Prin sentinţa civilă nr. 1709 din 14.03.2014 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 15507/180/2010 s-a admis în parte acţiunea având ca obiect fond funciar ,s-a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 286551/2005 în ceea ce priveşte suprafaţa de 1002 m.p., din T 30, P 929/55 identificată în raportul de expertiză G.M. – suplimentul nr. 3 pe aliniamentul punctelor 1-20-b-a-1.a fost respinsă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii F.E. şi F.A. şi au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamantei suma de 300 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa hotărârea precizată mai sus instanţa de fond a reţinut următoarele:
„La data de 12.05.1997 a fost emis titlul de proprietate nr. 172135 (fila 4) în favoarea moştenitorilor defunctei C.V. – F.M., C.P., C.M., C.I. şi C.G. pentru suprafaţa de 2 ha 9195 m.p. teren situat pe raza com. F., în care este inclusă şi suprafaţa de 6662 m.p. situată în T 30, P 929/2.
La data de 23.02.2005 a fost emis titlul de proprietate nr. 286551 în favoarea numitului F.Ş. pentru suprafaţa de 6341 m.p. teren situat pe raza com. F., în care este inclusă şi suprafaţa de 4100 m.p. teren situat în T 30, P 929/55.
Din raportul de expertiză topo-cadastru efectuat în cauză (suplimentul nr. 3 la raportul G.M.) reiese că între cele două suprafeţe există o suprapunere de 1.002 m.p., identificată pe schiţa anexă pe punctele 1-20-b-a-1. Instanţa va avea în vedere acest din urmă raport, dat fiind că se coroborează în ceea ce priveşte lăţimea la DC 944 cu adresa nr. 3504/30.10.2012 a Primăriei com. F. (fila 188 dosar) unde se precizează că această lăţime este, conform planului cadastral (extras al acestui plan aflându-se atât la fila 103, la fila 189, cât şi la fila 222 dosar) de 54 m. Totodată, instanţa reţine din acest ultim raport de expertiză că lăţimea la drum a suprafeţei de 4100 m.p. din T 30, P 929/55, inclusă în T.P. nr. 286551/2005 este de 20,66 m (4,86 + 15,80), astfel cum se reţine şi în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 59/08.01.2009 la B.N.P. O.A.E. prin care F.Ş. a vândut intervenienţilor F.E. şi F.A. suprafaţa de 4100 m.p., şi în documentaţia cadastrală anexă a acestui contract ce a fost recepţionată de O.C.P.I.
În această situaţie de suprapunere, instanţa trebuie să verifice îndreptăţirea părţilor asupra suprafeţei în litigiu, pentru a stabili dacă vreunul din cele două titluri care cuprind aceeaşi suprafaţă a fost eliberat cu încălcarea dispoziţiilor legale.
În raportul de expertiză G.M. se precizează că iniţial suprafeţele de teren reconstituite prin cele două titluri de proprietate au făcut parte din acelaşi trup de teren, de cca. 2 ha, care a fost proprietatea defunctei C.V. şi care se întindea de la drumul comunal (actual DC 944), traversa pârâul „V.M.” şi în continuare spre nord până la drum. Reclamanţii au recunoscut că defuncta F.M., soţia pârâtului (în prezent decedat) F.Ş. a fost înzestrată cu suprafaţa de 5.000 m.p. din aceste 2 ha aflate în punctul „sub coşerii vechi” şi deşi expertul precizează că nu se poate stabili cu certitudine vechiul amplasament al suprafeţei de 5.000 m.p., totuşi având în vedere că acesta se întindea din DC 944 până la D.e 911/811, atunci în T.P. nr. 286551/2005 trebuie să figureze teren şi în T 29, P 911/101, peste pârâu. Aceasta este şi concluzia expertului S.V. care precizează că potrivit rolului agricol, fila 104, perioada 1959-1961, F.M. a fost înzestrată cu suprafaţa de 5500 m.p. în punctele „coşerii vechi”- 0,43 ha arabil şi „coşerii vechi” -0,12 ha neutil, ceea ce înseamnă că în titlul de proprietate emis în favoarea lui F.Ş. trebuiau incluse şi terenuri slab productive aflate în T 29, nu numai terenuri productive din T 30. De altfel, este plauzibil ca defuncta C.V. să fi avut în vedere o înzestrare a tuturor celor patru copii (P.M.M. şi I.) de la sud la nord, pentru ca toţi să beneficieze de o suprafaţă egală nu numai ca întindere, ci şi ca productivitate.
Potrivit art. III lit. a pct. ii din Legea nr. 169/1997 sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire şi constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foştilor proprietari, solicitate de către aceştia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/199. În cauză, instanţa a reţinut că suprafaţa de 1.002 m.p. identificată pe punctele 1-20-b-a-1 se afla la rolul agricol al defunctei C.V., astfel că în mod corect această suprafaţă a fost inclusă în titlul de proprietate emis în favoarea moştenitorilor acesteia. Instanţa nu neagă dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 5.000 m.p. al numitului F.Ş. (de la soţia sa, F.M.), însă constată că reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acestuia s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale, nu numai că la data emiterii sale era deja emis un titlu de proprietate pentru suprafaţa în litigiu, dar reconstituirea vizează şi un alt amplasament (pentru 1002 m.p.) decât cel stabilit la rolul agricol. Este posibil ca această suprafaţă de 1.002 m.p. să se regăsească în titlul de proprietate nr. 172135/ 1997, însă câtă vreme instanţa nu a fost învestită cu o cerere în acest sens, nu poate face astfel de verificări. E adevărat că litigiul dinte părţi s-ar putea soluţiona şi pe calea partajului, pentru că şi moştenitorii defunctei F.M. vin la succesiunea defunctei C.V. şi sunt îndreptăţiţi să primească în natură terenuri din titlul de proprietate nr. 172135/12.05.1997, însă aceasta presupune o rezolvare amiabilă a diferendului şi nu împiedică instanţa să constate nelegalitatea emiterii titlului de proprietate.
Faţă de aceste considerente, instanţa va admite în parte acţiunea formulată de reclamantele F.G. şi C.M. şi va constata nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 286551/2005 în ceea ce priveşte suprafaţa de 1002 m.p., din T 30, P 929/55 identificată în raportul de expertiză G.M. – suplimentul nr. 3 pe aliniamentul punctelor 1-20-b-a-1.
În ceea ce priveşte cererea de intervenţie în interes propriu, instanţa reţine că reclamantele nu au solicitat şi constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 59/08.01.2009 la B.N.P. E.O.A. prin care F.Ş. a înstrăinat intervenienţilor F.E. şi F.A. suprafaţa de 4100 m.p. situat în sola 30, parcela 929/55 în care este inclus şi terenul în litigiu, astfel că acesta este considerat valabil şi îşi produce toate efectele, motiv pentru care instanţa va respinge intervenţia în interes propriu, dreptul lor de proprietate nefiind contestat.”
Împotriva sentinţei civile nr. 1709 din 14.03.2014 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 15507/180/2010 a declarat recurs pârâta COMISIA JUDEŢEANĂ DE APLICARE A LG. 18/1991 BACĂU solicitând admiterea recursului, casarea parţială a sentinţei civile nr. 1709/14.03.2014 pronunţată de Judecătoria Bacău, în sensul res0pingerii cererii privind obligarea Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bacău la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului se arată că, Comisia Judeţeană Bacău nu are personalitate juridică şi, pe cale de consecinţă, patrimoniu şi buget propriu, motiv pentru care nu poate achita cheltuielile de judecată. De asemenea Comisia Judeţeană Bacău este autoritate administrativ-jurisdicţională, conform art. 52 alin.(1) din Legea nr. 18/1991, republicată cu modificările şi completările ulterioare, având competenţă să soluţioneze contestaţiile, să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de Comisiile locale şi să elibereze titlurile de proprietate în baza documentaţiilor înaintate de către Comisiile locale, aceste atribuţii fiind stabilite conform art. 6 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005 cu modificările şi completările ulterioare.
Componenţa acestei Comisii este reglementată de art. 4 din acelaşi act normativ, care stabileşte că din această Comisie fac parte şi reprezentanţi ai O.C.P.I. Bacău, A.D.S., C.J. Bacău, D.S. Bacău, A.N.Î.F. etc. Aceşti membri ai Comisiei îşi desfăşoară activitatea în baza legii şi realizează un serviciu public legat de procedura reconstituirii/constituirii dreptului de proprietate iar patrimoniul fiecărui membru al Comisiei ori al Instituţiei din care fac parte nu poate fi „confundat” cu patrimoniu Comisiei Judeţene.
De altfel, nu există nicio dispoziţie legală care să atribuie Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor un patrimoniu din care să se poată, eventual, executa vreo obligaţie de plată a acestor cheltuieli de judecată
Prin excepţie de la lipsa personalităţii juridice şi, pe cale de consecinţă a patrimoniului aferent, legea acordă acestei comisii doar calitate procesuală pasivă sau activă, după caz, conform art. 52 alin.(2) din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
În drept se invocă dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 18/1991 republicată, modificată şi completată ulterior; art.4, art.6, art.36, din Regulament, aprobat prin HG nr. 890/2005, cu modificările şi completările ulterioare; art. 247, art. 304 pct. 9 şi art. 3041 din Codul de procedură civilă.
Intimata F.G. a depus întâmpinare prin care arată că este de acord cu recursul COMISIA JUDEŢEANĂ DE APLICARE A LG. 18/1991 BACĂU şi datorită faptului că pe durata procesului F.Ş. nu decedat, nu consideră că ceilalţi moştenitori: F.Ş., ş.a. să devină pârâţi cu drept de plată a cheltuielilor de judecată deoarece îi consideră victime ale fratelui lor F.E. şi Comisiei locale F.. Solicită precizări după ce criterii s/au calculat cheltuielile de judecată în valoare de 300 lei pe care trebuia s/i recupereze de la pârâţi dacă a depus la dosar(prin poştă) copii după chitanţele pentru expertizele topocadastrală de 500 ron şi 300 ron ştiind că doamna avocat D.M. la rugămintea că a depus chitanţa de 1000 ron reprezentând plata pentru onorariu avocat (în caz contrar solicită ca instanţa să ceară considerând că are dreptul la recuperarea sumei integrale, adică 1000+500+300 =1800 ron). Depune la dosar dovada depunerii sumei de 500 lei la CEC Bank.
Ceilalţi intimaţi nu au depus întâmpinare la dosar.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
În ceea ce priveşte obligarea Comisia judeţene de aplicare a legilor fondului funciar Bacău la plata cheltuielilor de judecată comisia locală are în limitele competenţei lor şi prin derogare de la dispoziţiile Codului de procedură civilă, conform dispoziţiilor art. 52.alin.1 din Legea nr. 18/1991, calitate procesuală pasivă şi, când este cazul, activă, fiind reprezentată legal prin primar,sau pe baza unui mandat convenţional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat. Alineatul 3 al aceluiaşi articol stabileşte că prevederile art. 274 din Codul de procedură civilă sunt aplicabile. Aceste dispoziţii legale nu pot rămâne fără aplicabilitate doar pentru că nu există nişte dispoziţii legale care să prevadă în mod expres cum se recuperează aceste cheltuieli în condiţiile în care comisiile de fond funciar nu au patrimoniu propriu, având în vedere că potrivit art.3 Cod civil judecătorul care va refuza de a judeca, sub cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de dreptate.
Potrivit art. 6 din H.G. 890/2005 „ Comisiile judeţene şi a municipiului Bucureşti au următoarele atribuţii principale:
…………
c) verifică legalitatea propunerilor înaintate de comisiile comunale, orăşeneşti şi municipale, în special existenţa actelor doveditoare, pertinenţa, verosimilitatea, autenticitatea şi concludenţa acestora;
…………
e) validează sau invalidează propunerile comisiilor comunale, orăşeneşti sau municipale, împreună cu proiectele de delimitare şi parcelare;
f) emit titlurile de proprietate pentru cererile validate;
……….”
În consecinţă instanţa de fond a reţinut în mod corect o culpă procesuală în sarcina Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, întrucât aceasta are atribuţii de verificare a legalităţii propunerilor înaintate de comisiile comunale şi în funcţie de aceste verificări validează sau invalidează propunerile comisiilor comunale, emiţând titlurile de proprietate pentru cererile validate.
Cele solicitate prin întâmpinare de către intimată urmează a nu fi analizate Ceea ce invocă intimata F.G. sunt critici ce ar fi putut fi analizate de către instanţa de recurs dacă pârâta ar fi înţeles să declare recurs criticând sentinţa instanţei de fond cu privire la aspectele prezentate în întâmpinare.
Faţă de cele reţinute mai sus Tribunalul, având în vedere şi dispoziţiile art.312 alin1 Cod de procedură civilă, urmează să respingă recursul ca nefondat.
