult decât a cerut prin acea dispoziţie de obligare a Comisiei Locale de Fond Funciar de punere în posesie a reclamanţilor câtă vreme se referă la amplasamente deja excluse din titlul său de proprietate tocmai în scopul atribuirii lor reclamanţilor, mai ales că operaţiunea punerii în posesie ar fi trebuit să fie anterioară.
Legea 18/1991 are un caracter reparator şi de acea principiul care domină textele sale este cel al reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, în afara excepţiilor strict prevăzute, între care nu se încadrează nicidecum prev. art. 37 din Legea 18/1991 care au constituit în speţă temeiul reconstituirii terenurilor în litigiu altor persoane decât foştii proprietari ce puteau dobândi calitatea de acţionari la societăţi agricole ce le-au administrat terenurile.
II.Recursul Primarului comunei X în calitatea sa de reprezentant al
Comisiei Locale de fond funciar este de asemenea nefondat, şi trebuie arătat aici
că este lipsită de relevanţă terminologia juridică prin care s-a dispus în mod
corect invalidarea unui titlu de proprietate (al pârâtei) câtă vreme situaţia de fapt
a fost temeinic stabilită în raport de probatoriul administrat, de altfel, relatată
mai sus în concluziile privind soluţia ce se va da recursului pârâtei, iar această
situaţie de fapt corect încadrată în prevederea legii.
In concluzie că se dispune „modificare” sau „anulare”, textul dispoziţiei lămureşte în continuare în mod clar şi neechivoc în ce constă această terminologie, arătând ce se exclude din titlu sau se modifică ori sunt înscrise alte menţiuni după caz.
In ceea ce priveşte autoritatea de lucru judecat Tribunalul Botoşani reţine faptul că acesta a fost corect analizată de instanţa de fond, iar faţă de cele arătate în considerentele sentinţei atacate, recurentul nu are nici o critică, pertinentă care ar fi trebuit să se refere la reţinerea eronată a cadrului procesual din punctul de vedere al obiectului, al pârtilor şi scopului juridic, existând doar o afirmaţie generică în cuprinsul petiţiei fără nici un indiciu juridic şi deci nerelevantă.
în ceea ce priveşte critica vizând neexercitarea de către autoarea reclamantei a mijloacelor procedurale de natură administrativă pe care le avea la îndemână pentru a-şi valorifica drepturile, aceasta se datorează activităţii deficitare desfăşurate de această Comisie de fond funciar care ulterior validării cererii a omis o etapă primordială- punerea în posesie- vitală pentru ca părţile să cunoască dacă Comisia Locală îşi mai recunoaşte cele hotărâte de ea prin adeverinţele provizorii, în cauză aceasta trecând direct la fişa tehnică a pârâtei premergătoare titlului, pe care în acest fel 1-a ridicat deasupra oricărui control juridic în ceea ce priveşte amplasamentele, susţinând categoric că nici instanţa de judecată nu mai poate interveni într-un stat de drept pentru că nu respectă principiul stabilităţii raporturilor juridice.
Trebuie spus aici şi reţinut că această instanţă nu va accepta în nici un caz ca demersul culpabil al unei comisii care a sărit operaţiuni în aplicarea legii fondului funciar pentru care partea avea la îndemână declanşarea controlului judecătoresc (art. 64 din LI8/91) să interzică accesul la justiţie persoanei vătămate, pretinzând că titlul de proprietate odată emis chiar şi fără proces verbal de punere în posesie nu poate fi suspus nici unei analize şi de către nimeni deşi este act care nu a respectat etapele pentru intrarea în legalitate.
III.Recursul reclamantului este de asemenea nefondat, pentru cele ce
urmează:
In primul rând, cererile vizând înscrierea unor menţiuni suplimentare în dispozitivul hotărârii de fond pot constitui cel mult cereri de lămurire sau completare de dispozitiv în situaţia în care se va dovedi desigur necesitatea explicitării amplasamentelor dispuse de către prima instanţă, cereri întemeiate pe dis part. 281, 282 Cod procedură civilă.
In ceea ce priveşte critica vizând neretinerea calităţii procesuale a chematelor în garanţie MAI şi Instituţia Prefectului, Tribunalul Botoşani apreciază soluţia instanţei de fond corect motivată şi temeinică pentru cele ce urmează:
Legea fondului funciar este o lege specială care singură stabileşte modul în care se exercită competenţele organelor abilitate cu aplicarea sa, inclusiv ale instanţei de judecată şi care a fixat în mod expres cadrul procesual din punctul de vedere al obiectului, părţilor nefiindu-i permis nimănui a adăuga peste lege şi alţi participanţi la judecată, alte obiecte de judecată, etc.
Astfel, în ceea ce priveşte calitatea procesual activă şi pasivă în cazul plângerilor întemeiate pe disp. legilor fondului funciar acestea aparţin organului emitent al actului administrativ, respectiv comisiei locale, judeţene (pentru adeverinţe, hotărâri, titluri)sau Instituţiei Prefectului, în acest din urmă caz atunci când este vorba de un ordin emis de acesta.
Faptul că Ministerul de Interne trebuie să susţină activitatea’ comisiilor de fond funciar nu înseamnă că poate subroga competenţelor lor arunci când acestea nu se desfăşoară corespunzător legii şi că poate interveni pe fondul problemelor sau că trebuie să-şi însuşească culpa în aplicarea defectuoasă a legii, legiuitorul referindu-se la un cu totul alt aspect, extrinsec aplicării propriu-zise a legii şi situaţiilor de fapt pe care le reglementează, respectiv ce ţin de impedimente organizatorice, imposibilităţi, a căror rezolvare intră în sfera de activitate a acestei instituţii, neputându-se confuziona competenţele şi dispunând că aplicarea legii le incubă „în extremis” acestor organe.
Critica vizând nedispunerea unei obligaţii solidare pentru comisia comunală şi judeţeană de aplicare a legii 18/91, pentru repararea prejudiciului cauzat prin lipsa de folosinţă a terenului şi cheltuielile de judecată cauzate reclamanţilor este netemeinică.
În acest sens, Tribunalul Botoşani evocă faptul că, în primul rând, reclamanţii au obţinut repararea integrală a prejudiciului chiar dacă această obligaţie a căzut în sarcina unei singure persoane, iar în al doilea rând, deşi neîndoielnic şi Tribunalul Botoşani recunoaşte competenţa Comisiei Judeţene de control a activităţii comisiei locale îşi va întemeia menţinerea soluţiei instanţei de fond pe ideea de culpă delictuală (art.998 Cod civil şi legea specială) şi culpă procesuală (art. 274 Cod pr. civ) apreciind că acestea aparţin comisiei locale pentru demersul său omisiv în ceea ce priveşte pe autoarea reclamantei (nepunerea în posesie) şi contradictoriu în ceea ce priveşte pârâta căreia i-au fost emise două acte diferite fără nici o susţinere legală (fişe tehnice anterioare emiterii titlului de proprietate ). Astfel va considera că această comisie trebuie să răspundă în mod exclusiv, dat fiind că emiterea titlurilor de proprietate s-a făcut la nivelul ţării în condiţiile întârzierilor înregistrate de comisiile comunale în întocmirea documentaţiilor tehnice anterioară titlurilor.
Aşa fiind, faţă de cele invocate, Tribunalul Botoşani reţinând critica recurenţilor neîntemeiată va respinge toate recursurile şi va păstra soluţia atacată ca fiind legală şi temeinică făcând aplicarea prevederilor art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE :
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de C. E., domiciliată în corn. Cernica, Cernica – La Fam.C. G., G. C., nr. 1, Comisia Locală de Fond Funciar X prin primar cu sediul în corn. X, jud. Botoşani şi G. A. cu domiciliul în Botoşani, X, nr. Y, bl. Z, sc. T, ap. U şi G. G. cu domiciliul în Botoşani, X, nr. Y, bl. Z, sc. T, ap. U împotriva sentinţei civile nr. XXXX/xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoşani, pe care o menţine. Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică din xx.xx.xxxx.
Preşedinte, Judecători, Grefier,
