R O M Â N I A
JUDECĂTORIA ONESTI JUDEŢUL BACĂU
Dosar nr. 2059/270/2013
Înreg. 27.03. 2013 art. 208 – 209 Cod penal
SENTINŢA PENALĂ NR. 520
Şedinţa publică din data de 02.10.2013
COMPLETUL DE JUDECATĂ FORMAT DIN:
Preşedinte –SIMINA PURICE
Grefier – MIHAELA ANDREI
Ministerul Public reprezentat de procuror – CRISTINA ACSENTE
Pe rol fiind judecarea acţiunii penale pusă in mişcare prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti împotriva inculpatului —, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208-209 Cod penal.
Desfăşurarea şedinţei de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut in şedinţă publică au răspuns: inculpatul asistat de avocat din oficiu Sandu Zenica şi martorul — din lucrări, lipsă fiind partea civilă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că procedura de citare este legal îndeplinită .
Se procedează la audierea martorului — , sub prestare de jurământ, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosar, după citire şi semnare.
Nefiind formulate cereri noi, instanţa declară terminată cercetarea judecătorească şi acordă cuvântul în fond.
Procurorul , având cuvântul, expune situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu şi solicită ca în baza art. 208 – 209 al. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, să fie condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii, interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II – a şi lit. b Cod penal, obligarea inculpatului pe latura civilă la despăgubiri civile către partea civilă —şi la cheltuieli de judecată către stat.
Avocat Sandu Zenica pentru inculpat, având cuvântul, solicită ca în baza art. 10 lit. c Cod procedură penală cu referire la art. 11 pct. 1 lit. a Cod procedură penală să se dispună achitarea inculpatului , faţă de faptul că prin probele administrate în cauză nu s-a făcut dovada vinovăţiei inculpatului care a avut o legătură cu partea civilă pe internet, s-a întâlnit cu aceasta în Oneşti. Martorii audiaţi în cauză nu au fost de faţă când s-a săvârşit infracţiunea. Solicită onorariu de avocat din oficiu din fondurile Ministerului de Justiţie.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, nu se consideră vinovat întrucât nu a sustras telefonul părţii civile.
Dezbaterile fiind terminate, cauza a rămas în pronunţare.
I N S T A N Ţ A
Deliberând,
Asupra cauzei penale de faţă,
Constată că prin rechizitoriul nr. 1814/P/2012 întocmit la data de 25.03.2013 Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului — pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută şi pedepsită de art. 208 – 209 al. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Prin actul de sesizare a instanţei se reţine că în ziua de 08.06.2012, inculpatul a sustras telefonul mobil marca Nokia 2603, în valoare de 300 lei, părţii vătămate —, în timp ce aceasta se afla în zona gării din municipiul Oneşti.
Din analiza materialului probator administrat în ambele etape ale procesului penal, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
La data de 13.06.2013 Poliţia municipiul ui Oneşti a fost sesizată de către numita — din comuna Păstrăveni, judeţul Neamţ care a solicitat a se efectua cercetări faţă de o persoană de sex masculin, care i se recomandase pe internet ca fiind — şi care, cu ocazia întâlnirii din municipiul Oneşti, i-a cerut telefonul mobil pentru a privi pozele apoi a fugit, având asupra sa bunul încredinţat de partea vătămată. – filele 5,6 dosar urmărire penală.
În conţinutul plângerii, partea vătămată a relatat că în dimineaţa zilei de 08.06.2012, la cererea inculpatului, ea s-a deplasat pe raza municipiului Oneşti, însă la momentul întâlnirii fixate de comun acord, a fost dezamăgită de aspectul fizic al inculpatului, total diferit de cel al persoanei de sex masculin care pe internet se recomandase ca fiind —
Cu aceeaşi ocazie, — a remarcat tatuajele de pe mâinile şi ceafa inculpatului , aceste semne particulare permiţându-i, ulterior, să-l descrie şi să-l identifice pe —
Aspectul fizic al inculpatului şi atitudinea acestuia asemănătoare celor ale unui „infractor în libertate”, au determinat-o pe partea vătămată să ia decizia de a reveni în localitatea de domiciliu.
În acest scop ea a retras bani de pe card la un bancomat din zona autogării Oneşti pentru a achiziţiona biletul de autobuz , în timp ce inculpatul a rămas lângă ea, invitând-o să intre împreună într-un bar din apropiere.
— a refuzat invitaţia , dar inculpatul a rămas în preajma ei, până la plecarea autobuzului. La un moment dat i-a arătat acestuia 2 fotografii de pe telefonul său, iar — i-a cerut părţii vătămate telefonul pentru a vedea mai clar imaginile respective.
Odată intrat în posesia aparatului , inculpatul s-a îndepărtat în fugă de — , dispărând printre autobuzele parcate în zona autogării.
Partea vătămată a relatat că la revenirea în comuna Păstrăveni, judeţul Neamţ, a formulat plângere şi l-a identificat pe inculpat dintr-un grup de 6 fotografii cu precizarea că martor asistent la momentul identificării a fost consăteanul său, martorul Ivan Ioan – filele 11,12 dosar cercetare judecătorească.
Pe durata derulării anchetei declanșate ca urmare a sesizării părții vătămate a fost contactată numita — din comuna Ştefan cel Mare, sat Bogdana, mama lui —, care la rându-i a luat legătura cu inculpatul – fila 23 din dosarul de urmărire penală.
În data de 19.02.2013 , comisarul — din cadrul Poliţiei municipiul ui Oneşti a fost apelat de către — de pe telefonul mobil cu numărul 0757207245, inculpatul angajându-se să se prezinte la poliţie după ce va reveni în localitate.
În acest context s-a reţinut că numărul de telefon sus – menţionat este unul şi acelaşi cu numărul de pe care a fost apelată partea vătămată — – a se vedea filele 24 – 27 din dosarul de urmărire penală.
Pe întreaga durată a urmăririi penale, inculpatul — a refuzat să fie audiat şi să semneze procesul – verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii – fila 19 dosar.
La data de 04.03.2013, pe numele inculpatului a fost emis şi executat mandat de aducere în scopul prezentării materialului de urmărire penală. Cu această ocazie, — a declarat că nici măcar nu o cunoaşte pe partea vătămată — – fila 30 dosar urmărire penală.
În faţa instanţei, inculpatul a revenit, însă, asupra declaraţiei anterioare, recunoscând că a cunoscut-o pe partea vătămată prin intermediul internetului şi, ulterior, prin telefon, au convenit să se întâlnească pe raza municipiul ui Oneşti.
Pentru că cei doi nu s-ar fi plăcut, însă, aceştia s-au despărţit, urmând ca partea vătămată să urce în autobuz.
Inculpatul a negat, însă, furtul telefonului aparţinând lui —. El a confirmat, în schimb, susţinerile părţii vătămate cu privire la condiţiile concrete în care s-au cunoscut, utilizarea fotografiei unui tânăr bărbat cu numele de — precum şi tatuajele pe care partea vătămată le-a descris anchetatorilor cu lux de amănunte şi cu care acesta figurează în baza de date a Ministerului Administraţiei şi Internelor – fila 9 dosar cercetare judecătorească.
Potrivit art. 69 Cod procedură penală, declaraţiile învinuitului sau inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu faptele şi împrejurările ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
În prezenta cauză se remarcă modificarea declaraţiei inculpatului raportat la declaraţia sa de la fila 30 dosar urmărire penală, când a negat că ar cunoaşte –o pe —-, pentru ca în etapa judecăţii să-şi reconsidere poziţia, recunoscând că în cursul lunii iunie 2012, a întâlnit-o în municipiul Oneşti , după ce, anterior, părţile comunicaseră pe internet şi telefonic.
Schimbarea intervenită în declaraţiile inculpatului, al cărui subiectivism este lesne de înţeles, se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate (filele 10,11 dosar urmărire penală şi filele 11, 12 dosar instanţă) precum şi cu recunoaşterea acestuia de către partea vătămată dintr-un grup de fotografii în prezenţa martorului asistent — (filele 16, 17 dosar urmărire penală şi fila 34 dosar instanţă), cu depoziţia martorei —, propusă de partea civilă care i-a relatat condițiile concrete în care a decurs întâlnirea părților și deposedarea ei de telefonul mobil– fila 21 dosar cercetare judecătorească şi înscrisurile aflate la filele 22, 23 din acelaşi dosar.
Având în vedere că inculpatul nu s-a aflat la prima experiență de acest gen era firesc ca el să se asigure că nu vor fi de față terțe persoane care să-l poată identifica, ulterior, drept autorul faptei de furt – a se vedea în acest sens filele 22,23 dosar cercetare judecătorească.
Chiar dacă declarația martorei — constituie o probă indirectă ea se coroborează cu depoziția lui — martor la recunoașterea inculpatului dintr-un grup de fotografii și cu întregul probatoriu administrat în ambele etape ale procesului penal, conducând în final la convingerea că în ziua de 08.06.2012, în timp ce părţile se aflau în zona gării Oneşti, inculpatul —- i-a sustras părţii vătămate — un telefon mobil marca Nokia 2603 în valoare de 300 lei.
Fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 – 209 al. 1 lit. e Cod penal, pentru care se va dispune condamnarea acestuia.
La individualizarea judiciară a pedepsei, se vor avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv: limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege ce incriminează infracţiunea dedusă judecăţii, gradul de pericol social al faptei concretizat în diminuarea patrimoniului lui —, de persoana inculpatului care pe întreaga durată a procesului penal a negat comiterea faptei şi de împrejurările care agravează răspunderea penală a acestuia.
Din conţinutul fişei de cazier judiciar a inculpatului (fila 21 dosar urmărire penală) rezultă că acesta a suferit mai multe condamnări la pedeapsa închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 Cod penal şi a mai multor infracţiuni de fur calificat, ultima în ordine cronologică fiind condamnarea la pedeapsa rezultantă a închisorii în cuantum de 4 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 549/25.06.2008 a Judecătoriei Oneşti.
Raportat la această ultimă condamnare, instanţa reţine că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 37 lit. b Cod penal, referitoare la starea de recidivă postexecutorie.
Pe cale de consecinţă, se va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii ce va fi executată în regim privativ de libertate. În baza art. 71 al. 2 Cod penal, i se va aplica acestuia pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II – a şi lit. b Cod penal.
În cauză nu se justifică interzicerea drepturilor de a alege, având în vedere că interzicerea dreptului de a vota contravine articolului 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei pentru aprobarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 30 martie 2004 privind cauza Hirst contra Marii Britanii.
Sub aspectul laturii civile a procesului penal, instanţa reţine că partea vătămată — a solicitat a fi obligat inculpatul să-i achite suma de 300 lei, reprezentând contravaloarea telefonului sustras.
Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere prin acţiunile sau inacţiunile sale drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
Inculpatul — a nesocotit, însă, îndatorirea impusă prin lege, aducând atingere patrimoniului părţii civile prin sustragerea unui telefon mobil marca Nokia 2603.
Văzând şi dreptul victimei la reparaţie instanţa va dispune obligarea inculpatului la plata către — a despăgubirilor materiale în cuantum de 300 lei, în conformitate cu dispoziţiile art. 14, 346 Cod procedură penală şi art. 1381 Cod Civil.
Aflându-se în culpă procesuală, inculpatul va fi obligat ca în baza art. 191 al. 1 Cod procedură penală să suporte cheltuielile judiciare în sumă de 500 lei avansate de stat în prezenta cauză.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
H O T Ă R Ă Ş T E:
În baza art. 208 – 209 al. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat , condamnă inculpatul —–, la pedeapsa de 3(trei) ani şi 3(trei) luni închisoare.
În baza art. 71 al. 2 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II – a şi lit. b Cod penal.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală, art. 1381 Cod civil obligă inculpatul să achite lui —- suma de 300 lei cu titlu de despăgubiri civile .
În temeiul art. 191 al. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul —- la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunţare pentru inculpat şi de la comunicare pentru partea civilă —-.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 02.10.2013.
PREŞEDINTE, GREFIER,
Red. S.P. – 18.10 . 2013
Dact. M.A. – 21.10 . 2013
Exempl. – 3
