În situaţia în care se solicită nulitatea unui act juridic, chemarea in judecată a tuturor părţilor implicate in emiterea acestuia şi în special a titularului dreptului înscris in titlu reprezintă o condiţie necesară, constituind un caz de coparticipare procesuală obligatorie, astfel că, neîndeplinirea ei face ca acţiunea să fie inadmisibilă.
Prin acţiunea civilă, înregistrată pe rolul Judecătoriei V., judeţul T., la data de 16.04.2014, petentul M. G. ,a chemat în judecată pe intimatele Comisia Judeţeană T. Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor şi Comisia Locală de Fond Funciar V., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 09-01695 emis prin fraudarea Legii nr. 18/1991, pe numele fratelui acestuia M. I., să se anuleze titlul de proprietate nr. 09-01695 şi Hotărârea nr. 5026/30.08.1994 care a stat la baza eliberării titlului de proprietate, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, cât şi la plata daunelor morale în valoare de 25 000 Euro , pentru violarea dreptului de proprietate privată.
În motivarea acţiunii, petentul a arătat că pârâţii au fraudat dispoziţiile imperative ale Legii nr. 18/1991 şi ale Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi a modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 131/04.03.1991.
A solicitat ca instanţa să constate şi să ia act că proprietatea privată din str. V. nr. 18, oraş V., judeţul T., nu intră sub incidenţa Legii nr. 18/1991; pârâţii l-au deposedat ilegal pe M. S., titularul de drept al proprietăţii private din str. V., nr.18, oraş V., judeţul T., violând art.1 din primul protocol adiţional la Convenţie; conform chitanţei de vânzare-cumpărare din data de 07.08.1974, proprietarul de drept al imobilului din str. V., nr.18, oraş V., judeţul T., este defunctul M. S., ( tatăl petentului), al cărui unic moştenitor legal este; fratele acestuia M. I., (decedat), nu a depus niciodată cerere pentru constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 sau a altei legi; fratele acestuia M. I., prin declaraţia nr. 5940/18.11.1992, autentificată la Notariatul de Stat R.V a renunţat la moştenire; fraudând legea, Comisia Judeţeană T. a eliberat titlul de proprietate, fără a deţine cererea şi documentele care trebuiau să facă dovada proprietăţii.
La data de 13.05.2014 petentul şi-a evaluat daunele morale solicitate în moneda naţională la suma de 2.500 lei.
La data de 15.05.2014, Comisia Judeţeană T., a depus la dosarul cauzei actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 09-01695/20.07.1995.
La data de 22.05.2014, Comisia Locală de Fond Funciar V., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii formulate de petent, ca netemeinică şi nelegală. A anexat întâmpinării înscrisurile de la filele nr. 36-45 din dosar.
La data de 05.06.2014, petentul a depus răspuns la întâmpinarea formulată de Comisia Locală de Fond Funciar V..
Prin sentinţa civilă nr. 2342/ 29.10. 2014, a fost respinsă cererea având ca obiect fond funciar, nulitate absolută titlu de proprietate, daune morale, formulată de petentul M.G. în contradictoriu cu intimatele Comisia Judeţeană T. Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor şi Comisia Locală de Fond Funciar V., ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel , instanţa de fond a reţinut că reclamantul este cel ce fixează cadrul procesual dedus judecăţii, având libera alegere în privinţa persoanelor cu care doreşte să se judece.
Introducerea în cauză a altor persoane din iniţiativa instanţei este nelegală şi nici nu poate fi explicată în baza principiului rolului activ al judecătorului, deoarece acest principiu activ se referă la folosirea unor mijloace legale pentru aflarea adevărului în limitele legii şi numai în cadrul procesual stabilit prin voinţa reclamantului.
Necesitatea chemării în judecată a moştenitorilor titularului dreptului înscris în titlul de proprietate a cărui anulare se solicită rezidă în necesitatea asigurării acestora a tuturor garanţiilor principiului dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin.1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Unul din elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, astfel încât, în condiţiile în care acest titlu de proprietate a cărui anulare se solicită a intrat în circuitul civil, pentru a asigura respectarea principiului enunţat este necesar ca toţi cei pe numele cărora a fost emis acest act ( sau moştenitorii lor) să fie încunoştinţaţi de existenţa unui litigiu care se urmăreşte anularea unui titlu care îi vizează deopotrivă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul , solicitând modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.
În motivare , s-a arătat că din analiza materialului probator existent la dosar coroborat cu titlul de proprietate nr. 09-01695 ce face obiectul cauzei şi cu actele normative cu forţă juridică superioară , în temeiul şi în executarea cărora trebuia să fie emis titlul de proprietate, rezultă fără nici un dubiu faptul că titlul de proprietate este rezultatul unor acţiuni executate de cele două comisii de fond funciar.
Sfidând atât mijloacele de probă existente la dosar şi actele normative cu forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea cărora trebuia să fie emis titlul de proprietate, cât şi dispoziţiile imperative ale art. 698 C. civ. ( Eredele renunţător nu poate fi reprezentat niciodată ) şi Decizia Î.C.C.J. nr. XI din 05.02. 2007, obligatorie, instanţa de fond a forţat introducerea abuzivă ( ca parte în proces ) a moştenitorilor fratelui reclamantului defunct, M. I., pentru a-i disculpa pe făptuitori .
A mai arătat reclamantul că : sentinţa atacată încalcă principiul disponibilităţii, îi îngrădeşte accesul la justiţie, legalizează şi violează art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană care se aplică prioritar legii naţionale în temeiul art. 11 alin. 2 şi art. 20 alin. 2 din Constituţia României , legalizează infracţiuni asimilate faptelor de corupţie comise de cele două comisii de fond funciar , legalizează infracţiunile săvârşite de conducerea Primăriei V. care, în scopul muşamalizării infracţiunilor a ascuns existenţa procesului verbal din 07.02. 1994 al Comisiei locale de fond funciar V. şi a depus la dosar înscrisuri false , legalizează confiscarea abuzivă a proprietăţii private din strada V. nr. 18, dispreţuieşte şi anulează procesul verbal încheiat în cadrul şedinţei Comisiei locale de fond funciar V. la data de 07.02. 1994 , act oficial semnat de preşedintele comisiei şi de 15 membri din cei 16 prezenţi , dispreţuieşte şi anulează decizia de renunţare la moştenire nr. 5940/18.11. 1992 , autentificată la Notariatul de Stat Local R.V , dispreţuieşte şi anulează dispoziţiile art. 698 Cod civil, dispreţuieşte şi anulează decizia nr. I din 05.02. 2007 prin care Î.C.C.J. a aprobat recursul în interesul legii şi a stabilit că : cel care renunţă expres la succesiune nu poate fi socotit că a fost vreodată moştenitor , dispreţuieşte şi anulează actul translativ de proprietate încheiat la 07.08. 1074, dispreţuieşte şi anulează prevederile Titlului VI art. I pct. 8 din Legea 247/2005, dispreţuieşte şi anulează dispoziţiile imperative ale art. 8 alin. 2 din Legea 18/1991, dispreţuieşte şi anulează dispoziţiile imperative ale art. 12 şi art. 13 alin. 1, 2 şi 3 din Regulamentul aprobat prin H.G. 131/1991 în vigoare în anul 1994, anul emiterii Hotărârii nr. 5026/30.08. 1994 de către Comisia judeţeană, hotărâre pe baza căreia a fost eliberat ilegal titlul de proprietate nr. 09-01695 pe numele M. I. precum şi celelalte 140 de titluri , a fost total dezinteresată de trecerea ilegală a proprietăţii private din strada V., nr. 18 , sub incidenţa Legii 18/1991.
La data de 26.03. 2015 , pârâta Primăria V. – Comisia Locală de Fond Funciar V. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat , de asemenea şi capătul de cerere privind obligarea la plata daunelor morale.
În motivare , s-a arătat că apelantul avea obligaţia procesuală de a indica în concret moştenitorii persoanei înscrise în titlul de proprietate ; numai în acest fel hotărârea îşi produce efecte juridice faţă de toţi moştenitorii , în caz contrar se poate constata nulitatea absolută a acesteia, sub aspectul că profită doar unora, ceea ce este contrar principiului sus amintit. Din această perspectivă, în cauză trebuiau introduşi soţul supravieţuitor al defunctului şi descendenţii.
În alt sens, a se admite punctul de vedere al apelantului s-ar ajunge în mod evident la concluzia inadmisibilă că în orice litigiu orice persoană să stabilească cadrul procesual în raport de propriul interes şi nu în raport de situaţia de fapt existentă.
Pe fond , s-a făcut precizarea că defunctului M. I. , înscris în titlul de proprietate i s-a reconstituit în mod legal suprafaţa înscrisă în cuprinsul acestuia, toate documentele care au stat la baza emiterii au fost depuse la dosarul cauzei şi care se regăsesc în evidenţele sale.
Cu privire la daunele morale , s-a invocat excepţia netimbrării iar în ipoteza timbrării a solicitat să se observe că reclamantul nu a suferit nici un fel de prejudiciu moral sau patrimonial.
În drept , au fost invocate dispoziţiile art. 205 C.pr.civ..
La data de 20.04. 2015 , reclamantul a depus răspuns la întâmpinarea depusă de Primăria V. – Comisia Locală de Fond Funciar V..
În motivare, a arătat că opinia personală şi neîntemeiată a semnatarilor întâmpinării privind indicarea şi chemarea moştenitorilor în judecată este netemeinică şi nelegală, având în vedere următoarele: M. I. nu a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate privată şi nici acte doveditoare de proprietate ; existenţa actului juridic unilateral , expres şi solemn nominalizat în certificatul de moştenitor nr. 1383/1992 ; la dosarul de fond nu există nici un document care să probeze manifestarea unilaterală de voinţă a lui M. I., în scopul obţinerii titlului de proprietate ; dispoziţiile art. 698 C. civ. „ Eredele renunţător nu poate fi reprezentat niciodată „ ; dispoziţiile art. 79 C. civ. „ Memoria persoanei decedate este protejată în aceleaşi condiţii ca şi imaginea şi reputaţia persoanei aflate în viaţă „ ; lipsa procesului verbal de punere în posesie ; obligaţia procesuală a reclamantului este de aduce în faţa instanţei pe făptuitorii care au fraudat legea şi nu pe cel care nu a luat parte la acţiunea lor.
Invocarea dreptului la un proces echitabil nu este , în sine, suficientă pentru a chema în faţa instanţei un terţ căruia i s-a îngrădit libertatea de exprimare şi care nu a luat parte la acţiune şi nici pentru a le asigura celor două comisii de fond funciar o protecţie totală împotriva abuzurilor comise, respectiv ; lipsa de validitate a Hotărârii Comisiei judeţene nr.5026/1994 aprobată doar prin 4 voturi din minimul necesar legal de 13 voturi ; lipsa procesului verbal de punere în posesie; fraudarea legii în scopul obţinerii de foloase necuvenite şi introducerea lor în circuitul civil ; lipsa cererii de reconstituire a dreptului de proprietate privată, condiţie imperativă a Legii 18/1991 şi lipsa actelor doveditoare de proprietate.
Verificând în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, Tribunalul, a constatat că apelul este nefondat în limitele şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
La data de 20.07.1995 s-a emis titlul de proprietate nr. 09-01695 pe numele fratelui apelantului , M. S. I. pentru suprafaţa de 1103 mp situată în intravilanul oraşului V., titlu a cărui nulitate absolută a solicitat-o apelantul M. G. prin prezenta acţiune.
Acţiunea însă a fost formulată numai în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală V. si Comisia Judeţeană T., fără a fi chemaţi în judecată în calitate de pârâţi şi moştenitorii titularului dreptului înscris in titlul de proprietate, faţă de precizarea apelantului la termenul de judecată din data de 16.07.2014 în sensul că fratele său, M. I. a decedat.
Întrucât unul din principiile care guvernează întreg procesul civil este principiul disponibilităţii părţilor asupra cadrului juridic al acţiunii , reglementat de prevederile art.9 C.pr.civ. iar peste voinţa părţilor în litigiu nu se poate introduce în cauză – din oficiu – o persoană care nu a fost chemată in judecată, în condiţiile prevăzute de art. 194 C.pr.civ., în mod corect, instanţa de fond, în virtutea rolului său activ, a pus în discuţia apelantului necesitatea introducerii în cauză a moştenitorilor titularului titlului a cărei nulitate absolută a solicitat-o, care, având libera alegere în privinţa persoanelor cu care înţelege să se judece şi-a manifestat voinţa în sensul menţinerii cadrului procesual fixat prin cererea de judecată.
Contrar susţinerilor apelantului, instanţa de fond nu a încălcat principiul disponibilităţii prin punerea în discuţie a lărgirii sferei procesului şi i-a respectat dreptul de a determina cadrul procesual din punct de vedere al părţilor prin neintroducerea moştenitorilor titularului dreptului de proprietate, judecând acţiunea în cadrul procesual trasat de acesta cu respectarea manifestării sale de voinţă exprimate în acest sens.
În aceste condiţii, în mod judicios instanţa de fond a respins ca inadmisibilă acţiunea, Tribunalul apreciind că, în situaţia în care se solicită nulitatea unui act juridic, chemarea in judecată a tuturor părţilor implicate in emiterea acestuia şi în special a titularului dreptului înscris in titlu reprezintă o condiţie necesară, constituind un caz de coparticipare procesuala obligatorie, astfel că, neîndeplinirea ei face ca acţiunea să fie inadmisibilă.
În acest context este util de subliniat că soluţionarea acţiunii prin respingerea acesteia ca inadmisibilă, deoarece se solicită nulitatea titlului de proprietate fără ca acţiunea sa fie exercitată în contradictoriu şi cu ceilalţi titulari ai dreptului de proprietate, nu are autoritate de lucru judecat.
Apelantul are posibilitatea sa formuleze o nouă acţiune judiciară, având ca obiect nulitatea titlului de proprietate, însă cu respectarea normelor legale privind stabilirea cadrului procesual din punct de vedere al obiectului si părţilor, astfel că instanţa de fond nu i-a îngrădit accesul la justiţie, drept reglementat atât de Constituţia României, cât si de Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului.
Aşa cum Curtea a statuat constant in jurisprudenţa sa, dreptul de acces la o instanţă nu este absolut si nelimitat, putând a fi aduse restricţii exerciţiului acestui drept care, prin chiar natura sa, cere o reglementare din partea statului, reglementare ce poate varia in funcţie de resursele comunităţii si nevoile indivizilor”(cauza Golder c/ Marea Britanie).
Dreptul de acces la instanţă nu interzice instituirea unor reguli în cazul promovării unor anumite acţiuni în justiţie (cum este de exemplu situaţia acţiunilor în constatarea nulităţii absolute a unui titlu de proprietate care instituie un caz de coparticipare procesuală obligatorie), iar in speţă, demersul judiciar al apelantului impune atragerea în judecată a tuturor persoanelor care au participat la procesul de reconstituire a dreptului de proprietate, întrucât nu este cu putinţă ca un act juridic să fie anulat faţă de comisii şi să rămână valabil faţă de moştenitorii titularului dreptului de proprietate .
Necesitatea chemării in judecată a titularului dreptului înscris in actul juridic a cărui nulitate se solicită sau a moştenitorilor acestuia cum este cazul în speţă, se impune şi în opinia Tribunalului pentru a-i asigura acestuia(sau moştenitorilor săi) toate garanţiile principiului dreptului la un proces echitabil.
Instanţa de apel a avut în vedere şi faptul că respectivul titlu a intrat deja in circuitul civil, astfel încât in cazul in care se urmăreşte nulitatea acestuia este necesar ca toţi titularii dreptului de proprietate înscrişi în acest titlu sau moştenitorii lor să aibă posibilitatea de a-şi face apărările necesare pentru a li se asigura astfel dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe, garantat de art. 6 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Pe cale de consecinţă, ţinând cont de cele anterior menţionate şi de faptul că apelantul a refuzat introducerea în cauză a moştenitorilor fratelui său, M. I. în condiţiile în care, într-o astfel de acţiune privind constatarea nulităţii absolute a unui act juridic există un caz de coparticipare procesuală obligatorie, determinat de necesitatea ca toate părţile actului juridic să fie chemate în judecată, instanţa de apel, în temeiul art.480 alin. 1 C.pr.civ., a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul M. G., rămânându-i acestuia posibilitatea de a formula o nouă acţiune în justiţie, însă cu respectarea dispoziţiilor legale.
