FOND FUNCIAR. MODIFICARE PROCES VERBAL DE PUNERE ÎN POSESIE.
Teza susţinută de reclamantă referitoare la existenţa unei erori materiale în ce priveşte înscrierile din titlu, nu este întemeiată şi nu poate fi primită de instanţă, întrucât dacă în fapt petenta foloseşte o suprafaţă mai mare decât cea înscrisă în titlu, nu se poate concluziona că, aceasta devine şi titulară asupra suprafeţei integral folosite, diferenţa în plus pe care o deţine nejustificând atribuirea ei în favoarea titularei, aceasta rămânând la dispoziţia comisiei locale de reconstituire a dreptului de proprietate pe de o parte.
Teza susţinută de reclamantă referitoare la existenţa unei erori materiale în ce priveşte înscrierile din titlu, nu este întemeiată şi nu poate fi primită de instanţă, întrucât dacă în fapt petenta foloseşte o suprafaţă mai mare decât cea înscrisă în titlu, nu se poate concluziona că, aceasta devine şi titulară asupra suprafeţei integral folosite, diferenţa în plus pe care o deţine nejustificând atribuirea ei în favoarea titularei, aceasta rămânând la dispoziţia comisiei locale de reconstituire a dreptului de proprietate pe de o parte.
Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 2886/2013, pronunţată în dosarul nr. 7982/190/2012
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanţe sub numărul de mai sus, reclamanta H.J. a chemat în judecată pârâtele C.L.F.F.B şi C.J.S.D.P.P.T. BN, solicitând ca prin hotărârea care se va pronunţa să se constate că reclamanta este unica moştenitoare legală a defunctului său tată P. T.L.; să se dispună modificarea Titlului, de Proprietate nr. 6755/11.02.1992 emis de către C.J.BN pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în favoarea defunctului său tată, în sensul rectificării erorii materiale cu privire la suprafaţa parcelei nr. 1, tarla 130/1, şi anume de la suprafaţa de 2900 mp, care este menţionată în cuprinsul titlului, la suprafaţa reala de 3380 mp; şi, pe cale de consecinţă, să se dispună obligarea Comisiei locale de fond funciar G. să întocmească documentaţia necesară emiterii unui nou titlu de proprietate; ulterior, să se dispună obligarea C.J.F.F. să emită un nou titlu de proprietate, care să conţină datele reale menţionate la primul petit; să se constate că diferenţa de 480 mp, care rezultă raportându-se la suprafaţa reală, intră în masa succesorală a tatălui său, reclamanta fiind unica moştenitoare legală a acestuia, în calitate de fiică, valoarea acestei suprafeţe fiind de 5000 lei; să se dispună intabularea dreptului său de proprietate asupra diferenţei de 500 mp, conform expertizei care se va efectua în prezenta cauză.
În motivare a arătat că, în favoarea defunctului său tată s-a emis TP nr. 6755/11.02.1994, acestuia fiindu-i aşadar reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafaţa de 6411 mp situate pe raza localităţii Sărata. In ceea ce priveşte parcela nr. 1 identificată în tarla 130/1, suprafaţa menţionată era de 2900 mp. Această suprafaţă a făcut obiceiul contractului de donaţie care a intervenit între defunctul său tată şi reclamantă, şi anume contractul încheiat sub nr. 7367/15.12.2003 -BNPA “B.E.F. şi B.D.A.”. Tatăl său a decedat în data de 22.11.2005, reclamanta fiind unica sa moştenitoare legală. In data de 14.05.2008 a procedat la înstrăinarea suprafeţei de 500 mp în favoarea numiţilor S.I. şi S.P.T. printr-un antecontract de vânzare – cumpărare, antecontract care a fost validat prin sentinţa civilă nr. 2999/2009. In urma măsurătorilor efectuate de către aceşti cumpărători, materializate prin expertiza judiciară întocmită de către expert tehnic C.Ş., a rezultat că parcela nr. 1, tarla 130/1 are o suprafaţă cu 480 mp mai mare. Prin urmare, suprafaţa menţionată în cuprinsul titlului de proprietate este rezultatul unei erori materiale rezultată probabil din deficienţa mijloacelor tehnice cu care s-au efectuat măsurătorile cadastrale la momentul emiterii titlului de proprietate.
In drept s-au invocat prevederile art. 58 din Legea 18/1991, art. 27 alin. 1 si alin. 2 din Legea 18/1991, art. 1 alin 2 din Legea 18/1991, art. 274 C.pr.civ
În probaţiune s-au depus înscrisuri.
În probaţiune s-au depus înscrisuri.
Legal citată pârâta C.L.S.D.P.P.T.B., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, respingerea ca neîntemeiată a acţiunii ce formează obiectul prezentului dosar, pentru următoarele motive: prin acţiunea introductivă reclamanta solicită a se constata că este unica moştenitoare a defunctului P.T.L., să se dispună modificarea T.P. 6755/1992 în favoarea defunctului, în sensul rectificării erorii materiale cu privire la suprafaţa parcelei 1, tarla 130/1 şi anume, de la suprafaţa de 2900 mp. la cea reală de 3380 mp., obligarea C.L.G. să emită un nou titlu de proprietate, să se constate că diferenţa de 480 mp. intră în masa succesorală a defunctului P.T.L. şi să se dispună intabularea dreptului de proprietate asupra diferenţei de 500 mp. Acţiunea este neîntemeiată raportat la următoarele argumente: reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 6411 mp. înscris în T.P. 6755/1994 în favoarea lui P.T.L. s-a realizat, conform prevederilor art. 8 şi 9 din Legea 18/1991, în temeiul unei cereri de reconstituire însoţită de înscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate. Potrivit registrului agricol din anii 1959 – 1963, numitul P.T.L. a deţinut o suprafaţă totală de 0,65 ari teren: din care 0,61 ari teren agricol şi 0,04 ari curţi. Din această suprafaţă totală, defunctul a predat la GAC suprafaţa de 0,56 ari. Astfel, raportat la aceste înscrisuri, reconstituirea din T.P. 6755/1992 s-a realizat oricum pentru o suprafaţă de teren mai mare atât decât cea predată la GAC, cât şi decât cea agricolă. Acţiunea formulată este neîntemeiată, niciuna dintre dispoziţiile legale invocate nu sunt aplicabile în speţă. Nu este vorba de prezenţa unei erori materiale, cum susţine reclamanta, nu există nici un motiv pentru care ar trebui modificată suprafaţa din parcela 1, tarla 130/1 de la suprafaţa de 2900 mp, înscrisă în titlul de proprietate, la cea reală de 3380 mp. Nu se poate justifica o acţiune pe faptul că, dacă suprafaţa unei parcele este mai mare decât cea înscrisă în titlul de proprietate, diferenţa în plus se cuvine celui care a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate în acea tarla, parcelă. Diferenţa rămasă este la dispoziţia comisiei municipale în vederea atribuirii altor persoane îndreptăţite. Reconstituirea din titlul de proprietate a avut în vedere actele doveditoare ale dreptului de proprietate depuse de către petent, şi nu suprafaţa de teren a respectivei tarla/parcelă. Legea 18/1991 reglementează foarte precis şi exact modul în care se realizează reconstituirea unui drept de proprietate. Dacă petenta a înstrăinat 500 mp, din cea de 2900 mp, primită ca donaţie, rezultă că i-au mai rămas 2400 mp. din tarla 130/1 parcela 1. Nu există motiv pentru care trebuie modificată suprafaţa înscrisă în titlul de proprietate. În concluzie, în speţă nu este vorba despre o eroare materială sau despre deficienţa mijloacelor tehnice cu care s-au efectuat măsurătorile cadastrale la momentul emiterii titlului de proprietate, nu au fost invocate motive de drept care să justifice modificarea titlului de proprietate în sensul solicitat, astfel încât solicită respingerea cererii ca neîntemeiată.
În drept s-au invocat art. 115 şi urm. C.pr.civ.; art. 8 şi 9 din Legea 18/1991.
Legal citată pârâta, C.J. BN, a formulat întâmpinare, prin care arată că: nu se opune la admiterea acţiunii în măsura în care reclamanta îşi dovedeşte dreptul de proprietate şi pentru diferenţa de 480 mp, însă cu respectarea procedurii prevăzute de legile fondului funciar, respectiv prin reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferenţa solicitată; se impune constatarea de către C.M.B. că amplasamentul solicitat este liber şi nu a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea altor persoane, pentru următoarele: prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat modificarea Titlului de proprietate nr. 6755/11.02.1994 eliberat în favoarea antecesorului ei, P.T.L. pentru suprafaţa de 6411 mp, în sensul rectificării erorii materiale cu privire la suprafaţa parcelei nr. 1, tarla 130/1, şi anume de la suprafaţa de 2900 mp care este menţionată în titlu, la suprafaţa reală de 3380, şi în consecinţă emiterea unui nou titlu de proprietate care să conţină datele reale. In motivarea acţiunii se precizează că suprafaţa cuprinsă în titlu este rezultatul unei erori materiale rezultată probabil din deficienţa mijloacelor tehnice cu care s-au efectuat măsurătorile cadastrale la momentul emiterii titlului de proprietate. Din actele depuse la dosar şi cele primite de la C.M.B. s-au constatat următoarele: prin cererea înregistrată sub nr. 5413/12.03.1991, numitul P.L. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 2,33 ha teren, în dovedirea dreptului de proprietate solicitantul a depus copie după R.A. din anii 1959-1963 în care acesta figurează cu suprafaţa de 6500 mp. În baza Legii nr. 18/1991, C.M.B. a admis cererea petentului, acesta fiind înscris în Anexa nr. 3 Sărata, la poziţia nr. 71, cu suprafaţa de 0,64 ha teren. Pe baza Procesului-verbal de punere în posesie nr. 112/1994 întocmit de C.M.B. şi semnat de domnul P.T.L., C.J.BN a emis Titlul de proprietate nr. 6755/11.02.1994 eliberat în favoarea domnului P.T.L., în calitate de moştenitor după numitul P.L., pentru suprafaţa de 6411 mp. Rezultă aşadar că, antecesorul reclamantei şi-a dovedit cu R.A. din anii 1959-1963 dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 6500 mp iar suprafaţa validată de C.J. în Anexa nr. 3 Sărata pentru care s-a emis şi titlul de proprietate contestat este de 6411 mp – respectiv cu o diferenţă în minus de 89 mp. Prin urmare, pentru această diferenţă de 89 mp există dovada întinderii dreptului de proprietate, pentru a putea fi trecută în titlul de proprietate însă reclamanta solicită o majorare a suprafeţei cu 480 mp – fără ca pentru această suprafaţă să existe o dovadă a dreptului de proprietate. Simpla constatare la faţa locului sau folosirea unei suprafeţe mai mari decât cea trecută în titlu nu justifică majorarea dreptului de proprietate, în măsura în care nu există acte doveditoare cu privire la dreptul de proprietate. În situaţia în care reclamanta îşi dovedeşte dreptul de proprietate asupra diferenţei de 480 mp în urma probatoriului administrat în cauză, se impune reconstituirea dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar, în favoarea acesteia, având în vedere faptul că nu există o validare a comisiei judeţene pentru această suprafaţă. Pe cale de consecinţă, precizează că nu se opune la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei în condiţiile arătate mai sus şi ulterior modificării titlului de proprietate, conform celor solicitate. De asemenea, având în vedere că în cuprinsul acţiunii se invocă existenţa unei erori materiale rezultată din efectuarea măsurătorilor în teren – atribuţie exclusivă a comisiei locale conform art. 5, alin. 1, litera c) din H.G.R. nr.890/2005, consideră că se impune exprimarea punctului de vedere al comisiei municipale Bistriţa faţă de această susţinere.
Astfel, potrivit prevederilor art. 5 din H.G.R. nr. 890/2005 cu modificările şi completările ulterioare, comisiile comunale pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptăţite să primească terenul, completează fişele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia judeţeană a propunerilor făcute, şi le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competenţelor ce le revin.
Potrivit art. 27 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:
„ Punerea în posesie şi eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptăţiţi nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăţilor pe temeiul schiţei, amplasamentului stabilit şi întocmirea documentelor constatatoare prealabile; în toate cazurile în care reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, cu ocazia măsurătorilor comisia locală ia act de recunoaşterea reciprocă a limitelor proprietăţii de către vecini, le consemnează în documentele constatatoare, întocmind planurile parcelare şi înaintează documentaţia comisiei judeţene sau prefectului pentru validare şi, respectiv, eliberarea titlurilor de proprietate. ” În consecinţă, în măsura în care comisia municipală va fi de acord cu modificarea titlului prin majorarea suprafeţei va trebui, mai întâi, să verifice dacă amplasamentul suprafeţei de 480 mp este liber şi nu a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea altor persoane apoi să facă propunerea de validare către comisia judeţeană – conform procedurii prevăzute de art. 5 litera h) din HGR nr. 890/2005. Prin adresa nr. 362/0711.2012 O.C.P.I. BN i-a comunicat faptul că terenurile înscrise în T.P. nr. 6755/11.02.1994, respectiv parcela nr. 1 din tăria 130/1 teren fânaţ, în suprafaţă de 2900 mp figurează în evidenţele de publicitate imobiliară ca intrate în circuitul civil. Având în vedere cele arătate mai sus, arată că: nu se opune la admiterea acţiunii în măsura în care reclamanta îşi dovedeşte dreptul de proprietate şi pentru diferenţa de 480 mp, însă cu respectarea procedurii prevăzute de legile fondului funciar, respectiv prin reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferenţa solicitată.
În drept s-au invocat prevederile art. 115, 116 din Codul de procedură civilă; art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 18/1991, republicată; prevederile art. 5, art. 6 şi art. 11 alin. (3) din H.G.R nr. 890/2005.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 6411 mp. înscris în T.P. 6755/1994 în favoarea lui P.T.L. s-a realizat, conform prevederilor art. 8 şi 9 din Legea 18/1991, în sensul în care, prin cererea înregistrată sub nr. 5413/12.03.1991, numitul P.T.L. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa totală de 2,33 ha teren, în dovedirea dreptului de proprietate solicitantul a depus copie după R.A. din anii 1959-1963 în care acesta figurează cu suprafaţa de 6500 mp.
Prin urmare, în baza Legii nr. 18/1991, C.M.B. a admis cererea petentului, acesta fiind înscris în Anexa nr. 3 Sărata, la poziţia nr. 71, cu suprafaţa de 0,64 ha teren, iar prin procesului-verbal de punere în posesie nr. 112/1994 întocmit de C.M.B. şi semnat de domnul P.T.L., C.J.BN a emis Titlul de proprietate nr. 6755/11.02.1994 eliberat în favoarea acestuia, în calitate de moştenitor după numitul P.T.L., pentru suprafaţa de 6411 mp.
Este real că, suprafaţa înscrisă în registrul agricol din anii 1959-1963, numitul P.T.L. a deţinut o suprafaţă totală de 0,65 ari teren: din care 0,61 ari teren agricol şi 0,04 ari curţi. Din această suprafaţă totală, defunctul a predat la GAC suprafaţa de 0,56 ari, iar reconstituirea dreptului de proprietate, şi respectiv emiterea TP 6755/1994, s-a realizat pentru o suprafaţă mai mare decât cea predată.
Pe de altă parte nu este dat în cauză nici un motiv de rectificare a suprafeţei înscris în parcela 1 tarlaua 130/1 de la suprafaţa de 2900 mp înscrisă în titlu la cea reală de 3380 mp, întrucât limitele dreptului reconstituit sunt şi rămân în deplină concordanţă cu întinderea suprafeţei ce urmează a se reconstitui în baza dovezilor care le atestă în condiţiile art.8 şi urm din Legea 18/1991 modificată şi completată.
Prin raportul de expertiză ordonat în cauză fila 76, 77 respectiv 94, expertul identifică suprafaţa solicitată, ca fiind în tarlaua 130/1, parcela 1 din titlul, de 3360 mp, apreciind că, suprafaţa maximă ce poate fi atribuit în completarea celei înscrise în titlul de proprietate este de 480 mp, învederând împrejurarea că aceasta din urmă nu este înscrisă în titlul de proprietate 6755/1994, expertul apreciind că, stabilirea amplasamentului şi punerea în posesie, reprezintă atributul exclusiv al comisiei locale de aplicare a Legii nr.18.
În consecinţă, văzând că în cauză, nu sunt date temeiuri de modificare a titlului în discuţie, în raport cu teza susţinută de reclamantă prin mandatar, nefiind vorba de o eroare materială, deoarece solicitările reclamantei vizează fondul dreptului, care nu a fost contestat, după regulile şi procedurile prev. de Legea 18/1991 cu modificările şi completările ulterioare, instanţa în raport de starea de fapt mai sus menţionată, va respinge în întregime acţiunea ca neîntemeiată.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
Împotriva sentinţei expuse, în termen, a declarat recurs reclamanta H.J., solicitând casarea acesteia cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în baza art. 304 pct.7 şi 9 C.pr.civ. şi art.304 indice 1 C.pr.civ.
Se susţine că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii formulate prin acţiune cerere prin care a solicitat ca instanţa să constate că este unica moştenitoare legală a numitului P.L..
În ce priveşte cea de-a doua cerere care a fost respinsă recurenta susţine că sentinţa n este rezultatul unei interpretări greşite a legii, şi fundamentată pe alte considerente.
În mod contradictoriu instanţa recunoaşte existenţa unei erori în ceea ce priveşte suprafaţa existentă în fapt dar apreciază că folosirea unei suprafeţe mei mari de teren nu justifică modificare a titlului de proprietate., aceasta urmând să rămână la dispoziţia comisiei locale.
Practic invocând în drept dispoziţiile art.8 şi următoarele din legea nr.1871991 instanţa nu a motivat sentinţa, hotărârea neconţinând motivele pe care se sprijină soluţia adoptată.
Din concluziile raportului de expertiză reiese că există suprafaţă în plus, diferenţă rezultat probabil în timp ca urmare a defrişării canalului.
Trebuie să se aibă în vedere că în registrul agricol suprafaţa deţinută de tatăl său era superioară celei reconstituite, aspect pe care, de altfel, îl reţine instanţa de fond şi dacă instanţa era nelămurită cu privire la persoanele care sunt îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate trebuia să revină la expert şi să suplimenteze probatoriul eventual să audieze martorii care constituie vecinii terenului şi nu să statueze că terenul în plus rămâne le dispoziţia comisiei locale.
Niciuna din intimate nu a formulat întâmpinare şi nici nu şi-au delegat reprezentant în instanţă.
Instanţa de control judiciar a conchis că recursul declarat nu este fondat, nefiind dat nici un motiv de casare sau de modificare.
