Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, reclamanta D. A. a chemat în judecată pârâţii S. A.-M. ,S. Ş., , R. O., Comisia Judeţeană Iaşi De Fond Funciar şi pe Comisia Locală Ţibana De Fond Funciar, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută parţială a titlurilor cu nr. 158830/200 emis de pentru moştenitorii S. şi cu nr. 158825/2002 emis pentru pârâta R. O. pentru suprafeţele care se suprapun, respectiv de 30,00 ha , conform titlului de proprietate nr. 155989/20.08.2002 , situată în punctul „Moara Ciornei”, pe raza comunei Ţibana, judeţul Iaşi, precum şi obligarea pârâţilor persoane fizice să-i lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă suprafaţa de mai sus, cu obligarea celor două comisii de fond funciar să dispună rectificările ce se impun pentru respectarea dreptului său de proprietate, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 11494 din 20.11.2009 pronunţată de Judecătoria Iaşi a fost respinsă acţiunea.
Analizând titlurile de proprietate contestate, prima instanţă a reţinut că la momentul emiterii acestora, deoarece vechiul amplasament al autorilor pârâţilor era ocupat, s-a procedat de către comisiile locale de fond funciar competente la procedura prev. de art. 10 al. 1 din Regulament, fără a se putea invoca de această comisie, că nu mai deţine teren dacă nu a recurs la procedura sus-menţionată. De aceea se consideră că, titlurile contestate, fiind dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, conform disp.art. 2 al. 2 din Legea nr. 1/2000 rămân valabile.
În acest context şi din cronologia succesiunii datelor la care au fost emise titlurile de proprietate , rezultă că pentru reclamantă nu se poate considera un refuz al reconstituirii dreptului de proprietate, pe vechiul amplasament, cât timp acesta , în mod legal, nu era liber, exista un protocol cel din 12.09.2001, opozabil inclusiv Comisiei locale de fond funciar Ţibana şi Hotărârea nr. 69/2002, pe care ignorându-le a creat această situaţie pentru reclamantă prin emiterea titlului nr. 155989/2002 cu mult timp după emiterea titlurilor pârâţilor.
Se mai motivează de reclamantă că a fost pusă posesie, în data de 16.01.2001 , ori din fişa suprafeţelor primite în proprietate nr.961/anexa 36, depusă la fila 224, de către OCPI IAŞI numai pentru uzul instanţei, rezultă că amplasamentul pentru Dumitrescu Alexandra , vizând cele 30,00 ha, este validată pe Anexa 36, însă nu rezultă data emiterii fişei în vigoare fiind la acea dată disp.H.G. nr. 1172/2001.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta D. A. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond nu a observat că ea a fost pusă în posesie conform actelor normative în vigoare la acea dată de 16.05.2001, titlul de proprietate ce i-a fost eliberat având în vedere măsurătorile efectuate odată cu punerea efectivă în posesie.
A precizat recurenta că nulitatea absolută invocată de ea provine tocmai din faptul lipsei efective a terenului în materialitatea lui din cuprinsul protocolului încheiat ulterior punerii în posesie a reclamantei.
Tribunalul reţine că recursul este întemeiat
Reclamanta a precizat în faţa instanţei de fond chiar şi prin concluziile scrise că primul capăt de cerere este revendicarea apoi constatarea nulităţii titlurilor emise pârâţilor şi apoi efectuarea rectificărilor în aceste titluri raportat la situaţia reală a terenului”.
În ceea ce priveşte revendicarea suprafeţei de 30 ha teren situat în punctul „Moara Ciornei” pe raza com. Ţibana, recurenta a invocat Titlul de Proprietate 155989/20.08.2002, susţinând că terenul a fost reconstituit pe vechiul amplasament.
Emiterea acestui titlu de proprietate s-a făcut ca urmare a faptului că anterior la data de 16.05.2001 Comisia locală de fond funciar Ţibana, a pus-o în posesie cu suprafaţa de 26 ha teren în tarlaua 97 parcelele A 1827, F 1836 şi A 1832, în calitate de moştenitoare a defunctului Z. I. C.
Intimaţii au precizat prin întâmpinare în faţa instanţei de fond, iar reclamanta recurentă nu a contestat că deşi lor le-au fost emise cele două Titluri de Proprietate, ei nu au avut niciodată posesia terenurilor, iar anterior nu au avut teren pe acest amplasament.
Raportat la data emiterii titlurilor de proprietate trebuie remarcat că toate sunt eliberate în anul 2002, ale pârâţilor la data de 10 mai 2002, iar al reclamantei la data de 20 august 2002 (deci cu trei luni mai târziu), când era în vigoare legea 18/1991 republicată astfel cum a fost modificată prin legea 1/din 11 ianuarie 2000, însă punerea în posesie a recurentei de către Comisia comunală de fond funciar Ţibana s-a făcut anterior încheierii protocolului dintre ADS Filiala Iaşi şi Comisia comunală de fond funciar Ţibăneşti, respectiv procesul verbal de punere în posesie s-a încheiat la data de 16.05.2001, iar protocolul a fost semnat la data de 12.09.2001.
Din documentaţia ce a stat la baza emiterii titlurilor, depusă la dosarul cauzei, se poate observa că toate cererile au fost formulate în anul 1998 când era în vigoare Legea 18/1991 republicată astfel cum a fost modificată şi completată inclusiv prin O.G. 57 din 28.08.1997 publicată în M.O. 227/30.08.1997.
În altă ordine de idei trebuie remarcat că întreaga motivare a primei instanţe vizează doar capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate emise pentru pârâţi, însă nici într-o idee nu se vorbeşte despre revendicare, nepronunţându-se pe acest capăt de cerere, aspect sesizat de recurentă.
Reţine astfel tribunalul că prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, aceasta cu atât mai mult cu cât se apreciază că într-adevăr în mod greşit au fost respinse obiecţiunile la obiecţiuni formulate de reclamanta recurentă, care aveau menirea să lămurească aspecte legate de fondul cauzei.
Raportat la obiectul cauzei, tribunalul reţine că în speţă se impune efectuarea unei noi expertize, care potrivit art. 305 Cod procedură civilă nu poate fi administrată în faza recursului, pentru elucidarea tuturor aspectelor implicate de această speţă.
Astfel având în vedere că unul din capetele de cerere este revendicarea ar fi trebuit ca expertul nu doar să identifice terenurile din cele trei titluri de proprietate, ci în primul rând ar fi trebuit să verifice dacă titlul de proprietate al reclamantei a fost eliberat acesteia pe vechiul amplasament al proprietăţii autorului ei, (după cum a susţinut în motivare) şi apoi să se identifice suprafaţa de teren din acest titlu care fiind reconstituit pe vechiul amplasament, se suprapune cu terenul menţionat în cele două titluri de proprietate ale pârâţilor.
Trebuie ca expertul să precizeze în mod concret care este suprafaţa de teren sin titlul reclamantei, care este reconstituit pe vechiul amplasament şi care se suprapune cu terenul reconstituit pârâţilor prin cele două titluri pe de o parte şi pe de altă parte care este suprafaţa de teren din titlul reclamantei şi care nu este reconstituit pe vechiul amplasament, dar care se suprapune cu terenul reconstituit pârâţilor prin cele două titluri, dacă în realitate se identifică o astfel de situaţie. Totodată trebuie ca expertul să precizeze dacă şi titlurile de proprietate ale pârâţilor au fost eliberate pe vechile amplasamente, iar dacă nu care a fost istoricul reconstituirii dreptului de proprietate al pârâţilor pe acele amplasamente.
