DECIZIA CIVILA nr. 1294
Sedinta publica din data de 18 Octombrie 2011
Autor – SECTIA I CIVILA
Domeniu asociat Fondul Funciar
Titlu- transformare daune cominatorii in daune compensatorii
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei civile de fata, constata:
Prin actiunea înregistrata pe rolul Judecatoriei Ploiesti la nr. …/281/2011, reclamantul MSa chemat în judecata pe pârâtul Primarul Comunei T, solicitând instantei ca prin hotarârea ce va pronunta sa dispuna obligarea pârâtului la plata sumei de 132.200 lei cu titlu de daune compensatorii (daune cominatorii de câte 200 lei /zi pe o perioada de 661 zile).
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca prin decizia civila nr. 49/13.01.2009 pronuntata de Tribunalul Prahova în dosarul 437/281/2008, Comisia Locala T a fost obligata la punerea sa în posesie cu privire la terenul de 2,25 ha situat pe raza com. T, sa întocmeasca documentatia necesara emiterii titlului de proprietate si sa o înainteze Comisiei Judetene.
A mai aratat reclamantul ca pârâta Comisia Locala T nu si-a îndeplinit obligatia mai sus mentionata, motiv pentru care a formulat actiune în baza art.34 alin.2 din L118/1991, solicitând obligarea primarului în calitate de presedinte al Comisia Locale la plata daunelor cominatorii de 200 lei/ zi de întârziere pâna la data îndeplinirii dispozitivului hotarârii judecatoresti precizate, astfel încât prin decizia nr. 1129/13.10.2010 i-a fost admisa actiunea, primarul fiind obligat la plata de dauna începând cu data de 26.05.2009 pâna la data îndeplinirii efective a obligatiilor stabilite prin decizia civila nr.49/13.01.2009 a Tribunalului Prahova .
A mai aratat ca, desi a fost convocat la 16.02.2011 în vederea semnarii procesului verbal de punere în posesie, aceasta nu s-a realizat pâna în prezent.
Dupa administrarea probei cu acte, prin sentinta civila nr.6011/31.05.2011, Judecatoria Ploiesti a admis cererea formulata de reclamantul MS si a dispus transformarea daunelor cominatorii in cuantum de 200 lei/zi de întârziere datorate de paratul Primarul Comunei T catre reclamant, astfel cum au fost stabilite prin decizia civila nr.1129/13.10.2010, corespunzatoare unei perioade de 661 zile începând din data de 26.05.2009 pana la data de 16.02.2011, sens în care a obligat primarul Comunei T la plata sumei de 132.200 lei cu titlu de daune compensatorii.
Pentru a se pronunta o asemenea solutie, instanta de fond a retinut ca potrivit deciziei civile nr. 1129/13.10.2010, prin decizia civila nr.49/13.01.2009 pronuntata de Tribunalul Prahova, Comisia Locala T a fost obligata la punerea în posesie a reclamantului cu privire la terenul de 2,25 ha situat pe raza com. T, precum si la întocmirea documentatiei necesare emiterii titlului de proprietate si înaintarea acesteia Comisiei Judetene.
Motiveaza instanta de fond ca, prin decizia 1129/13.10.2010 s-a dispus obligarea primarului în calitate de presedinte al Comisiei Locale T de fond funciar la plata daunelor cominatorii de 200 lei / zi de întârziere catre reclamant, începând cu data de 06.05.2009 pâna la data îndeplinirii obligatiilor stabilite în sarcina Comisiei Locale T prin dispozitivul deciziei civile nr.49/13.01.2009 pronuntata de Tribunalul Prahova în dosarul 437/281/2008, însa, cu probatoriul administrat în cauza, pârâtul nu a facut dovada emiterii procesului verbal de punere în posesie pentru suprafata de 2,25 ha în favoarea reclamantului si implicit a întocmirii documentatiei necesara emiterii titlului de proprietate, caz în care pretentia reclamantului este întemeiata, acesta fiind lipsit de posibilitatea de dezdaunare efectiva, în lipsa unei hotarâri judecatoresti care sa stabileasca în mod cert cuantumul obligatiei de plata a pârâtului fata de reclamant aferente perioadei de 661 zile, obligatie decurgând din decizia civila 1129/13.10.2010 a Tribunalului Prahova, având ca temei de drept disp. art. 64 alin.2 din L 18/1991 si art.1073 c.civ.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs intimatul, criticând solutia pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând admiterea recursului si modificarea în tot a sentintei recurate în sensul respingerii actiunii ca neîntemeiata.
În motivarea recursului recurentul a aratat ca hotarârea instantei de fond este nelegala în conditiile în care invoca art.1073 c.civ. care nu sunt incidente în cauza, Decizia nr. XX/12.12.2005 a ICCJ fiind cea care stabileste conditiile si modalitatea transformarii daunelor cominatorii în daune interese.
Precizeaza recurentul ca daunele cominatorii reprezinta un mijloc de constrângere a debitorilor de a aduce la îndeplinire obligatiile cuvenite, suma stabilita în cadrul acestor daune nefiind certa si lichida, revenind astfel instantei îndatorirea ca, dupa executarea obligatiei, sa transforme acele daune în daune compensatorii si nu înmultirea daunelor acordate pe zi de întârziere cu numarul de zile, deoarece despagubirile nu pot depasi valoarea prejudiciului.
Precizeaza recurentul ca reclamantul este cel care refuza sa semneze procesul-verbal încheiat, situatie recunoscuta de acesta în cursul judecatii, fiind de fapt al doilea proces-verbal pe care reclamantul refuza sa îl semneze, primul asemenea act fiind semnat de reclamant care apoi s-a razgândit, dorind alte amplasamente.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrata cu nr.3273/281/2011 la data de 16.09.2011.
Tribunalul, examinând cauza, in raport de situatia de fapt retinuta, de probele administrate in cauza, de criticile formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art.304 si 3041 c.pr.civila, tinându-se seama de dispozitiile legale incidente in cauza, constata ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Conform actelor existente la dosar, reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 2,25 ha pe raza com. T, jud. Prahova fara a fi pus in posesie si a se înainta documentatia necesara in vederea emiterii titlului de proprietate, obligatii atribuite de lege in sarcina Comisiei locale de fond funciar, motiv pentru care reclamantul a formulat cerere de chemare in judecata a Comisiei Locale T de fond funciar, in acest sens.
Prin decizia nr. 49/13.01.2009 a Tribunalului Prahova, Comisia Locala T de fond funciar a fost obligata la punerea efectiva in posesie a reclamantului si a celorlalti mostenitori ai defunctului TE, cu privire la terenul de 2,25 ha. precum si la întocmirea si înaintarea catre Comisia Judeteana Prahova de fond funciar a documentatiei necesara in vederea emiterii titlului de proprietate.
La data de 26.05.2009, reclamantul a notificat Comisia locala de fond funciar in sensul ca nu si-a îndeplinit obligatiile legale instituite in sarcina sa prin decizia sus mentionata, motiv pentru care reclamantul a chemat in judecata pe Primarul Comunei T in calitate de Presedinte al Comisiei Locale de fond funciar pentru a fi obligat la plata unor daune cominatorii de 200 lei/zi de întârziere începând cu data de 26.05.2009, data la care reclamantul a notificat comisia locala, actiune admisa prin decizia nr.1129/13.10.2010 a Tribunalului Prahova in sensul obligarii Primarului Comunei T in calitate de presedinte al Comisiei locale de fond funciar, la plata de daune cominatorii in cuantum de 200 lei pe fiecare zi de întârziere începând cu data de 26.05.2009 si pana la îndeplinirea obligatiilor.
Potrivit adresei nr.164/07.02.2011 emisa de Primaria Com. T, reclamantul a fost convocat sa se prezinte la data de 16.02.2011 in vederea semnarii procesului verbal de punere in posesie.
Disp. art. 1073-1077 c.civ. prevad ca orice creditor are dreptul sa pretinda debitorului sau executarea întocmai a obligatiei asumate de catre acesta, in caz contrar, creditorul având dreptul la desdaunari din partea debitorului sau, pentru executarea cu întârziere, executarea necorespunzatoare sau neexecutarea obligatiei asumate de catre acesta.
Art. 3711 si art. 3722 cod pr. civila, prevad ca obligatia stabilita prin hotarârea unei instante sau un alt titlu, se aduce la îndeplinire de buna voie, in caz contrar se procedeaza la executarea silita a debitorului in oricare dintre formele prevazute de lege, caz in care pot fi executate silit obligatiile al caror obiect consta in plata unei sume de bani, predarea unui bun, a folosintei acestuia, desfiintarea unei constructii, plantatii ori a altei lucrari.
De asemenea, disp. art.5803 alin.1, 2 cod pr. civila, stipuleaza ca in cazul in care obligatia de a face nu poate fi îndeplinita prin alta persoana decât debitorul, acesta din urma poate fi constrâns la îndeplinirea obligatiei prin aplicarea unei amenzi civile, iar ulterior daca in 6 luni nu-si executa obligatia, poate fi obligat la acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligatiei, la plata unor daune interese.
Totodata, doctrina si jurisprudenta au decis ca in cazul obligatiilor intuituu personae, care nu pot fi executate pe cale silita, creditorul poate solicita constrângerea debitorului sa execute in natura obligatiile cu un asemenea caracter de a face sau a nu face ceva, constând in plata unei sume de bani pe fiecare zi de întârziere, pana la executarea obligatiei cu titlu de daune cominatorii, acestea fiind un mijloc de constrângere al debitorului datorita amenintarii pe care o prezinta pentru debitor in scopul de a-l determina sa-si execute in natura obligatiile.
Pe de alta parte, Decizia nr. XX/2005 a ICCJ a stabilit cu certitudine ca exista posibilitatea executarii pe cale silita a hotarârii privind acordarea daunelor cominatorii numai in cazul celor compensatorii, dovedite ulterior in fata instantei de judecata cu ocazia transformarii acestora in daune compensatorii.
Asadar, din analiza actelor si lucrarilor dosarului reiese ca reclamantului si celorlalti mostenitor ai defunctului TE, li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafata de 2,25 ha. fara a fi pusi in posesie si a se înainta documentatia necesara catre Comisia Judeteana Prahova de fond funciar in vederea eliberarii titlului de proprietate, motiv pentru care prin decizia nr.49/2009 a Tribunalului Prahova s-au stabilit asemenea obligatii in sarcina Comisie Locale T de fond funciar, obligatii de asemenea neîndeplinite de catre aceasta comisie, astfel încât a fost notificata in acest sens de catre reclamant la data de 26.05.2009, dispunându-se totodata prin decizia nr.1129/13.10.2010 a Tribunalului Prahova, obligarea Primarului Com. T in calitate de presedinte al comisiei sus mentionate, la plata de daune cominatorii in cuantum de 200 lei/zi de întârziere începând cu data de 26.05.2009 si pana la îndeplinirea obligatiilor stabilite in sarcina comisiei prin decizia nr. 49/2009.
Reiese de asemenea ca obligatia stabilita in sarcina Comisie Locale de Fond Funciar a fost îndeplinita de aceasta la data de 16.02.2011 prin emiterea procesului verbal de punere in posesie, conform adresei nr.164/ 07.02.2011.
Ca atare, atât timp cat decizia nr. 49/13.01.2009 a instituit in sarcina Comisiei Locale T de fond funciar obligatia de a emite proces verbal de punere in posesie si de a înainta documentatia necesara in vederea eliberarii titlului de proprietate pentru suprafata de 2,25 ha., obligatie cu caracter intuituu personae si neadusa la îndeplinire de catre debitoare, motiv pentru care a fost obligata la daune cominatorii pana la îndeplinirea obligatiei instituita in sarcina sa si pe care a executat-o abia la data de 16.02.2011, adica dupa aproape 2 ani, înseamna ca reclamantul este îndreptatit sa solicite transformarea daunelor cominatorii, in daune compensatorii si obligarea Presedintelui comisiei locale la plata acestora in raport de data executarii obligatiei întrucât, prin tergiversarea punerii in posesie si implicit emiterea titlului de proprietate, reclamantul a suferit un prejudiciu constând în aceea ca s-a aflat in imposibilitate de a-si exercita toate prerogativele dreptului de proprietate asupra terenului, astfel cum a fost reconstituit, de a dispune de teren asa cum doreste, de a obtine actele de proprietate.
De altfel, paratul nu a facut nicio dovada in sensul ca nu-i este imputabila neexecutarea obligatiei, respectiv ca s-ar fi aflat in imposibilitate de a emite proces verbal si de a-l pune efectiv in posesie pe reclamant datorita nefinalizarii masuratorilor, a planului parcelar al comunei, ori alte impedimente de natura sa faca imposibila din punct de vedere obiectiv executarea obligatiei stabilita in sarcina Comisiei Locale de fond funciar al carei presedinte este paratul.
Mai mult chiar, sustinerile paratului ca reclamantul este cel care se face vinovat de faptul ca nu si-a putut aduce la îndeplinire obligatia, nefiind de acord cu amplasamentele propuse, sunt neîntemeiate, întrucât din nicio proba existenta la dosar nu reiese ca s-au emis procese verbale de punere in posesie pe numele reclamantului pe care acesta ar fi refuzat sa le semneze, si daca refuzul de a le semna a fost sau nu justificat.
Dimpotriva, aceste afirmatii sunt combatute de adresa nr.164/ 07.02.2011 emisa chiar de Primaria Comunei T prin care reclamantul era convocat la data de 16.02.2011 in vederea semnarii procesului verbal de punere in posesie, data pana la care, de altfel, reclamantul a si solicitat transformarea daunelor cominatorii in daune compensatorii, ceea ce atesta inexistenta unor procese verbale anterioare si pe care reclamantul sa fi refuzat sa le semneze.
Astfel, atât timp cat reclamantul s-a aflat in imposibilitate de a-si exercita in mod real, efectiv dreptul de proprietate asupra terenului reconstituit, desi exista instituita in sarcina Comisiei Locale de fond funciar obligatia de a-l pune efectiv in posesie si de a înainta documentatia necesara in vederea eliberarii titlului de proprietate, obligatie executata abia la data de 16.02.2011, înseamna ca in mod corect instanta de fond a analizat situatia de fapt si a obligat pe Primarul Com. T in calitate de Presedinte al Comisiei Locale la plata sumei de 132.200,00 lei, cu titlu de daune compensatorii, prin transformarea daunelor cominatorii in cuantum de 200 lei pe zi de întârziere corespunzatoare unei perioade de 661 de zile, respectiv 26.05.2009- 16.09.2011.
Criticile recurentului in sensul ca hotarârea instantei de fond ar fi nelegala în conditiile în care invoca art.1073 c.civ. care nu sunt incidente în cauza, Decizia nr. XX/12.12.2005 a ICCJ fiind cea care stabileste conditiile si modalitatea transformarii daunelor cominatorii în daune interese, sunt neîntemeiate întrucât instanta a analizat cauza in raport de dispozitiile legale aplicabile in materie si care prevad ca in cazul neexecutarii unei obligatii creditorul are dreptul la dezdaunari, respectiv a analizat cauza in raport de îndeplinirea sau neîndeplinirea in mod culpabil de catre Comisia Locala de fond funciar a obligatiei instituita in sarcina sa prin titlul executoriu, de numarul de zile pentru care reclamantul s-a aflat in imposibilitate de a-si executa in mod real, efectiv prerogativele dreptului de proprietate asupra terenului la care are dreptul, de a dispune împreuna cu ceilalti mostenitori de terenul reconstituit astfel cum doresc, recurentul neputându-si invoca propria culpa constând in neemiterea procesului verbal de punere in posesie pentru a obtine protectia unui drept, decizia ICCJ invocata stabilind numai modalitatea de executare a unor asemenea daune, respectiv numai in cazul celor compensatorii, dovedite ulterior in fata instantei de judecata cu ocazia transformarii acestora in daune compensatorii.
Sustinerile recurentului in sensul ca instantei îi revine obligatia de a stabili suma cu caracter de daune compensatorii dupa îndeplinirea obligatiei in raport de prejudiciul efectiv cauzat si nu prin înmultirea daunelor acordate pe zi de întârziere cu numarul de zile, nu pot fi avute in vedere întrucât prejudiciul suferit de reclamant coincide cu însusi numarul de zile in care s-a aflat in imposibilitate de a-si exercita efectiv dreptul de proprietate asupra terenului, de a fi pus efectiv in posesia acestuia.
De altfel, la transformarea daunelor cominatorii nu se tine seama de un prejudiciu efectiv material, ci de acel prejudiciu constând in imposibilitatea de a detine actele de proprietate cu privire la terenul asupra caruia reclamantul avea dreptul.
Mai mult chiar, a conditiona transformarea daunelor cominatorii in daune compensatorii, de existenta sau inexistenta unui prejudiciu efectiv, înseamna a lipsi de efecte juridice hotarârile judecatoresti in temeiul carora se stabilesc daune cominatorii pentru constrângerea debitorului de a-si executa o obligatie intuituu personae.
Împrejurarile invocate de catre recurent vizând culpa reclamantului care refuza semnarea proceselor-verbale de punere în posesie, nefiind de acord cu amplasamentele acordate, sunt nejustificate, fara suport probator in conditiile in care nu exista nicio dovada la dosar ca pe numele acestuia s-ar fi emis si alte procese verbale de punere in posesie decât cel din 16.02.2011 si pe care reclamantul ar fi refuzat sa le semneze pe motiv ca nu ar fi fost de acord cu amplasamentul acordat.
Dimpotriva, actele existente la dosar atesta ca recurenta nu si-a executat obligatiile intuituu personae instituite in sarcina sa, in mod culpabil, aceasta nefacând dovada existentei niciunei împrejurari obiective de natura a o pune in imposibilitate de a emite proces verbal si de a-l pune efectiv pe reclamant in posesie asupra terenului cuvenit, producându-i acestuia un prejudiciu constând in imposibilitatea reclamantului ca o perioada îndelungata de timp, aproape 2 ani de zile, sa exercite dreptul de proprietate asupra terenului cuvenit, sa detina actele de proprietate cu privire la acest teren si, implicit, sa dispuna de bun astfel cum doreste.
Prin urmare, tribunalul, in raport de aceste considerente, constatând ca este justificata pretentia reclamantului vizând transformarea daunelor cominatorii acordate in vederea constrângerii Comisiei Locale de Fond Funciar de a-si executa obligatiile stabilite de lege in sarcina sa, obligatii pe care aceasta le-a îndeplinit dupa o perioada îndelungata de timp, respectiv 661 zile, în daune compensatorii, hotarârea instantei de fond nefiind astfel lovita de niciuna din nulitatile prev. de art. 304 cod pr. civila, in baza art.312 alin.1 cod pr. civila, va respinge recursul, ca nefondat.
Totodata instanta va respinge exceptia nulitatii recursului pentru nesemnarea acestuia, întrucât cererea de recurs este stampilata si semnata de catre aparatorul ales al recurentului, iar faptul ca la dosar nu s-a depus o împuternicire avocatiala din partea acestuia nu este de natura sa atraga nulitatea recursului.
De asemenea, instanta va respinge si cererea privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecata întrucât la dosar nu exista nicio chitanta sau alte acte care sa ateste suportarea de catre intimat a unor cheltuieli ocazionate de prezentul recurs, cererea sa fiind astfel nedovedita.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul – pârât PRIMARUL COMUNEI T, cu sediul în com. T, judet Prahova, împotriva sentintei civile nr. 60211/31.05.2011 a Judecatoriei Ploiesti, în contradictoriu cu intimatul – reclamant MOSNEANU STEFAN, cu domiciliul în Urlati, str.1 Mai, bl. 52, sc. B, ap. 25, judet Prahova,ca nefondat.
Respinge exceptia nulitatii recursului.
Respinge cererea privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecata, ca nedovedita.
IREVOCABILA.
Pronuntata în sedinta publica azi, 18.10. 2011.
