TRIBUNALUL CĂLĂRAŞI
SECŢIA PENALĂ
Decizii relevante trimestrul I 2011
1. Apel penal. Interpretarea şi valoarea probelor. Declaraţiile inculpaţilor în cursul procesului penal
– art.63 Cod procedură penală
– art.69 Cod procedură penală
– art.10 lit.d Cod procedură penală
(TRIBUNALUL CĂLĂRAŞI – SECŢIA PENALĂ – DECIZIA PENALĂ NR. 40/17 martie 2011)
Prin rechizitoriul nr. X al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară, inculpaţii majori MT, MC, MI, au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de „furt calificat” prev. şi ped. de art 208 alin.1 -209 alin.1 lit „a” şi „g” C. pen. cu aplic art.75 lit. „c” C. pen., inculpatul minor MIV a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de „furt calificat” prev. şi ped. de art. 208 alin.1 – 209 alin.1 lit. „a” şi „g” C. pen. cu aplic art.99 şi urm. C. pen., iar inculpatul minor MI, a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de „furt calificat” prev. şi ped. de art. 208 alin.1 – 209 alin.1 lit. „a” şi „g” Cod pen. cu aplic art.99 şi urm. C.pen. şi „ucidere din culpă” prev. şi ped. de art. 178 alin.1 cu aplic art.99 şi urm. C. pen.
Din actul de sesizare a instanţei a rezultat următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 16.032009, inculpaţii s-au întâlnit la un bar din cartierul de romi din satul S., unde au consumat băuturi alcoolice (bere şi rom) până în jurul orei 1,00, când aceştia s-au hotărât, la propunerea lui LT să sustragă componente din fier de la podul CFR M, ce traversează lacul M aflat pe raza com. TM.
Conform înţelegerii, inculpatul MI s-a deplasat la locuinţa sa, de unde, fără ştirea familiei, a luat căruţa trasă de doi cai, după care toţi au mers în zona podului.
Cum componentele din fier pe care urmăreau să le sustragă se aflau pe pod, la o înălţime de circa 8-9 metri, inculpaţii au decis ca MC, MT, şi LT să desprindă bucăţile de fier şi să le arunce pe o grămadă de pământ aflată lângă unul dintre picioarele podului, în timp ce inculpaţii MI şi MVB să rămână jos, pentru a strânge bucăţile de fier şi a le pune în căruţă.
În timp ce inculpaţii aflaţi pe pod aruncau bucăţile de fier desprinse, fără a-i anunţa sau avertiza în vreun fel, LT a coborât la piciorul podului pe grămada de pământ, moment în care a fost lovit în zona capului de una din plăcile de fier aruncate de către inculpatul MI.
LT a fost urcat în căruţă şi transportat de urgenţă către spital, însă pe drum a intervenit decesul său, deces constatat de către asistenta din ambulanţa ce i-a întâlnit în apropierea or. F
Din raportul de necropsie nr. – emis ulterior de către SML C a rezultat că moartea lui LT a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale şi contuziei cerebrale precum şi asfixiei mecanice cu lichid de vărsătură, consecutive unui traumatism cranio –cerebral cu fracturi multieschiloase de boltă craniană.
Acelaşi raport relevă faptul că leziunile s-au produs prin lovire cu un corp dur cu muchii, moartea poate data din 17.03.2009 ora 2,00, că între leziunile constate şi deces există o legătură de cauzalitate directă şi că sângele recoltat conţinea 1,45 gr % alcool.
În faza de urmărire penală, părţile vătămate LV şi LM au precizat că nu se constituie părţi civile în cauză.
Soluţionând cauza, Judecătoria LG prin sentinţa penală nr. _ în baza art. 10 alin.1 lit. „c” rap. la art.11 pct.2 lit. „a” C.proc.pen., a achitat pe inculpatul MI pentru infracţiunea prev.şi ped.de art. 178 alin.1 C.pen. (p. văt. LT).
În baza art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. „a” şi „g” cu aplic. art. 99 şi 109 din C.pen., a condamnat pe inculpatul MI, porecla B, la pedeapsa de 1 (unu) an şi 6 (şase) luni închisoare.
În baza art. 83 C.pen. a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 (unu) an şi 6 (şase) luni închisoare aplicată inculpatului MI, porecla B, prin sentinţa penală – pronunţată de Judecătoria Lehliu Gară, definitivă prin neapelare, pedeapsă care se adaugă la pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 71 C.pen. a interzis inculpatului (devenit major) exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. „a” teza a II- a şi lit. „b” C.pen., din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.
2.În baza art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. „a” şi „g” cu aplic. art. 99 şi 109 din C.pen., a condamnat pe inculpatul MVB (porecla C) la pedeapsa de 1 (unu) an şi 6 (şase) luni închisoare.
În baza art. 81 C.pen. rap. la art. 110 C.pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni – ce constituie termen de încercare, calculat de la data rămânerii definitive a sentinţei.
În baza art. 359 C.proc.pen. a atras atenţia inculpatului (minor la data săvârşirii faptei) asupra dispoziţiilor art. 83 C.pen. referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin 5 C.pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 71 alin 5 C.pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 71 alin 5 C.pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
3.În baza art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. „a” şi „g” cu aplic. art 75 lit. „c” C.pen., a condamnat pe inculpatul MI (porecla R) la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 81 – 82 C.pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 5 (cinci) ani – ce constituie termen de încercare, calculat de la data rămânerii definitive a sentinţei.
În baza art. 81 – 82 C.pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 5 (cinci) ani – ce constituie termen de încercare, calculat de la data rămânerii definitive a sentinţei.
În baza art. 359 C.proc.pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C.pen. referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 359 C.proc.pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C.pen. referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
4.În baza art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. „a” şi „g” cu aplic. art. 75 lit. „c” C.pen., a condamnat pe inculpatul MC la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
5.În baza art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. „a” şi „g” C.pen. cu aplic. art. 75 lit. „c” C.pen., a condamnat pe inculpatul MT la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 71 C.pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. „a” teza a II- a şi lit. „b” C.pen., din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.
A constatat recuperat integral prejudiciul material cauzat părţii vătămate SC ASTALDI SA.
A luat act de faptul că părţile vătămate LV si LM nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen. a obligat pe inculpatul MVB la plata sumei de 850 lei (din care 300 lei av. oficiu la u.p. BB şi 400 lei av.oficiu instanţă MM), pe inculpatul MI la plata sumei de 450 lei (din care 300 lei av. oficiu la u.p. BB), pe inculpatul MC la plata sumei de 550 lei (din care 400 lei av. oficiu la instanţă BB), şi pe inculpaţii MI şi MT la plata sumei de 150 lei fiecare cu titlul de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond, analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
Inculpaţii MT, MC, MI, MI şi MVB, împreună cu victima LT, s-au întâlnit în seara zilei de 16.03.2009, ora 2100, la un bar din S unde au consumat băuturi alcoolice, bere şi vin, până în jurul orei 100. În discuţiile purtate în acest interval de timp victima le-a adus la cunoştinţă faptul că ştie un loc de unde se poate sustrage fier, respectiv la podul de peste lacul M din afara localităţii T.
Toţi şase au fost de acord să plece spre podul respectiv pentru a sustrage fier, motiv pentru care inculpatul MI (zis R) a mers la domiciliul său de unde a luat căruţa proprietatea familiei pentru a avea cu se deplasa.
Ajunşi la podul de peste lacul M cei şase s-au hotărât să se împartă în două grupuri, respectiv: MC, MT, MI şi LT, pe pod, pentru a desprinde bucăţile de fier pe care să le arunce pe o grămadă de pământ aflată lângă unul dintre picioarele podului, în timp ce inculpaţii MI şi MVB au rămas de pază urmând să vină când vor fi chemaţi iar bucăţile de fier să fie încărcate în căruţă după ce terminau aruncarea lor de pe pod.
La un moment dat, fără a-i anunţa pe cei care ca şi el aruncau bucăţi de fier de pe pod, LT a coborât la piciorul podului. După ce au terminat de aruncat bucăţile de fier, MI, MT, M au sesizat lipsa lui LT, l-au strigat şi pentru că nu le-a răspuns au pornit în căutarea lui, găsindu-l la piciorul podului, în zona unde au fost aruncate de către ei bucăţile de fier, lovit în zona capului.
Deşi au încercat să-i acorde primul ajutor, încercând să-l transporte către spital, la întâlnirea cu ambulanţa ce fusese anunţată telefonic s-a constatat decesul lui LT.
În ceea ce priveşte reţinerea în sarcina inculpatului MI (porecla B) a infracţiunii de ucidere din culpă, contrar celor reţinute în actul de sesizare a instanţei din întregul material probator administrat nu rezultă că acesta a fost cel care a aruncat bucata sau bucăţile de fier de fier care l-au lovit pe LT.
Inculpatul MI (B) în declaraţiile date în 17.03.2009 şi 31.08.2009 arată că împreună cu MC, MT şi LT a urcat pe pod şi de sus „am început să aruncăm bucăţi de fier la piciorul podului, iar MVB cu MI au rămas de pază la căruţă. Bucăţile de fier cădeau în gol aproximativ 8-10 metri şi fiind noapte nu vedeam unde le aruncăm, urmând să le strângem la urmă după ce terminăm. Nu l-am văzut pe LT când a plecat de lângă noi dar după ce am terminat de aruncat tot fierul am văzut că acesta lipseşte. Am coborât să-l căutăm şi l-am găsit la piciorul podului, trântit la pământ şi plin de sânge în zona capului. Atunci am realizat că L a coborât exact pe unde noi aruncam fiarele şi fără să vrem i-am aruncat în cap…în locul unde l-am găsit era înconjurat de bucăţi de fier aruncate de noi la întâmplare urmând a le aduna când trebuia să plecăm”.
Şi inculpatul MC, aflat pe pod împreună cu victima şi cu inculpatul MI, declara la 17.03.2009 şi 21.08.2009 „eu cu LT, MI şi MT am urcat pe pod pentru a arunca fier jos iar MVB şi MI au rămas la căruţă de pază urmând să vină când îi chemăm noi. După ce am aruncat tot fierul vechi aflat pe pod am constatat că LT care era şi el sub influenţa băuturilor alcoolice nu se mai afla printre noi. Am strigat la el dar nu ne-a răspuns şi până la urmă am fost nevoiţi să coborâm pentru a-l căuta. Ajungând jos la piciorul podului în locul unde am aruncat fierul am constatat că LT este căzut la pământ între bucăţile de fier aruncate de noi iar de la cap îi curgea sânge”. (filele 30-34)
Declaraţiile inculpaţilor MVB şi MI precum şi cele ale martorilor nu au relevanţă în ceea ce priveşte infracţiunea de ucidere din culpă, nici cei doi inculpaţi şi nici martorii nefiind prezenţi la faţa locului în momentul în care LT a fost lovit de bucăţile de fier aruncate de pe pod.
Astfel, inculpatul MI în declaraţiile date la 17.03.2009 şi 21.08.2009 (filele 37-41) arată că i-a văzut pe cei patru cum urcă şi merg pe pod „dar datorită întunericului şi distanţei mari i-am pierdut din vedere. La un moment dat după circa 30 (treizeci) minute am fost sunat de unul dintre prietenii mei care au urcat pe pod, dar nu pot preciza care dintre ei, spunându-mi să vin cu căruţa la piciorul opus al podului pentru a încărca fierul vechi. Tot cel care m-a sunat mi-a spus că LT a fost lovit cu un fier în cap şi este mort, acest lucru întâmplându-se datorită faptului că a coborât mai devreme de pe pod iar cei trei care au rămas au aruncat în continuare fier de pe pod şi din greşeală l-au lovit. ”
Faţă de toate aceste considerente, instanţa a apreciat că există un dubiu în ceea ce priveşte persoana care a aruncat bucata de fier care l-a lovit mortal pe LT, deci asupra persoanei care a săvârşit această faptă, or, după cum se ştie orice îndoială este în favoarea inculpatului, potrivit principiului „in dubio pro reo”, motiv pentru care urmează, în baza art.11 pct.2, lit. „a” C.proc.pen., raportat la art.10 lit. „c” C.proc.pen., a-l achita pe inculpatul MI (porecla B), pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.178 alin.1 C.pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C.pen, întrucât fapta nu a fost săvârşită de inculpat.
Instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că fapta constând în sustragerea de fier există, prezintă pericol social, este prevăzută de legea penală şi a fost săvârşită cu intenţie de către toţi inculpaţii, fiind recunoscută de cei patru inculpaţi audiaţi.
La stabilirea pedepselor pentru inculpaţii minori MVB şi MI, instanţa de fond a avut în vedere şi concluziile referatelor de evaluare întocmite Serviciul de Probaţiune de pe lângă TC.
Astfel, inculpatul MI (B) este neşcolarizat, provine dintr-o familie modestă, s-a dezvoltat într-un mediu caracterizat de insuficienţa resurselor financiare şi materiale, părinţii nu au manifestat exigenţă în supraveghere şi educaţie, fiind atras într-un anturaj delincvenţial.
Inculpatul MVB, a absolvit 8 clase, a crescut într-o familie cu suficiente resurse materiale şi financiare, însă aceasta nu a condus la o receptare corectă a valorilor morale şi sociale, fiind atras într-un anturaj delincvenţial.
S-a apreciat totodată, că scopul pedepsei şi reeducarea inculpaţilor MVB, MI şi MC se pot realiza şi fără privare de libertate, fiind îndeplinite condiţiile privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei, prev. de art. 81-82 C.pen., respectiv art.81-110 C.pen. în ceea ce îl priveşte pe inculpatul minor MVB.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul minor la data săvârşirii faptei MI (B), devenit între timp major, cum fapta a fost săvârşită în termenul de încercare stabilit prin sentinţa penală nr. x, în baza art. 83 C.pen. se impune revocarea suspendării condiţionate.
În privinţa inculpatului major MT, instanţa a reţinut faptul că acesta este cunoscut cu antecedente penale care chiar dacă nu atrag starea de recidivă denotă pericolul pe care lăsarea sa în libertate îl reprezintă. Astfel, după o condamnare în minorat cu închisoarea de 3 ani pentru infracţiuni de tâlhărie şi ultraj, acesta s-a sustras executării acestei pedepse, a săvârşit din nou fapte antisociale şi s-a sustras urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti în prezenta cauză. Faţă de toate aceste considerente, instanţa de fond a apreciat că scopul pedepsei şi reeducarea inculpatului major se pot realiza numai în regim de detenţie.
Împotriva sentinţei a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, unicul motiv de apel vizând greşita achitare a inculpatului minor MI pentru infracţiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin.1 C.p.
Se arată că inculpatul minor a recunoscut săvârşirea infracţiunii şi se citează un fragment din declaraţia dată de acesta (aflată la fila 58 dosar urmărire penală şi se invocă poziţia sa la prezentarea materialului de urmărire penală.
Se susţine că inculpaţii MI, MC şi MVB au declarat, la urmărire penală, că inculpatul minor MI l-a lovit, din greşeală, pe LT cu o bucată de fier în cap şi că, deoarece nu au dorit să dea declaraţii în faţa instanţei de fond, inculpatul MI recunoscuse săvârşirea infracţiunii, se impunea condamnarea acestui inculpat şi nu achitarea sa.
Nici în faţa instanţei de apel inculpaţii intimaţi n-au dorit să dea noi declaraţii.
Nu s-au administrat probe noi în apel.
Analizând hotărârea apelată, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de motivul de apel invocat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară, tribunalul reţine următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară au fost trimişi în judecată inculpaţii MT, MC, MI şi inculpaţii minori MVB şi MI, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, în forma prevăzută de art. 208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a şi g C.p., cu aplicarea art. 75 lit.c C.p. pentru majori şi a art. 99 C.p. pentru minori, în sarcina inculpatului MI fiind reţinută şi infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 al.1 C.p.
S-a reţinut că cei cinci inculpaţi şi victima LT (faţă de care s-a dispus încetarea urmăririi penale pentru motivul prevăzut de art. 10 lit.g C.p.p.), au sustras 44 piese metalice de la podul de peste lacul M, producând un prejudiciu de 1.686,33 lei (acoperit integral prin restituire în natură).
Procurorul a reţinut în sarcina minorului MI că, în timpul furtului, aruncând piesele de metal de pe pod, l-a lovit cu una dintre ele pe LT, care a decedat.
În baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi judecată, instanţa de fond a reţinut că doar doi dintre inculpaţi şi anume MI şi MVB, au rămas de pază la căruţă, iar cei ceilalţi patru inculpaţi MC, MT, MI şi victima LT au urcat pe pod, de unde au detaşat bucăţi de fier, pe care le-au aruncat la baza podului.
S-a reţinut corect că, datorită întunericului (faptele s-au comis după ora 1,00) şi stării de ebrietate MC, MT şi MI nu au sesizat momentul în care LT a coborât la baza posului ei continuând să arunce bucăţile metalice, inculpaţii lovindu-l pe victimă şi provocându-i moartea.
În apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară se invocă declaraţiile date de trei dintre inculpaţi, MC, MVB şi MI.
Inculpatul MC a dat două declaraţii la urmărire penală (în faţa instanţelor uzând de dreptul la tăcere, la fel ca toţi inculpaţii din această cauză), una la data de 17.03.2009 (filele 33-34 dosar urmărire penală) şi la 21.08.2009 şi a declarat că a fost pe pod, împreună cu inculpaţii MI, MT şi victima, că nu a văzut când a plecat acesta şi nu a declarat în niciuna dintre declaraţii pe MI ca fiind autor al infracţiunii de ucidere din culpă.
Nici inculpatul NVB şi MI (cei care au stat de pază la căruţă nu l-au indicat pe MI ca fiind cel care l-a lovit pe victimă cu bucata de fier aruncată de el (declaraţii MVB – filele 43-47 dosar urmărire penală; declaraţii MI – filele 37-41), aceşti inculpaţi relatând că au fost sunaţi de MC, care le-a spus că LT a coborât de pe pod şi a fost lovit de unul dintre ei (cei trei rămaşi pe pod).
În ceea ce priveşte declaraţia inculpatului MI de la fila 58, constată tribunalul că actul invocat (parte din declaraţia de la 31.08.2009), nu conţine recunoaşterea săvârşirii infracţiunii.
Cum tribunalul nu a găsit în dosar declaraţiile despre care face vorbire procuror iar recunoaşterea inculpatului MI doar cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală a fost retractată implicit în faţa instanţei de fond şi a celei de apel, se apreciază corectă soluţia de achitare în temeiul art. 10 lit.c C.p.
Se constată că, din actele dosarului nu rezultă efectuarea altor probatorii, în condiţiile în care, din fotografiile judiciare efectuate cu ocazia cercetării la faţa locului, rezultă că se puteau culege probele materiale, pentru valorificarea urmelor biologice care să ducă la stabilirea obiectului vulnerant dar şi a autorului (completarea probatoriului nemaifiind posibilă deoarece toate piesele metalice au fost restituite părţii vătămate).
În urma analizei de mai sus, constată tribunalul că soluţia instanţei constituie aplicarea dispoziţiilor procedurale cuprinse în art. 69 C.p.p., conform cărora declaraţiile învinuitului/inculpat făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Revenind la declaraţiile date de inculpatul MI în timpul urmăririi penale, constată tribunalul că fragmentul citat de procuror este uşor inexact, inculpatul declarând la fila 58 verso sus „şi fără să vrem, i-am aruncat în cap” nu „fără să vreau i-am aruncat (…)”, inculpatul având doar la terminarea urmăririi penale poziţie de recunoaştere, asupra căreia a revenit, care nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză.
Conform art. 63 al.2 C.p., probele nu au valoare mai dinainte stabilită, aprecierea probei fiind atributul instanţei, în faza de judecată şi în speţă, instanţa de fond a apreciat corect că planează dubiul asupra vinovăţiei inculpatului MI, nefiind probat, fără putinţă de tăgadă că una din cele 44 de componente metalice, cu care a fost lovit victima LT a fost aruncată de inculpatul MI.
Pentru aceste motive, în baza art. 379 alin.1 lit.b C.p.p., urmează a respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară împotriva sentinţei penale nr. 134/02.11.2010, pronunţată în dosarul nr. 723/249/2010 al Judecătoriei Lehliu Gară.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
1
